MINISTERUL EDUCATIEI $1 INVATAMINTULUI ION D. ION NICOLAE RADU ALGEBRA | Edigia a Ill-a revizuies si completaté EDITURA DIDACTICA $I 'PEDAGOGICA — BUCURESTI4 Lucrarea a fost elaborati dup cum urmeazi: Cap. V, VI, VII, ‘VII, XI — Conf. dr. Jon D. Ion Cap. I, II, IIL, IV, IX, X, XII — Prof. dr. Nicolae Radu Redactor: Prof. DESPINA CRUDU Tehnoredactor: PARASCHIVA GASPAR Coperta: GEORGETA: GABREACAPITOLUL 1 MULTIMI SI OPERATI. ALGEBRICE Acest capitol are un caracter introductiv. In primul paragraf se prezint& citeva nofiuni si notatii.despre mulfimi si funcfii, care vor fi des utilizate fn capitolele urmitoare, precum -si nofiunea de ‘produs cartezian (direct) de mulfimi, In al doilea paragraf se trateazi despre relatii binare definite pe o multime, dintre care cea mai importanta pentru capitolele imediat urmatoare este relatia de echivalenti. Se introduce de asemenea mulfimea factor asociati unei relatii de echivalenfa. In fine, ultimul paragraf se ocupa cu nofiunea de operatie algebricd sau lege de compunere, nofiune fundamen- tal pentru infelegerea tuturor capitolelor urmitoare. Pentru tratari mai detaliate ale materialului din acest capitol se mai poate consulta [8-10 40, 56). § 1. Multimi si functii Nofiunea de mulfime o considerim ca o nofiune primar cu care cititorul este in parte fdmiliarizat. Mulfimile sint formate din elemente. Faptul ci un element @ aparfine mulfimii M se va scrie a ¢ M si faptul ci un element 6 nu-apartine mulfimii M se va scrie b ¢ M, Se spune ci dou’ multimi M si NV sint egale dac& contin aceleasi elemente si vom nota acest fapt prin M= N. O multime N este numita sulmulfime (sau parte) a multimii M, daca toate elementele din N sint si in M si vom nota acest fapt prin N ¢ M. Vom scrie . N © M daca N este submulfime proprie a lui M, adica N “ se citeste daca si numai daca", deci reprezint o dublé impli- cafie, iar semnul ,,>" se citeste: implicd sau rezulta,) Submulfimile M, si My se numesc disjuricte daci My Mz = @. Submulfimea lui M format din elementele lui M care nu aparfin submulfimii M, se numeste comple- mentara \wi My in M si se noteazi cu M,, atunci cind M este subinfeleasd. ‘Avem evident ci i, My = @, iar Ml, UM; = M. Vom nota cu M,\Mz multimea M, Mz, care se numeste uneori diferenfa lui My si Ms. Prezentarea nofiunii de mulfime sub forma "naiva" ca mai sus s-a con- statat c& duce la anumite paradoxuri. De aceea s-au dat definifii axiomatice ale nofiunii de mulfime. In acest scop s-a introdus notiunea de clasi care este mai generala decit cea de mulfime. Vom utiliza in capitolul V, §7 aceasti nofiune pentru a introduce nofiunea de categdrie si exemple importante de categorii. In legitura cu introducerea axiomAticd a nofiunii de mulfime se poate consulta [56]. Vom considera cunoscutA si nofiunea de funcfie sau aplicafie a unei mulfimi in alti mulfime. O functie f definita pe o mulfime M cu valori in N va fi notata f: M +N sau MSN. M se numeste domeniul de definifie al lui f, iar N-domeniul valorilor lui f, sau codomeniul lui f. Functia f:.M > N asociaz4 oricirui element m ¢ M un clement bine determinat (unic) f(m) ¢ N. Spunem ci dou’ functii f: M +N; g: P +Q sint egale daci M= P si N=Q, iar pentru orice eM avem f(x) = g(x). Daci M4N-SP sint dow funcfii, atunci putem asocia acestor dou’ ~ funcfii o funcfie k: M-> P, numité compunerea jor, care se defineste astfel: Hm) = g(f(m)), pentru m ¢ M. Compunerea funcfiilor f si g se noteazii de obicei cu gf sau ge/. Se observa c& se pot compune dou’ funcfii gf (in aceast ordine) numai daci domeniul valorilor funcfiei f coincide cu domeniul de definifie al funcfiei g si c&, in general,-daca existi gf, se poate ca fg si nu existe. , 4“g.g': V > P doua functii astfel ca gf = ¢’f. Compunerea funcfillor are urmatoarea proprietate, numitd