FUNDATIA ECOLOGICA GREEN BRASOV

CHIRURGIE GENERALA

LITIAZA BILIARA

Cursant : MARZELL DELIA

Specializare: AMR II A

Vezica biliara este un organ de mici dimensiuni, sub forma de para, care se afla in partea
dreapta a abdomenului, sub ficat. Vezica biliara contine un lichid, bila, care se elibereaza prin
canalul cistic si de aici prin canalul coledoc in intestinul subtire, participand la digestia in special
a alimentelor grase. Prezenta calculilor in vezica biliara se numeste colelitiaza sau litiaza biliara,
iar in canalul coledoc – coledocolitiaza. Calculii care blocheaza ductul biliar pot determina
infectii amenintatoare de viata la nivelul ductului biliar, pancreasului sau ficatului.
Calculii biliari variaza ca marime, de la dimensiunea unei granule de nisip pana la o minge de
golf. Unele persoane dezvolta doar un calcul, in vreme ce la altele apar mai multi, in acelasi
timp.
Persoanele care experimenteaza simptomele litiazei biliare necesita, de regula, interventie
chirurgicala pentru scoaterea colecistului.
Calculii care nu produc simptome nu necesita, de obicei, tratament. Printre tipurile de calculi care
se formeaza in vezica biliara, se numara calculii de colesterol – sunt cei mai frecventi, cu culoarea
galbena si sunt formati din colesterol care nu a fost solubilizat, dar si din alti compusi, calculii
pigmentari – sunt bruni sau de culoare neagra si se formeaza cand bila contine prea multa
bilirubina.
Nu se stie exact ceea ce determina aparitia calculilor biliari. Unele din cauzele implicate sunt:
excesul de colesterol din bila. In mod normal, bila contine suficiente substante necesare pentru a
solubiliza colesterolul produs de ficat. Dar, in cazul in care ficatul secreta mai mult colesterol
decat poate bila solubiliza, se pot forma cristale si in final calculi de colesterol; excesul de
bilirubinadin bila. Bilirubina este un compus format in urma distrugerii celulelor rosii din sange.
Cand exista anumite afectiuni (printre care ciroza hepatica, infectiile de tract biliar si unele boli
de sange, cum este siclemia), ficatul produce mai multa bilirubina, ceea ce contribuie la formarea
calculilor biliari de bilirubina; functionarea incorecta a vezicii biliare – care nu se evacueaza
complet sau suficient de des, ceea ce duce la concentrarea bilei si la formarea calculilor biliari.
Exista mai multi factori de risc implicati in aparitia litiazei biliare: sexul feminin, varsta peste 40
de ani, sedentarismul, sarcina, supraponderea si obezitatea , pierderea rapida in greutate,dieta
bogata in grasimi animale si saraca in fibre, dieta bogata in colesterol, dieta saraca in fibre,
cazurile de litiaza biliara in familie, prezenta unor boli hepatice sau a diabetului, administrarea
unor medicamente care contin estrogen (anticonceptionale orale sau terapii hormonale).
Litiaza biliara poate fi lipsita de simptome. Cand calculii obstructioneaza caile biliare, pot sa
apara manifestari precum: durerea instalata brusc in partea superioara a abdomenului si care
creste rapid in intensitate, durerea intensa, brusca in mijlocul abdomenului, sub stern si care
creste rapid in intensitate, durerea care iradiaza spre spate, intre umeri, durerea in umarul drept,
balonare, indigestie, greata si varsaturi.
Durerea din litiaza biliara poate dura intre cateva minute si cateva ore.
Pentru diagnosticarea litiazei biliare, este nevoie de:
 Ecografie abdominala
 Tomografie computerizata abdomen
 Scintigrafie hepato-biliara
 Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN)
 Colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP - endoscopic retrograde
cholangiopancreatography) – implica introducerea unui tub (endoscop) la nivelul
stomacului si intestinului subtire. Injectarea unei substante speciale delimiteaza canalele
biliare. Daca se depisteaza calculi la acest nivel, pot fi indepartati in timpul acestei
proceduri.
 Analize de sange – sunt necesare pentru a depista eventuale infectii sau alte complicatii
produse de calculii biliari.
Scanarea CT furnizeaza o serie de radiografii care arata ca si cand corpul ar fi fost
sectionat in felii de 1 centimetru. Necesita mai mult timp decat ecografia, dar este folositoare
cand aceasta din urma da rezultate echivoce. Orice segment al corpului poate fi scanat in
detaliu prin CT, dar nu este atat de fiabila ca ecografia in detectarea calculilor mici.
Aproximativ 76 la suta dintre calculii din ductele biliare sunt identificati la CT, daca ductul
este dilatat, dar in 20 la suta din cazuri, cand ductul are un calibru normal, nu da un rezultat
de incredere.
CT este in mod deosebit folositoare in cazul unor fistule (false pasaje), pentru ca arata

prezenta gazului.

Daca litiaza biliara nu produce simptome, tratamentul nu este necesar. Medicul iti va
recomanda sa acorzi atentie manifestarilor posibile ale calculilor biliari ori ale complicatiilor
acestora. Aparitia simptomelor specifice litiazei biliare impune tratament.
Optiunile de tratament in litiaza biliara includ:
 Interventie chirurgicala pentru indepartarea vezicii biliare – care se face adesea
laparoscopic. Dupa efectuarea acesteia, bila va ajunge din ficat direct in intestinul subtire
(nu va mai fi stocata in colecist). Absenta vezicii biliare nu va afecta digestia, dar este
posibil ca dupa interventie sa ai diaree, care este temporara
 Medicamente care sa dizolve calculii biliari. Este nevoie de luni sau ani de tratament
pentru ca medicamentele sa fie eficiente. Odata ce administrarea tratamentului este
oprita, reapare riscul de formare a calculilor. De regula, tratamentul medicamentos este
indicat pacientilor care nu sunt candidati pentru interventia chirurgicala.