Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dicþionarul
Noului Testament
Un compendiu
de învãþãturã biblicã contemporanã
într-un singur volum
Toate drepturile asupra ediþiei în limba românã aparþin Editurii Casa Cãrþii.
Orice reproducere sau selecþie de texte din aceastã carte este permisã doar cu aprobarea în scris a
Editurii Casa Cãrþii, Oradea.
225.07
Coordonator proiect
Vasile Gabrian
Traducãtori
Lucian Ciupe
Timotei Manta
Editor coordonator
Fidelia Stroie
Editori de specialitate
Tiberiu Pop
Silviu Tatu
Tehnoredactare
Vasile Gabrian
Coperta
Adi Mihocaº
Colaboratori
Bianca Bedelean
Veronica Butuc-Mayer
Camelia Filip
Mirela Giosanu
Nelu Giosanu
Marius Koritar
Paulian Petric
Florentina Pop
Florica Sãrãcuþ
Dana Strete
Simona Tãmaº
Cuprins
ix
Dicþionarul Noului Testament
x
Prefaþã
xi
Dicþionarul Noului Testament
acestui volum oricum nu vor avea acces la aceste cãrþi). Pe de altã parte, lucrãri
recente importante au fost adesea adãugate în bibliografii, în special comentariile
din articolele concentrate asupra documentelor individuale ale Noului
Testament. În forma lor originalã, articolele de actualitate luate din Dictionary of
the Later New Testament and Its Developments acoperã, de asemenea, perioada
pãrinþilor Bisericii. Cu toate acestea, perspectiva postapostolicã, în afarã de cazul
când nu a fost esenþialã pentru discuþie, nu a fost inclusã în acest volum.
De-a lungul anilor de publicare a acestor volume, editorul i-a cunoscut pe mulþi
dintre aceia care au folosit aceste dicþionare ca pe instrumente de predare în
clasele de seminar sau în clasele de studenþi. Am descoperit studenþi care au apre-
ciat în mod deosebit aceastã serie. Dar existã ºi cazuri în care alocarea celor trei
sau patru volume este în afara oricãrei discuþii, chiar ºi într-un plan de
învãþãmânt în care mai mult de un termen este dedicat introducerii în Noul
Testament. Chiar ºi în mediul studenþesc folosirea pe scarã largã a întregii serii a
fost aproape prohibitivã (deºi unii au avut curajul sã încerce). De-a lungul anilor
am auzit cereri pentru o ediþie într-un singur volum care sã cuprindã articolele
cele mai importante. Am considerat aceasta a fi o idee bunã care le-ar prinde bine
studenþilor ºi, la fel de bine, ar extinde viziunea seriei. Aºadar, am încercat sã
rãspundem acestei nevoi cu volumul de faþã.
Cu toate acestea, sarcina de a stabili care dintre articole sunt cele mai impor-
tante nu a fost atât de uºoarã pe cât pãrea iniþial. Am început închipuindu-ne un
curs de introducere în Noul Testament. În mod evident, aveam sã includem arti-
colele care tratau documentele Noului Testament. Apoi aveam sã introducem
subiectele teologice caracteristice: cristologie, Dumnezeu, Duhul Sfânt, botez,
Cina Domnului, moartea lui Cristos, învierea, escatologie (viaþa de apoi) etc. Dar
unde era potrivit sã ne oprim când deja ne apropiam rapid de mãrimea doritã a
cursului? Nu puteam lãsa pe dinafarã articolele care analizau speciile literare în
Noul Testament ºi nici sferele importante ale contextului specific Noului
Testament. O lungã „listã a preferinþelor” a fost tãiatã în mod dureros cu ajutorul
acelora care au folosit dicþionarul în învãþãmânt. Dar, în cele din urmã, a rãmas
în sarcina editorului sã facã un compromis între cerere ºi limitele de spaþiu
impuse proiectului. Chiar ºi în al unsprezecelea ceas editorial a avut loc o jude-
catã finalã, fiind înlãturate o mulþime de articole cu „plânsul ºi scrâºnirea
dinþilor” – din partea judecãtorului ºi a curþii. Ne putem consola ºtiind cã nu sunt
doi editori care sã ofere aceeaºi soluþie. Atât de multe articole excelente, inclusiv
cele preferate de mine, au trebuit lãsate pe dinafarã.
Existã un aspect care poate contribui la aplanarea tensiunii ºi a remuºcãrilor cu
caracter editorial. La finalul articolelor, pe lângã referinþele de tipul „vezi, de
asemenea” la alte articole din volum, am inclus trimiteri la anumite articole
relevante care nu au fost publicate în acest volum. În mod caracteristic, aceste
trimiteri s-au fãcut doar la volumul din care face parte un anumit articol, cu alte
cuvinte, dacã articolul provine din Dictionary of Jesus and the Gospels, trimiterile vor
fi la alte articole relevante din DJG. Aspectul acesta este menit sã vinã în sprijinul
studenþilor doritori precum ºi al profesorilor exigenþi. Acesta sugereazã, de
xii
Prefaþã
Daniel G. Reid
Editor principal
InterVarsity Press
xiii
Cum sã foloseºti acest dicþionar
Abrevieri
Listele complete cu abrevierile generale cât ºi cele pentru literatura ºtiinþificã, biblicã ºi anticã, pot fi gasite la
paginile xv-xxiv.
Autorii articolelor
Autorii articolelor sunt indicaþi la sfârºitul fiecãrui articol cu iniþialele pronumelor urmate de numele lor.
Articolele care sunt compusul unor articole anterioare au numele autorilor între paranteze la sfârºitul materi-
alului. Lista completã a colaboratorilor poate fi gãsitã la paginile xxiv-xxvi, în ordinea alfabeticã a numelor.
Contribuþia fiecãrui autor este menþionatã imediat dupã identificarea acestuia.
Bibliografii
O bibliografie poate fi gãsitã la sfârºitul fiecãrui articol. Bibliografiile includ operele citate în articole ºi alte
opere semnificative înrudite cu acestea. Listele bibliografice sunt aranjate în ordinea alfabeticã a numelor auto-
rilor; în situaþiile în care un autor are mai mult decât o operã citatã, acestea sunt aranjate în ordine alfabeticã
dupã titlu. În articolele care îºi îndreaptã atenþia asupra cãrþilor Noului Testament, bibliografiile sunt împãrþite
în categoriile „Comentarii” ºi „Studii”.
Trimiteri
Acest Dicþionar conþine numeroase trimiteri pentru a ajuta cititorul sã valorifice cât mai mult materialul conþinut
în acest volum ºi în volumele folosite drept sursã în cadrul articolelor. Pot fi întâlnite cinci tipuri de trimiteri:
1. Titlurile de articole care apar în ordine alfabeticã pe tot cuprinsul Dicþionarului îndrumã cititorii spre arti-
colele care trateazã o anumitã temã:
2. Un asterisc aºezat înaintea unui cuvânt din cuprinsul unui articol indicã faptul cã în Dicþionar apare un
articol cu acel titlu (sau altul asemãnãtor). De exemplu, „*Fiul lui Dumnezeu” îndrumã cititorul la articolele inti-
tulate FIUL LUI DUMNEZEU. Asteriscurile se întâlnesc de obicei doar la prima apariþie a unui cuvânt în
cadrul unui articol.
