ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

Afirmatia lui M. Eminescu scoate in evidenta originea,unitatea si continuitatea limbii romane,in

stransa legatura cu istoria poporului roman.Tot Eminescu afirma: “… da,de la Roma venim,scumpi si
iubiti compatrioti-din Dacia Traiana! Se cam stersese diploma noastra de nobleta: limba insa am
transmis-o din buchiile noastre ghebusite de batranete si literele de aur ale limbilor surori” si
sublinia,in observatiile sale despre limba,importanta fonetismului in Transilvania: Acesta este un
puternic mijloc pentru a pastra vechea noastra avere nationala: unitatea in limba si o norma unica
in pronuntie.

A remarcat rolul lui Friedrich Diez (1794-1876, lingvistic si filolog german-creatorul lingvisticii

romanice)-la demonstrarea pentru prima data, in plan European, a latinitatii limbii romane, explicand
pe baze stiintifice caracterul latin al limbii noastre: “In prvinta limbii romanesti,Diez are meritul de a
fi nimicit pe cale stiintifica toate basmele despre originea slava a limbii romanesti,precum acele care
erau sustinute cu patima de filologi de scoala veche, slavona si combatute in acelasi mod nedibaci de
scoala veche a filologiei romanesti”.

“Din aceste consideratiuni – spunea Timotei Cipariu (in anul 1867) – Domnii mei, daca noi suntem
romani adevarati iar nu un amestec de gloate straine dupa originea lor, daca suntem ceea ce simtim
cu totii, ceea ce ne arata urmele si monumentele autentice si necontestabile(…)

Putut-a trai romanul fara limba? Si daca (…) elemental lui e roman sin u schiau,putut-a sa
vorbeasca candva in alta limba decat in limba romana?

Noi,cu elementul nostrum roman, cu limba romana suntem o enigma neexplicabila inaintea mintii
lor. Nu ca doara nu ar putea sa o explice – atata ignoranta nu voi,nu pot a presupune – ci pentru ca
nu vor sa admita explicatiunea naturala, care decura din studio faptelor, documentelor si a limbii;
pentru ca nu decura dupa cum ar dori inima lor.Si atunci existenta noastra, in tot respectful, ramane
neexplicata enigma”.

Vorbind despre influenta altor culture asupra noastra,dand exemplu pe Brancusi si Blaga,
Noica se intreaba: “Ce mai e al nostru? Si isi raspunde:Al nostru este cate un zbucium spiritual sau
cate o cautare in spiritual universal,dar in cuvant romanesc, asa cum le-ar putea vedea si ar trebui
sa le vada orice cuget romanesc in Caietele lui Eminescu”.

2.1.ORIGINEA LIMBII ROMANE

CARACTERUL ROMANIC

ELEMENTELE AUTOHTONE

INFLUENTE

DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

„Legile dupa care cuvintele latine s-au prefacut in cuvinte romanesti si-au sfarsit de mult evolutiunea
lor; in momentul in care romanii au primit cuvinte slavone, limba lor era formata, de secole deja.”

Partile componente ale limbii romane sunt:fonetica,semantica,

vocabularul,morfologia,sintaxa,ortografia,punctuatia si ortoepia-cu unele subcapitole specifice
fiecarui compartiment.

Printre factorii care au contribuit la romanizare se mentioneaza:

- serviciul militar,in care tinerii daci,ca si cei gali si iberici,se inrolau,avand unele avantaje-nu mai
erau sclavi,erau improprietariti la terminarea stagiului (20-25 de ani),devenind veterani;

- casatoriile intre soldati,veterani romani si femeile dace,copiii nascuti beneficiind de avantajele

cetateniei romane;

- crestinismul raspandit in limba Latina.Notiunile de baza ale credintei crestine se regasesc in limba
romana,prin mostenirea unor termini din latina:Dumnezeu(din domine
dues),crestin(din christianus),biserica(din basilica),botez(din baptisium),rugaciune(din rogationem
),preot(din presbiterius),cruce(din crucem),pacat(din pecatum),inger(din angelus),drac(din draco)
etc.

