Tema 3.1.4.

Plan de acțiune pentru integrarea

copiilor cu dizabilități

Educația incluzivă se referă la integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în

învățământul de masă scopul acesteia fiind de a crea un climat favorabil dezvoltării
armonioase a acestor copii și a echilibrării personalității lor.

Cerinţe sau nevoi educative speciale reprezintă o sintagmă care se referă la cerinţele în plan
educativ ale unor categorii de persoane, cerinţe consecutive unor disfuncţii sau deficienţe de
natură intelectuală, senzorială, psihomotrică, fiziologică sau ca urmare a unor condiţii
psihoafective, socioeconomice sau de altă natură; aceste cerinţe plasează elevul într-o stare de
dificultate în raport cu ceilalţi din jur, inducându-i un sentiment de inferioritate ce
accentuează condiţia sa de persoană cu cerinţe speciale.

Deoarece la scoala la care îmi desfăşor activitatea, sunt incluşi în învăţământul de masă elevi
cu cerinţe educaţionale speciale (elevi romi, tulburări de atenţie, elevi proveniţi din medii
familiale cu probleme, elevi cu boli cronice, elevi ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în
străinătate), am hotărât să propun un plan de interventie ce are drept scop evidenţierea
nevoilor şi necesităţilor elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi problemele cu
care aceştia se confruntă.

Elevii cu CES integraţi în învăţâmântul de masă sunt, în marea majoritate a cazurilor, copii
cu dificultăţi diverse: ADHD, deficienţe mintale uşoare, asociate sau nu cu dislexie, disgrafie,
discalculie şi, cu frecvenţă mai redusă, deficienţe severe.

1. Elevi

Un copil sare si ţopaie, lovindu-se de pereţi, transformând sala de clasă sau propria
casă într-o arenă. Un altul nu poate citi sau memora tabla înmulţirii sau se rătaceste adeseori
pe coridoarele şcolii pentru că incurca stanga cu dreapta. Altul nu poate arunca sau prinde o
minge şi se impiedică la tot pasul, fiindu-i greu să navigheze prin spaţiul inconjurător. Apoi
mai sunt şi acei copii care au căderi nervoase şi emoţionale deoarece sunt cronic prea
stimulaţi sau excitaţi de lumină şi zgomot. Toţi aceşti copii suferă de ADHD. Hiperactivitatea
cu deficit de atenţie la copil (ADHD), este un termen introdus pentru a defini o tulburare
specifică de dezvoltare a copiilor, compusă din deficite în susţinerea atenţiei, controlul
impulsului şi reglarea nivelului de activitate a a cerinţelor situaţionale.
Simptome ADHD la școlar:
•           Neliniștit, agitat, în continuă mișcare;
•           Dificultăți în efectuarea sarcinilor școlare, performanță școlară scăzută;
•           Nu se poate concentra sau este distras cu ușurință de stimuli;
•           Dezorganizat, își pierde lucrurile, nu poate estima timpul;
•           Dificultăți de a respecta regulile unui grup sau ale unui joc (dorește sa fie lider);
•           Impulsiv, vorbește neîntrebat, nu-și așteaptă rândul îi întrerupe pe ceilalți
•           Nu observă pericolele, frecvent suferă diverse accidente;
•           Poate asocia tulburări de învățare, ticuri, enurezis.
Neatenţia şi impulsivitatea pot contribui la rezolvarea neadecvată a sarcinilor şi
instrucţiunilor trasate sau efectuarea neglijentă a activităţii repartizate.

