STAGIU ALERGOLOGIE ȘI IMUNOLOGIE

CLINICĂ
Teme propuse
1. Astmul bronșic alergic ●
2. Astmul bronșic profesional●
3. Astmul bronșic și intoleranța la AINS●
4. Tratamentul bronhodilatator în astmul bronșic●
5. Imunoterapia specifică cu alergeni în astmul bronșic●
6. Modalități noi de tratament în astmul bronșic alergic: Terapia antiIgE, Terapia antiinterleukine,
Terapia antifosfodiesterază.●

1. ASTMUL BRONȘIC ALERGIC

Ce este astmul bronșic?
 Astmul bronșic este o boală eterogenă caracterizată prin inflmație cronică a căilor
respiratorii.1 2
 Astmul bronșic afectează peste 300 de milioane de personae la nivel mondial3 și
cauzează o povară financiară considerabilă4
 Tratamentul de elecție în astmul bronșic este cel inhalator cu corticosteroizi
- amelioarea imediată a simptomelor apare sub tratament cu
bronhodilatatoare beta-agoniste cu durată scurtă de acțiune (BADSA);
- tratamentul simptomatic intermitent sau cronic se face cu: corticosteroizi
inhalatori (CSI)+ BADSA;
- tratamentul simtomelor persistente se face cu: CSI+ bronhodilatatoare
beta-agoniste cu durată lungă de acțiune (BADLA);
Generalități astmul bronșic
1
Global Initiative For Asthma (GINA). Main report 2021. http://www.ginasthma.org
2
WHO 2013. Asthma Factsheet 307; Updated November 2013. Available at:
http://www.globalasthmareport.org/resurces/Global_Asthma_Report_2014.pdf
3
The Global Asthma Report 2014. Auckland, New Zealand: Global Asthma Network, 2014. Available at:
http://www.globalastmareport.org/rescurces/Global_Asthma_Report_2014.pdf
4
Bousquel I. Et all. Public Health Implications of Asthma. Bulletin of the World Health Organization 2005; 83:481-
560.
 Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene; inflamația cronică este
asociată cu hiperreactivitatea cailor respiratorii care duce la episoade recurente de wheezing,
dispnee, senzație de constricție toracică și tuse; însă prezintă un caracter variabil, frecvent
obstrucția căilor aeriene este reversibilă totală, ceea ce îl diferențiază de alte patologii pulmonare
bronhoobstructive (BPOC-bronhopneumopatie obstructiv cronică).
Epidemiologie
Astmul bronșoc afectează la nivel mondial peste 300 milioane de persoane,
înregistându-se o creștere a prevalența în special în țările în curs de dezvoltare, iar distribuția pe
sexe este variabilă, în copilărie este mai frecventă la sexul masculin, iar la adulți la sexul
feminin. De menționat este și faptul că astmul bronșic se corelează cu prevalența crescută a
atopiei și alergenilor.
Atopia
Atopia reprezintă o caracteristică moştenită genetic ce se manifestă printr-o tendinţă
crescută de a dezvolta afecţiuni cu substrat alergic ce pot apare singure sau în asociere:
 astm bronşic;
 rinită alergică;
 urticarie;
 dermatită atopică.
Nu toate persoanele toate persoanele atopice dezvoltă astm bronșic alergic.
Hiperreactivitatea bronşică
Hiperreactivitatea bronconstituie un fond fiziopatologic comun tuturor formelor de astm,
fiind caracterizată printr-o sensibilitate endogenă crescută a căilor aeriene faţă de o multitudine
de stimuli (histamină, acetilcolină) care în căile aeriene normale nu provoacă nici un răspuns
bronhomotor. Se accentuează prin expuneri repetate la stimulii incitatori (frig, alergeni, etc.),
însă poate apărea şi la persoanele atopice non-asmatice, care sunt fie asimptomatice (uneori
rude ale astmaticilor) sau cu rinită alergică.
Clasificarea hiperreactivității bronșice:
 tranzitorie care apare de obicei în urma unor infecţii virale;
 permanentă ce se accentuează cu ocazia acutizărilor bronșitice.
Definiție astm bronșic:
 Conform Ghidului GINA (Global Initiative For Asthma ), astmul bronșic paote fi definit
din puct de vedere clinic, funcțional și patogenetic astfel:
Din punct de vedere ● CLINIC astmul bronșic este definit ca o boală cronică a căilor
aeriene, cu episoade recurente de: - wheezing (respiraţie şuierătoare);
- dispnee;
- constricţie toracică;
- tuse – (în special noaptea sau dimineaţa devreme).
● FUNCŢIONAL astmul bronșic se caracterizează prin obstrucţie
a fluxului aerian, reversibilă spontan sau sub tratament și hiperreactivitate a căilor aeriene.

● PATOGENIC astmul bronșic se caracterizează prin inflamaţie

cronică în care sunt implicate multe elemente celulare (în special mastocite, eozinofile, limfocite
T).

Etiopatogenie astm bronșic:

 Mecanismul fiziopatologic al astmului bronșic are la bază interacțiunea dintre factorii
genetici și cei de mediu (alergeni, virusuri, poluare). Citokinele Th2 prezintă principalul rol în
activarea cascadei inflamatorii de la nivelul bronșic pe linia plasmocit-IgE-mastocit-eozinofil .

Cascada inflamatorie din astmului bronșic prezintă următoarele etape:

A. Faza acută/imediată a răspunsului imun:
• în urma interacțiunii alergen-macrofagàdegranularea mastocitară și eozinofilică cu
eliberarea de histamină, leukotriene, IL4, IL5, GM-CSF à formarea de infiltrat
inflamator la nivelul mucoasei bronșice responsabil de apariția: vasoldilatației și
descuamare à hiperplazia musculaturii și glandelor mucoasei bronșice;
• descuamarea muscoasei bronșice àexpunerea dendritelor nervilor senzitivi subepiteliali
care în prezența diverșilor stimuli (alergeni, aer rece, agenți infecțioși, iritanți) à
hiperreactivitate bronșică cu bronhoconstricție.
 EXPUNERE LA ALERGEN
 
 
 
REACŢIE IMEDIATĂ
ACTIVARE CELULARĂ
(macrofage,
leucotriene, eozinofile)
 
 
 
MEDIATORI VASOACTIVI
MEDIATORI AI INFLAMAŢIEI
(histamina)
 
 

Vasodilataţie Edem
Edem Fibroză
subepitelială
Hipersecreţie de mucus
Hipersecreţie de mucus
 
 
BRONHOCONSTRICŢIE
B. Faza tardivă a răspunsului imun (remodelare):
• constă în remodelarea ca urmare a procesului inflamator ce duce la activarea
miofibroblaștilor (prin TGF-b), proliferarea fibroblaștilor (prin EGF) și hiperplazia
vasculară (endotelină și VEGF) à obstrucție bronșică fixă, ireversibilă.
Clasificare astm bronșic:
Din punct de vedere didactic astmul bronșic poate fi clasificat în:
I. ASTMUL ALERGIC EXOGEN (EXTRINSEC) - are la bază o reacţie alergică bine
caracterizată imunologic faţă de un antigen faţă de care bolnavul este sensibilizat specific
şi care este prezent în mediul său ambiant (exogen).
II. ASTMUL NEALERGIC care cuprinde:
– astmul endogen sau infecţios (intrinsec): această formă este atribuită unui factor
cauzal din organism (endogen);
– astmul iritativ fizic sau chimic;
– astmul provocat de efort;
– alte forme de astm cu geneză neprecizată.