3. O trimitere care apare între paranteze în cadrul unui articol îndrumã cititorul spre un articol cu acel titlu.
De exemplu, (vezi Cristologie).
4. Trimiterile care au fost anexate la sfârºitul articolelor direcþioneazã cititorii spre articolele înrudite în mod
semnificativ cu tema respectivã:
Vezi, de asemenea, LEGÃMÂNT, NOUL LEGÃMÂNT; CREAÞIE, NOUA CREAÞIE; DUHUL SFÂNT.
5. Trimiterile la articolele din volumele de referinþã – Dictionary of Jesus and the Gospels (DJG), Dictionary of
Paul and His Letters (DPL), Dictionary of the Later New Testament and Its Developments (DLNTD) ºi Dictionary of New
Testament Background (DNTB) – se gãsesc la sfârºitul articolelor, înaintea bibliografiei. În unele cazuri, se dau
trimiteri la mai mult decât un singur volum.
Indexuri
Indexul de referinþe biblice faciliteazã cititorului accesul la numeroasele texte biblice la care se face referire pe tot
cuprinsul Dicþionarului.
Indexul de articole întâlnit la sfârºitul Dicþionarului permite cititorilor sã se familiarizeze rapid cu spectrul temelor
abordate ºi sã le aleagã pe cele care slujesc interesului ºi nevoilor personale. Pentru cei care vor sã identifice arti-
colele scrise de anumiþi colaboratori, aceºtia sunt menþionaþi pe nume în lista colaboratorilor.
Transliteraþia
Greaca ºi ebraica au fost transliterate dupã un sistem stabilit la pagina xxv.
xiv
Abrevieri
Abrevieri generale
Cãrþile Bibliei
xv
Dicþionarul Noului Testament
Apocrifele ºi Septuaginta
1, 2 Ez. 1, 2 Ezdra Idt. Iudita Sir. Înþelepciunea lui Isus,
1, 2, 3, 4 Regi 1, 2, 3, 4 Regi Înþ. Sol. Înþelepciunea lui fiul lui Sirah /
1, 2, 3, 4 Mac. 1, 2, 3, 4 Macabei Solomon Eclesiasticul
Ad. Est. Adãugiri la Estera Rug. Az. Rugãciunea lui Sus. Istoria Susanei
Baruh Baruh Azaria Tob. Tobit
Bel. Bel ºi Balaurul Rug. Man. Rugãciunea lui
Ep. Ier. Epistola lui Ieremia Manase
Pãrinþii apostolici
1 Clem. Sfântul Clement Romanul, Întâia Ign. Smirn. Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola
epistolã cãtre corinteni cãtre smirneni
2 Clem. Sfântul Clement Romanul, A doua Ign. Fld. Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola
epistolã cãtre corinteni cãtre filadelfieni
Barn. Epistola zisã a lui Barnaba Ign. Rom. Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola
Did. Didahia (Învãþãtura celor doispre- cãtre romani
zece Apostoli) Ign. Pol. Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola
Diogn. Epistola cãtre Diognet cãtre Sfântul Policarp al Smirnei
Herma: por. Pãstorul lui Herma : Poruncile Ign. Tral. Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola
Herma: pilde Pãstorul lui Herma : Pildele cãtre tralieni
Herma: ved. Pãstorul lui Herma : Vedeniile Mart. Pol. Martiriul Sfântului Policarp,
Ign. Ef. Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola episcopul Smirnei
cãtre efeseni Pol. Fil. Policarp, Epistola cãtre filipeni
Ign. Magn. Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola
cãtre magnezieni
xvi
Transliteraþia pentru ebraicã ºi greacã
EBRAICÃ GREACÃ
Consoane Vocale lungi A=A O=O
=) a=a o=o
$ " =â
(
=b B=B P=P
=g &=ê
b=b p=p
=d =î
=h =û G=G R=R
=w = a4 g=g r=r
=z = e4 D=D S=S
= h9 % % = o4 d=d s/j=s
= t9 E=E T=T
=y Vocale scurte e=e t=t
=k =a Z=Z U=Y
=l '=e z=z u=y
=m =i
=n H=E F = Ph
=o
=s h=e g = ph
=u
=c Q = Th X = Ch
=p Vocale foarte q = th x = ch
= s9 scurte I=I Y = Ps
=q !=ã i=i y = ps
=r * = e$ K=K W = O"!
= s8 )=e k=k w = o44
= s$ # = o$
=t L=L (R = Rh
l=l r(( = rh
M=M (=h
m=m gc = nx
N=N gg = ng
n=n au = au
C=X eu = eu
c=x ou = ou
ui = ui
xxv
Colaboratori
Allison, Dale C. Jr., prof. dr. de exegeza Noului Testament Bruce, F. F., DD, regretat profesor de criticã ºi exegezã
ºi de creºtinism primar la Catedra Errett M. Grable a biblicã la University of Manchester, Manchester, Marea
Pittsburgh Theological Seminary, Pittsburgh, Britanie: Pavel în Faptele apostolilor ºi în epistole.
Pennsylvania, SUA: Escatalogie, I. Burge, Gary M., prof. dr. de Noul Testament la Wheaton
Arnold, Clinton E., prof. dr. de limba ºi literatura Noului College, Wheaton, Illinois, SUA: Ioan, Epistolele
Testament la Talbot School of Theology, La Mirada, lui ~.
California, SUA: Efeseni, Epistola cãtre ~. Calvert-Koyzis, Nancy, asist. univ. dr. în religie ºi în teolo-
Aune, David E., prof. dr. de Noul Testament ºi de origini gie la Redeemer University College, Ancaster, Ontario,
creºtine la University of Notre Dame, Notre Dame, Canada: Avraam.
Indiana, SUA: Apocalipticism. Campbell, William S., lect. univ. dr. de studii religioase ºi
Barclay, John M. G., prof. dr. de Noul Testament ºi de teologice la Westhill College, University of
origini creºtine la University of Glasgow, Glasgow, Birmingham, Birmingham, Marea Britanie: Legãmânt,
Scoþia: Isus ºi Pavel. Noul Legãmânt; Israel, II.
Barnett, Paul W., episcop dr. pensionat al North Sydney, Caragounis, Chrys C., prof. dr. de exegeza Noului
Biserica anglicanã, Dioceza din Sydney, Sydney, New Testament la Lund University, Lund, Sweden:
South Wales, Australia: Adversari, I; Apostol; Împãrãþia lui Dumnezeu, I.
Mântuire, III. Chilton, Bruce D., prof. dr. de religie la Catedra Bernard
Bartchy, S. Scott, director al Centrului UCLA pentru Iddings Bell a Bard College, Annandale, New York,
studiul religiei, prof. adjunct dr. de origini creºtine ºi SUA: Iudaism ºi NT; Tradiþii ºi scrieri rabinice.
de istoria religiilor la Departamentul de istorie al Corley, Bruce, prof. dr. de Noul Testament la
University of California, Los Angeles, California, SUA: Southwestern Baptist Theological Seminary, Fort
Masã de comuniune. Worth, Texas, SUA: Procesul lui Isus.
