MORBIDITATEA POPULAŢIEI

1. Enumeraţi factorii determinanţi ai morbidităţii.

– Condiţiile de viaţă şi de activitate;
– nivelul şi caracterul forţelor de producere;
– bunăstarea populaţiei, inclusiv alimentarea, odihna şi educaţia;
– factorii psiho-emoţionali, ereditatea şi constituţia;
– protecţia socială şi asigurarea socială;
– nivelul, accesibilitatea şi calificaţia asistenţei medicale;
– condiţiile mediului ambiant etc.
2. Numiţi grupele de factori influenţi ai morbidităţii.
– Factorii social-economici;
– factorii biologici;
– factorii mediului ambiant;
– factorii accesibilităţii şi calităţii asistenţei medicale.
3. Definiţi noţiunea de „morbiditate”.
Morbiditate –fenomenul îmbolnăvirilor la populaţia unui teritoriu sau a unei colectivităţi.
Sau: morbiditatea reprezintă totalitatea îmbolnăvirilor cunoscute la un moment dat, sau într-o
anumită perioadă, în cadrul unei populaţii dintr-un teritoriu bine delimitat.
4. Numiţi patru elemente importante în măsurarea şi analiza morbidităţii.
 Bolile nu sunt un concept static ci unul dinamic şi evolutiv;
 patologia umană posedă aspecte subiective şi relaţionale;
 simpla separare a sănătăţii de boală nu este deloc uşoară;
 un fenomen morbid poate fi observat şi interpretat diferit de persoane diferite,
bolnave sau de medici de specialităţi diferite.
5. Numiţi patru tipuri de morbiditate în funcţie de observaţie şi observator.
■ morbiditatea reală (reprezintă totalitatea cazurilor de boală existente la nivelul unei
comunităţi)
■ morbiditatea diagnosticabilă (cazurile diagnosticabile cu probele care există în
prezent)
■ morbiditatea resimţită (boala aşa cum este percepută de populaţia laică)
■ morbiditatea obiectivă – (este cea măsurată prin anchete epidemiologice sistematice
utilizând instrumente de măsurare standardizate).
6. Enumeraţi criteriile pentru caracterizarea bolilor în studiul morbidităţii.
 Prezenţa bolii sau a procesului premorbid;
 numărul de boli depistate la o persoană;
 frecvenţa bolii la un grup din populaţie;
 gravitatea bolii;
 impactul asupra sănătăţii.
7. Numiţi criteriile gnosiologice a fenomenului morbid.
 criteriul statistic - un eveniment se consideră anormal dacă se situează în afara unui
interval cuprins între valoarea medie a fenomenului studiat ± 2 intervale în jurul ei;

1
  criteriul clinic - un eveniment se consideră anormal dacă este frecvent asociat cu
alte entităţi patologice bine definite anatomopatologic, microbiologic (ex.
hemoptizia în cazul TBC);
 criteriul prognostic - este considerat anormal acel fenomen care se asociază cu o
frecvenţă crescută de manifestări grave;
 criteriul operaţional - situaţia anormală se consideră aceea situaţie care în urma
unei intervenţii nu conduce la realizarea unei clarităţi sau unui beneficiu.
8. Explicaţi noţiunea de „adresabilitate”.
Boala poate fi depistată şi tratată numai atunci, când bolnavul se adresează la medic de
unde şi provine noţiunea de „adresabilitate”.
9. Numiţi trei termeni specifici în studiul morbidităţii.
1. incidenţă;
2. prevalenţă;
3. afecţiune patologică.

10. Definiţi noţiunea de „incidenţă” şi numiţi factorii de care ea depinde?

Incidenţa reprezintă o totalitate de maladii, depistate pentru prima dată în viaţă la un
grup de populaţie şi înregistrate pentru prima dată în anul de gestiune.
Depinde de: accesibilitatea, adresabilitatea şi calitatea diagnosticului.
11. Definiţi noţiunea de „incidenţă cumulată”.
Incidenţa cumulată (sau riscul) poate - probabilitate a persoanelor dintr-o populaţie dată,
de a dezvolta o boala în perioada definită, cu condiţia ca la începutul perioadei persoanele să fie
sănătoase.
12. Definiţi noţiunea de „rata incidenţei” şi explicaţi metoda de calcul a ei.

