MONITORIZAREA CALITATII SOLULUI

VEZI - “CALITATEA MEDIULUI MONITORIZAREA SOLULUI”

POLUAREA SOLULUI
Solul este un factor ecologic important pentru că:
- se află în strânsă corelaţie cu clima unei regiuni prin configuraţia, natura şi structura lui;
- de calitatea lui depinde formarea şi protecţia surselor de apă subterană şi de suprafaţă;
- determină creşterea şi dezvoltarea vegetaţiei, influenţând astfel în mod indirect
alimentaţia omului;
- are un rol hotărâtor în amplasarea localităţilor.
Solul poate fi poluat:
 direct:
- prin deversări de deşeuri pe terenuri;
- din îngrăşăminte şi pesticidele aruncate pe terenurile agricole;
 indirect:
- prin depunerea agenţilor poluanţi evacuaţi iniţial în atmosferă;
- apa ploilor contaminate cu agenţi poluanţi spălaţi din atmosfera contaminată;
- transportul agenţilor poluanţi de vânt de pe un loc pe altul;
- infiltrarea prin sol a apelor contaminate.
Indicatori sanitari de poluare ai solului
Indicatorii sanitari folosiţi în prezent pentru depistarea gradului de poluare a solului pot fi
împărţiţi în indicatori direcţi şi indicatori indirecţi.
Indicatori direcţi:
Indicatori direcţi se adresează substanţelor chimice poluante ajunse pe sol care au o
acţiune nocivă, prin ele însele asupra sănătăţii omului. De cele mai multe ori, influenţa
nocivă a substanţelor chimice poluante ajunse pe sol, se produce prin intermediul aerului,
apei sau plantelor. Plantele concentrează însă cea mai mare parte a substanţelor chimice
poluante din sol.
Indicatori indirecţi:
Indicatori indirecţi de poluare chimică a solului sunt de fapt elemente care nu sunt nocive
prin ele însele asupra sănătăţii omuluicum ar fi diverşi produşi intermediari (amoniac nitraţi,
hidrogen sulfurat) sau chiar produşi finali (nitraţi, fosfaţi, sulfaţi) ai substanţelor organice
poluante.

Monitoringul integrat al solului reprezintă un sistem de supraveghere continuă a stării

mediului care furnizează date privind componentele structurale: apă, aer, sol. Sistemul
privind monitoringul calităţii solurilor are trei niveluri:
Nivelul I:
 efectueaza circa 960 de profile de sol cu coordonate bine stabilite ( 720 amplasate
pe terenuri agricole şi 210 în soluri forestiere ).
Nivelul II:
 constă în investigaţii mai detaliate în zonele în care s-au constatat concentraţii
sporite de poluanţi .
Nivelul III:
  se măreşte numărul punctelor de colectare în zonele afectate pentru a elabora
recomandări în scopul combaterii proceselor de poluare.

Pentru nivelul I de investigare , probele de sol colectate pe orizonturi genetice sunt supuse
tipurilor de analiză:
Fizice: granulometrie, conţinut de apă, densitate aparentă, rezistenţa de penetrare,
porozitate, conductivitate hidraulică.
Chimice: pH, conţinut de humus, azot total, fosfor mobil, potasiu mobil, săruri solubile,
metale grele, reziduri de pesticide.
Biologice: număr de bacterii, indice de colonizare.
Pentru nivelurile II şi III se detaliază indicatori specifici

PRELEVAREA PROBELOR DE SOL

VEZI CAP. IV – PRELEVARE, RECOLTARE, TRANSPORT

CARACTERISTICILE FIZICE ALE SOLURILOR, DETERMINAREA

PROPRIETĂȚILOR FIZICE SI MECANICE ALE SOLURILOR

Unul dintre cele mai importante elemente ale studiilor de inginerie este de a determina
caracteristicile fizice ale solului. Caracteristicile fizice determină în mod direct capacitatea
solului de a servi baze și fundații.