Bauckham, Richard J., prof. dr. de studiul Noului Davids, Peter H., cercetãtor dr., The Vineyard Church,
Testament la St. Mary’s, University of St. Andrews, Stafford, Texas, SUA: Bogãþie ºi sãrãcie, I; Miracole,
St. Andrews, Marea Britanie: Petru, A doua epistolã relatãri ale miracolelor, II.
a lui ~. DeSilva, David A., prof. dr. de Noul Testament ºi de limba
Bauer, David R., prof. dr. de studii biblice la Asbury greacã la Ashland Theological Seminary, Ashland,
Theological Seminary, Wilmore, Kentucky, SUA: Fiul Ohio, SUA: Apocrife ºi pseudoepigrafe.
lui David; Fiul lui Dumnezeu, I. Dillon, John M., PhD, ºeful Catedrei de limba greacã a
Beale, Gregory K., prof. dr. de Noul Testament, la Trinity College, Dublin, Irlanda: Filosofie.
Catedra Kenneth T. Wessner de studii biblice a Dockery, David, prof. dr. de studii creºtine ºi rector al
Wheaton College Graduate School, Wheaton, Illinois, Union University, Jackson, Tennessee, SUA: Botez, I.
SUA: Escatologie, III.
Drane, John W., dr., director al Centrului pentru studiul
Beasley-Murray, George R., regretat profesor de Noul societãþi creºtine ºi contemporane, University of
Testament la The Southern Baptist Theological Stirling, Stirling, Marea Britanie: Fiul lui Dumnezeu,
Seminary, Louisville, Kentucky, SUA: Apocalipsa lui III.
Ioan; Botez, II.
Dunn, James D. G., prof. dr. de teologie pastoralã la
Blackburn, Barry L., prof. dr. la Atlanta Christian University of Durham, Durham, Marea Britanie:
College, East Point, Georgia, SUA: Miracole, relatãri Romani, Epistola cãtre ~.
ale miracolelor, I.
Edwards, Ruth B., conf. dr. în Noul Testament,
Blomberg, Craig L., distins prof. dr. de Noul Testament la Departamentul de studii de teolgie pastoralã ºi reli-
Denver Seminary, Denver, Colorado, SUA: Evanghelii, gioase, University of Aberdeen, Aberdeen, Marea
veridicitatea istoricã a ~lor. Britanie: Roma.
Bock, Darrell L., prof. dr. de studiul Noului Testament, Elliott, Mark A., conf. dr. la University of Western Ontario
ºef de lucrãri, la Dallas Theological Seminary, Dallas, ºi Conrad Grebel College, University of Waterloo;
Texas, SUA: Luca, Evanghelia dupã ~. Pastor al Frank Street Baptist Church, Wiarton,
Brauch, Manfred T., prof. dr. de teologie biblicã la Ontario, Canada: Israel, I.
Catedra James A. Maxwell a Eastern Baptist Ellis, E. Earl, prof. dr. de teologie, ºef de lucrãri, la
Theological Seminary, Wynnewood, Pennsylvania, Southwestern Baptist Theological Seminary, Fort
SUA: Dreptate, II. Worth, Texas, SUA: Epistole pastorale.
xxvi
Colaboratori
Erickson, Richard J., prof. asociat dr. de Noul Testament Kim, Seyoon, prof. dr. de Noul Testament la Fuller
la Fuller Theological Seminary Northwest, Seattle, Theological Seminary, Pasadena, California, SUA:
Washington, SUA: Carne. Împãrãþia lui Dumnezeu, III.
Evans, Craig A., distins prof. dr. de Noul Testament, la Kreitzer, Larry J., asistent dr. de Noul Testament la
Catedra Payzant a Acadia Divinity College, Wolfville, Regent’s Park College, University of Oxford, Oxford,
Nova Scotia, Canada: Apocalipticism. Marea Britanie: Adam ºi Cristos; Escatologie, II;
Farris, Stephen C., prof. dr. de predicare ºi de închinare Împãrãþia lui Dumnezeu, II; Înviere, II.
la Knox College, Toronto School of Theology, Toronto, Kroeger, Catherine C., prof. adjunct asociat dr. de studii
Ontario, Canada: Închinare, I. clasice ºi slujire la Gordon-Conwell Theological
Ferguson, Everett, distins prof. dr. la Abilene Christian Seminary, South Hamilton, Massachusetts, SUA:
University, Abilene, Texas, SUA: Religii greco-romane. Femei, III.
France, Richard T., regretat, rector dr., Wycliffe Hall, Kruse, Colin G., dr., coordonator de cercetare postuniver-
Oxford, Marea Britanie: Robul lui Iahve. sitarã la Bible College of Victoria, Lilydale, Victoria,
Australia: Apostol.
Fung, Ronald Y. K., pensionat, cercetãtor ºi lector dr. rezi-
dent la China Graduate School of Theology, Hong Lane, William L., regretat prof. dr. de studii biblice, la
Kong: Trupul lui Cristos. Catedra Paul T. Walls a Seattle Pacific University,
Seattle, Washington, SUA: Evrei, Epistola cãtre ~.
Geddert, Timothy J., prof. asociat dr. de Noul Testament
la Mennonite Brethren Biblical Seminary, Fresno, Levison, John R., prof. dr. de Noul Testament la Seattle
California, SUA: Apocalipticism. Pacific University, Seattle, Washington, SUA: Creaþia,
Noua Creaþie.
Giles, Kevin N., preot dr. la St. Michaels Church, North
Carlton, Australia: Biserica, III. Marshall, I. Howard, distins prof. dr. de exegeza Noului
Testament ºi Profesor onorific de cercetare la
Green, Joel B., decanul Academiei de Afaceri ºi a ªcolii de University of Aberdeen, Aberdeen, Marea Britanie:
Teologie, prof. dr. de Interpretarea Noului Testament Bisericã, I; Cina Domnului, I; Fiul Omului;
la Asbury Theological Seminary, Wilmore, Kentucky, Mântuire.
SUA: Faptele apostolilor; Moartea lui Cristos, I;
Moartea lui Cristos, II. Martin, Ralph P., distins cercetãtor dr. la Fuller
Theological Seminary, Pasadena, California, SUA:
Guelich, Robert A., regretat prof. dr. de Noul Testament, Dumnezeu, II; Închinare, II; Închinare, III.
Fuller Theological Seminary, Pasadena, California,
SUA: Marcu, Evanghelia dupã ~. McGrath, Alister E., rector al Wycliffe Hall, prof. dr. de
teologie istoricã la Oxford University, Oxford, Marea
Guthrie, Donald, regretat lector. dr. de studiul Noului Britanie: Justificare.
Testament ºi director adjunct al London Bible College,
Northwood, Anglia: Dumnezeu, II. McKnight, Scot, prof. dr. de studii religioase la Catedra
Karl A. Olsson a North Park University, Chicago,
Hafemann, Scott J., prof. dr. de greaca Noului Testament, Illinois, SUA: Dreptate, I; Matei, Evanghelia
la Catedra Gerald F. Hawthorne, Wheaton College, dupã ~.
Wheaton, Illinois, SUA: Corinteni, Epistolele cãtre ~.
Michaels, J. Ramsey, distins prof. dr. la Southwest
Hansen, G. Walter, director al Global Research Institute, Missouri State University, Springfield, Missouri, SUA:
prof. asociat dr. de Noul Testament la Fuller Petru, Întâia epistolã a lui ~.