Nrumărul absolut de cazuri noi, apărute în perioada definită

Rata incidenţei = x 1 000
Efectivul populaţiei susceptibile de a face boala studiată

13. Definiţi noţiunea de „rata de atac” şi explicaţi metoda de calcul a ei.

„Rata de atac” a incidenţei, care este un tip particular de măsurare a riscului şi care se calculează
după formula:

Nrumărul de cazuri noi, apărute în perioada de expunere

Rata de atac = x 1 000
Nrumărul de persoane expuse la risc

14. Numiţi factorii care influenţează nivelul incidenţei.

Printre factorii care influenţează nivelul incidenţei se regăsesc:
• modificarea stilului de viaţă;
• modificarea virulenţei factorilor incriminaţi în producerea bolii;
• eficacitatea programelor naţionale şi a celor de intervenţie;
• evoluţia temporală a bolii;
• metode noi de diagnostic;
• modificări în structura pe grupe de vârstă a populaţiei;
• migraţia;
15. Definiţi noţiunea de „prevalenţă” şi explicaţi metoda de calcul a ei.

2
 Prevalenţa este totalitatea bolilor prima dată înregistrate în decursul anului de gestiune la
populaţia unui teritoriu. Altfel se mai numeşte acest fenomen prevalenţă de perioadă. Când
perioada de observatie este scurtă (săptămâni) vorbim de prevalenţă instantanee.

Nrumărul de cazuri înregistrate pentru o boală

Rata de prevalenţă = x 1 000
efectivul populaţiei de referinţă

16. Numiţi factorii care induc creşterea prevalentei.

Factorii care duc la creşterea prevalentei bolii sunt:
• durata lunga a bolii;
• creşterea duratei medii a vieţii;
• apariţia de noi cazuri de boala ;
• emigrarea de persoane sanatoase
• imigrarea de persoane susceptibile a face boala;
• imbunatatirea asistentei medicale;
• modificarea incadrarilor taxonomice în timp;
17. Numiţi factorii care induc scăderea prevalentei.
• scurtarea duratei bolii (prin tratament eficace)
• scadcrea incidenţei (consecinţa evitării apariţiei bolii)
• rata inalta a fatalitătii asociate bolii;
• imigrarea de persoane sanatoase;
• emigrarea cazurilor;
• ameliorarea ratei de tratare a cazurilor .
18. Definiţi noţiunea de „afecţiune patologică”.

Afecţiunea patologică constituie totalitatea afecţiunilor morfologice şi funcţionale

depistate, de regulă, în timpul examenului medical complex (inclusiv stările premorbide, care la
moment nu-l deranjează pe pacient, dar în cazul acţiunii negative a unor factori pot favoriza
îmbolnăvirea).
19. Numiţi scopul utilizării rezultatelor studiului morbidităţii.
– aprecierea stării de sănătate a populaţiei;
– analiza schimbărilor în patologia populaţiei;
– determinarea factorilor de risc la anumite patologii;
– evaluarea sicoordonarea politicii de acordare a asistentei medicale;
– planificarea direcţiilor de investigări ştiinţifice;
– planificarea şi organizarea măsurilor:
curativ-profilactice,
sanitaro-antiepidemice
de dispensarizare a pacienţilor din grupele de risc.
20. Numiţi sursele de informaţie în studiul morbidităţii.
– datele despre adresabilitate în instituţiile medicale;
– datele examenului medical complex;
– datele cauzelor deceselor.
21. Prin care canale este colectată informaţia necesară pentru studiul morbidităţii?
– toate tipurile de instituţii curativ-profilactice ;
– sindicatele ;
– organele protecţiei sociale ;