DENSITATEA SOLULUI
Densitate este raportul dintre masa solului cu umiditatea conținută în acesta la volumul
ocupat de sol.
ρ=m/V
DENSITATEA PARTICULELOR DE SOL
Densitatea particulelor de sol - este raportul dintre masa solului uscat si volum. Densitatea
particulei este:
 pentru soluri prăfoase-argiloase - aproximativ 2,7 tone/metru cub;
 pentru nisip - aproximativ 2,65 tone/metru cub.
UMIDITATEA SOLULUI
Umiditatea este definita ca raport intre masa apei conținută în sol si greutatea solului uscat.
Ω=mapa/msol uscat (fractie sau %)
Este necesar să se cântărească solul înainte și după uscarea completă.

DENSITATEA SOLULUI USCAT

Calculat utilizând formula:
ρd = ρ / (1 + ω), unde:
ρ - densitatea solului;
ω - umiditatea solului.
RAPORT DE GOLURI
Coeficientul de porozitate (e) a solului este utilizat pentru:
 soluri nisipoase;
 determinarea anumitor caracteristici ale solurilor argiloase prăfoase;
 determinarea rezistentei estimate a solului.
Raportul se calculează cu formula:
e = (ρs / p) (1+ ω) -1, unde:
ρs - densitatea particulelor de sol;
ρ - densitatea solului;
ω - umiditatea solului.
GRADUL DE UMIDITATE
Indicatorul nivelului de umiditate este utilizat pentru clasificarea solurilor: grosier, nisip și
unele soluri argiloase. Acesta este definit ca raportul dintre umiditatea solului natural si
umiditatea solului în saturație cu apă (plin), și anume:
Sr = ω x ρs / (e x ρω), unde:
 ω - umiditate naturală a solului;
 ρs - densitatea particulelor de sol;
 e - raportul de goluri (coeficientul de porozitate);
ω - densitatea apei.
PLASTICITATE
Plasticitatea este utilizata pentru clasificarea solurilor prăfoase-argiloase. Este intervalul de
umiditate la care solurile argiloase devin plastice. Se calculează cu formula:
lp = ωl - ωp. unde:
 ωl - umiditatea la rezistența limită;
 ωp - umiditatea la granița de plasticitate.

INDICE DE CURGERE
Indicele de curgere, pentru solurile prăfoase-argiloase, se utilizeaza pentru a evalua
consistența lor. Se calculeaza cu formula:
lL> = (ω - ωp) / lp. unde:
 ω - conținutul de umiditate naturală;
 ωp - umiditatea la rezistența limită;
 lp - plasticitate.

PROPRIETĂŢILE FIZICE ŞI MECANICE

ALE SOLURILOR
Propriectati fizice
• Culoarea
• Textura
• Scheletul
• Structura
• Gradul de dezvoltare a structurii
• Porozitatea
Proprietăţi mecanice
• Adezivitatea
• Plasticitatea
• Compactitatea
• Consistenţa
Prezenţa neoformaţiunilor şi incluziunilor

CULOAREA SOLULUI
• se determină cu ajutorul atlasului de culori – care cuprinde 8 planşe principale cu 258 de
culori si 4 planşe suplimentare cu 131 de culori.
• culorile sunt aranjate în funcţie de 3 criterii:
- nuanţă; - valoare; - cromă.
TEXTURA SOLULUI
• Constituenţii minerali ai părţii solide a solului reprezentaţi prin nisip, praf şi argilă
formează textura sau granulometria solului (Canarache, 1990).
• Proporţia de nisip, praf şi argilă determină tipul texturii solului.
• Determinarea fracţiunilor granulometrice conform scării Atterberg (1912):
- nisip: 2 – 0,02 mm Ø;
- praf: 0,02 – 0,002 mm Ø;
- argilă: < 0,002 mm Ø.

SCHELETUL SOLULUI
• Particulele > de 2 mm formează scheletul solului.
• Este alcătuit din:
- blocuri: > 200 mm Ø;
- bolovani: 200 – 20 mm Ø;
- pietriş: 20 – 2 mm Ø.

STRUCTURA SOLULUI
• Proprietatea solului de a se prezenta sub formă de particule elementare reunite în
agregate de forme şi dimensiuni diverse constituie structura solului (Ispas et al., 2006).
• Condiţiile de mediu şi procesul de solificare determină forma şi dimensiunile agregatelor
structurale.
• Liantul care leagă particulele de sol în agregate structurale este format din:
- humus;
- argilă;
- complexe organo-minerale.

