Subiectul trateaza lupta dusa de primii voievozi ai Tarii Romanesti pentna a contracara expansiunea

statului feudal maghiar si a Bisericii Catolice. Romanii condusi de domnul Nicolae Alexandru, ar fi putut
invinge pe maghiari, daca nu ar fi fost tradati. Toata expansiunea maghiara1 in Transilvania s-a facut
prin viclenie si cruzime.

Eroul principal, Vlaicu Voda, este nevoit sa se retraga la Curtea de Arges si sa lase in Ardeal, ca
ostateci, pe sora si pe cumnatul sau. in acelasi timp, el este nevoit sa accepte pe Doamna Clara si pe
Baronul Kaliany care vor .sa transforme Tara Romaneasca intr-un principat vasal regelui maghiar.
Doamna Clara cauta sa profite de neincrederea boierilor in Vlaicu Voda si il constrange sa-i accepte
autoritatea si amestecul in treburile interne ale statului. Vlaicu Voda are nevoie de aliante politice
puternice si de aceea vrea sa casatoreasca pe sora sa Anca, cu craiul sarb Simion Staret. Doamna
Clara, pentru a-i rapi sansa unei aliante cu voievodul sarb, incurajeaza pe Mircea Basarab si chiar
anunta casatoria acestuia cu Anca. Domnul se opune si de aceea Mircea trece de partea Doamnei
Clara..Boierii patrioti nu inteleg sovaielile lui Vlaicu si faptul ca n-o poate infrunta pe Doamna Clara,
care e sustinuta de regatul maghiar, fara un ajutor militar puternic. La vestea sosirii lui Simion Staret,
Vlaicu Voda o sileste pe Doamna Claca sa-si dea pe fata adevaratele intentii si sa incerce sa-l ucida.
Boierii trec de partea lui Voda si-i dau sprijin impotriva Doamnei Clara. Baronul Kaliany este izgonit de
la-curte. Mircea Basarab incearca sa-l ucida pe Vlaicu Voda, pentru hotararea lui de a o casatori pe
Anca cu Simion Staret. Ruman Gruie, il apara si este lovit de moarte de catre Mircea Basarab. Cand
Mircea Basarab ajunge sa inteleaga, ca a fost o unealta manuita de Doamna Clara, el isi, asuma rolul
de de a-l apara cu pretul vietii pe Vlaicu Voda, asa cum a facut-o Ruman Gruie. Finalul piesei, ni-l
prezinta-pe Vlaicu Voda, intr-uh moment de apoteoza, ca domn al Tarii Romanesti, al unui principat
liber si independent. Vlaicu Voda - este eroul principal al dramei. El este urmasul lui Alexandru
Basarab, intemeietorul statului independent TARA ROMANEASCA. Vlaicu, reprezinta, idealurile de
independenta si libertate ale poporului roman, lupta sa, pentru apararea suveranitatii, integritatii si
demnitatii nationale. El este viteaz, dovedindu-se iscusit in luptele purtate in Ardeal cu nobilii
maghiari, un bun conducator militar. El este rabdator si inteligent, de aceea, actioneaza cu prudenta,
manuieste cu multa abilitate masca supunerii fata de Doamna Clara. El este curajos, tenace, stie sa
sufere banuielile si ofensele, de aceea boierii il socotesc las si tradator de tara. Doar unii dintre boieri
vad adevarul iar Costea Musat, ii rosteste: "Nu se poate, se preface: tace, rabda, dar pandeste/ Si
asteapta cu credinta ceasul tainic ce soseste".

Dragostea fata de tara, devotamentul sau fata de popor, il indeamna sa actioneze, cu mult tact, sa-i
convinga pe boieri de adevaratele lui intentii, sa gaseasca mijlocul, prin care sa scoata tara din impas
fara jertfe: "Sfant se face orice mijloc pentru-a tarii aparare/ Si ca tara mi-am scapat-o, jur aici
pacatul mare". Aceasta dragoste fata de tara ii da, clarviziunea politica, iscusinta de a iesi din
incurcatura. El stie s-o sileasca pe Doamna Clara sa-si dea pe fata adevaratele intentii, planurile ei de
tradare a tarii.