Theological Seminary, Pasadena, California, SUA:
Galateni, Epistola cãtre ~. Moo, Douglas J., prof. dr. de Noul Testament la Catedra
Blanchard a Wheaton College Graduate School,
Hawthorne, Gerald F., distins prof. dr. de limba greacã ºi Wheaton, Illinois, SUA: Lege, I.
de exegeza Noului Testament la Wheaton College,
Wheaton, Illinois, SUA: Duhul Sfânt, III; Filipeni, Morris, Leon, pensionat, dr., Melbourne, Victoria,
Epistola cãtre ~. Australia: Mântuire, II; Pãcat, I.
Herzog, William R. II, decanul facultãþii ºi prof. dr. de Mott, Stephen C., pastor dr. al Cochesett United
interpretarea Noului Testament la Colgate Rochester Methodist Church, West Bridgewater, Massachusetts,
Divinity School / Bexley Hall / Crozer Theological SUA: Eticã, II.
Seminary, Rochester, New York, SUA: Curãþarea Newman, Carey C., director dr. al Baylor University Press,
Templului. Waco, Texas, SUA: Dreptate, III; Dumnezeu, III;
Hurst, Lincoln D., prof. asociat dr. de studii religioase, Legãmânt, Noul Legãmânt.
University of California, Davis, California, SUA: O’Brien, Peter T., cercetãtor senior dr., Moore
Eticã, I. Theological College, Newtown, New South Wales,
Hurtado, Larry W., prof. dr. de limba, literatura ºi teolo- Australia: Biserica, II; Coloseni, Epistola cãtre ~;
gia Noului Testament la University of Edinburgh, Epistole, forme epistolare, I.
Edinburgh, Marea Britanie: Cristologie, II; Domn, II; Onesti, Karen L., pastor (candidatus) dr. al Rancocas ºi
Dumnezeu, I; Evanghelie (specie literarã); Fiul lui Masonville United Methodist Churches, New Jersey,
Dumnezeu, II. SUA: Dreptate, II.
Keener, Craig S., prof. dr. de Noul Testament la Eastern Osborne, Grant R., prof. dr. de Noul Testament la Trinity
Baptist Theological Seminary, Wynnewood, Pennsyl- Evangelical Divinity School, Deerfield, Illinois, SUA:
vania, SUA: Femei, II. Înviere, I.
xxvii
Dicþionarul Noului Testament
Paige, Terence P., prof. asociat dr. de Noul Testament la Sumney, Jerry L., prof. dr. de Studii biblice la Lexington
Houghton College, Houghton, New York, SUA: Duhul Theological Seminary, Lexington, Kentucky, SUA:
Sfânt, II. Adversari, II.
Patzia, Arthur G., prof. dr. de Noul Testament la Fuller Thielman, Frank S., prof. prezbiterian dr. de Teologie la
Theological Seminary, Northern California, Menlo Beeson Divinity School, Birmingham, Alabama, SUA:
Park, California, SUA: Filimon, Epistola cãtre ~. Lege, II.
Porter, Stanley E., preºedinte ºi prof. dr. de Noul
Thompson, Marianne Meye, prof. dr. de interpretarea
Testament la McMaster Divinity School, Hamilton,
Noului Testament la Fuller Theological Seminary,
Ontario, Canada: Pãcat, II.
Pasadena, California, SUA: Ioan, Evanghelia
Powers, Janet Everts, prof. asociat dr. de religie la Hope dupã ~.
College, Holland, Michigan, SUA: Convertirea ºi
chemarea lui Pavel. Travis, Stephen H., prorector dr. al St. John’s College,
Nottingham, Nottingham, Marea Britanie: Înviere,
Reasoner, Mark, prof. asociat dr. de studii biblice la Bethel
College, St. Paul, Minnesota, SUA: Roma. III; Judecatã, I; Judecatã, II.
Schmidt, Thomas E., dr., Santa Barbara, California, SUA: Turner, Max M. B., prof. dr. de studiul Noului Testament
Bogãþie ºi sãrãcie, II; Bogãþie ºi sãrãcie III. la London Bible College, Northwood, Marea Britanie:
Duh Sfânt, I.
Scholer, David M., prof. dr. de Noul Testament ºi decan
asociat la Centrul de studii teologice avansate al Fuller Verhey, Allen D., prof. dr. de religie la Catedra Evert J. ºi
Theological Seminary, Pasadena, California, SUA: Hattie E. Blekkink a Hope College, Holland,
Femei, I. Michigan, SUA: Eticã, III.
Schreiner, Thomas R., prof. dr. de Noul Testament la The Wainwright, Geoffrey, prof. dr. de teologie creºtinã la
Southern Baptist Theological Seminary, Louisville, Catedra Cushman a Duke University, Durham, North
Kentucky, SUA: Lege, III. Carolina, SUA: Botez, III; Cina Domnului, II.
Scott, James M., prof. dr. de studii religioase la Trinity Wall, Robert W., prof. dr. de Scripturi creºtine, Seattle
Western University, Langley, British Columbia,
Pacific University, Seattle, Washington, SUA: Iacov,
Canada: Adopþie, calitate de fiu.
Epistola lui ~.
Seifrid, Mark A., prof. asociat dr. de Noul Testament la
Watson, Duane F., prof. dr. de Noul Testament la Malone
Southern Baptist Theological Seminary, Louisville,
Kentucky, SUA: În Cristos; Judecatã, III; Moartea lui College, Canton, Ohio, SUA: Epistole, forme episto-
Cristos, III. lare, II.
Simpson, John W. Jr., editor dr. la William B. Eerdmans, Webb, Robert L., prof. adjunct asociat dr. de Noul
Grand Rapids, Michigan, SUA: Tesaloniceni, epis- Testament la McMaster Divinity College, Hamilton,
tolele cãtre ~. Ontario, Canada: Iuda, Epistola lui ~.
Snodgrass, Klyne R., prof. dr. de studiul Noului Wilkins, Michael J., prof. dr. de limba ºi literatura Noului
Testament la Catedra Paul W. Brandel a North Park Testament ºi decanul facultãþii, Talbot School of
Theological Seminary, Chicago, Illinois, SUA: Theology, La Mirada, California, SUA: Discipoli;
Parabole. Pãcãtoºi.
Stamps, Dennis L., director dr. al Cursului de pregãtire Wise, Michael O., prof. dr. de Biblie ºi de istorie ºi cercetã-
pastoralã West Midlands, The Queens Foundation for tor rezident la Northwestern College, Saint Paul,
Ecumenical Theological Education, Birmingham,
Minnesota, SUA: Manuscrisele de la Marea Moartã.
Marea Britanie: Retoricã.
Witherington, Ben III, prof. dr. de Noul Testament la
Stegner, W. Richard, regretat prof. dr. de Noul Testament
la Garrett-Evangelical Theological Seminary, Evanston, Asbury Theological Seminary, Wilmore, Kentucky,
Illinois, SUA: Pavel Evreul. SUA: Cristos, I; Cristos, II; Cristos, III; Cristologie,
I; Ioan Botezãtorul; Domn, I; Domn, III; Naºterea lui
Stein, Robert H., prof. dr. de Noul Testament la Catedra
Isus.