1.1 Recomandari:
 Chiar din prima zi, trebuie stabilite clar regulile clasei şi transmise copilului alături de
consecinţele logice de pedeapsă sau de recompensă.
 Copilul trebuie aşezat în bancă, ferit de elemente distractoare, aproape de cadrul
didactic
 Rutina trebuie păstrată cu stricteţe.
 Foarte des, aceşti copii au o stimă de sine scăzută şi de aceea au tendinţa să fie
singuratici, izolaţi, ceea ce îi expune la riscul să fie victimizaţi de către alţii. Pe de altă
parte, unii pot să fie agresivi cu colegii şi necesită o monitorizare atentă a
comportamentului. În acest caz, distragerea copilului şi implicarea lui în altă
activitate, este cel mai bun mod de rezolvare a conflictelor. Abilitatea lor scăzută de a
face faţă schimbărilor poate fi astfel folosită într-un mod pozitiv ajutându-i să iasă
dintr-o potenţială situaţie dificilă. Ei vor fi atât de ocupaţi să îndeplinească noua
activitate primită, încât uită de orice conflict pe care l-au început. Această tactică
oferă posibilitatea de a preveni potenţialele probleme de comportament care pot să
apară.
 Profesorul trebuie să fie ferm şi să deţină controlul clasei, dar totodată să fie o
persoană apropiată şi caldă. Copiii cu ADHD sunt, în general, foarte sentimentali şi
iubitori. Ei răspund bine la laude şi la o atenţie individuală crescută. Laudele trebuie
să fie dese, pe tot parcursul zilei, şi nu doar la sfârşitul zilei.
  Copilul cu ADHD se concentrează mai bine dacă poate anticipa programul zilei:este
recomandat ca elevii să primească orarul zilnic; poate fi afişat în clasă un calendar în
care să se încercuiască datele în care elevii au teste scrise;
 Regulile clasei trebuie afişate şi să verifice dacă au fost bine înţelese;
- Prezenţa unui ceas pe perete oferă posibilitatea elevilor de a-şi calcula timpul
necesar îndeplinirii sarcinii primite.
- Mulţi dintre copiii cu ADHD reuşesc să îndeplinească mai bine sarcinile manuale
sau în scris, decât cele orale. Implicându-i în sarcini manuale, stima lor de sine creşte
şi permite consolidarea încrederii in sine.
- Copilului trebuie să i se acorde atenţie, ascultându-l ce are de spus. Şi el vrea să fie
auzit, tratat cu respect. Nu trebuie certat în faţa colegilor, iar ceilalţi copii vor înţelege
că nici ei nu au permisiunea să-l certe.
 Zonele şi perioadele de timp nestructurate şi fără supraveghere, cum ar fi locurile de
joacă sau pauzele, pot fi o problemă. Colegii care au abilităţi sociale bune şi care
doresc, pot să vină în ajutor copilului cu ADHD.   
 Acest parteneriat între copii poate îmbrăca forma unor studii împreună, activităţi /
proiecte comune sau timp de joacă. Ei au tendinţa de a se descurca bine în grupuri de
învăţare prin cooperare.
 1.2.Idei de activități:
 jocuri de socializare(Panza increderii, Schimba locul! Ghici cine e? etc.), jocuri de
dezvoltare emotionala ( Vocabularul emotional, jocuri de autonomie, jocuri de
dezvoltare cognitiv-tehnici dramatice pentru dezvoltarea abilitatilor sociale si de
comunicare (Tot ca tine sunt si eu, Bingo, Statuile, etc. );
 vizionare unor filmulete educative, a unor povesti terapeutice
 activitati de terapie educationala
 continuturile invatarii se fie adaptate in functie de dizabilitate
 activitati pe baza soft-urilor destinate elevilor cu dizabilitati;
 formarea de rutine prin activitati similare;
 utilizarea intaririlor semnificative( lauda, excursii, plimbari)
 planificarea sarcinilor la un nivel adecvat de dificultate
 furnizarea oportunitatilor de exprimare a optiunii / preferintei
 impartirea instructiunilor orale in pasi mici
 utilizarea exemplelor concrete si a activitatilor practice
  introducerea sarcinilor necunoscute intr-un mediu familiar
- activități de consiliere în Cabinetul de Asistență Psihopedagogică: fișe
adaptate posibilităților de lucru ale elevului, diverse jocuri, modelaj, desene,
teste și chestionare;

1.3. Strategii de învățare:

 invatare prin secvente de invatare

 tratarea diferențiată a elevului cu cerințe educaționale special, prin activități de
învățare de scurtă durată, cu conținuturi adaptate și folosirea exemplelor din viața de
zi cu zi.
 metode activ participative si practice ( jocul de rol, joc didactic, ciorchinele, cubul,
turul galeriei-adaptate)
 invatare prin cooperare, in perechi, in echipa
 implicarea in activitati bazate pe pasiune
 implicarea in activitati extrascolare

1.4. Resurse:

 material didactic adecvat si usor de manipulat

 mijloace de predare/invatare multisenzoriale si atractive, cu material concret-intuitiv;
 mijloace IT (calculator, videoproiector, tableta,CD-uri etc.)
 carti/reviste/atlase cu imagini;
 fise cu scheme de fixare;
 resurse educationale deschise;
 planse tematice deschise afisate permanent in clasa etc.