Clasificarea dihotomică în astm extrinsec (alergic) și intrinsec (non-alergic) a fost

înlocuită de descrierea FENOTIPULUI astmatic - care indică o asociere de manifestări
clinice și ENDOTIPULUI care indică mecanismele patogenice moleculare fundamentale
implicate în geneza inflamației și remodelării căilor aeriene. Determinarea fenotipului și
endotipului în patologia astmatică este o condiție fundamentală pentru managementul pacienţii
care nu răspund la terapia convenţională a astmului și alegerea de terapii biologice personalizate,
precum anticorpii monoclonali anti-IgE, anti-IL-5 şi anti-IL-4/IL-13, pentru a controla
simptomele astmului.5 

5
https://www.politicidesanatate.ro/wp-content/uploads/2019/01/Editie-Speciala_web.pdf
Factori de risc astm bronșic:
Factorii de risc pentru apariția astmului bronșic pot fi clasificați astfel:
A. FACTORI INTRINSECI
• obezitatea - incidenţă mai ridicată a astmului la cei cu un index de masă corporală ridicată;
• sexul - incidenţă mai mare a astmului la băieţi în copilărie şi adolescenţă şi mai ridicată la
femei la vârsta adultă;
• factorii genetici- riscul de a face astm creşte dacă unul (sau ambii) părinţi este astmatic,
predispoziţia genetică (atopia) este dată de mai multe gene care intervin în secreţia de IgE,
modularea hiperreactivităţii bronşice, în secreţia de citokine şi orientarea răspunsului imun
(Th1/Th2) precum şi în răspunsul receptorilor beta2 adrenergici la stimulare.
Alergogenii inhalați sensibilizează persoanele atopice prin stimularea clonelor specifice
de limfocite Th2 și producție de IgE specifice.
B. FACTORI EXTRINSECI (DE MEDIU)
ALERGIA
• praful de casă: este un amestec heterogen de componente organice şi anorganice.
Componentele organice conţin alergeni vegetali (polenuri, fungi, bumbac, resturi
alimentare) şi animali (descuamări epidermice de om şi animale, peri, lână, pene,
componente de insecte şi acarieni), medicamente, cosmetice, detergenţi, coloranţi.
Alergia la praful de casă (în special la componentele de acarieni) este cea mai frecventă
cauză a astmului alergic.
6
https://www.medichub.ro/reviste/pediatru-ro/abordari-fiziopatogenice-actuale-in-astmul-bronsic-la-copil-id-
3070-cmsid-64
 • fungi atmosferici: sunt alergeni ubicuitari şi au ca reprezentanţi mai răspândiţi
mucegaiurile şi levurile alergenii de origine animală (descuamări de epidermă de om şi
animale, peri, pene, lână) şi vegetală (bumbac) alergenii profesionali (pulberi, poluare)
În general alergenii sunt antigeni slabi, inofensivi pentru majoritatea populaţiei şi activi
numai la subiecţii atopici.
• INFECŢIA BRONŞICĂ
Trebuie considerată atât ca factor etiologic cât şi ca factor de întreţinere şi agravare
a astmului:
• Mixovirusuri (influenza, parainfluenza);
• Virusul sinciţial respirator;
• Pneumococul;
• Haemophillus influenzae;
• Stafilococul;
• FUMATUL (INCLUSIV CEL PASIV)
• EXPUNERI PROFESIONALE LA FACTORI CE FAVORIZEAZĂ
SENSIBILIZAREA
• POLUAREA DIN CASĂ/AFARĂ
Factori declanșatori (triggeri) ai crizei de astm bronșic:
• alergici: praf de casă, polen, mucegaiuri, dejecţii sau fanere de păsări și animale,
medicamente, conservanți, detergenţi, vopsele, poluanţi atmosferici (ozon, SO2, NO2);
• infecţioşi: virali, bacterieni;
• efort fizic;
• endocrini: sarcina, tulburări menstruale;
• stres psihic: anxietate, oboseală, suprasolicitări psihice.
• medicamente: ANIS, beta-blocante.
Manifestări clinice astm bronșic:
Următoarele semne şi simptome care ar trebui să ridice suspiciunea de astm sunt:
 wheezing recurent, în special la copii (respirație șuierătoare);
 tuse, care se înrăutăţeşte noaptea;
 episoade intermitente de dispnee expiratorie;
 compresiune toracică (senzațuie de presiune sau constrângere).
 Modelulul simptomatologiei astmatice este discontinuu, sezonier și peren.
Situaţii sugestive pentru astm:
 variabilitatea (în cursul aceleiaşi zile sau de la o zi la alta sau de la un sezon la altul)
şi/sau intermitenţa (normal între manifestări);
 agravarea nocturnă sau dimineaţa devreme;
 apariţia după factori declanşatori specifici (alergeni, antiinflamatoare nesteroidiene)
sau nespecifici (fum, mirosuri puternice, aer rece, efort fizic, beta-blocante sistemice sau
locale).

Situaţii sugestive pentru astm:

 ameliorare sau dispariţie după tratament antiastmatic
 istoric personal sau familial de astm bronşic sau alte boli atopice (rinită alergică,
dermatită atopică);
Manifestări clinice în criza de astm bronșic

Accesul de dispnee paroxistică cu respiraţie şuierătoare (wheezing).