Mildred ºi Ernest Hogan a Southern Baptist
Theological Seminary, Louisville, Kentucky, SUA: Cina Yamauchi, Edwin M., prof. dr. de istorie la Miami
cea de Tainã; Problema sinopticã. University, Oxford, Ohio, SUA: Gnosticism; Sinagogã.
xxviii
A
ABBA. Vezi ADOPÞIE, CALITATE DE FIU. 1. Adam: sensul generic al termenului
Numele Adam apare doar de ºapte ori în corpul
ACOPERÃMINTE PENTRU CAP. Vezi FEMEI, II. scrierilor pauline (Rom. 5:14 [de douã ori];
1 Cor. 15:22, 45 [de douã ori]; 1 Tim. 2:13, 14),
ADAM ªI CRISTOS: PAVEL deºi unii cercetãtori ar vedea ºi alte câteva dis-
Deºi în epistolele pauline referinþele la figura lui cuþii mai generale despre „om” (antro4pos) ca
Adam nu sunt deloc extinse totuºi acolo unde având un substrat adamic în gândirea lui Pavel.
Aceasta se datoreºte faptului cã numele ebraic
apar ele sunt extrem de semnificative, servind la
exprimarea unor adevãruri teologice extraordi- )a4dam se referã nu doar la persoana lui
nare cu privire la cãsãtorie, la pãcat, la moarte, „Adam”, ci ºi la fiinþa umanã în general. Este
la natura umanã ºi speranþa escatologicã. Cel într-adevãr potrivit sã vedem folosirea numelui
Adam, de cãtre Pavel, în strânsã legãturã cu o
mai important însã este faptul cã Adam consti-
serie de alte imagini ºi expresii de naturã
tuie echivalentul teologic în învãþãtura cristolo-
antropologicã pe care acesta le foloseºte pentru
gicã a lui Pavel, iar Adam ºi Cristos reprezintã
a împãrtãºi experienþa creºtinã, noua viaþã
cei doi termeni ai unei analogii formulate
descoperitã în Isus Cristos. Exemple în acest
explicit atât în Romani 5 cât ºi în 1 Corinteni 15.
sens ar fi: omul cel vechi / omul cel nou (Rom.
Aceastã analogie îi prezintã pe Adam ºi pe
6:6; Col. 3:9–10; Ef. 2:15; 4:22–24); omul din
*Cristos drept capi ai douã ordini existenþiale,
afarã / omul dinãuntru (2 Cor. 4:16; Rom. 7:22;
contrastante; analogia poate fi consideratã
Ef. 3:15); omul firesc / omul duhovnicesc (1 Cor.
drept una dintre cele mai revelatoare modalitãþi
2:14–16). În relaþie cu acest sens antropologic
de exprimare a gândirii apostolului: Adam mai larg al numelui Adam sunt ºi acele pasaje în
întruchipeazã umanitatea cãzutã, iar Cristos care Pavel foloseºte pronumele „eu” ca, astfel, sã
reprezintã umanitatea rãscumpãratã. Astfel, în sugereze cã se referã la fiinþa umanã, originarã
aceste douã capitole remarcãm intersectarea în Adam, sau fiinþa în afara experienþei celei
câtorva probleme teologice esenþiale, ºi anume noi, descoperite de credincioºi în Cristos. Gãsim
antropologia, *cristologia, soteriologia ºi eclesi- un bun exemplu în acest sens în Romani 7:7–25,
ologia. Existã un numãr atât de mare de teme unde apostolul pare sã foloseascã acest „eu”
centrale pauline care se alãturã în conexiunea într-un sens colectiv care demonstreazã o oare-
lor cu analogia Adam-Cristos, încât s-ar putea care suprapunere cu sensul generic al motivului
spune cã acest subiect se aflã în centrul gândirii adamic, mai pe larg explicitat.
lui Pavel. Cu siguranþã semnificaþia ei centralã a Este cert cã istorisirea din Geneza 2–3 stã la
fãcut ca, analogia Adam-Cristos sã rãmânã de-a baza folosirii numelui „Adam” în epistolele
lungul anilor un important obiectiv în interpre- pauline ºi reprezintã, de fapt, substratul aces-
tarea NT. teia. Aceeaºi fascinaþie pentru figura lui Adam
1. Adam: sensul generic al termenului se poate vedea ºi în numeroase documente
2. Adam: figurã istoricã evreieºti ºi creºtine din secolul I, printre care se
3. Adam: figurã tipologicã numãrã, dupã cum noteazã J. R. Levison,
4. Adam ºi chipul lui Dumnezeu 4 Ezdra, 2 Baruh ºi Apocalipsa lui Moise.
5. Adam ºi Trupul lui Cristos Speculaþia în legãturã cu Adam îºi gãseºte
1
Dicþionarul Noului Testament
atestarea în manuscrisele de la Qumran, precum primului bãrbat (ºi a primei femei) pare a fi
ºi în scrierile contemporanului lui Pavel, Filon asumatã ca parte a discuþiei din perspectivã
din Alexandria. În lumina faptului cã Adam eticã. Întrebuinþarea lui Adam (ºi a Evei) ca
apare cu regularitate în scrierile gnostice, ca de model(e) etic(e) anticipeazã folosirea mai mult
pildã în textele Nag Hammadi, unii cercetãtori tipologicã a lui Adam în cadrul analogiei Adam
au încercat sã identifice o legãturã între motivul / Cristos din Romani 5 ºi din 1 Corinteni 15.
adamic ºi ideile gnostice privind „omul cel 2.1.1. Adam (ºi Eva): rolurile în cadrul cãsniciei
nou”. Dar în general aceastã supoziþie nu a fost ºi în cadrul relaþiei sexuale. Pavel face aluzie la
acceptatã, probabil fiindcã mãrturiile dovedeau povestea lui Adam ºi a Evei în 1 Corinteni 6:16,
cursul invers al influenþei (e mult mai probabil citând din Geneza 2:24. Deºi în acest caz nu
cã tema biblicã a fost ulterior preluatã de scri- sunt date numele celor care au format primul
itorii gnostici; vezi Gnosticism). cuplu, este evident cã ei funcþioneazã ca modele
Toate aceste documente relevante din trecut etice fundamentale pentru felul în care relaþiile
ne ajutã sã înþelegem interesul pe care aceastã sexuale adecvate ar trebui sã funcþioneze în viaþa
tradiþie a lui Adam, prima fiinþã umanã creatã, creºtinã. Pavel accentueazã aici importanþa ºi
l-a trezit în rândul scriitorilor Antichitãþii ºi sanctitatea unirii fizice dintre bãrbat ºi femeie,
modul în care au ajuns ei sã se spijine pe aceastã pentru a-i îndemna prin aceasta pe credincioºii
tradiþie ºi s-o exprime în scrierile lor. Recunos- din Corint la un mod de viaþã mai adecvat ºi a-i
când acest fapt, discuþia lui Pavel pe aceastã face conºtienþi de faptul cã aparþin Trupului lui
temã este în întregime consistentã cu alte scrieri Isus Cristos (vezi Trupul lui Cristos). Povestea lui
din vremea respectivã, deºi tratamentul lui Pavel Adam ºi a Evei stã, de asemenea, la baza îndem-
se distinge prin finalitatea specific cristologicã nului dat cu privire la unirea din cadrul relaþiei
care îi este atribuitã. Pavel pare sã fie primul de cãsãtorie, din Efeseni 5:22–33. În acest caz,
care Îl descrie pe Isus Cristos ca fiind „Cel de-al
Efeseni se construieºte încã o datã pe imaginea
doilea (sau ultimul) Adam” (1 Cor. 15:45, 47), o
vechi-testamentarã a primului cuplu ºi pe înþe-
descriere care trimite în mod clar la caracterul
legerea unirii celor doi cu „taina” dintre Cristos
escatologic al gândirii apostolului.