3
 – organele statistice.
22. Numiţi tipurile de morbiditate studiate prin metoda adresabilităţii.
a) Morbiditatea generală;
b) morbiditatea infecţioasă;
c) morbiditatea spitalicească;
d) morbiditatea cu incapacitatea temporară de muncă;
e) morbiditatea neepidemică.
23. Numiţi cauzele prin care se explică studiul separat al tipurilor de morbiditate.
– In cazul morbidităţii infecţioase se cer imediat efectuate măsurile
antiepidemice;
– în cazul morbidităţii spitaliceşti este necesar de a planifica şi reprofila fondul
de paturi;
– în cazul morbidităţii cu incapacitate temporară pentru determinarea
prejudiciilor economice;
– în cazul morbidităţii neepidemice se furnizează date despre răspândirea
maladiilor social periculoase.
24. Numiţi formularele statistice care servesc surse de informaţie în studiul
morbidităţii.
 În studiul morbidităţii generale folosim Tichetul statistic şi Cartela ambulatorică.
 În studiul morbidităţii infecţioase folosim Fişa de comunicare urgentă.
 În studiul morbidităţii spitaliceşti folosim Fişa de externare.
 În studiul morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă folosim Buletinul de
concediu medical.
 În studiul morbidităţii neepidemice Avizul special în caz de îmbolnăvire cu ...

25. Numiţi metodele de studiu a morbidităţii.

Studiul morbidităţii populaţiei se efectuează prin:
1. metoda adresabilităţii populaţiei în instituţiile medicale;
2. metoda examenului medical complex;
3. metoda studiului cauzelor deceselor.
26. Numiţi sursa de informaţie în studiul morbidităţii generale şi expuneţi
particularităţile de îndeplinire a ei.
Ca sursă de informaţie în studiul morbidităţii generale serveşte Tichetul statistic pentru
înregistrarea diagnosticului final (025–2/u). În rubrica diagnosticul depistat pentru prima dată în
viaţă se înscrie semnul plus (+), dar dacă bolnavul s-a adresat prima dată în anul curent cu o
boală al cărei diagnostic a fost stabilit în anii precedenţi, atunci în această rubrică se notează
semnul minus (–).
În cazul adresărilor repetate pentru aceeaşi boală în decursul anului, la îndeplinirea
tichetului nu se pune nici un semn sau se înscrie cifra 0.
27. În baza căror informaţii este precizat diagnosticul final înainte de al înregistra
în tichetul statistic.
În activitatea instituţiilor curative de ambulatoriu se practică înscrierea diagnosticului
precizat nu numai în tichetul statistic pentru înregistrarea diagnosticelor finale, dar şi în fişa
medicală de ambulatoriu, în „Lista diagnosticelor (precizate) finale”. Consultând această listă,
medicul poate face o legătură între aceste maladii şi starea generală curentă a bolnavului.

4
 28. Prezentaţi în ordine de rang (primele trei poziţii) structura morbidităţii
generale.
Primele trei pozitii in structura morbidităţii generale a populaţiei republicii noastre:
– bolile organelor respiratorii,
– traumatismele şi intoxicaţiile,
– bolile infecţioase şi parazitare.