 debut brusc, legat de obicei de expunerea la contactul cu un alergen sau
declanşat de o infecţie a căilor aeriene superioare. Debutul crizei de astm este
frecvent în a doua parte a nopții sau dimineața devreme, pacientul fiind trezit din
somn de dispnee paroxistică progresivă;
 prodromul poate preceda debutul crizei: strănut, rinoreee, lăcrimare
 durată şi intensitate variabilă;
 încetează spontan sau prin tratament;
 este urmat de un interval variabil de acalmie asimptomatică;
 bradipnee de tip expirator cu wheezing a cărei intensitate creşte în câteva minute,
are durată de câteva ore şi răspunde prompt la bronhodilatatoare;
  + tuse şi expectoraţie, spută mucoasă, lipicioasă, cu eliminare dificilă, anxietate.
Examenul clinic în afara crizei de astm nu relevă modificări, însă examenul clinic în criza de
astm relevă:
• torace cu diametrul antero-posterior mărit, cu hipersonoritate (torace
emfizematos);
• murmur vezicular diminuat acompaniat de raluri;
• raluri sibilante muzicale diseminate pe ambele arii pulmonare (semn de
obstrucţie a bronşiilor de calibru mediu) şi ronflante (bronhospasm pe bronşiile
mari);
• expir prelungit;
• respiraţie laborioasă, cu participarea muşchilor respiratori accesori;
• anxietate;
• transpirație abundentă.
Manifestări clinice în starea de rău astmatic
Este o formă particulară de gravitate crescută a crizei de astm bronșic cu potențial
letală, dacă nu se intervine de urgență cu tratament.
Clinic se manifestă prin: dispnee intensăàasfixie; polipnee; cianoză; tahicardie; ↓TA
(tensiune arterială); fenomene de IC dreaptă.
Explorări funcționale în astmul bronșic
1. SPIROMETRIE - investigaţie de elecţie ce certifică diagnosticul de astm bronșic prin: -
reversibilitate bronșică post adminsitrare de bronhodilatatoare βeta2-agonist (↑FEV1 >12%/
>200ml).
Diagnosticul poate fi fixat și pe baza testelor de bronhoprovocare specifică (cu antigen) sau
nespecifică (metacolină) à↓FEV1>12% sau >200ml.
2. PEAK-FLOW METRIA (PEF): - măsurarea debitului expirator maxim instantaneu de
vârf (nu poate înlocui spirometria), este utilizat frecvent pentru automonitorizarea
pacienților astmatici la domiciliu. Variația diurnă de 20% pune diagnosticului de astm,
monitorizarea PEF în timp poate detecta variabilitatea limitării fluxului de aer și indică
gravitatea evoluției în funcție de tipul de diagramă oferit: declin progresiv lent, traseu
haotic (astm necontrolat) sau variații ample (astm sever). Variabilitatea crescută a PEF
poate prevesti apariția simptomelor unei crize de astm.
 3. TEST DE REVERSIBILITATE LA CORTIZON: - util pentru astmul bronșic în
situația unei reversibilității parțiale (8-11%), dată de inflamația bronșică se efectuează
testul la corticosteroiz (se admin. CSO 7-10zile/ CSI 3-4 săpt.) à reevaluare
spirometrică, dacă FEV1(VEMS) ↑ = test pozitiv.
4. TEST DE PROVOCARE BRONȘICĂ LA EFORT: - se face în prezența unui medic
specialist pentru că există risc de declanșare de manifestări astmatice severe.
Diagnosticul de astm este confirmat: ↓FEV1 >12% sau >200mL din valoarea prezisă
după efort.
5. TESTARE ALERGICĂ – util pentru dovedirea existenței sensibilizării la un anumit
alergen.
• Teste cutanate (prick-test): se aplică intradermic pe fața anterioară a antebrațului câteva
picături din soluția cu extrat alergic. Reacție pozitivă constă în apariția la locul inoculării
papulă cu eritem.
• Teste serologice:●Fadiatop: conține numai alergeni inhalatori reprezentativi pentru
pentru evidențierea IgE specifici din serul bolnavilor, se adresează numai celor cu
simptome de tract repirator. Rolul este de a diferenția bolile atopice de afecțiunile non-
atopice.
● ImmunoCAP: metodă fluoroimunoenzimatică pentru detectarea IgE specifice
(util. alergeni ce reacționeză specific cu IgE alergen-specifice din proba analizată).
• Testarea inhalatorie: fie cu alergenul incriminat sau cu metacholină. Utilă pentru
pacienții cu teste funcționale pulmonare normale la spirometrii repetate, dar cu
simptomatologie astmatică.
6. TESTE DE LABORATOR
• Eozinofilie sanguină importantă (5-15%) +/- sputa sau secreții nazale cu eozinofilie
marcată, celule mucoase descuamate, spirale Curshmann (dop de mucus spiralat),
cristale Carcot-Leiden, uneori Corpi Creola (agregări de celule descuamate și mucus);
• Testul degranulării bazofilelor și testul de histamino-eliberare: - sunt teste de
provocare în vitro ce detectează IgE alergen-specifice legate de celule cât și degranularea
directă prin mecanisme non-IgE;
• NO în aerul espirat (FeNO): nivelul crescut de NO se corelează cu inflamația
eozinofilică a căilor aeriene chiar și la pacienți asimptomatici/slab simptomatici.
 • ECP sanguin (proteină cationică a eozinofilelor): este un marker mai bun decât IgE în
monitorizarea procesului inflamator;
• LTE4 urină (leucotrienele urinare): util pentru diagnosticarea și gestionarea astmului la
copii.
7. GAZOMETRIE ARTERIALĂ – în cazurile de stare de rău astmatic poate fi prezentă:
hipoxemia arterială, hipercapnia, ↓SaO2 <85%, ↓pH-ului <7.3 urmare a perturbării
raportului ventilație/perfuzie.
8. RADIOGRAFIE TORACICĂ – prezintă modificări numai în timpul crizei de astm
când se poate decela: hipertransparență, orizontalizarea coastelor, aplatizarea diafragmului,
creșterea spațiului aerian retrospternal +/- focare infiltrate pulmonare sau atelectazie à
obstrucția dopurilor de mucus de la nivelul bronșiolelor.
Diagnosticul pozitiv al astmului bronsic
Diagnsoticul pozitiv de astm bronșic este stabilit apariția manifestărilor clinice (pe un teren
atopic) în urma expunerii la trigger sau în a doua jumătate a nopții/dimineața.
MANIFESTĂRI CLINICE:
• dispnee paroxistică, progresivă;
• wheezing (expir prelungit șuierător);
• tuse chinuitoare cu expectorație redusă;
• senzație de constricție toracică;
• sdr. bronhoobstructiv - reversibil;
• modificări radiologice (hiperinflație) în plină criză;
• probe biologice (IgE +, eozinofilie, eozinofile în spută)
• probe ventilatorii – test bronhodilatator pozitiv;
Forme clinice de astm bronșic
I. ASTMUL ALERGIC (ATOPIC)
Astmul bronșic alergic (atopic) este cauzat de un răspuns anormal al organismului la
contactul cu un alergen care activează o clonă de limfocite B, determinând secreţie de IgE;
acestea au o afinitate specială, cu depunere pe mastocite şi bazofile; la contactul cu alergenul
acestea degranulează, eliberînd mediatori chimici (acetilcolină, histamină, serotonină,
leucotriene, bradikinină, PG2).
Particularităţi:
• apare de obicei la alergeni profesionali;
• evoluează cu accese paroxistice pe fond bronhospastic permanent;
• caracter alergic pur (neinfecţios);
• apare iniţial la vârste tinere (sub 45 de ani);

