TEORIA COMPILATOARELOR

TEORIA COMPILATOARELOR

Compilator: este un program care analizeaza codul sursa si ne arata erorile existente.

Schema unui compilator este:

TABELUL DE SIMBOLURI

progra analiza analiza analiza generare cod optimizare generare cod

m sursa lexicala sintactica semantica intermediar cod cod obiect obiect

TRATAREA ERORILOR

Analiza lexicala: descopera in textul sursa, siruri de caractere cu reguli precise de formare numite
atomi lexicali (identificatori, constante, operatori).

exemplu:
val_fin=val_p+TVA*20 (id=identificator)
↑ = ↑ + ↑ *20
id1 = id2 + id3*20
Analiza sintactica: descopera in sirul atomilor lexicali structuri sintactice ca proceduri, expresii etc. pe
care le aseaza in arborele sintactic pentru a reflecta relatiile dintre ele.
:=
/ \
id1 +
/ \
id2 *
/ \
id3 20
Analiza semantica: completeaza arborele sintactic facand alte verificari ce nu au putut fi efectuate
anterior. Una dintre verificari se refera la conversia tipului de date.

1
 TEORIA COMPILATOARELOR

:=
/ \
id1 +
/ \
id2 *
/ \
id3 int→real
\
20
Generarea codului intermediar: este o secventa de instructiuni de format fix, asemanatoare cu cele ale
calculatorului. Operanzii sunt variabile din program, utilizate la calculele intermediare.
t1:=int – real(20)
t2:=id3 * t1
t3:= id2 * t2
id1:=t3

Optimizarea codului: consta in eliminarea calculelor si instructiunilor inutile.

t1:=id3 * 20
id1:= id2+t3
Generarea codului obiect: se genereaza codul intr-o forma aleasa de programator (poate fi cod masina
sau alta forma apropiata).

Tabela de simboluri: colecteaza informatii despre numele simbolurilor intalnite in program. Aceste
informatii se refera la numele identificatorilor si la atribute.

Tratarea erorilor: se refera la eventuala apelare a unui set de proceduri care incearca sa repare o parte
dintre erori. Trebuie sa indice tipul de eroare intalnita si locul unde se afla ea. Compilatorul poate fi definit ca
o functie: - ∑*, traducere de intrare;
f: ∑* → Δ* , unde
Δ*, traducere de iesire
-
O traducere se noteaza cu T: T∑** Δ* (x,y)T, iar y=(x)

STOS (scheme de traducere orientate sintaxa) se definesc ca fiind:

 = (N, ∑, Δ, R, S), unde
N – multimea neterminalelor, S – simbolul initial, R – regula de productie.
 ( ∑)*, (N Δ)*
Neterminalele din  vor apae si in , eventual in alta ordine. Doua neterminale la fel vor fi asociate.
Functionarea se desfasoara folosind formele de traducere. O forma de traducere se defineste astfel
(S, S):
(A, 1A1) este o forma de traducere si (A→r,) R este o forma de traducere, atunci:
( ,  111) este o forma de traducere.
Traducerea este ()={(x,y)/(S,S)(x,y), unde x∑*, y Δ*}

2
 TEORIA COMPILATOARELOR

O schema de traducere  = (N, ∑, Δ, R, S) este echivalenta cu doua gramatici :

Gi=(N, ∑, Pi,S) si Go=(N, Δ, Po, S), unde
Pi=(A→ / (A→,)R)
Po=(A→ / (A→,)R)
In felul acesta o schema de traducere transforma un arbore de intrare Δ cu frontiera x din gramatica
de intrare, intr-un arbore Δ’ cu frontiera y din gramatica de iesire.

exemplu:
Fie arborele: S supus urmatoarei reguli:
/ | \ S→oAS, SAo
o A S
arborele va deriva in:
S
/ | \
S A o
Alte dispozitive de traducere sunt traducatoarele finite, care sunt automate finite. Un traducator finit se
defineste astfel:
F=(Q, ∑, Δ, , qo, F), unde F este multimea starilor finale.
O configuratie de forma: (q, x, y), unde
- q: starea
- x: ce a mai ramas de citit
data prin: (q, ax, y)├ (p, x, yz), daca (q, a)  (p, z), atunci
(F)={(x, y) / (qo, x, ) ├* (q, , y), qF, x∑*, y Δ*}
traducatoarele finite se utilizeaza in analiza lexicala.