29. Numiţi patologiile şi valorile majore de morbiditate în funcţie de gen şi grupa

de vârstă.
Cel mai mare nivel al morbidităţii se înregistrează în vârsta copilăriei şi adolescenţei (0–
18 ani) şi la vârstele înaintate (peste 60 de ani).
Analiza morbidităţii sub aspectul sexului, arată că la bărbaţi predomină boala ulceroasă,
gastrita etc., iar la femei afecţiunile căilor biliare.
30. Numiţi unitatea de observaţie, sursa de informaţie şi regula de completare a ei
în studiul morbidităţii infecţioase.
Ca unitate de observare se foloseşte fiecare caz sau suspiciune de boală infecţioasă, iar ca
sursă de informaţie „Fişa de declarare urgentă despre depistarea bolilor infecţioase, intoxicaţiilor
şi toxiinfecţiilor alimentare şi profesionale acute, reacţii adverse la administrarea preparatelor
imunobiologice – formularul nr. 058/e”. La completarea acestui document se acordă o deosebită
atenţie măsurilor sanitare antiepidemice şi confirmării pe cale de laborator a diagnosticului
stabilit.
31. În baza căror documente se întocmeşte darea de seamă despre morbiditatea
infecţioasă şi otrăviri?
Document de înregistrare a bolilor infecţioase este “Fişa epidemiologică de examinare a
focarului cu afecţiune infecţioasă” (formularul nr. 357/u).
32. În baza căror indicatori se efectuiază analiza morbidităţii infecţioase?
– intensivi (după boli, vârstă, sex etc.);
– extensivi (structura morbidităţii);
– privind particularităţile sezoniere şi dinamica;
– de răspândire a morbidităţii prin focare şi teritoriale;
– privind rezultatul tratamentului etc.
33. Numiţi nivelul morbidităţii infecţioase în mediul urban, rural şi pe republică.
Nivelul morbidităţii infecţioase în mediul urban, rural şi pe republică la 100 mii de
locuitori, constitue 953, 1 524 şi 1 238 de cazuri respectiv.
34. Numiţi grupele de boli pe care se întocmeşte evidenţa şi înregistrarea patologiei
infecţioase.
– bolile care necesită respectarea carantinei (holera, pesta, variola, tifosul recurent
etc.);
– tuberculoza şi bolile dermatovenerologice;
– bolile la care instituţiile curativ-profilactice prezintă Centrului Teritorial de
Medicină Preventivă numai date sumare (gripa, infecţiile căilor respiratorii etc.);
– bolile despre care se prezintă informaţii detaliate în Centrul Teritorial de Medicină
Preventivă (febra tifoidă, dizenteria, enteritele, tusea convulsivă, scarlatina etc.).
35. Numiţi patologiile neepidemice care necesită evidenţă strictă, depistare precoce,
examinare detaliată şi tratament specializat.

5
 Bolile neepidemice (tuberculoza activă, sifilisul, gonoreea, tricofiţia, microsporia,
favusul, trahomul, cancerul, bolile psihice).