7
https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/07/GINA-Pocket-Guide-2020-Romania.pdf
 • ancheta anamnestică poate releva APP sau AHC alergice şi sugerează alergenul cauzal;
• paraclinic: eozinofilie (> 600/mm\), IgE crescute în sânge;
• teste cutanate pozitive: scratch-test; prick-test; IDR.
• confirmarea alergenului cauza - testul specific de provocare a bronhospasmului
(administrare de aerosoli din soluţia de alergen prezumtiv) = pozitiv.
II. ASTMUL INTRINSEC
Mecanism (incert): reacţie alergică la endoalergeni (produşi de distrugere şi toxine
microbiene) formaţi la nivelul focarelor de infecţie amigdaliene, sinusale (astm atopic
intrinsec).
Particularităţi:
• caracter infecţios (provocat sau favorizat de infecţii);
• vârsta apariţiei: peste 45 de ani;
• clinic - tuse cu expectoraţie mucopurulentă, raluri sub- crepitante;
• paraclinic: sputa conţine neutrofile şi agenţi bacterieni;
• evoluţie spre emfizem pulmonar şi CPC (ca de altfel toate formele cu remisiune
incompletă între crize ca și cele netratate corespunzător).
II.1 ASTMUL INDUS DE EFORT
Astmul indus de efort apare la persoanele cu hiperreactivitate bronşică, în special la copii şi
tineri și se manifestă prin: crize bronhospastice ce apar după oprirea efortului fizic (în
special după alergare);
Tratamentul constă în prevenirea crizei de astm prin administrare prealabilă de cromoglicat
disodic, SM şi anticolinergice, mai puţin prin aminofilină, corticoterapia fiind total ineficientă.
II.2 ASTMUL INDUS DE ASPIRINĂ (AERD)
Astmul indus de Aspirină (AERD) apare de obicei la bolnavi cu: rinită, sinuzită, polipi
nazali, debutul simptomatologiei apare la câteva minute până la 2h din momentul ingestiei
aspirinei sau inhibitori de ciclooxigenază 1 (COX-1).
Manifestările clinice se caracterizează prin apariția unui prodrom (rinoree, obstrucție
nazală; conjunctivită, eritem intens faringelui) urmat de: senzaţie de constricţie toracica,
dispnee, tuse seacă.
Diagnosticul: este confirmat prin teste de provocare bronșică cu lizin-aspirină (se
evectuează doar în centre de specialitate).
 Tratament: evitarea administrării AINS și COX1 toată vițata; CSI+ antiLT. 8

II.3 ASTMUL PROFESIONAL

Astmul bronșic profesional se caracterizează prin: apariţia crizelor bronhospastice la
locul de muncă ce cedează la scoaterea din mediu, find rezultatul sensibilizării la
noxele/substanțele din mediul în care își desfășoară activitatea.
Profesiile cele mai expuse sunt: morari, industria pielărie şi textilă, industria chimică, a
medicamentelor, detergenţilor etc.
Particularităţi: apariția prodroamelor alergice la locul de muncă: rinoree, salve de
strănuturi; certificarea alergenului profesional se face prin: prezenţa alergenului prezumtiv la
locul de munca şi test de provocare bronşică (+).
Toți muncitorii care prezintă zilnic simptome de astm bronșic și limitare a fluxului respirator
cu ameliorare/remitere în zilele nelucrătoare trebuie investigați amănunțit cu privire la
posibilitatea existenței unui ast bronșic professional. Astfel se recomandă realizarea de
măsurători repetate ale PEF (>4 măsurători/zi timp de 1 lună), determinarea valorilor de
eozinofile, IgE și teste de provocare bronșică specifică.
Tratament astmului bronșic profesional constă în:
 evitarea expunerii la agentul cauzator, doarece continuare expunerii va duce la exacerbari
repetate și severe cu potențial fatal;
 instituirea tratamentului cu CSI și desensibilizare la agentul cauzal.

III. ASTMUL BRONȘIC ȘI SARCINA

În sarcină astmul bronșic prezintă o evoluție variabilă, astfel trebuie atent monitorizat schema
terapeutică necesitând ce cele mai multe ori ajustări și modificări.
Astmul bronșic necontrolat în sarcină crește riscul mortalității perinatale, nașterii
premature, preeclampsiei și greutate mică la naștere, însă în cazul unui astm bronșic bine
controlat riscul perinatal este minim.
Tratamentul recomandat constă în administrarea CSI de control, de elecție fiind budesonida,
cu evitarea CSO și antileucotrienelor. În caz de exacerbări principalul obiectiv este evitarea
hipoxiei fătului, astfel se recurge la administrearea de oxigenoterapie, BADSA (de preferat
8
Oancea C., Fira-Mlădinescu O., Tudorache V., Tratat de Pneumologie pentru Medicii Rezidenți. Editura ,,Victor
Babeș”, Timișoara 2021, pp.97-112
Salbutamol deoare prezintă un grad de siguranță mai ridicat) și CSO pe perioade foarte scurte și
scurte.9
IV. ASTMUL BRONȘIC SEVER SAU REFRACTAR LA TRATAMENT
Astmul bronșic sever se caracterizează prin persistența simptomatologiei, variații funcției
pulmonare mari și prezența de exacerbări frecvente sub tratament de treapta 5.
Există mai multe subtipuri de astm bronșoc sever:
 Astm bronșic fragil
 Astm bronșic cortico-rezistent
 Astm bronșic cortico-dependent
 Astm bronșic acut grav asociat cu tulburări psiho-afective
 Astm bronșic premenstrual
Tratamentul este individualizar în funcție de fenotip, astfel de poate opta pentru terapie
monoclonală antiIgE, anti-IL5, antireceptori IL5. 10
Diagnostic diferențial astm bronșic

Principala afecţiune cu care se face diagnosticul diferenţial în astmul bronșic este

bronhopneumopatia cronic obstructivă (BPOC).