ºi Bisericã (vãzutã în special în Efes. 5:32).
2.1.2. Adam (ºi Eva): pãcatul ºi ordinea Creaþiei.
2. Adam: figurã istoricã
Textul 1 Timotei 2:13–14 se bazeazã, de ase-
Este evident cã figura lui Adam era perceputã,
menea, în mod evident, pe istorisirea lui Adam ºi
în general, în primul secol ca reprezentând pri-
ma persoanã istoricã; aceasta explicã de ce Iuda a Evei din Geneza 2–3. Într-un pasaj dedicat în-
14 (citând 1 Enoh 1:9) îl descrie pe Enoh ca vãþãturilor morale (1 Tim. 2:9–15), discuþia se
reprezentând „a ºaptea generaþie de la Adam” întoarce la povestea lui Adam ºi a Evei din
(traducerea NRSV). Luca face o evaluare simi- Geneza cu scopul de a gãsi aici suportul biblic
larã, incluzându-l pe Adam în genealogia lui pentru înþelegerea modelului autoritãþii (gener-
Isus (Lc. 3:38). Istoricitatea lui Adam ca primã at de ordinea Creaþiei) care existã între bãrbaþi ºi
persoanã creatã pare sã fi fost consideratã ca femei. Accentul se pune pe faptul cã, în grãdina
atare de Pavel, deºi istoricitatea în acest sens nu Eden, Adam a fost creat întâi (1 Tim. 2:13), iar
reprezintã un punct focal principal în niciunul Eva a fost amãgitã întâi (1 Tim. 2:14). Astfel,
din cele douã texte esenþiale ale lui Pavel care Adam ºi Eva servesc drept exemple normative
discutã motivul Adam / Cristos. atât pentru felul în care ar trebui sã se
2.1. Adam (ºi Eva), exemplu / exemple etic(e). relaþioneze bãrbaþii ºi femeile între ei cât ºi pen-
Istoricitatea lui Adam (ºi a Evei) pare, cu toate tru ceea ce se poate realiza atunci când urmaºii
acestea, sã reprezinte fundamentul învãþãturii aderã la acest model corect în ce priveºte autori-
din epistolele lui Pavel în ceea ce priveºte relaþia tatea. Pe scurt, ideea este cã 1 Timotei îi prezin-
bãrbat-femeie, precum ºi, prin extensie, relaþia tã pe Adam ºi pe Eva într-un fel aparte, ca agenþi
care existã între Cristos ºi Bisericã. În mod si- de modelare a conduitei în contextul vieþii
milar, figura lui Adam ºi cea a Evei sunt sporadic Bisericii ºi, în special în practicile sale legate de
folosite în epistolele pauline pentru a discuta închinare. Ei sunt consideraþi exemple etice din
despre autoritate în cadrul ordinii divine a trecut, ambele demne de urmat (cazul supunerii
Creaþiei. În ambele cazuri rolul (rolurile) lui propriu-zise a Evei faþã de Adam, bazate pe
Adam (ºi al Evei), ca exemplu (exemple) etic(e) dependenþa ei faþã de el în ce priveºte Creaþia) ºi
este (sunt) preeminent(e), deºi istoricitatea exemple de conduitã negativã de care sã ne
2
ferim (cazul amãgirii Evei ºi urmãrile acesteia). 15:20, 23); aºadar în legãturã cu aceastã idee
Din nou, istoricitatea relatãrii din Geneza pare este menþionatã iniþial analogia Adam / Cristos.
sã nu fie pusã la îndoialã în cadrul acestei expli- M. Thrall sugera cã dezbaterea de naturã cristo-
caþii de ordin etic a evenimentelor. logicã desfãºuratã în Corint decurge din in-
troducerea anterioarã a motivului adamic în
3. Adam: figurã tipologicã discuþia lui Pavel ºi din neînþelegerile legate de
Apropiindu-ne de analiza pasajelor relevante acest motiv care au apãrut în aceastã bisericã. O
din Romani 5 ºi din 1 Corinteni 15, descoperim astfel de pãrere e departe de a fi sigurã ºi presu-
aici cã Pavel foloseºte numele „Adam” într-un pune, de asemenea, o ezitare în gândirea
sens mult mai complex ºi mai larg. Aici accentul apostolului, gândire care este însã mult mai cir-
se mutã de pe Adam, ca figurã pur ºi simplu cumspectã decât ar sugera-o aceastã opinie.
istoricã, pe Adam ca pe personaj tipologic sau 3.1.1. Cristos ca ultimul Adam: primele roade.
simbolic pus faþã în faþã cu Isus Cristos (în Rom. Prima întrebuinþare a analogiei Adam / Cristos
5:14 termenul real folosit cu privire la Adam este introdusã printr-o afirmaþie (1 Cor. 15:20)
este typos, „tip”). Comentând semnificaþia lui care se construieºte pe baza declaraþiei învierii
Adam în gândirea lui Pavel, C. K. Barrett lui Cristos din 1 Corinteni 15:3–5. În cea de-a
observã cã „Pavel vede istoria acumulându-se în doua parte a versetului 20 din 1 Corinteni 15
punctele nodale ºi cristalizându-se în jurul anu- semnificaþia învierii lui Cristos se lãrgeºte –
mitor figuri marcante – oameni notabili ca per- Cristos fiind, de asemenea, descris drept „pârga
soane individuale, dar mult mai notabili ca fig- celor adormiþi”. În acest fel se introduce aici un
uri reprezentative” (Barrett, 5). Se observã astfel
nou aspect în discuþia privind învierea lui
cã, atât în Romani 5 cât ºi în 1 Corinteni 15,
Cristos, ºi anume unitatea dintre Domnul cel în-
Pavel îi pune alãturi pe Adam ºi pe Cristos ºi
viat ºi aceia care cred în El. Trupurile înviate ale
foloseºte câteva trãsãturi esenþiale din VT, cu
celor rãscumpãraþi (e important de notat cã
scopul de a comunica o serie de adevãruri
accentul în aceastã discuþie se pune pe aspectul
cristologice cu privire la Isus Cristos, Cel care
„somatic”) sunt menite sã existe în relaþie cu
cuprinde umanitatea în Sine însuºi. Am putea
trupul înviat al lui Cristos, urmându-i acestuia,
chiar rezuma înþelegerea lui Pavel cu privire la
tot aºa cum recolta se aflã în relaþie cu primele
rãscumpãrarea creºtinã spunând cã este tran-
roade care o preced.