Traducatoarea Pushdown
Fie T = (Q, ∑, P, Δ, , qo, zo, F), unde zo: este simbolul initial si
=Q × (∑{}× P→Pf(Q, P* × Q*), atunci configuratia va fi de forma:
(q, x, , y), unde y este continutul benzii de iesire. Trecerea se realizeaza astfel:
(q, ax, z, y) ├ (p, x, , yz), daca: (q, a, z)  (p, , z)
si
(P) = {(x, y) / (qo, x, zo, ) ├* (q, , , y), q  F}
(P) = {(x, y) / (qo, x, zo, ) ├* (q, , , y), q  F}
Traducatoarele Pushdown se utilizeaza in analiza sintactica. O schema de traducere orientata pe
sintaxa se numeste simpla, daca este in acceaasi ordine.

S→AdA bAdA

TEOREMA:
O traducere este realizata de o schema simpla, daca si numai daca este realizata de un traducator
Pushdown.

Analiza lexicala
3
 TEORIA COMPILATOARELOR

Un atom lexical va fi reprezentat prin perechea: clasa atomului si valoare.

<clasa, valoare>
<id, val_fin>
Daca valoarea este una particulara, nu se mai trece clasa.
Analiza lexicala se poate desfasura separat sau simultan cu analiza sintactica, dar se recomanda
separarea din urmatoarele motive:
- programarea este mai simpla, datorita modularitatii;
- analiza lexicala curata textul de informatii inutile;
- sintaxa atomilor lexicali poate fi definita printr-un traducator finit.

exemplu:
IDENTIFICATOR
r a
lite
bla
t n k

cifra blank
INTREG t
INCEPUT
SFARSIT
pun
ct nk
bla
t
REAL
“
“
punct
t
TEXT

ceva”

In cazul unor gramatici complexe se recomanda stratificarea acestora, stratificare care consta in
impartirea gamaticii in mai multe subgramatici care vor fi analizate separat, isirea unui traducator fiind
intrarea altuia.
G1 <atom>:=<id> / <constanta> / <op> / <comentariu>

<id>:=<litera> / <id> <litera> / <id> <cifra>

<const>:=<cifra> / <constanta> <cifra>
G2 <op>:=+ / * / < / <= / > / >= / = / < >
<delimitator>:=; / blanc
<comentariu>:=*/<orice sir decaractere ce nu contine */>*/

G3 <litera>:=A / B / ….. / Z / a / b / … / z /
<cifra>:=0 / 1 / … / 9

G3  G2 G1

4
 TEORIA COMPILATOARELOR

O parte dintre productii se vor transforma din gramatici de nivel inferior in gramatici de nivel
superior, pentru a usura munca. Se vor stratifica mai intai neterminalele.
G1: <atom>
G2: <id>, <const>, <op>, <del>, <comentariu>
In gramaticile de nivel superior se vor considera ca terminale, neterminalele din gramaticile de pe nivel
inferior. In felul acesta, gramaticile putand deveni regulate.
ANALIZA SINTACTICA
Gramaticile LL(k) realizeaza analiza sintactica la stanga, decizia de extindere a arborelui de derivare
fiind luata privind k simboluri spre dreapta din cuvantul de analizat.
G = (N, ∑, P, S), wL(G) si Sw, arborele asociat acestei derivari

Definitie (PRIMk ): Fie G = (N, ∑, P, S) , unde ( N∑ )’ , atunci:

PRIM () = {w∑’ / |w|<k si kw sau w=k si wx

Teorema: Gramatica G=LL(k), daca si numai daca AN, astfel incat exista derivarea SwA si
pentru orice A→ si A→, productii distincte, rezulta ca PRIMk()PRIMk() = .

Definitie: Fie G si ( N∑ )*, atunci putem defini URMk() = {w / S si wPRIMk()}.

Definitie: Fie L1 si L2 limbaje peste un alfabet ∑. Definim L1  L2 = {w /  xL1 si  yL2 astfel incat:
a) w=xy, daca |xy|  k
b) w este format din primele k simboluri

exemplu:
L1={, abb} si L2={b, bab}, atunci L1  L2 = {b, ba, ab}
Cu definitia anterioara PRIMk()=PRIMk()  PRIMk(). Si conform acestei relatii si relatiei din
teorema va rezulta:
(PRIMk() k L)  (PRIMk() k L) = , unde L = PRIMk()

Algoritmul de testare a conditiei LL(k)