9
Oancea C., Fira-Mlădinescu O., Tudorache V., Tratat de Pneumologie pentru Medicii Rezidenți. Editura ,,Victor
Babeș”, Timișoara 2021, pp.97-112
10
Oancea C., Fira-Mlădinescu O., Tudorache V., Tratat de Pneumologie pentru Medicii Rezidenți. Editura ,,Victor
Babeș”, Timișoara 2021, pp.97-112
Evoluție și prognostic astmul bronșic
Astmul bronșic prezintă o evoluție imprevizibilă, ondulatorie cu exacerbări frecvent datorate
expunerii la factori trigger/favorizanți. Debutul crizei de astm poate fi brusc (minute-ore) sau
lent progresiv în exacerbări.
 Prognosticul este favorabil în cazul bolnavilor ce prezintă tratament adecvat și complianță
bună (astm controlat = absența manifestărilor clinico-paraclinice) și prognostic rezervat apare
în cazul astmului instabil sau în timpul episoadelor de status asmaticul, dacă nu se intervine
terapeutic în timp util se poate instala stopul respirator.
SEVERITATE VS CONTROL ?
CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE SEVERITATE este utilă pentru evaluarea iniţială a
pacientului și are valoare scăzută pentru prezicerea răspunsului la tratament al pacientului.
Clasificarea in funcţie de nivelul de control este utilă pentru evaluarea tratamentului.
Evaluarea periodică a gradului de control permite aprecierea răspunsului la tratament al
pacientului.
Formele clinico-evolutive ale astmului bronșic11

Gradul de control al astmului bronșic

11
https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/07/GINA-Pocket-Guide-2020-Romania.pdf
 Complicaţiile astmului bronșic
COMPLICAŢIILE IMEDIATE sunt de cele mai multe ori provocate de accese de tuse și
constau în apariția de : pneumotorax spontan, emfizem subcutanat, emfizem mediastinal, fracturi
costale, ateleclazie segmentară (obstrucţie bronşică prin dop de mucus).
COMPLICAŢIILE TARDIVE : suprainfecţie bronşică (astm bronşic intricat) care paoate
evolua până la cord pulmonar cronic (CPC), pneumonii intercurente .
COMPLICAŢIILE IATROGENE pot aparărea în urma:
 Abuzului de beta-adrenergice: iritabililale, tremurături digitale, crampe musculare,
tahicardie, extrasistole, creşterea TA, pulmon blocat.
 Abuzului de aminofilină: anxietate, irilabililale, insomnie, convulsii.
Tratamentul astmului bronșic
Stabilirea tratamentului în astmul bronșic se face în funcție de treapta de severitate a
astmului pe baza simptomatologiei clinice și severității obstrucției bronșice, medicația de elecție
este reprezentată de corticoterapia inhalatorie ca tratament al inflamației cronice la care se
adaugă medicația bronhodilatatoare. Componenta principala a tratamentului cosntă în educarea
bolnavului – înțelegerea bolii și a agenților declașatori, cunoașterea medicației și a tehnicii
inhalatorii, cât și a modului de ajustare a tratamentului, odată inițiat tratamentul astmului
bronșic deciziile ulterioare au la bază: evaluarea, ajustarea și analizarea răspunsului la
tratament.12

12
https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/07/GINA-Pocket-Guide-2020-Romania.pdf
 Obiectivele pe termen lung în Principiile tratamentului antiastmatic:
managementul astmului sunt: a. Evitarea alergenului;
a. Prevenirea simptomelor şi a cronicizării; b. Înlăturarea triggerilor / factorilor agravanţi;
b. Mențirerea funcției pulmonare normale; c. Tratamentul cronic “„în trepte” GINA (
c. Menținerea unei activități în limite normale Global Initiative for Asthma);
(inclusiv toleranța la efort fizic); d. Tratamentul fazelor acute: criză,
d. Prevenirea exacerbărilor și a spitalizărilor; exacerbarea;
e. Evitarea efectelor adverse ale e. Imunoterapia (desensibilizarea) .
medicamentelor.
Trepte terapeutice în astm

TREAPTA TERAPEUTICĂ 1:

• doze mici de corticosteroizi inhalatori (CSI)-formoterol și la nevoie bronhodilatatoare beta-

adrenergici cu durată scurtă de actiune (BADSA) (criterii de includere vezi slide-ul
anterior).
• TREAPTA TERAPEUTICĂ 2:
• doze mici CS administrate regulat; doze mici de CSI-formoterol sau BADSA; alternativă:
LTRA.
• TREAPTA TERAPEUTICĂ 3:
• doze mici CSI/BADLA tratament de fond; alternative: doze medii zilnice de CSI sau doze
mici CSI+LTRA și la nevoie CSI/formoterol sau BADSA.
• TREAPTA TERAPEUTICĂ 4:
• doză medie CSI/BADLA ca terapie de fond sau +BADSA sau doze mici CSI/formoterol la
nevoie. Alternative: tiotropiu inhalator (la cei cu exacerbări) sau doze mari de CSI/BADLA;
teofilină, LTRA.
TREAPTA TERAPEUTICĂ 5: tratament asociat sau cu viza fenotipică – imunoterapie:
anti-IgE (omalizumam), anti-IL5(mepolizumab, reslizumab) sau anti-receptori IL5
(benralizumab).

Medicația antiasmatică se împarte în două mari categorii :