Tipuri de structuri
Structură glomerulară
Structură grăunţoasă
Structură poliedrică
Structură subangulară
Structură angulară
Structură prismatică
Structură columnară
Structura columnar-prismatică
Structură columnoidală
Structură sfenoidală
Structură foioasă
Structură lamelară
Structură monogranulară
Structură granulară
Structură masivă
GRADUL DE DEZVOLTARE A STRUCTURII SOLULUI
• Se deosebesc următoarele tipuri structurale:
a) nestructurat;
b) slab dezvoltat
– elementele structurale se observă greu, cea mai mare parte a solului fiind nestructurată;
c) moderat dezvoltat – 25-75 % din masa solului este organizată înagregate structurale
uşor de observat;
d) bine dezvoltat
– prin sfărâmare cea mai mare parte a masei de sol se desface în agregate rezistente la
acţiunea de dispersare.
POROZITATEA SOLULUI
• Reprezintă proporţia de pori din volumul total al solului.
• Se deosebesc următoarele tipuri:
- porozitate totală – procentul total al porilor raportat la întregul volum al solului;
- porozitate capilară – proporţia tuturor porilor capilari (Ø < 1 mm);
- porozitatea necapilară – proporţia porilor cu Ø > 1 mm.
INDICATORI DE CALITATE A SOLULUI
Calitatea solului este determinate de o serie de procese fizice, chimice si biologice si de
intensitatea dezvoltarii lor (ca de exemplu alterarea, levigarea, humificarea, schimbul de
substante, eroziunea etc). Deoarece nu este posibila masurarea acestora, se foloseste o
serie de proprietati ale solului care sunt semnificative pentru aceste procese. Proprietatile
respective masurate (sau evaluate semicantitativ) constituie setul de indicatori pe care se
bazeaza evaluarea calitatii.

Majoritatea indicatorilor sunt fizici, chimici si biologici.

Indicatori fizici:
- textura si structura - influenteaza retinerea si transportul apei si substantelor;
- adancimea solului si inradacinarea - influenteaza potentialul de fertilitate, eroziunea
solului, stabilitatea reliefului;
- infiltratia si densitatea aparenta - influenteaza potentialul de eroziune, porozitatea,
productivitatea;
- capacitatea de retinere a apei - este corelata cu retinerea si transportul apei, cu
erodabilitatea hidrica, cu lucrabilitatea si traficabilitatea etc.
Indicatori chimici
- continutul total de materie organica - defineste stocarea de C, fertilitatea potentiala,
stabilitatea structurala;
- continutul de materie organica activa - defineste stabilitatea structurala si hrana
pentru microorganisme;
- pH-ul - defineste pragurile (treptele) de activitate chimica si biologica;
- conductivitatea electrica - defineste pragurile de activitate microbiana si a plantelor;
- N, P, K - definesc accesibilitatea nutrientilor pentru plante si potentialul pentru
pierderi de N si sunt indicatori de fertilitate si de calitate a mediului.
Indicatori biologici
- C si N masei microbiene - reflecta potentialul catalitic microbian si avertizare
timpurie despre efectul managementului asupra materiei organice;
- N mineralizabil potential-: reflecta potentialul de aprovizionare cu N si fertilitatea
(productivitatea) solului;
- respiratia specifica - reflecta activitatea microbiologica pe unitatea de biomasa
microbiana;
- numarul de macroorganisme - reflecta activitatea organismelor din sol, mai ales a
viermilor de pamant.

