.

Generalul – ulterior mareşalul – Ion Antonescu a fost i) un patriot, ii) un om integru, iii) ca şef al unui stat
intrat în război nu şi-a luat nicio garanţie diplomatică, iar iv) ca tactician avea o bună pregătire, numai că a
fost contrazis flagrant de desfăşurarea ca atare a războiului. Dar nu a fost şi nu este un erou.

A preluat puterea într-unul dintre cele mai dificile momente pentru țara sa. A reușit să păstreze
unit ceea ce a mai rămas după pierderile teritoriale din 1940, a salvat țara din haosul legionar, a
refuzat să predea evreii lui Hitler, a început efortul de reluare a Basarabiei.

Pe de altă parte, a instituit o dictatură cu drepturi depline, a instituit un regim opresiv, a

transformat monarhul într-o figura de profiență și a suprimat deja fragila democrație
românească, a proiectat distrugerea evreilor basarabeni în Transnistria, a acceptat ocuparea
militară a pământurilor ucrainene. transformând astfel România într-un agresor - chiar și cu
riscul de a pierde Transilvania ca urmare - a angajat țara într-un efort de război mult peste
capacitățile ei de luptă și contrar spiritului istoric de favorizare a apărării naționale - totul fără
nicio promisiune scrisă din partea lui cea mai mare. aliat și cunoscând foarte bine riscurile prin
care a pus o întreagă națiune.

În timp ce primele fapte pot fi considerate benefice pentru țara sa, cele din urmă sunt în mod
clar fapte ale unei personalități negative și ale criminalului de război (în cazuri particulare).

Și, pentru că în conducere nu echilibrăm răul cu binele - deoarece liderii sunt așteptați să facă
binele fără să facă răul care afectează milioane de oameni - cred că Mareșalul Antonescu a fost
o figură istorică cu efect profund rău asupra națiunii române