In Dacia felix – Dacia cea fericita – se continua procesul de romanizare si dupa parasirea oficiala a
Daciei de catre inparatul Aurelian - 271 -,prin intensificarea patrunderii limbii latine in masele largi
rurale.Astfel,limba Latina s-a generalizat treptat si in randul dacilor liberi neromanizati,dupa anul
300,atat in vechea provincie romana,cat si in randul populatiei daco-romane ramase pe loc.

Din contopirea elementului etnic de baza,reprezentat de daco-geti,cu cel roman s-a constituit

populatia daco-romana de limba latina.

Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice ca
este mai putin in firea celei dintai firi romane, ca ea a schimbat mai mult vorbele sale
cele dintai si daca nu m-as teme sa dau o infatisare paradoxala acestei observatii juste
as zice ca ea e cea mai noua dintre toate, sau cel putin a aceea in ale carei parti se
gasesc mai putine urme din graiul popoarelor din care s-au nascut. Limba latineasca
in adevar se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldoveneasca sunt
insusi acest grai. (D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stari a
Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)

Limba romana este continuatoarea limbii populare,latina vulgaris,vorbita de paturile largi

populare,fara a fi definite prin literature si scoala,fiind insa unitara si conservand elemente
arhaice,asemenea limbii italiene.

Procesul de formare a limbii romane se incheie in secolul al VIII-lea.Invaziile popoarelor

mogratoare:goti,gepizi,huni,avari,sclavi etc. au influentat limba fara insa a modifica fondul
principal de cuvinte,structura gramaticala si fonetismul de ordine latina.

„Neamul care se foloseste de una si aceeasi limba, corupta neindoios, dar romana sau latina, diferita
totusi de italiana, franceza, spaniola, insa apropiata cel mai mult de vallica si de italiana, nu numai eu,
ci si altii am crezut de cuviinta sa o numim cu numele general daco-romana, de aceea ca, vorbindu-se
in diferite regiuni si provincii, a primit chiar si nume diferite de la acele regiuni sau de la partile
lor” Gheoghe Sincai
Limba romana face parte parte din familia limbilor
romanice:italiana,franceza,spaniola,portugheza,romana,sarda, retomana sau
romana,provensala sau occitana,dalmata,catalana.

Dialectele limbii romane sunt:dacoroman,din care s-a dezvoltat dacoromana – limba vorbita in
nordul Dunarii;aroman - aromana – vorbita in Macedonia;meglenoroman – meglenoromana –
vorbita in Meglenia,zona din nordul Greciei;istroroman – istroromana – vorbita in Peninsula Istria
de la Marea Adriatica. Ultimele trei dialecte se vorbesc in sudul Dunarii. Diferentele intre dialectele
limbii romane sunt de natura fonetica,lexicala,morfologica si sintactica.

In cadrul dacoromanei se pot identifica unele deosebiri,ceea ce face sa se vorbeasca de

subdialecte,fara insa a modifica unitatea limbii – modificarile nefiind de structura (ca in cazul
aromanei,meglenoromanei,istroromanei). Astfel pot fi citate
ca subdialecte:muntean,moldovean,maramuresean,crisan,banatean,in interiorul acestora se vorbeste
si despre graiuri – vrancean,oltean etc.

Prin secolele XII sau XIII a fost introdus alfabetul slav in cancelaria domneasca,limba romana fiind
scrisa cu caractere chilirice. Aspectul bulgar al unor elemente slave din limba romana se datoreaza
faptului ca slavii care au locuit pe teritoriu tarii noastre vorbeau o limba cu character bulgaresc.

Aparitia slavilor-bulgari,a maghiarilor,in secolele X si XI in Transilvania a influentat istoria si limba

romanilor. Dintre imprumuturile slave pastrate mentionam:baba,deal sfant,soroc etc.,iar dintre
termini maghiari:fel,chip,neam etc. De asemenea,limba romana imprumuta cuvinte din
limba turca:pasa,vizir,aga,zapaciu etc.

Termeni din neogreaca,din franceza,germana,enleza influenteaza,fara sa modifice,substratul

limbii,fondul principal de cuvinte si structura gramaticala ramanand latine.

In ce priveste influenta germana,mentionam cuvinte cu o larga

raspandire:bustean,jet,joagar,sant etc.