36. Numiţi unitatea de observaţie şi denumirea sursei de informare în studiul

morbidităţii neepidemice.
Unitatea de observare este bolnavul. Sursa de informare este documentul statistic „Avizul
despre bolnavul cu diagnostic, caz de boală … ” (formularul nr. 089/u).
37. Explicaţi esenţa tipului de morbiditate cu incapacitate temporară de muncă.
Incapacitatea temporară de muncă este starea organismului când dereglările funcţionale
provizorii, determinate de boală, împiedică efectuarea funcţiilor profesionale.
38. Numiţi unitatea de evidenţă, sursa de informaţie şi semnificaţia acesteia în
studiul morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă.
Unitate de evidenţă a morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă este folosit cazul
respectiv, iar sursa de informaţie este Certificatul de concediu medical, care are însemnătate sta-
tistică, financiară şi juridică .
39. Explicaţi însemnătatea şi prezentaţi denumirea formularului nr.16 (Z-1).
La toate întreprinderile, instituţiile etc., comitetele sindicale şi medicii unităţilor medico-
sanitare întocmesc o dare de seamă specială (formularul nr. 16) (Z-1) în fiecare trimestru,
semestru şi anual, care se expediază comitetului sindical de ramură. În această dare de seamă se
indică numărul muncitorilor, cazurilor şi zilelor cu incapacitate de muncă.
40. Numiţi indicii de analiză a morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă.
1. numărul de cazuri cu incapacitate temporară de muncă la 100 de lucrători;
2. numărul de zile cu incapacitate temporară de muncă la 100 de lucrători;
3. durata medie a unui caz de boală cu incapacitate temporară de muncă;
4. structura zilelor şi cazurilor cu incapacitate temporară de muncă;
41. Numiţi indicii orientativi de apreciere şi analiză a morbidităţii cu incapacitate
temporară de muncă.
1. Numărul de cazuri cu incapacitate de muncă la 100 de lucrători – 67;
2. numărul de zile cu incapacitate de muncă la 100 de lucrători – 853;
3. durata medie a unui caz cu incapacitate temporară de muncă – 12,7 zile.
42. Care surse suplimentare de informaţie se utilizează în studiul aprofundat al
particularităţilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă.
1. Certificatul de concediu medical;
2. fişa evidenţei personale a lucrătorilor cu incapacitate temporară de muncă din cauza
bolii;
3. fişele speciale pentru efectuarea cercetării ştiinţifice a fenomenului.
43. Ce indicatori suplimentari calculăm în analiza aprofundată a morbidităţii cu
incapacitate temporară de muncă.
1. procentul lucrătorilor care în decursul anului n-au fost bolnavi;
2. numărul persoanelor, care sunt bolnave frecvent şi o perioadă îndelungată.
3. indicii morbidităţii pe grupe de vârstă, sex etc.
44. Explicaţi esenţa noţiunii de morbiditate spitalicească şi particularităţile
acesteia.
6
 Morbiditatea spitalicească reprezintă evidenţa tuturor cazurilor de internare în spital şi se
calculează, ca şi morbiditatea generală, la 1 000 de locuitori în indici totali şi speciali. Această
morbiditate include un număr mai mic de boli decât morbiditatea generală.
45. Numiţi unitatea de observaţie şi sursa de informaţie în studiul morbidităţii
spitaliceşti.
Unitatea de observare este cazul de internare în spital, iar sursă de evidenţă – „Fişa
statistică a persoanei externate din staţionar” (formularul nr. 066/u), fişa medicală a bolnavului
de staţionar (formularul nr. 003/u).
46. Pentru ce este utilă informaţia privind morbiditatea spitalicească?
Informaţia privind morbiditatea spitalicească ne permite:
– să precizăm termenii internării în staţionar;
– nivelul asistenţei medicale acordate bolnavului;
– durata şi rezultatul tratamentului etc.
47. Care sunt indicatorii de analiză a morbidităţii spitaliceşti?
– nivelul spitalizării;
– structura morbidităţii spitaliceşti;
– durata medie a unui caz de internare în spital;
– repetarea spitalizării;
– rezultatul tratamentului;
– calitatea diagnosticului;
– eficacitatea diferitor metode de tratament etc.
48. Prezentaţi structura morbidităţii spitaliceşti în funcţie de rang.
I. Bolile infecţioase şi parazitare.
II. Bolile organelor digestive.
III. Traumatismele.

49. De care factori organizatorici este condiţionată spitalizarea repetată a

pacienţilor?
1. Examinarea superficială a bolnavului;
2. tratamentul ineficient;
3. prognozarea şi decizia incorectă a expertizei;
4. lipsa sau dispensarizarea superficială;
5. nerespectarea regimului de activitate şi odihnă de către bolnav.
50. Explicaţi esenţa şi particularităţile studiului morbidităţii în baza examenului
medical complex.
Această metodă permite depistarea unor stări premorbide puţin manifeste şi boli cronice
latente nesesizate încă de pacient, se iau în calcul bolnavii, care nu s-au adresat la medic, dar
necesită asistenţă medicală şi sunt excluşi cei, la care diagnosticul nu s-a confirmat (se au în
vedere maladiile, cu care bolnavul s-a adresat în anii precedenţi).
51. În care grupe sunt repartizaţi bolnavii depistaţi în cadrul examenului medical
complex?
– „practic sănătoşi”, care nu au nevoie de asistenţă medicală;
– bolnavi, care necesită asistenţă medicală specializată de ambulatoriu;
– bolnavi, care necesită asistenţă medicală specializată în condiţii de staţionar;
7
 – bolnavi, care necesită asistenţă medicală specializată în condiţii de sanatoriu;
– bolnavi, care au nevoie de schimbarea locului de muncă;
– bolnavi, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi odihnă.