1.5. Evaluare

 observarea sistematica a comportamentului;

 evaluari orale si scrise diferentiate si cu sprijin (indicatii);
 autoevaluarea;
 aprecieri verbale;
 fise de observare a comportamentului, a progresului.

2. Parinti

2.1. Idei de activitati

 realizează modalități de lucru prin exerciții fizice, supraveghere mai atentă în

efectuarea temelor și a comportamentului în general, implicare în activitățile
gospodărești, etc
  consultari permanente cu parintii elevului in vederea stabilirii unui plan comun de
actiune si a cunoasterii mai bine a elevului;
 activitati comune cu invitati de specialitate- psihologi, profesori de sprijin, consilieri
scolari-activitati comune parinti-elevi-diriginte(ateliere de lucru, excursii, vizite etc);
 lectorate despre integrarea copiilor cu CES, toleranta, tipuri de temperamente;
 implicarea in proiecte care sa elimine/ diminueze actiunile de bullying;

2.2 Strategii de invatare

 lectorate
 dezbateri
 mese rotunde
 workshopuri
 expozitii

2.3. Resurse

 prezentari tematice (power-point, canva, you-tube.com)

 pliante/ afise informative
 umane: medici de specialitate, psihologi, consilieri scolari, profesori de sprijin

2.4. Evaluare

 observarea sistematica
 chestionare
 expozitii cu produsele activitatilor

3. Cadre didactice

3.1. Idei de activitati si recomandari

 colaborarea cu profesorul de sprijin/ consilierul scolar (PIP sau Plan de remediere

dupa caz);
 plan de interventie comun cu profesorii de la clasa;
 simpozioane /conferinte/cursuri de formare vizand integrarea copiilor cu CES
( Integrarea copiilor cu CES);
 ateliere de lucru/mese rotunde in cadrul Comisiei metodice
 activitati comune parinti-profesori-elevi
 predarea in echipa cu profesorul de sprijin/ consilierul scolar etc.

3.2 Strategii de invatare

 mese rotunde
 workshop-uri
 dezbateri
 interasistente
lucru in echipa
3.3 Resurse

 pliante/ reviste/ afise informative

 lista cu lucrari de specialitate
 cadru normativ (Ordin Nr.3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru
asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburari de invatare; Ordin Nr. 1985/2016
privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea si interventia integrata in vederea
incadrarii copiilor cu dizabilitati in grad de handicap, a orientarii scolare si
profesionale a copiilor cu CES, precum si in vederea abilitarii si reabilitarii copiilor cu
dizabilitati si/sau CES
 materiale didactice adecvate
 Educatia incluziva si managementul scolii pentru diversitate(
https://proform.snsh.ro/campanie-online/educatia-incluziva-si-managementul-scolii-
pentru-diversitate )
 Mic ghid de includere prin joc
(https://issuu.com/asociatiapentrueducatieformala/docs/ghid )
 Ghid de predare-invatare pentru copiii cu cerinte educative speciale. Culegere de texte
 Metode si tehnici generale de comunicare eficienta pentru copiii cu CES
 (https://www.eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-
sustinerea-educatiei-incluzive-de-calitate/metode-si-tehnici-generale-de-comunicare-
eficienta-pentru-copiii-cu-c-e-s )
 -stimularea creativitatii la copilul cu CES ( https://freepedia.ro/stimularea-
creativitatii-la-copilul-cu-ces

3.4. Evaluare

 chestionare
 portofolii cu produsele activitatilor
 expozitii

Consider că dacă se va ţine cont de aceste îndrumări, elevii cu cerinţe educaţionale speciale
care frecventează cursurile şcolilor de masă au şanse mari de a se integra în societate, atât din
punct de vedere personal, cât şi profesional, integrarea socială fiind condiţionată de cea
şcolară.