ziþia de la a fi „în Adam” la a fi „în Cristos”, miº-
Astfel, Pavel foloseºte analogia dintre Adam ºi
carea mântuitoare dintr-o sferã a vieþii, dintr-un
domeniu existenþial în celãlalt. Þinând seama Cristos pentru a evidenþia ºi explica în detaliu
de faptul cã teologia lui Pavel are o mizã de na- relaþia dintre Cristos ºi cei ce cred în El. Aceastã
turã escatologicã (vezi Escatologie), cu accentul tipologie devine un argument în favoarea certitu-
pus pe Creaþia cea nouã care a înlocuit-o pe cea dinii învierii celor credincioºi ºi ne pune înainte,
veche (vezi Creaþie, Noua Creaþie), este potrivit dupã cum remarcã J. Lambrecht, o relaþie „atât
sã vedem motivul Adam / Cristos ca exprimând temporalã cât ºi cauzalã” între Domnul ºi cei ce
învãþãtura sa cu privire la ceea ce R. Scroggs cred în El. În 1 Corinteni 15:21–22 Pavel expune
descria ca fiind umanitate escatologicã. un dublu paralelism care aratã aceastã relaþie:
3.1. Adam ºi umanitatea escatologicã. Capi- 21a Cãci, dacã moartea a venit prin om,
tolul 15 din 1 Corinteni reprezintã o discuþie 21b tot prin om a venit ºi învierea morþilor.
completã pe tema *învierii morþilor, scopul sãu 22a ªi dupã cum toþi mor în Adam,
principal fiind nu atât sã afirme realitatea învi- 22b tot aºa, toþi vor învia în Cristos.
erii lui Isus (acest aspect fiind deja asumat) cât Cele douã versete trebuie luate împreunã, cel
sã explice semnificaþia pe care o are aceasta în de-al doilea ajutând la clarificarea sensului celui
viaþa celor credincioºi. Aºadar capitolul discutã dintâi. Perspectiva esenþialmente escatologicã a
realitatea învierii lui Cristos ºi implicaþiile aces- analogiei se vãdeºte prin folosirea, în
teia în vieþile credincioºilor. În cadrul acestei 1 Corinteni 22b, a viitorului pasiv al verbului.
discuþii analogia Adam / Cristos este folositã în Existã anumite controverse stârnite în legã-
mod explicit de douã ori, ºi anume în 1 Corin- turã cu aspectul mântuirii universale, care se
teni 15:20–22 ºi în 1 Corinteni 15:44–49. Învie- subînþelege în 1 Corinteni 15:22. Câtã greutate
rea lui Cristos reprezintã un eveniment care ar trebui sã le atribuim celor douã întrebuinþãri
inaugureazã ºi constituie existenþa lui Cristos ca ale cuvântului „toþi” din 1 Corinteni 15:22?
Cel dintâi rod, „pârga celor adormiþi” (1 Cor. Propovãduieºte oare Pavel mântuirea finalã a
3
Dicþionarul Noului Testament
întregii omeniri, în Cristos, în acelaºi fel în care fiind „trup”) în locul celor masculine (care s-ar
afirmã moartea universalã în Adam? Cei mai referi la „om”). Ideea e cã Adam, având un „trup
mulþi comentatori sunt de acord asupra faptului firesc”, a devenit de asemenea un „suflet viu”;
cã o astfel de idee este incompatibilã cu restul Cristos, dobândind un „trup spiritual”, S-a
învãþãturii lui Pavel; pe parcursul întregii epis- fãcut, de asemenea, „un duh dãtãtor de viaþã”.
tole el vorbeºte despre cei care vor pieri Pavel nu se lanseazã doar într-o discuþie de na-
(1 Cor. 1:18; 3:17; 5:13; 6:9; 9:27). Se pare cã, turã antropologicã în care susþine ideea conform
în lumina acestor versete, rãmâne sã restrângem cãreia Cristos reprezintã Cel de-al doilea Adam;
folosirea ambelor (sau cel puþin a celei de a semnificaþia pasajului merge mult mai departe.
doua) propoziþii, în care apare acest „toþi” din El face, de asemenea, o afirmaþie cristologicã cu
cadrul versetului 22 din 1 Corinteni 15 ºi sã le privire la Domnul cel înviat care S-a arãtat ca
facem sã funcþioneze drept elemente care deter- Duh dãtãtor de viaþã în Bisericã. Pasajul din
minã sintagmele „în Adam” ºi „în Cristos”. Geneza împãrtãºeºte acest scop, deºi, dupã cum
Astfel, putem interpreta semnificaþia versetului noteazã N. T. Wright, legãtura dintre acest
dupã cum urmeazã: „Toþi cei ce sunt în Adam aspect cristologic ºi discuþia principalã despre
mor, iar toþi cei ce sunt în Cristos vor fi înviaþi.” „trupul spiritual” nu este imediat evidentã.
3.1.2. Cristos ca ultimul Adam: Duhul dãtãtor de De aceea într-un fel folosirea de cãtre Pavel a
viaþã. 1 Corinteni 15:45–49 reprezintã un citat acestei analogii dintre Adam ºi Cristos nu este
din comentariul midraºic asupra Genezei 2:7. total potrivitã. Numindu-L pe Cristos „duhul dã-
Pasajul se bazeazã pe afirmaþia lui Pavel din tãtor de viaþã”, Pavel face, cu privire la lucrarea
1 Corinteni 15:44b: „Dacã este un trup firesc, lui Cristos în cadrul Bisericii, o afirmaþie care nu
este ºi un trup duhovnicesc.” Aceastã declaraþie îºi gãseºte corespondentul de partea adamicã a
din 1 Corinteni 15:44 rezumã practic paragraful analogiei. Factorul care l-a motivat pe Pavel sã se
precedent care începe cu 1 Corinteni 15:35 ºi foloseascã de aceastã analogie l-a reprezentat
care conþine în sine o discuþie cu privire la natu- dorinþa sa de a demonstra cã existã o relaþie între
ra trupului înviat. Pavel vorbeºte aici despre Adam ºi restul umanitãþii. Dar minunea a ceea ce
so4ma psychikon („trup fizic”) ºi despre so4ma Dumnezeu fãcuse pentru aceasta din urmã, prin
pneumatikon („trup spiritual”), rãspunzându-le Cristos, era aºa de mare încât analogia Adam /
în mod eficient corintienilor care i se opuneau, Cristos s-a dovedit a fi nesatisfãcãtoare. A fost
apelând, din toate punctele de vedere, la întrebuinþatã de apostol în mãsura în care s-a
contraargumente bine construite (Dunn 1973). dovedit folositoare în demonstrarea solidaritãþii
Identificarea exactã a acestor adversari a conti- dintre cei doi Adam ºi dintre propriii sãi urmaºi,
nuat sã rãmânã de-a lungul anilor obiectul unei dar atunci când nu a mai putut face faþã ºi nu a
dezbateri academince considerabile. Totuºi, B. mai putut comunica mesajul puterii transfor-
Pearson a identificat folosirea de cãtre aceºtia a matoare a lui Cristos acþionând în viaþa credin-
terminologiei pneumatikos-psychikos ca repre- ciosului, a fost lãsatã la o parte.
zentând unul dintre punctele divergente la Este semnificativ faptul cã ambele referinþe la
Pavel. Astfel, în încercarea de a explica relaþia analogia dintre Adam ºi Cristos, construite în
existentã între aceste douã so4mata („trupuri”, 1 Corinteni 15 (1 Cor. 15:21 ºi 1 Cor. 15:45),
pneumatikos, pe de o parte ºi psychikos, pe de altã sunt urmate de pasaje care vorbesc despre Isus
parte) Pavel, în acest pasaj din 1 Corinteni Cristos în termeni deosebit de solemni ºi care
15:45–49, apeleazã încã o datã la analogia din- sunt interpretate uneori ca reprezentând ex-
tre Adam ºi Cristos. presii ale înþelegerii lui Pavel cu privire la
El citeazã Geneza 2:7 din LXX, adãugând preexistenþã. Astfel, în 1 Corinteni 15:25–28
textului din VT cuvintele „întâiul” ºi „Adam” cu Pavel întrebuinþeazã în sens cristologic Psalmul
scopul de a evidenþia contrastul de ordin tipo- 8:6 ºi Psalmul 110:1, în timp ce în 1 Corinteni
logic cu Cristos, contrast care urmeazã în 1 Co- 15:47–49 se fac referiri repetate la Omul ceresc.