52. Care este unitatea de observaţie şi sursele de informaţie în studiul morbidităţii

pe baza examenului medical complex?
Unitatea de observaţie este persoana, care urmează a fi supusă examenului medical, iar
sursele de informaţie sunt: – „Fişa persoanei supuse examenului medical”, „Fişa de dispensariza-
re”, „Fişa examenului profilactic”, “Fişa medicală de ambulatoriu”.
53. Care sunt cerinţele către indicii morbidităţii înaintate de către specialiştii
OMS?
Specialiştii OMS afirmă că toţi indicii morbidităţii trebuie să corespundă următoarelor
cerinţe: sensibilitate, exactitate, obiectivitate, să exprime încredere.
54. Explicaţi sub care aspect este important studiul morbidităţii în baza cauzelor
deceselor.
Studierea datelor privind decesele populaţiei prezintă o importanţă deosebită sub aspectul
elaborării măsurilor de prevenire a mortalităţii şi măsurilor de majorare a longevităţii vieţii
oamenilor.
55. Care este unitatea de observaţie şi sursa de informaţie în studiul morbidităţii în
baza cauzelor deceselor?
Drept unitate de observaţie serveşte fiecare caz de moarte, iar sursă de informaţie –
„Certificatul medical de deces (formularul nr. 106-u)”.
56. Care sunt particularităţile de completare a Certificatului medical de deces?
Să fie completat de medicul care a stabilit faptul de moarte , care este obligat să indice:
cauza morţii; boala de bază şi alte maladii însoţitoare, care au favorizat apariţia cauzei decesului.
57. Numiţi particularităţile frecvenţei şi structurii decesului sub aspectul grupelor
de vârstă şi sex a populaţiei.
Nivelul mortalităţii, la fel ca şi cel al morbidităţii este mai mare la vârsta copilăriei (mai
cu seamă în primul an de viaţă) şi la vârsta înaintată (peste 55–60 de ani).
Sub aspectul sexului predomină mortalitatea masculină.
58. Prezentaţi structura cauzelor deceselor în Republica Moldova.
Bolile infecţioase, tuberculoza, maladiile gastrointestinale, pneumoniile constituie 70%
din cauzele deceselor populaţiei. În Republica Moldova predomină mortalitatea prin boli car-
diovasculare, tumori maligne şi traumatisme.
59. Numiţi structura cauzelor morbidităţii copiilor în Republica Moldova.
Bolile aparatului respirator – 238,1‰,
bolile infecţioase şi parazitare – 58,3‰,
bolile de piele şi ale ţesutului celular subcutanat – 42,1‰,
bolile aparatului digestiv – 33,1‰,
accidente, otrăviri, traumatisme – 32,1‰,
bolile sistemului nervos şi ale organelor de simţ – 31,7‰,
bolile endocrine, de metabolism şi nutriţie – 10,4‰.
60. Explicaţi scopul şi utilitatea practică a Clasificării Internaţionale a Maladiilor
şi Problemelor Conexe de Sănătate.