I. Tratament de control (cronic pe termen lung):
A. Corticosteroizi:
 inhalatori (beclometazonă, budesonidă, ciclesonidă, mometazonă);
 sistemici (prednison, metilprednisolon, betametazonă);
Mecanism de acțiune:↓ numărului și activității (limfocitelor T, eozinofilelor, mastocite) à
↓ hiperreactivitatea bronșică, a simptomelor, exacerbărilor și implicit ↑ calitatea vieții.
B. Antileucotriene au rol antiinflamator și bronhodilatator și se pot clasifica în următoarele
subgrupe:
 antagoniști ai receptorilor de leucotriene (montelukast);
 inhibitori ai enzimei de conversie (zileuton).
C. Cromocrone: nedocromil, cromoglicat
Mecanism de acțiune: inhiba degranularea mastocitelor și activarea nervilor senzitivi à
utilitatea în astmul indus de efort și alergeni.
D. Anticorpi anti-IgE: (omalizumab - XOLAIR)
Omalizumabul este un anticorp blocant rezervat pacienților care au un astm alergic sever la
un alergen peren (nu sezonier) confirmat printr-un test specific, cu nivele ridicate de IgE, și
care nu sunt controlați prin medicația cu corticosteroizi inhalatori. Doza variază între 150 și
375 mg subcutan la fiecare 2 - 4 săptămâni în funcție de nivelul seric al IgE permite ameliorarea
controlului astmului cu diminuarea simptomelor, a numărului de exacerbări şi a utilizării de
medicație bronhodilatatoare.
 Tratamentul cu omalizumab trebuie continuat fără întrerupere, deoarece nivelurile de IgE
şi numărul de receptori FcɛRI cresc la trei-patru săptămâni după întreruperea acestuia, rezultând
o înrăutăţire a controlului astmului, în special la pacienţii cu niveluri mai ridicate de eozinofilie.
Antileucotriene au rol antiinflamator și bronhodilatator și se pot clasifica în
următoarele subgrupe: - antagoniști ai receptorilor de leucotriene (montelukast);
- inhibitori ai enzimei de conversie (zileuton).
Anticorpi anti-IL5 și anti-receptorIL5: mepolizumab, rezlizumab, benralizumab
Mepolizumab şi reslizumab se leagă de IL-5, împiedicând această citokină să promoveze
activarea eozinofilelor, iar benralizumab blochează receptorul pentru IL-5, IL-5Rα, rezultând
depleţia aproape completă a eozinofilelor periferice prin citotoxicitate mediată celular anticorp-
dependentă (ADCC), care implică celule NK.
Anticorpi anti-IL4/IL13 : dupilumab
Dupilumab este primul biologic dual IL-4/IL-13 aprobat pentru tratamentul astmului și vizează
receptorul comun IL-4Rα şi astfel blochează semnalizarea atât prin IL-4, cât şi prin IL-13.
Terapia antialarmine: tezepelumab
Tezepelumab este primul anticorp uman IgG2 direcţionat împotriva TSLP duce la o
îmbunătăţire semnificativă a parametrilor funcţionali respiratori, o reducere a
eozinofilelor în sângele periferic şi în spută, a IgE seric şi a FeNO, precum şi a frecvenţei
exacerbărilor
Imunoterapia de desensibilizare se va recomanda la tinerii cu astm atopic
necomplicat şi care este provocat de pneumo-alergeni naturali a căror excludere nu este
posibilă: praf de casă, polen. Tratamentul este posibil doar în caz de identificare precisă a
factorului trigger.
Se administrează s.c. doze progresiv crescânde de alergen cauzal care va determina
apariţia de Ac. blocanţi (IgG) la expunerile ulterioare de alergen, vor fixa Ag înainte de a
induce reacţia de tip I.
Substanţe folosite:
• extrase tradiţionale:
– produşi apoşi
– extraşi retard adsorbiţi pe un adjuvant (avantaj: mărirea intervalului între injecţii);
• extrase modificate (scad antigenitatea fără a reduce puterea imunogenă, deci capacitatea
de a induce anticorpi blocanţi):
– tolerogeni (Ag conjugaţi cu polietilenglicol pentru a suprima răspunsul IgE)
– alergoide (Ag polimerizaţi, cu creşterea consecutiva a greutăţii moleculare, pentru
a masca un număr de silusuri anligenice);
• alergeni purificaţi şi standardizaţi (că durată de viaţă şi control al puterii şi
reproduclibilitâţii efectelor).
Metodă de lucru: I. Inducţia (prin doze progresive)
• metoda lentă tradiţională (în care doza-plafon se atinge în 3-4 luni, aplicabilă ambulator);
• metoda rapidă "rushed" (în care doza-plafon se atinge în 3-4 zile, prin injecţii
pluricotidiene, aplicabilă numai în spital);
II. Întreţinerea se aplică în caz de eficacitate, prin repetarea dozei-top regulat, timp de mai
mulţi ani.
Tratament non-farmacologic
Prevenirea expunerii la alergenul cauzal:
- evitarea contactului cu alergenii casnici (praf, mucegai, pene, peri de animal) prin
modificarea mediului de locuit: renunţarea la covoare şi perdele (rezervoare de praf), la
saltele şi pernele de puf şi înlocuirea cu echivalente din materiale sintetice hipoalergenice,
igienă riguroasă a podelelor, evitarea animalelor de companie, aerisirea îndelungă a camerei
de locuit;
• schimbarea locului de muncă în cazul alergenilor profesionali și utilizarea PEF-metriei
la domiciliu pentru monitorizare;
• evitarea expunerii la factori ce cresc ventilaţia bronşică: ceaţă, fum, schimbări bruşte
de temperatură;
• evitarea colectivităţilor mari de oameni în perioadele de epidemie de gripă;
• consiliere pentru renunțarea la fumat;
• prudență în administratea de: AINS/aspirină, beta blocante-neselective, IECA, coliruri
cu colinergice (în glaucom);
• plan de acțiune scris pentru astmul bronșic.
Tratamentul crizei de astm bronșic13

Monitorizare

Pacienții cu astm trebuie evaluați cu orice ocazie, în special atunci când sunt
simptomatici sau după o exacerbare recentă, dar şi atunci când se prezintă pentru
reînnoirea prescripției. Consultațiele de reevaluare se stabilesc la 3 luni de la momentul
diagnosticului și a implementării treptei terapeutice și cel puţin o dată pe an pentru
pacienții cu terapie de control.

13
https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/07/GINA-Pocket-Guide-2020-Romania.pdf
2. ASTMUL BRONȘIC PROFESIONAL
Astmul bronșic profesional se caracterizează prin: apariţia crizelor bronhospastice la
locul de muncă ce cedează la scoaterea din mediu, fiind cea mai întâlnită patologie
pulmonară în țările puternic industrializate ce prezintă un grad ridicat de poluare.
Posibilitatea etiologiei de astm bronșic profesional este suspectat când debutul
simptomatologiei apare la vârsta adultă
Profesiile cele mai expuse sunt: morari, industria pielărie şi textilă, industria chimică,
a medicamentelor, detergenţilor etc.
Particularităţi:
– prodroame alergice la locul de muncă: rinoree, salve de strănuturi;
– certificarea alergenului profesional se face prin: prezenţa alergenului
prezumtiv la locul de munca şi test de provocare bronşică (+) .
Toți muncitorii care prezintă zilnic simptome de astm bronșic și limitare a fluxului
respirator cu ameliorare/remitere în zilele nelucrătoare trebuie investigați amănunțit cu
privire la posibilitatea existenței unui ast bronșic professional. Astfel se recomandă
realizarea de măsurători repetate ale PEF (>4 măsurători/zi timp de 1 lună), determinarea
valorilor de eozinofile, IgE și teste de provocare bronșică specifică.
Tratament astmului bronșic profesional constă în:
 evitarea expunerii la agentul cauzator, doarece continuare expunerii va duce la exacerbari
repetate și severe cu potențial fatal;
 instituirea tratamentului cu CSI și desensibilizare la agentul cauzal.