La intrare: G = (N, ∑, P, S) si numarul k
La iesire : se raspunde DA, daca gramatica este LL(k) si NU, in caz contrar.
Se considera toate neterminalele nemarcate.
P1: pentru orice AN, nemarcat pentru care exista cel putin 2A productii distincte, se calculeaza:
(A) = {L∑* / SwA si L = PRIMk()} ;
P2: daca A→ si A→ sunt 2A productii distincte se calculeaza
f(L)=(PRIMk() k L)  (PRIMk() k L), pentru orice L(A)
daca f(L)  , se raspunde NU si se opreste algoritmul
daca f(L) = , pentru orice L(A), atunci repeta P2 pentru toate perechile distincte de A-productii si
la sfarsit marcheaza pe A;
P3: repeta P2 pentru toate neterminalele nemarcate;
P4: raspunde DA daca toate neterminalele au fost marcate

5
 TEORIA COMPILATOARELOR

Algoritmul PRIM
La intrare: G, k, α=x1, x2, …., xn
La iesire : PRIMk(α)
Metoda : PRIMk(α) = PRIMk(x1, x2, …., xn) = PRIMk(x1)  PRIMk(x2)  … PRIMk(xn)
PRIMk(a) = {a} pentru a∑u{}
P1: F1(a) = a,  a∑u{}, i=0,1,…
P2: Fo(A) = {x∑* | (A→x α) P si |x| = k sau |x|<k si α=
P3: Fo, F1, …. Fi-1 ; Fi(A) = {x | x Fi-1(y1) k… k Fi-1(yn), daca (A→y1, y2, …, yn) P}
P4: daca Fi-1(A) = Fi(A), pentru orice A neterminal atunci iau PRIM k(A) = Fi(A), in caz contrar se
revine la P3

Algoritmul 
La intrare: G, k
La iesire : (A),  AN
Metoda : pentru  A, BN se calculeaza (A, B) = {L∑* | AwBα si L=PRIMk(α)}
i(A, B), i=0,1,…
P1: o(A, B) = {L∑* | (AwBα)P si L=PRIMk(α)}
P2: o, 1, …, i-1 calculate pentru orice A, B si calculez i(A,B) astfel
a) ………………. Nu se vede …..
b) Daca (A→x1, x2, …, xn) P si oricare ar fi x astfel incat L’i-1(xj, B), atunci
L = L’ k PRIMk(xj+1…xn)  i(A,B)
P3: daca i-1(A,B) = i(A,B)  A, B  x, atunci  (A,B) = i(A,B)
P4:  (A) = (S, A)

exemplu:
S→aAaB / bAbB
A→a / ab
B→aB / a
Sa aratam ca aceasta gramatica este LL(B).
Fi(x)={x} pentru x{a, b, ∑} i=0,1,…
Fo(x)= , Fo(A)={a, ab}, Fo(B)={a}
F1(S)= Fo(S)  { Fo(a) 3 Fo(A) 3 Fo(a) 3 Fo(a)}  Fo(B) 3 Fo(A) 3 Fo(b) 3 Fo(B)} =   {a 3 {a, ab}
3 a 3 {a}}  {b 3 {a, ab} 3 b 3 {a}} = {aaa, aab, bab}
.
.
.
PRIM3(S) = {aaa, aab, bab}
PRIM3(A) ={a, ab}
PRIM3(B) = {a, aa, aaa}

Analiza sintactica pentru k=1

Definitie: G=LL(1), daca A→ α1| α2| … | αn sunt toate A-productii, atunci:
(1) PRIM1(αi)  PRIM1(αj) = ,  ij
(2) PRIM1(αj)  URM1(A) = , daca ∑  PRIM1(αi)

6
 TEORIA COMPILATOARELOR

Analiza sintactica se face construind:

- reducere daca A=a ∑
- acceptare daca A=$ si a=∑
M(A,a) = - (α, i), daca (A→ α) = i P si a PRIM1(α)
- (α, i), daca (A→ α) = i P si a  URM1(A), α ∑

exemplu:
1. S→aAbc
2. A→BA
3. A→
4. B→dcCe
5. B→fa
6. C→cC
7. C→
PRIM1(aAbc) = {a}
PRIM1(BA) = {d,f}
PRIM1(∑) = {∑}
PRIM1(dcCe) = {d}
PRIM1(fa) = {f}
PRIM1(cC) = {c}
URM1(A) = {b}
URM1(B) = {b, ∑ }
URM1(C) = {c, ∑ }
Pentru B : PRIM1(dcCe)  PRIM1(fa) = {d}{f} = 
Pentru A : PRIM1(BA)  URM1(A) = {d, f}{b} = 
Pentru C : PRIM1(cC)  URM1(C) = {c}{c, ∑} = 
Analiza sintactica se face astfel:
a b c d e f ∑
S aAbc, 1
A , 3 BA, 2 B,A, 2
B dcCe, 4 fa, 5
a R
b R
c R
d R
e R
f R
$ A
C cC, b , f