8
 Clasificarea internaţională a maladiilor (CIM) este necesară pentru unificarea
terminologiei diagnostice, pentru posibilitatea evaluării statistice a indicilor sănătăţii publice şi
dezvoltării fizice a societăţii cu scopul asigurării posibilităţii de colaborare şi comparare a
realizărilor dintre diferite state şi ţări. Documentul de asemenea favorizează compararea
informaţiei despre situaţia epidemiologică şi activitatea instituţiilor şi organelor ocrotirii
sănătăţii, etc.
61. Prezentaţi pe scurt istoricul Clasificării Internaţionale a Maladiilor şi
Problemelor Conexe de Sănătate.
Prima clasificare internaţională a bolilor a fost aprobată în a. 1960 la Conferinţa statistică
internaţională de la Paris, care a stabilit că acest document urmează a fi revăzut o dată în 10 ani .
Organizaţia Mondială a Sănătăţii la cea de-a 43-a Adunare Mondială a Sănătăţii a aprobat
Revizia a X-a a Clasificării Internaţionale a Maladiilor şi Problemelor Conexe de Sănătate.
62. Expuneţi structura şi modificările mai importante suportate de Clasificarea
Internaţională a Maladiilor şi Problemelor conexe de sănătate pe parcursul de elaborare a
ei.
Prima modificare constă în schimbarea codificării numerice, ce a existat în toate reviziile
anterioare, cu o codificare alfa-numerică, utilizându-se literele alfabetului pentru diferenţierea
claselor de boli.
Clasificarea alfa-numerică utilizează 25 de litere din cele 26 ale alfabetului, litera „U”
fiind rezervată pentru eventualele noi adăugiri sau clasificări provizorii, ce vor fi completate
între două revizii consecutive.
Capitolul bolilor sistemului nervos şi ale organelor de simţ din revizia a IX-a a fost
structurat în revizia a X-a în trei capitole:
– capitolul IV „Bolile sistemului nervos”;
– capitolul VII „Bolile ochiului şi anexelor sale”;
– capitolul VIII – „Bolile urechii şi apofizei mastoide”.
La fel au fost regrupate capitolele reviziei a IX-a privind bolile organelor genitale,
complicaţiile sarcinii, naşterii şi lăuziei, anomaliile congenitale şi afecţiunile a căror origine se
situează în perioada perinatală, în patru capitole consecutive:
– capitolul XIV – „Bolile aparatului genito-urinar” (cod NOO–N99);
– capitolul XV – „ Sarcina, naşterea, lăuzia” (cod OOO–99);
– capitolul XVI – „Unele afecţiuni a căror origine se situează în perioada perinatală”
(cod POO–P96);
– capitolul XVII – „Malformaţii congenitale, deformaţii şi anomalii cromozomiale”
(cod QOO–Q99).
Tabelul 49
Clasificarea internaţională a maladiilor şi problemelor conexe de sănătate

Nr.
Clasificarea bolilor Codurile
claselor

I Boli infecţioase şi parazitare AOO–A99 BOO–B99

II Tumori COO–C97 DOO–D48
III Bolile sistemului sangvin, hematopoietic şi imun D50–D89
IV Boli ale sistemului endocrin, nutriţie, metabolism, imunitate EOO–E90
V Tulburări mintale şi de comportament FOO–F99
VI Bolile sistemului nervos GOO–G99
VII Bolile ochiului şi anexelor sale HOO–H59
VIII Bolile urechii şi apofizei mastoide H60–H95

9
 IX Bolile sistemului cardiovascular IOO–I99
X Bolile sistemului respirator JOO–J99
XI Bolile sistemului digestiv KOO–K93
XII Bolile pielii şi ale ţesutului celular subcutanat LOO–L99
XIII Bolile aparatului locomotor şi ţesutului conjunctiv MOO–M99
XIV Bolile sistemului urogenital NOO–N99
XV Sarcina, naşterea şi lăuzia OOO–O99
XVI Afecţiuni perinatale POO–P96
XVII Anomalii congenitale şi malformaţii cromozomiale QOO–Q99
XVIII Simptome clinice şi alte manifestări neclasate ROO–R99
XIX Traumatisme, intoxicaţii şi alte afecţiuni exogene SOO–S99 TOO–T98
XX Cauze externe şi interne de morbiditate şi mortalitate VO1–V98
Factorii influenţi ai sănătăţii, motivul de solicitare a serviciului ZOO–Z99
XXI
de sănătate

63. Indicaţi numărul de clase a bolilor în CIM de revizia a X-a şi numiţi în ordine
de rang denumirea celor mai numeroase clase şi frecvent întâlnite patologii.
La începutul fiecărui capitol sunt note explicative, în care se prezintă o recapitulare a
grupelor de boli, având o codificare compusă din 3 caractere, precum şi categoriile notate cu
asterisc (*) în cazul codificării biaxiale.
Notele indică, de asemenea, excluderea unor boli din capitol, sau a unor grupe de boli şi
remiterea lor la capitolul sau grupa de boală respectivă.
Notele sunt aplicabile la toate categoriile de utilizări ale clasificării (CIM), indicând cazul
în care ea poate fi aplicată la morbiditate sau numai la mortalitate.

10