Determinarea umiditatii solului:

Se determina prin uscarea probei de sol la etuva, la o temperatura de 105 0C, pana la masa
constanta (determinata prin 3 cantariri succesive), utilizand un creuzet de portelan.
Etuva termoreglabila
Creuzet
Balanta analitica
Exicator
Umiditatea se calculeaza ca diferenta dintre greutatea obtinuta inainte si dupa uscare la
etuva si exprima procentual.
Gradul de Umiditate al solului (H) se defineste conform formulei:

H = (Ph – Ps)(Ps) x 100,

Unde: Ph = masa solului umed; Ps = masa solului usact, (Ph – Ps) = apa din sol.
Determinarea compozitiei granulometrice:
Reprezinta analiza marimii si distributiei dupa marime a particulelor de sol:
- dimensiunile minime si maxime ale particulelor
- procentul particulelor ale caror dimensiuni fie depasesc, fie sunt sub o anumita
valoare
- distributia dupa dimensiuni (in % din masa) a particulelor
- suprafata specifica medie
Repartizarea dupa dimensiuni a particulelor se face cu ajutorul clasorului cu site – un
ansamblu de site montate una sub cealalta, cu dimensiuni diferite ale ochiurilor, asezate in
ordine descrescatoare (de la mare la mic). Proba de analizat se aseaza pe pima sita.
Se numara particulele de sol de pe fiecare sita si se exprima procentual din masa probei de
sol analizat, pe fiecare dimensiune de particular in parte.
Determinarea texturii solului
Când vorbim despre texturile solului, ne referim la particulele de diferite dimensiuni care îl
compun. Aceste particule sunt clasificate în nisipuri, nămoluri și argile, care se găsesc în
proporții diferite în fiecare tip de sol.
În primul rând, vom lua un eșantion de sol.
Vom separa pământul fin, adică toate particulele mai mici de 2 mm, de cele mai mari, cum
ar fi pietrișul și pietrele. Solul fin este amestecul de nisip, nămol și argilă.
Ulterior, vom umple o sticlă cu 5 cm de pământ fin.
Apoi, îl vom umple cu apă aproape complet și vom aștepta o oră.
Pe fund vom vedea stratul de nisip.
În centru, cel de limuzină.
În partea superioară cea de lut.
Fragmente de materie organică pot pluti pe suprafața apei.
Trebuie să măsurăm înălțimea de la fundul sticlei până la ultimul strat. Să presupunem că
sunt 17 centimetri.
Acum măsurăm stratul de nisip. Presupunem că măsoară 1cm.
Apoi, trebuie doar să folosim o regulă de 3 pentru a calcula procentele: dacă 17cm este
100%, ce este 1cm? (1 × 100) / 17 ne oferă aproximativ 5,9.
Pe triunghi trasăm o linie paralelă cu cea de nămol care începe la punctul 5,9.
Acum, facem același lucru cu nămolul, măsurând de la înălțimea la care începe să apară
stratul său, adică în acest caz la 1cm. Dacă rezultatul nostru este de 6 cm, calculăm (6 ×
100) / 17 ceea ce ne-ar da 35,3. Și trasăm linia paralelă cu linia de lut care începe de la
35,3.
În cele din urmă, trebuie să unim cele trei linii.
Cu aceste rezultate, deducem că solul nostru este argilos.

Determinarea capilaritatii solului

Capilaritatea este fenomenul prin care intre moleculele unui lichid si suprafata unui solid
apar forte de atractie care fac la lichidul sa “ude” solidului si sa formeze un menisc concav
(spre interior)
Capilaritatea sta la baza capacitatii solului de a permite apei subterane sa se ridica catre
staturile superficiale ale solului prin porii fini ai acestuia.
Capilaritatea variaza invers proportional cu permeabilitatea, adica:
- Capilaritatea tine apa in sol, in porii fin ai acestuia;
- Permeabilitatea determina traversarea solului de catre apa, prin porii mari si spatiile mari
dintre particule.
Determinarea densitatii solului
Densitatea este masa unitatii de volum a fazei solide. Aceasta depinde de proportia dintre
constituientii minerali si organici: creste cand creste ponderea Compusilor Minerali si scade
cand creste ponderea Compusilor Organici (care au o densitate mai mica).
Densitatea aparenta = masa unitatii ce volum incluzand si spatiul porilor. Ea reprezinta un
indicator al starii de afanare sau de compactare a solului. Densitatea aparenta medie a
solului = 1,3 g/cm3. Solurile nisipoase au densitate aparenta mai mare decat cele
argiloase.
Densitatea specifica = masa unitatii ce volum fara spatiul porilor, adica este densitatea
particulelor solide. Ea depinde de natura minerala sau organica a solului. Densitatea
specifica medie a solului = 2,65 g/cm3.