Influenta neogreaca se manifesta prin cuvinte ca: mustata,papura,diac etc.

Am mentionat mai sus ca primele scrieri in limba romana au fodt facute cu alfabetul chirilic,in
stransa legatura cu organizarea politica si bisericeasca.Se presupune insa ca,inainte de alfabetul
chirilic,romanii au avut traditia scrierii cu alfabetul latin,pastrand cuvintele a scrie si scriptura.

„Despre limba principalilor reprezentanti ai Scolii Ardelene circula inca in marele

public opinii in general suficient de eronate. E drept ca reprezentantii Scolii Ardelene
puneau in teorie un accent foarte apasat pe <<romanitatea>> limbii noastre, dar nu din
vina lor aceasta imprejurare va duce mai tarziu la exagerarile lipsite de umor ale
latinistilor.”

Evolutia limbii romane este legata de cea a culturii,a literaturii,a intregii vieti
spirituale.Anul 1521 marcheaza,prin Scrisoarea lui Neacsu din Campulung,primul document scris
in romaneste,urmat de carti bisericesti,lucrari ale cronicarilor,ale Scolii Ardelene,ale scriitorilor de la
1848,ale marilor clasici,mai laes prin ceea ce a dat M. Eminescu.
 “Nevinovata nenorocire de a fi produs o scoala [Ardeleana] destul de numeroasa de
romani noi, care far a-si sprijini zisele cu faptele, socot ca-si trag respectul lumii
asupra-si cand striga ca se trag din romani, ca sunt romani si prin urmare cel intaiu
popor din lume.” (M. Kogalniceanu)

Dar cea mai trainica influenta asupra limbii romane a avut-o literatura populara,ea fiind cea mai
veche literatura romaneasca,pe care s-a altoit cea culta,dand o literatura nationala care oglindeste
sufletul si limba poporului pe care o reprezinta.

„Sa adevereaza, a treia, din limba cum ca romanii ce astazi sant in Dachiia sant din
romanii cei vechi, ca tot cel ce stielimba cea latineasca si cea romaneasca bine
cunoaste cum ca limba cea romaneasca iaste alcatuita din cea latineasca carea, intru
atatea neamuri varavare, macar rau stricata, tot o au tinut romanii in Dachiia; care
lucru cu totul de c rezut face cum ca ei sunt adevarati fii si nepoti ai romanilor celor
vechi carii preste toata lumea imparatea []      Nici sa poata zice ca romanii s-au
imprumutat din limba latineasca pentru impartasirea ce avea cu romanii. Ca romanii
cei ce acum sant in Dachiia, de multe sute de ani nici o amestecare si nici o impartasire
nu au cu romanii din Italiia, de vreme ce sunt departe unii de altii, si in mijlocul lor
multe osibite neamuri lacuiesc, care osibita limba au. Iar bine sa poata zice cum ca
romanii au luoat unele cuvinte de la bulgari si de la sloveni si de la unguri, pentru ca
aceste neamuri si stapane si vecine era si impreuna mestecate cu romanii lacuia si sa
trabuia unii cu altii, care lucru barbatii cei invatati bine l-au cunoscut si l-au insemnat”
Samuil Micu

Aspectul normat al limbii nationale se numeste limba literara. Inceputurile limbii literare se situeaza
o data cu aparitia tipariturilor si se formeaza indeosebi in nordul Munteniei (Campulung, Targoviste,
Curtea de Arges) si sudul Ardealului (Brasov,Fagaras,Sibiu) – centre cu o larga traditie culturala.

2.2.LIMBA SI LIMBAJUL

DACHII PREA VECHE A LOR LIMBA OSEBITA AVAND, CUM O LASARA, CUM O
LEPADARA ASA DE TOT SI LUARA A ROMANILOR, ACEASTA NICI SA POATE
SOCOTI

NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)”

ASPECTELE , STILURILE SI NIVELURILE LIMBII

In general limba este definita drept “principalul mijloc de comunicare intre membrii unei
colectivitati”.

Prin urmare ea presupune un complex de semen-asocieri de sunere cu semnificatii si relatii intre

aceste semen, un sistem ivit in istoria convietuirii sociale a oamenilor.
Proncipala functie a limbii este, fara indoiala, cea de comunicare. Procesul comunicarii implica
obligatoriu un emitator un receptor si un mesaj.