rinteni 15:45b: „al doilea Adam a fost fãcut un Atunci, întrebarea e dacã existã vreo legãturã
duh dãtãtor de viaþã.” Evidenþiind contrastul în între numirea lui Isus Cristos de cãtre Pavel
aceastã manierã, Pavel ridicã problema referi- drept „al doilea Adam” ºi cuvintele de prea-
toare la „trupuri” ca existenþe fizice ºi spirituale; mãrire care Îl descriu în 1 Corinteni 15:25–28 ºi
aceasta se observã uºor din folosirea articolelor 1 Corinteni 15:47–49. Dacã o astfel de legãturã
definite neutre în versetul 46 (antecedentul existã, s-ar putea descoperi o conexiune între te-
4
ologia lui Pavel privitoare la Adam ºi crezul sãu 5:15–21, într-o porþiune a discuþiei remarcabil
în preexistenþa lui Cristos sau chiar într-o figurã construitã, Pavel discutã amãnunþit pentru a
vestigialã de „Fiu al Omului”. Numeroºi comen- face bine înþeles faptul cã Isus Cristos a venit, pe
tatori (ca Dunn) cred cã aceasta e purã specu- toate planurile, în întâmpinarea efectelor nega-
laþie ºi cã împinge demonstraþia prea departe; tive ale pãcatului adamic: încãlcãrii poruncii i se
într-un astfel de context ni se recomandã sã fim opune ascultarea, condamnãrii, îndreptãþirea ºi
precauþi. În orice caz, nu ar trebui sã îngãduim morþii, viaþa. Pe parcursul discuþiei se apeleazã
ca problema fascinantã a suprapunerii între ide- la argumentul a minori ad maius („de la mai mic
ile preexistenþei ºi limbajul înãlþãtor cu privire la mai mare”) ºi se accentueazã adevãrul extra-
la Omul ceresc sã ne distragã atenþia de la carac- ordinar privind izbãvirea de moarte ºi efectele
terul eminamente escatologic al analogiei Adam / acesteia prin harul lui Dumnezeu în Cristos. Cu
Cristos, aºa cum apare în aceastã epistolã. toate acestea, dimensiunea protologicã a ana-
3.2. Adam ºi originea pãcatului. În mare logiei Adam / Cristos evolueazã aici într-un fel
parte datoritã istorisirii din Geneza 3, figura lui în care nu se întâmplã în 1 Corinteni 15.
Adam a reprezentat, atât în iudaism cât ºi în Faptul cã Romani 5:12 reprezintã în greacã o
creºtinism, unul dintre punctele centrale în frazã neterminatã a dus la o multitudine de în-
cadrul discuþiilor privitoare la natura pãcãtoasã cercãri de a interpreta direcþia în care se îndrep-
a fiinþei umane (vezi Pãcat). Romani 5:12–21 ta discuþia lui Pavel. Aºa cum nota F. W. Danker,
conþine tratarea cea mai amplã a acestei teme, parte a acestei dileme o constituie dificultatea
în cadrul epistolelor pauline. Aceste versete au de a stabili care este termenul regent pentru
exercitat o influenþã majorã asupra teologiei pronumele relativ în dativ, ho (pãcatul, moartea,
creºtine, de-a lungul secolelor, numeroºi exegeþi
Adam sau niciunul dintre acestea; cu prepoziþia
cãutând sã sondeze adâncimile învãþãturii apos-
epi [eph’] însã expresia care funcþioneazã ca
tolului cu privire la originea pãcatului. În mod
regent este una care înseamnã „din pricinã cã”,
evident, Pavel asociazã intrarea pãcatului ºi a
fiindcã). În plus, interpretarea augustinianã a
morþii în lume cu pãcãtuirea lui Adam. Deºi în
Romani 5:12 – „în care (Adam) toþi au pãcãtuit”
Romani 5 el (probabil) se gândeºte la cãdere în
(lat.: in quo omnes peccaverunt) – a guvernat de
sens istoric, este uºor vizibil faptul cã avea în
atunci încoace (aducând o datã cu impunerea ei
vedere mult mai mult decât o evaluare istoricã
beneficii sau prejudicii) concepþia teologicã a
în ce îl priveºte pe Adam ºi actul sãu de rebe-
Bisericii cu privire la aceastã declaraþie fãcutã
liune. În fapt, referirea apostolului la Adam în
despre Adam. C. E. B. Cranfield enumerã ºase
Romani 5:12–21 este, în intensitatea sa, de
naturã protologicã (trimiþând la momentul posibilitãþi majore de interpretare doar pentru
începutului); Adam serveºte ca un mijloc de a Romani 5:12d ºi noteazã cã pentru fiecare inter-
descrie intrarea pãcatului ºi a morþii în lume ºi pretare s-ar putea gãsi suport în istoria Bisericii.
(prin extensie) condiþia umanitãþii în urma G. Bonner se plânge cã Augustin nu „s-a con-
acelui prim act de neascultare. Se observã o tre- centrat mai mult pe aspectul substanþial ºi pro-
cere de la obiectivul din 1 Corinteni îndreptat fund al antitezei dintre cei doi Adami, ci mai
asupra lui Adam ºi a lui Cristos ca persoane în degrabã pe teoria înfiorãtoare a participãrii
acelaºi trup, la actele lor corespunzãtoare în întregii umanitãþi încã nenãscute la pãcatul
Romani 5. originar al primului Adam” (Bonner, 247).
Aceasta nu ne permite sã spunem cã întreaga E important de notat cã, în timp ce Pavel
perspectivã din Romani 5 este pur ºi simplu una priveºte spre Adam ca spre mijlocul prin care
retrospectivã (o privire în urmã), pentru cã pãcatul a intrat în lume, el nu ne dezvãluie ºi
existã totodatã un sens real în care toate cele modul prin care acest pãcat se transmite de la o
întâmplate în Adam sunt depãºite de ceea ce se generaþie la alta. Acest proces rãmâne neex-
realizeazã prin Isus Cristos, Cel de-al doilea plicat, dincolo de simpla declaraþie cã „toatã
Adam. Aºa cum spune Pavel în Romani 5:14, umanitatea a pãcãtuit” (o traducere mai corectã
Adam este „o icoanã preînchipuitoare a celui ce a textului din Rom. 5:12). Pavel afirmã respon-
avea sã vinã”. Actul de neascultare al lui Adam e sabilitatea lui Adam în ce priveºte momentul
pus în contrast cu actul de ascultare al lui Cristos iniþial al introducerii pãcatului în lume, alãturi
care aduce cu sine promisiunea vieþii viitoare în de o altã afirmaþie, aceea a responsabilitãþii
cadrul Noii Creaþii. Într-adevãr, în Romani fiecãrui individ în parte în ce priveºte prezenþa
5
Dicþionarul Noului Testament
1246