3. ASTMUL BRONȘIC ȘI INTOLERANȚA LA AINS

(AERD)
Astmul indus de Aspirină (AERD) apare de obicei la bolnavi cu: rinită, sinuzită,
polipi nazali, debutul simptomatologiei apare la câteva minute până la 2h din momentul
ingestiei aspirinei sau inhibitori de ciclooxigenază 1 (COX-1). Această formă de astm
apare mult mai frecvent la pacienții cu astm sever comparativ cu populația generală.
 Manifestările clinice se caracterizează prin apariția unui prodrom (rinoree,
obstrucție nazală; conjunctivită, eritem intens faringelui) urmat de: senzaţie de
constricţie toracica, dispnee, tuse seacă.
Diagnosticul: este confirmat prin teste de provocare bronșică cu lizin-aspirină (se
evectuează doar în centre de specialitate).
Tratament: evitarea administrării AINS și COX1 toată vițata, deoarece odată apărută
acesta hipersensibilitate va persistat tot restul vieții.
Pentru un control optim al simptomelor se recomandă, chiar și în aceste cazuri speciale,
tratament cu corticoterapie inhalatorie asociat cu antileucotriene.
Există cazuri particulare de astm bronșic indus de aspirină în care pot fi asociate si
simptome de tract respirator superior, Sdr. Widal = astm bronșic, intoleranță la AINS,
rino-sinuzită alergică cronică, polipoză rino-sinusală recidivantă. Tratamentul în aceste
cazuri cuprinde pe lângă terapia standard pentru astmul bronșic și decongestionante
nazale și cortico-terapie topică locală.14

4. TRATAMENTUL BRONHODILATATOR ÎN ASTMUL

BRONȘIC

Stabilirea tratamentului în astmul bronșic se face în funcție de treapta de severitate

a astmului pe baza simptomatologiei clinice și severității obstrucției bronșice, medicația
de elecție este reprezentată de corticoterapia inhalatorie ca tratament al inflamației
cronice la care se adaugă medicația bronhodilatatoare. Componenta principala a
tratamentului cosntă în educarea bolnavului – înțelegerea bolii și a agenților declașatori,
cunoașterea medicației și a tehnicii inhalatorii, cât și a modului de ajustare a

14
Oancea C., Fira-Mlădinescu O., Tudorache V., Tratat de Pneumologie pentru Medicii
Rezidenți. Editura ,,Victor Babeș”, Timișoara 2021, pp.97-112.
 tratamentului, odată inițiat tratamentul astmului bronșic deciziile ulterioare au la
bază: evaluarea, ajustarea și analizarea răspunsului la tratament.

Trepte terapeutice în astm

TREAPTA TERAPEUTICĂ 1:

• doze mici de corticosteroizi inhalatori (CSI)-formoterol și la nevoie bronhodilatatoare beta-

adrenergici cu durată scurtă de actiune (BADSA) (criterii de includere vezi slide-ul
anterior).
• TREAPTA TERAPEUTICĂ 2:
• doze mici CS administrate regulat; doze mici de CSI-formoterol sau BADSA; alternativă:
LTRA.
• TREAPTA TERAPEUTICĂ 3:
• doze mici CSI/BADLA tratament de fond; alternative: doze medii zilnice de CSI sau doze
mici CSI+LTRA și la nevoie CSI/formoterol sau BADSA.
• TREAPTA TERAPEUTICĂ 4:
• doză medie CSI/BADLA ca terapie de fond sau +BADSA sau doze mici CSI/formoterol la
nevoie. Alternative: tiotropiu inhalator (la cei cu exacerbări) sau doze mari de CSI/BADLA;
teofilină, LTRA.

15
https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/07/GINA-Pocket-Guide-2020-Romania.pdf
 TREAPTA TERAPEUTICĂ 5: tratament asociat sau cu viza fenotipică – imunoterapie:
anti-IgE (omalizumam), anti-IL5(mepolizumab, reslizumab) sau anti-receptori IL5
(benralizumab).
Obiectivele pe termen lung în
managementul astmului sunt: Principiile tratamentului antiastmatic:
a. Prevenirea simptomelor şi a cronicizării; a. Evitarea alergenului;
b. Mențirerea funcției pulmonare normale; b. Înlăturarea triggerilor / factorilor
c. Menținerea unei activități în limite agravanţi;
normale (inclusiv toleranța la efort fizic); c. Tratamentul cronic “„în trepte” GINA
d. Prevenirea exacerbărilor și a (Global Initiative for Asthma);
spitalizărilor; d. Tratamentul fazelor acute: criză,
e. Evitarea efectelor adverse ale exacerbarea;
medicamentelor. e. Imunoterapia (desensibilizarea) .
Medicația antiasmatică se împarte în două mari categorii :
II. Tratament de control (cronic pe termen lung):
B. Corticosteroizi:
 inhalatori (beclometazonă, budesonidă, ciclesonidă, mometazonă);
 sistemici (prednison, metilprednisolon, betametazonă);
Mecanism de acțiune:↓ numărului și activității (limfocitelor T, eozinofilelor, mastocite) à
↓ hiperreactivitatea bronșică, a simptomelor, exacerbărilor și implicit ↑ calitatea vieții.
B. Antileucotriene au rol antiinflamator și bronhodilatator și se pot clasifica în următoarele
subgrupe:
 antagoniști ai receptorilor de leucotriene (montelukast);
 inhibitori ai enzimei de conversie (zileuton).
C. Cromocrone: nedocromil, cromoglicat
Mecanism de acțiune: inhiba degranularea mastocitelor și activarea nervilor senzitivi à
utilitatea în astmul indus de efort și alergeni.
D. Anticorpi anti-IgE: (omalizumab - XOLAIR)
Omalizumabul este un anticorp blocant rezervat pacienților care au un astm alergic
sever la un alergen peren (nu sezonier) confirmat printr-un test specific, cu nivele
ridicate de IgE, și care nu sunt controlați prin medicația cu corticosteroizi inhalatori.
 Doza variază între 150 și 375 mg subcutan la fiecare 2 - 4 săptămâni în funcție de nivelul
seric al IgE permite ameliorarea controlului astmului cu diminuarea simptomelor, a
numărului de exacerbări şi a utilizării de medicație bronhodilatatoare.
Tratamentul cu omalizumab trebuie continuat fără întrerupere, deoarece nivelurile
de IgE şi numărul de receptori FcɛRI cresc la trei-patru săptămâni după întreruperea
acestuia, rezultând o înrăutăţire a controlului astmului, în special la pacienţii cu niveluri
mai ridicate de eozinofilie.
Antileucotriene au rol antiinflamator și bronhodilatator și se pot clasifica în
următoarele subgrupe: - antagoniști ai receptorilor de leucotriene (montelukast);
- inhibitori ai enzimei de conversie (zileuton).
Anticorpi anti-IL5 și anti-receptorIL5: mepolizumab, rezlizumab, benralizumab
Mepolizumab şi reslizumab se leagă de IL-5, împiedicând această citokină să promoveze
activarea eozinofilelor, iar benralizumab blochează receptorul pentru IL-5, IL-5Rα, rezultând
depleţia aproape completă a eozinofilelor periferice prin citotoxicitate mediată celular anticorp-
dependentă (ADCC), care implică celule NK.
Anticorpi anti-IL4/IL13 : dupilumab
Dupilumab este primul biologic dual IL-4/IL-13 aprobat pentru tratamentul astmului și vizează
receptorul comun IL-4Rα şi astfel blochează semnalizarea atât prin IL-4, cât şi prin IL-13.
Terapia antialarmine: tezepelumab
Tezepelumab este primul anticorp uman IgG2 direcţionat împotriva TSLP duce la o
îmbunătăţire semnificativă a parametrilor funcţionali respiratori, o reducere a
eozinofilelor în sângele periferic şi în spută, a IgE seric şi a FeNO, precum şi a frecvenţei
exacerbărilor
Tratamentul crizei de astm bronșic16