Limba nu trebuie confundata cu limbajul care este doar “procesul de exprimare a ideilor si a
sentimentelor prin mijlocirea limbii”.

Orice limba nationala are un aspect spontan si mai putin ingrijit(popular) si altul normat (limba
literara); poate fi folosit in scris sau oral.

Limba literara are cateva stiluri functionale: -stilul tehnico-stiintific;

-stilul beletristic;

-stilul administrative;

-stilul publicistic;

Se poate vorbi si despre stilul individual caci fiecare vorbitor are o anumita formatie, iar intentiile
actului de comunicare trebuie sa implicie o personalitate.

Acest stil este valabil mai ales pentru literature artistica, ina care scriitorul pornind de la datele
generale ale limbii pune ceva din propriile-i aptitudini lingvistice. Astfel ca Ion Creanga poate fi
considerat un “realist poporan” , pe cand Ion Barbu este adeptul poeziei ermetico-abstracte
influentate de geometrie.

Din perspective descriptiva, limba naturala are mai multe niveluri in functie de care s-au impus si
domeniurile studiului lingvistic:

@fonetica: studiaza sunetele vorbirii, accentual si intonatia;

@fonologia: fenomenele ca unitati dinstinctive de sunete;

@vocabularul: cuvintele si relatiile semantice.

@gramatica: morfologia si sintaxa;

@semantica: sensul cuvintelor;

2.3.LATINITATEA,

UNITATEA SI CONTINUITATEA LIMBII ROMANE

„De la ramleni, ce le zicem latini, paine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic
galina; muiarea, mulier; fameia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si altele
multe den limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amaruntul, toate cuvintele le-am
intelege” (Letopisetul Tarii Moldovei) -afirmarea ideii de latinitate a limbii
materne- Grigore Ureche (1590-1647)

Formarea poporului roman, precum si formarea limbii romane constitulie un proces unitar.
Limba romana e o limba romanica: structura ei, morfologia, sintaxa si elementele fundamentale ale
lexicului, acelea de inbunatatire permanenta, de circulatie intense, sunt latine.

Ceea ce au adaugat pe urma slavii, in mai mare masura, popoarele turcesti, in mai mica, n-au putut
modifica acest caracter initial si fundamental al limbii nostre.

Pentru toate categoriile esentiale ale ale vietii omemesti, intrebuintam termeni latini.

De aceia, macar ca ne-am deprins a zice ca limba romana e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte,
TOTUSI DACA VOM AVEA A GRAI OBLU, LIMBA ROMANEASCA E MUMA LIMBII CEI
LATINESTI. (Petru Maior, Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia, p 316, 1812)

2.4.EVOLUTIA LIMBII NOASTRE NATIONALE

Limba lor [romanilor] n-a putut fi extirpata desi sunt asezati in mijlocul atator
neamuri de barbari si asa se lupta sa nu o paraseasca in ruptul capului, incat parca
nu s-ar fi luptat atata pentru viata cat pentru o limba. (Bonfini)

Dupa formare, limba romana a suferit influente din partea unor limbi vorbite de populatii cu care
romanii au avut relatii culturale sau “in forta”. Elemente de vocabular am preluat din limba slava,
maghiara, neogreaca.

Incepand cu secolul al XIX-lea se manifesta influenta libilor romanice si mai ales franceza si italiana.
Defapt s-a ajuns la concluzia ca fondul neologic al limbii romane “este      constituit aproape in
intregime de cuvinte latino-romanice, dintre care majoritatea sunt latino-franceze. Faptul acesta a
determinat o intarire a structurii neolatine a libii noastre.”…(C. Manica)

Toate influentele straine de limba initial formulata nu i-au afectat structura gramaticala, aceasta
ramanand fundamental latina.

Continuitatea limbii romane nu poate fi contestata numai pentru motivul ca prinul text scris pastrat
este “Scrisoarea lui Neacsu din Campulung”-text datat la 1521, caci studiul atent al acestui
monument de limba dovedeste ca se mai scrisese romaneste.