Codul intermediar
Este format din instructiuni simple: operatii aritmetice, atribuiri, teste, salturi, care se executa in
ordinea in care se intalnesc. Din program lipsesc declaratiile, ele gasindu-se in tabela de simboluri.
Codul intermediar se prezinta sub urmatoarele forme:
- forma poloneza
7
 TEORIA COMPILATOARELOR

- arbori sintactici
- cod cu 3 adrese
Forma poloneza este recomandata pentru limbajele care au multe expresii aritmetice si structuri de
control rudimentare. Se foloseste forma postfixata in care operatorii apar dupa operanzi. Are avantajul ca
evolueaza parcurgand expresiile o singura data de la stanga la dreapta si tinand seama de aritatea
operatorilor.
a*(b+c)  abc + *
Operanzii se trec intr-o stiva si la intalnirea unui operator se extrag din stiva atatia operanzi cat indica
aritatea operatorului. Se efectueaza operatia si se trece rezultatul in varful stivei.
O forma poloneaza se defineste astfel:
1) orice operand este o expresie in forma poloneza
2) daca e1, e2, …, en este o forma poloneza si * este o expresie in forma poloneza
Pentru a putea lucra cu forma poloneza trebuie ca si alte structuri sa fie transpuse similar.
Arborii sintactici se utilizeaza frecvent deoarece sunt utili in faza de optimizare.
exemplu:
id1*( id2+ id3[id4])
*
/ \
id1 +
/ \
id2 ()
/ \
id3 id4
daca luam instructiunea if id1 > id2
then id2:= id1**2
else goto et.1

if else
go to
e
diti
con
the
n

> et 1

:=
id1 id2

id2 **

id1 2

8
 TEORIA COMPILATOARELOR

Codul cu 3 adrese
Are forma A:= B op C
(op, B, C) – triplet. Componentele unui triplet sunt pointerii catre tabela de simboluri.
A:=(B+C)*O

Nr. triplet operator operand stg. operand dreapta

(0) (0) (0) (0)

(1) * (0) (D)

(2) := (A) (1)

Nr. triplet operator operand stg. operand dreapta rezultat

(0) + B C T1

(1) * T D
T2

(2) := A T2

A:=B op C (op, B, C, A)
A:=op B (op, B, └┘, A) unde └┘ este “spatiu” (blank)
A:=B (:=, B, └┘, A)
goto Q (goto, └┘, └┘, Q)
if A op rel B goto Q
(op rel, A, B, Q)

exemplu:
A<B or C
if A < B goto (3)
(1) T1:=0
(2) goto (4)
(3) T1:=1
(4) T2:= T1 or C

Optimizarea codului
Are ca scop rearanjarea codului intermediar astfel incat sa se obtina unul mai bun din punct de vedere
al timpului de executie si al memoriei ocupate.

9
 TEORIA COMPILATOARELOR

Exista 3 tipuri de optimizari:

- simple
- locale
- globale
Optimizarile simple sunt: - aplatizarea
- propagarea constantelor
Aplatizarea consta in inlocuirea unor expresii prin valorile lor, daca acestea sunt cunoscute la
compilare.
……pagina 4 / 08.12.2007 ……….. unde e?
O prima optimizare consta in determinarea invariantilor care se scot in afara buclelor. Un invariant
este un calcul ce da acelasi rezultat la fiecare iteratie. Invariantii sunt: (4) si (7). Se scot in afara BL2 si se face
un bloc separat BL3 deoarece, BL1 are unic descendent pe BL3, iar BL3 are ca unic parinte pe BL1. Cele doua
se vor uni intr-un singur bloc si va rezulta urmatorul graf:

(1) (3)

BL1 (5)
(2)
(6)
BL2
(4)
(8)

(7)

(14)

In fig.1 numarul cvadruplelor executate este 2+12*20=242, iar pe fig.2 se executa 4+10*20=204
cvadruple.
Al doilea tip de optimizare se refera la eliminarea variabilelor induse (variabile care iau valori in
progresie aritmetica. Se elimina variabila indusa care face ca alte variabile sa fie induse (“i”). Se elimina “i”,
iar variabilele T1 si T4 vor primi valorile initiale si apoi se vor modifica cu ratia 4. Se vor elimina cvadruplele
(12) si (13) care vor fi “i”. Va rezulta:

10
 TEORIA COMPILATOARELOR

P=0

T2: = adr (A)-4 BL1

T5: = adr (B)-4

T1: = 0

T4: = 0

T1: = T1+4

T3: = T2[T1] BL2

T4: = T4+4

T6: = T5[T4]

T7: = T3*T4

T8: = p+T7

p: = T8

if T1 T6 goto (3)

Optimizari locale au rolul de a elimina instructiunile inutile date de existenta a mai multor subexpresii
comune.
exemplu:
(1) T1:=(1+20)
(2) T2:=-x

11
 TEORIA COMPILATOARELOR

(3) x:= T1+ T2

(4) T3:=x**x
(5) T4:=x/y
(6) y:= T3+ T4
(7) T5:=x/y
(8) T6:=x*x
(9) z:=T5/T6
(10)y:=z
Dupa propagarea constantelor si eliminarea expresiilor comune codul devine:
T2:=-x
x:= 21+ T2
T3:=x*y
T4:=x/y
y:= T3+ T4
z:= T5/T6
y:=z
Pentru a elimina instructiunile inutile se utilizeaza graful orientat aciclic (GOFC). Acest graf are nodurile
terminale etichetate cu constante sau cu variabile care primesc valori initiale. Nodurile interioare sunt etichetate
cu operatori si cu variabile care iau valori corespunzatoare acelui nod.
Construirea grafului se face astfel: pentru cvadruplul A:= B op C se creeaza un nod etichetat cu operatorul
si doi descendeti, unul in stanga B si unul in dreapta, C. Apoi se adauga A, nodului operator. Acest lucru se
intampla daca nu exista un nod corespunzator opratiei B op C. daca el exista se adauga eticheta A la celelalte
etichete ale acestui nod.
Pentru cvadruplul A:=B nu se creeaza un nod nou, ci se adauga etichete lui A la nodurile care contin
eticheta B.
T8, p
+
* T7

=[ ] T3
=[ ] T6
po  [1]

* T1, T4
- T2

- T5
+ T9

adr(A) 4
adr(B) io 20
1

Daca in lista variabilele asociate unui nod sunt numai temporale, se retine una la intamplare, celelalte
eliminandu-se. Daca se afla si variabile din program (A, B1, …, Bk).

12
 TEORIA COMPILATOARELOR

Generare cod obiect

Este ultima faza a compilarii prin care se obtine un program executabil sau aproape executabil. Se
prezinta sub una dintre urmatoarele forme:
(1) program executabil care poate fi executat direct dar are ca dezavantaj lipsa de flexibilitate
(toate modulele trebuiesc compilate simultan)
(2) program binar translatabil – este o forma mai simpla dar necesita in plus faza de editare de
legaturi. Are avantajul ca permite compilarea separata a modulelor
(3) program in limbaj de asamblare – este o forma mai simpla decat precedentele, instructiunile
fiind folosite cu cele 3 coduri de adrese
(4) program de nivel inalt – necesita in plus faza de compilare. Codul obiect este puternic
dependent de calculatorul pe care se lucreaza
Se poate face optimizare la nivelul codului obiect care se refera la memorie si timp de lucru. Timpul de
lucru poate fi optimizat prin alocarea optima a registrilor, memoria prin eliberarea zonelor ocupate cu
variabile care nu mai sunt utile.
Vom genera cod intermediar in limbaj de asamblare si vom lucra cu variabile simple si alocate static.
Pentru alocarea optima a registrilor folosim:
(1) VA(R) : multime a caror valori se afla in registrul R
(2) LOC(X) : multimea locurilor in care se afla memorata valoarea lui X
(3) NI(A) : numarul urmatoarei instructiuni in care este folosita variabila A
(4) GESTREG : este o procedura folosita pentru gestiunea registrilor
Pentru instructiunea A:= B opC procedura va preciza locatia L utilizata pentru a efectua operatia “B
op C”. procedura lucreaza astfel:
(a) daca B se afla in registrul R si este ultima folosire a lui B inaintea unei atribuiri B:=at. L=R
(b)  un registru R disponibil at. L=R
(c)  un registru R care poate fi disponibilizat at. L=R
(d) folosim locatia de memorie din A

Algoritmul de generare cod este (GENCOD):

La intrare : cod cu 3 adrese
La iesire : cod obiect
P1: GESTREG A:=B op C L
P2: LOC(B) B’ (se prefera un registru)
P3: daca B’ ≠ L at MOV B’, L
P4: LOC(C) C’ (preferam un registru)
P5: op C’, L

exemplu:
D:=(A-B)+(A-C)+(A-C)
T1: A-B MOV A, RO
SUB B, RO
T1: A-C MOV A, R1
SUB C, R1
T3: T1+T2 ADD R1, RO
T4: T3+T2 ADD R1, RO
MOV RO, D

13
 TEORIA COMPILATOARELOR

Utilizarea GOFC (graf orientat fara ciclu) in optimizarea codului obiect.