16
https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/07/GINA-Pocket-Guide-2020-Romania.pdf
5. IMUNOTERAPIA SPECIFICĂ CU ALERGENI ÎN
ASTMUL BRONȘIC
Imunoterapia de desensibilizare se va recomanda la tinerii cu astm atopic necomplicat
şi care este provocat de pneumo-alergeni naturali a căror excludere nu este posibilă: praf de
casă, polen. Tratamentul este posibil doar în caz de identificare precisă a factorului trigger.
 Se administrează s.c. doze progresiv crescânde de alergen cauzal care va determina
apariţia de Ac. blocanţi (IgG) la expunerile ulterioare de alergen, vor fixa Ag înainte de a
induce reacţia de tip I.
Substanţe folosite:
• extrase tradiţionale:
– produşi apoşi
– extraşi retard adsorbiţi pe un adjuvant (avantaj: mărirea intervalului între injecţii);
• extrase modificate (scad antigenitatea fără a reduce puterea imunogenă, deci capacitatea
de a induce anticorpi blocanţi):
– tolerogeni (Ag conjugaţi cu polietilenglicol pentru a suprima răspunsul IgE)
– alergoide (Ag polimerizaţi, cu creşterea consecutiva a greutăţii moleculare, pentru
a masca un număr de silusuri anligenice);
• alergeni purificaţi şi standardizaţi (că durată de viaţă şi control al puterii şi
reproduclibilitâţii efectelor).
Metodă de lucru: I. Inducţia (prin doze progresive)
• metoda lentă tradiţională (în care doza-plafon se atinge în 3-4 luni, aplicabilă ambulator);
• metoda rapidă "rushed" (în care doza-plafon se atinge în 3-4 zile, prin injecţii
pluricotidiene, aplicabilă numai în spital);
II. Întreţinerea se aplică în caz de eficacitate, prin repetarea dozei-top regulat, timp de mai
mulţi ani.

6. MODALITĂȚI NOI DE TRATAMENT ÎN ASTMUL

BRONȘIC ALERGIC
 Terapia antiIgE
Anticorpi anti-IgE: (omalizumab - XOLAIR): Omalizumabul este un anticorp
blocant rezervat pacienților care au un astm alergic sever la un alergen peren (nu
sezonier) confirmat printr-un test specific, cu nivele ridicate de IgE, și care nu sunt
controlați prin medicația cu corticosteroizi inhalatori. Doza variază între 150 și 375 mg
subcutan la fiecare 2 - 4 săptămâni în funcție de nivelul seric al IgE permite ameliorarea
 controlului astmului cu diminuarea simptomelor, a numărului de exacerbări şi a utilizării
de medicație bronhodilatatoare.
Tratamentul cu omalizumab trebuie continuat fără întrerupere, deoarece
nivelurile de IgE şi numărul de receptori FcɛRI cresc la trei-patru săptămâni după
întreruperea acestuia, rezultând o înrăutăţire a controlului astmului, în special la pacienţii
cu niveluri mai ridicate de

 Terapia antiinterleukine
Antileucotriene au rol antiinflamator și bronhodilatator și se pot clasifica în
următoarele subgrupe: - antagoniști ai receptorilor de leucotriene (montelukast);
- inhibitori ai enzimei de conversie (zileuton).
 Terapia antifosfodiesterază
Anticorpi anti-IL5 și anti-receptorIL5: mepolizumab, rezlizumab, benralizumab
Mepolizumab şi reslizumab se leagă de IL-5, împiedicând această citokină să promoveze
activarea eozinofilelor, iar benralizumab blochează receptorul pentru IL-5, IL-5Rα, rezultând
depleţia aproape completă a eozinofilelor periferice prin citotoxicitate mediată celular anticorp-
dependentă (ADCC), care implică celule NK.
Anticorpi anti-IL4/IL13 : dupilumab
Dupilumab este primul biologic dual IL-4/IL-13 aprobat pentru tratamentul astmului și vizează
receptorul comun IL-4Rα şi astfel blochează semnalizarea atât prin IL-4, cât şi prin IL-13.
Terapia antialarmine: tezepelumab
Tezepelumab este primul anticorp uman IgG2 direcţionat împotriva TSLP duce la o
îmbunătăţire semnificativă a parametrilor funcţionali respiratori, o reducere a
eozinofilelor în sângele periferic şi în spută, a IgE seric şi a FeNO, precum şi a frecvenţei
exacerbărilor
 LISTĂ ABREVIERI
↑ = crescut
↓ = scăzut
AHC =antecedente heredocolaterale
AINS =antiinflamatoare nesteroidiene
anti-IgE =anti-imunoglobulone E
anti-IL-4/IL-13 = anti- interleukine 4 si 13
anti-IL-5 = anti-interloukine 5
antiLT = anti-leucotriene
APP = antecedente personale patologice
AERD = astm indus de efort
BADLA = bronhodilatatoare beta-agoniste
cu durată lungă de acțiune
BADSA = bronhodilatatoare beta-agoniste
cu durată scurtă de acțiune;
BPOC = bronhopneumopatia cronic
obstructivă
celule NK = celule natural killer
Citokinele Th2 =citokinele T hellper 2
COX = ciclooxigenază 1
CPC = cord pulmonar cronic
CSI = corticosteroizi inhalatori
CSO =corticoterapie orala
EGF =factor epidermal de creștere
FeNO =oxid nitric fracționat în prima
secundă
FEV1 = volumul fluxului expirator in prima
secundă
GINA = Global Initiative For Asthma
GM-CSF = factor de stimulare a coloniilor
de granulocite-macrofage
IDR = intradermoreacția la tuberculină
IECA= inhibitori ai ennzimei de conversie
IgG2= imunoglobuline G
IL4, IL5 = interleukine 4 și 5
LTE4 urină = leucotrienele urinare
NO în aerul expirat = oxid nitritîn aerul
expirat
PG2 = prostaglandine 2
SaO2 =saturația arterial de oxigen
TA = tensiune arteriala
TGF-b = transforming growth factor beta
Th1 = limfocite T hellper 1
Th2 = limfocite T hellper 1
VEGF = factorul de creștere vascular
VEMS = volum expirator maxim pe secundă