Vlaicu arata un respect adanc fata de datina, ca lege nescrisa a neamului si a tarii: "Datina e legatura/
Sfanta intre domn si tara". De aceea , el vede in Ruman Gruie, intrupate, trasaturile poporului roman:
"Caci prin tine, biet Rumane Gruie, fost-au intrupate/ insusirile de suflet in popor adanc sapate". Din
aceasta cauza, el a fost pentru Vlaicu Voda: "Singurul statornic reazem ce-am avut in tara mea".
Poporul roman, este statornic, tace, sufera, si crede in domnul tarii: "El ce sufera, ce tace, ce iubeste
si ce crede/ Far-a cerceta, in domnul, pus de datina, Mikede" El, Vlaicu, vede si prezinta lupta pentru
neam". De aceea, tara este comparata cu un rug, iar poporul roman, cu un lant de mucenici: "Si de
cand aceasta tara nu e, vai! decat un rug/ Unde mucenicii nostri, muritori intr-o credinta/ Mostenire-si
lasa vlaga si nadejdea-n biruinta".
Drama se transforma in final intr-o meditatie pe tema destinului uman, pe care o realizeaza eroul
principal, Vlaicu Voda.

Drama "Vlaicu Voda" este romantica pentru ca Vlaicu Voda este erou exceptional si actioneaza in
imprejurari exceptionale. in acest sens, in discursul sau, el arata felul in care tara poarta ranile facute
de dusmani: "Despicate de cu veacuri, ranile-i sunt inca .crunte!/ Sabie si foc, din vale, din deal sabie
si foc!/ Ani de groaza si de sange mult! De liniste, deloc!" Din aceasta cauza, tara este vazuta ca o
mama, care plange pentru fiii ei: "Si murind saruta sanul tarii mume, caci ii doare/ Plansul ei batran
pe-obrajii inc-a unui fiuce-i moare!" Peste tot el vede acel rug pe care se tot urca mucenicii neamului
romaneasc de-a lungul timpului. "Rug pe care se tot urca. nesatui mostenitori/ Ucenicii biruintei
amanate - atatea ori".

Domnul este un exponent al neamului, un reprezentant al constiintei nationale, un purtator al crucii

neamului:, lata chinurile roastre, si cu ele doruri, vise/ Pe mosia stramoseasca-n lung si-n lat, cu
sange scrise! lata chinurile mele, ale unui domn roman". Durerile domnului sunt ale destinului
national.

Tema.eroii conflictul, subiectul, au la baza sentimentul dragostei fata de tara, pe care-l traiesc
voievodul, boierii, poporul, adica acei ce inrosesc cu al lor sange, cerul si ogorul: "Rosul focului pe
ceruri, rosul sangelui pe-ogor".

Exaltarea trecutului glorios ca tema romantica, avea ca scop trezirea sentimentului patriotic intr-un
moment critic, adica inainte de sangerosul an 1907 si de razboiul mondial. in piesa, mai gasim si o
serie de procedee romantice, cum ar fi alcatuirea cuplurilor de eroi pe contrast. Vlaicu Voda - Doamna
Clara, Ruman Grufe - Kaliany. Pretuirea datinii, a culturii populare, este o trasatura a esteticii
romantice si dadea o subtila replica dinastiei de Hohenzolem in umbra careia s-a infiltrat catolicismul
si prezenta strainilor in structura neamului.

Drama "Vlaicu Voda" este scrisa in versuri culte, de 14 - 15 silabe, intr-un limbaj poetic cu multe
elemente de stil, ca intrebari retorice, exclamatii, repetitii. Se utilizeaza si aluzia la textul Sfintei
Evanghelii, pentru a discuta indoiala boierilor in domn: "Pentru toti, candva, cocosul lui San Petrii a
cantat".

Alexandru Davila stie sa utilizeze termenii rari, cu care sa dea culoare de epoca: hotnogul, pristavii,
papistasa, kralul, letopiset, pogribanie, gergul.

Cea mai profunda functionalitate in constituirea limbajului poetic il au metaforele, simbolurile si

metonimiile. Dintre metafore, remarcam pe cele care au o deosebita expresivitate: "Rugul vitejiilor
romane", "ranile de veci deschise", "lanturilor faurite pentru noi de Doamna Clara".

Metonimiile au, rolul de a spori, capacitatea de transmitere a neajunsului patriotic, "lata zorile ce-n
neguri le zaream doar tu si eu". Ele au sensul de a evidentia trairile eroilor. "Suntem doua inimi
crunte", "aceleasi ganduri negre ni se zugravesc pe frunte". Alte motonimii surprind intelegerea
momentului istoric: "Vad cum dragostea lui Staret infasoara tara mea", "Rosul focului pe ceruri, rosul
sangelui peogdr".

Simbolurile creeaza prin forta lor de sugestie un camp de sensuri care asociaza mituri, corespondente,
idei: "Doamne, pentru neamul nostru, pregatit-a o-nviere". in toate aceste versuri gasim parca o
dezvoltare a baladei stramosilor, in care Alexandru Davrla isi exprima profunda sa admiratie fata de
stramosi; "Dormiti in morminte tacute/ Sub damburi sadite cu flori/ Sub panza curatei ninsori/ Sub
umbreie linistei mute".