Optimizarea se face cu algoritmul LISTNOD care va lista nodurile unui GOFC din ordinea inversa a
secventei in care va fi generat codul obiect.
LISTNOD:
La intrare: GOFC
La iesire: secventa inversa
Metoda: se listeaza nodurile interne nelistate care au toti parintii listati. Se considera ca nodul radacina
are toti parintii listati si se incepe cu acesta. Algoritmul repeta pasul urmator pentru toate nodurile interioare
incepand cu nodul radacina.
Fie un nod intern nelistat cu toti parintii listati.
Listeaza “n”.
Fie “m” descendentul cel mai din stanga, nelistat si care are toti parintii listati.
Listeaza “m”.
n m
exemplu:
1,2,3,4,5,6,7
T7=D+E
T6=A+B
T5= T6-C
T4= T5* T7
T3= T4-E
T2= T6+ T4
T1= T2* T3
1

*
2 3
+ 4 -

* 1

5
*
6 -
D
E
+
C

A B

Etichetarea nodurilor. Fiind dat un GOFC. Acest algoritm stabileste numarul de registri, pentru a genera
codul corespunzator.
Algoritmul de etichetare:
La intrare: GOFC
La iesire: numarul de registri
Metoda: fie “n” nodul ce urmeaza a fi etichetat
14
 TEORIA COMPILATOARELOR

if n nod terminal then

if n este descendentul cel mai dinstanga al parintelui sau
et(n)  1
else
et(n)  0
else
fie n1, …, nk descendentii sai in ordine
et(n1)> et(n2)> … > et(nk)
et(n) = max{et(ni +i-1)}
- max et(n1) si et(n2), daca et(n1) ≠ et(n2)
et(n) =
- et(n1) +1, altfel

Tabela de simboluri
Stocheaza informatia culeasa in timpul compilarii. Aceasta informatie este cuprinsa din doua parti:
- numele (identificatorul)
- atributele (tip, locatia de memorie unde se afla valoarea, modul de utilizare)
Divizarea aceasta se realizeaza pentru a economisi memorie cand se iese din domeniul de divizibilitate
al unei variabile numele numai este necesar si zona de memorie poate fi eliberata.
Tabela de simboluri este utilizata in toate etapele compilarii:
- in analiza lexicala si sintactica cand se verifica daca un ******** este in
tabela;
- in faza de analiza semantica pentru a verifica daca identificatorii sunt
folositi in concordanta cu declaratiile;
- in generarea de cod pentru alocarea optima a zonelor de memorie;
- in tratarea erorilor pentru a evita mesajele redundante
Exista 2 tipuri de tabele de simboluri: ordonate si neordonate.
In tabelele neordonate informatia se stocheaza in ordinea in care se intalneste,

Nume Atribute

A vriabila, tip intreg

f functii, real

Are dezavantajul ca pentru a cauta un identificator, tabela trebuie parcursa de la inceput de fiecare
data.
Tabelele ordonate sunt de urmatoarele tipuri:
- ordonate alfabetic, care folosesc cautarea binara;
- arborescente, in care fiecare nod, pe langa nume si atribute contin o
legatura pe stanga si alta pe dreapta, catre numele mai mici, respectiv mai mari.

15
 TEORIA COMPILATOARELOR

Azi

este

duminica

- dispersate: acestea folosesc o functie numita dispersie, care asociata numelui, intoarce un numar
intreg numit index.
Multimea identificatorilor este impartita in clase. Avantajul este ca la cautare se determina mai intai
indexul si apoi se face cautarea secventiala.
Exemplu de functie index: h(nume) = prima litera
h(nume) = clasa mod
Cea mai utilizata metoda de tip dispersie este inlatuirea separata in care se memoreza informatia
intalnita pentru prima data.
Exemplu:
Nume Atribute Legatura
Nod
Memorie
ad 1
.
.
B 3

Nume Atribute Legatura

An 4
Functie
Brad
Alfa

16