de asocia~ tivitate: daci M4-N4 PQ sint trei funcfii, atunci ‘ Hef) = (elf, ceea ce rezult direct din definitia compunerii functiilor. Pentru orice mulfime M exist’ functia 1y:M +> M, definitd astfel: 1,(m) = m, pentru orice m eM. Este evident cd oricare ar fi mulfimea N si functia f: NSM, avem 1yf=f si oricare ar fi mulfimea P si functia g:M +P, avem g'ly=ge , O functie f: M >N se numleste injectivd sau aplicafie injectivd, sau simplu injecfie, ‘daci din f(m) = f(m’) (pentru m sim’ eM) rezulti m= m', altfel spus, pentru m # m', m, m' eM rezultd f(m) # f(m’). Pentru orice mulfime M functia’ 1y:Jf ~, M este injectiva. Compunerea a doua functii injective este o funcfie injectiva, dup’ cum rezult& cu ugurinf. Propozifia 1.1. O funcfie f:M >N este injectivd dacd si numai dacd oricare ar fi mulfimea M” si’ funcjiile g, g': M’ > M, asifel incit fg = fe’, rerulté g = g'.. Demonstrafie. Sa presupunem ci f este injectiva si functille g, g’: M’ > M au ‘proprietatea ci fg = fg’. Atunci pentru orice x € M' avem (fg) (x)= = Ue) (2), adica flex’) — fle (#)) 91 cum 7 este injectiva rezults te} - =g'(2’), deci g=g". Reciproc, s4 presupunem c& pentru orice mulfime M’ si orice dou’ funcfii g, g': M’ > M cu proprietatea fe = fe’ reaulti g = g’. Sa aritim c& f este atunci injectiv’. Presupunem ca ar exista x, yeM, x# y cu f(x) =f(y). Considerim atunci multimea M’ = {x’, y'}, formati din dowd élemente x’, y' sifunctille g, g': M’ + M, definite astfel: g(x’) = x, g(y') = 9, g(x’) = =2(y') = #. Atunci avem ca fg = fe’, insi evident g 4 2’. Propozifia 1.2. Daca MN-SP stnt doud funcfii astfel incit gf este injectiva, atunci f este injectiva. Demonstrafic. Fie x, y ¢ M-astfel ca f(x) = f(y). Atunci rezulta (ef)(x) = = (ef)(y) si deoarece gf este injectiva rezulta x= y. © functie f: M >N se numeste surjectivd (sau surjecfie) daci pentru orice y € N existi x eM astfel ca f(x) = y. Pentru o mulfime arbitrara M functia 1,,:M + M esté surjectiva. Com- punerea a dou funcfii surjective este o funcfie surjectiva. Propozifia'1.3. O funcfie f: M +N este surjectivd dacd si numat daca pentru orice mulfime Psi orice doud funcfii g, g': N > P, cu proprietatea gf = = gf, rezultd g =e’. Demonsirajc, Presapunem ci f este, surjectiva gi fie Po mulfime, iar je y un element oarecare din Nj &'(y). Deoarece feste surjectiva, exist’ x ¢M astfel ca f(z) = y. Din : f= gf reaultd (ef)(x) = (g’f)(x), adicd g(f(x)) = =e (f). deci_g(¥) = 8'(y)- eciproc, si presupunem cA functia f are proprietatea c& oricare ar fi mulfimea P $i funcfiile g, g’: N > P astfel ca gf = g’f, rezulté g=g’. Fie va trebui s& aratam ca g(y)y € Nyastfel incit nu exist nici un element x ¢ M cu proprietatea fle) = 9. Atunci considerim mulfimea P = {0, 1} si functiile g, g’: N > P definite astfel: g(m) = 0 pentru orice » EN, g'(n) = 0 pentru neEN, x # y, iar e(y) = 1. Atunci se verificd imediat ci gf=g'f si se observa ci g ¥ g', absurd. Deci neapirat exist x ¢ N, astfel ca f(x) = y, adic& f este surjectiva. Propozitia 1.4. Dacd M4+N-%P sint dowd funchit asifel tncit functia af este surjectivd, atunci g este suriectivd. Demonstrajie, Fie z € P. Deoarece. gf este functie surjectiva, reaulta c& existi x € M astfel incit (gf)(x) = 2; atunci se observi ci y = f(x) are pro- prietatea ci g(y) = z. O functie J: M. > N se numeste bijectind sau bifectie sau aplicafie (functie) Biunivocd sau incd corespondenja biunivocd daca este injectiva si surjecti _ Dacd M este o mulfime, atunci functia ly :M + M este evident bijecti Propozifia 1.5. O funcfie f: M > N este bijectivd dacit st numai daci exist o funcfie f': N > M asifel ca f’f = ly, ff’ = Iv. Demonstratie. Necesitatea. Presupunem ci f este bijectiva si trebuie si construim pe f’ cu proprietitile cerute. Definim pe f’ astfel: pentru » ¢ N exist’ m M astfel c& f(m) = n, pentru cA f este surjectiva si acest element din M este unicul'cu aceasta proprietate, pentru c& f este injectivé; atunci definim f'(n) = m, Datorit& celor de mai sus, f’ este 0 functie de la N la ‘M. Ramine s& verificim c& ff’ = ly, f’f = ly, licru care este evident. Suficienta rezult4 din propozitiile 1.2 si 1.4 si din faptul o Ly, si 1y sint functii bijective. . - -Se observa ca f’ definité in teorema precedent& este unic determinata de f; se noteaza de obicei cu f+ si se numeste inversa functiei f iar functia f se spune c& este inversabild dac& are o functie inversa. Cu aceasta termino- logie teorema de mai sus arati ci o functie este bijectiva dac& si numai dac& este inversabila. Daca f: M +N este o funcfie bijectiva, vom nota acest fapt si prin fi MN. Este clar c& daca f este o functie bijectiva, atunci si f este tot © functie bijectiva. Fie M o mulfime si M’ o submulfime a sa. Atunci functia i: M’ >M definite prin i(x') = x’ este evident injectiva si se numeste injecfia canonicd _ “in ie f: M +N o functie si M’ o submulfime a lui M. Atunci multimea {(M') ={y _N| exist’ x ¢ M’ cu f(x) = y} (aceasta notatie se citeste astfel: mulfimea acelor elemente y ¢ N pentru care exist x ¢ M’ astfel ca f(x) = y) este submultime a lui N si se numeste imaginea lui M’ prin f. In particular, « ‘f(M) este submultime a lui N, se noteaz& cu Im f si se numeste imaginea lui ci 1: M’ + M este injectia canonica a submultimii M’ a multi M, atunci se observa cd f(M’) = fi(M") = Im fi, Functia fi se numeste restric fia lui f la M’ si se noteazi de obicei prin fly. in condifiile de mai sus putem - considera functia g: M — f(M) definiti prin g(x) = f(x), pentru orice #¢ M, deci g’ se obfine din f prin restringerea domeniului valorilor. Atunci, notind cu ji f(M) +N injectia canonici a lui f(M) in N, avem f= jg. Evident g este’ o funcfie surjectiva si coincide cu f dac si numai daci /(M) = N, adic& dac si numai daca f este funcfie surjectiva. Daca f este funcfie injec- - tiva, atunei $i g este injectiva, deci g este o bijectie si vom identifica uneori cu 6ajutorul acestei bijectif pe M cu f(M), Fie N’ o submulfime a lui N. Atunci submulfimea elementelor x ¢ M astfel incit f(x) ¢ N’ se noteazi cu f-\(N’) si, se numeste imaginea inversd sau imaginea reciprocd a lui N’ prin f. Daca f este o bijectie si f- este inversa ei, atunci notafia de mai sus este in con- cordanfa cu cea precedenta. . Fie fj M +N, g:M + M’, g': NN’ si f': M' +N’ aplicafii de mul- fimi. Vom scrie aceste aplicafii sub forma unei diagrame 5 “mM—i—+N ko ke u——w Vom spune cd aceasta diagrama este comutativd dack. g'f = f'g. Se infelege c& vor apirea si alte tipuri de diagrame (poligonale), in particular, mai frec- .vent vor apirea diagrame triunghiulare, pentru care comutativitatea. se defineste in mod analog. i Fie I si M mulfimi. Prin familie de elemente din M indexat& cu mul~ ttimea I se intelege o aplicatie f: I> M. Fie f(i) = m, i eI. Atunci f se scrie sub forma (m,)ier sau chiar (m,),. I se numeste mulfime de indici, iat elemen- tele ei indici. Dac I = {1,..., n}, atunci familia (a,);er se noteazi cu (a1, .., dy) sau (@,)iM, prin é pA(m,)) = my, care este surjectiva. Aceste aplicafii se numesc proiecfiile 7canonice ale produsului direct pe factorii si. Dac M, = M, pentru: orice i eT, atunci JIM, este mulfimea functillor de la J la M si se noteaza cy M*. ig ; Dous mulfimi M si N intre care existé o functie bijectiva se numesc- schipotente (sau cardinal echivalente). O miultime echipotenta cu o submultime strict& a sa se numeste mulfime tmfinitd. Se poate verifica usor, Iuind, de exemplu functia f: N-+N, cu f(x) = 2x, pentru orice x €N, ci-multimea numerelor naturale N este o mulfime infiniti. Mulfimile infinite care nu sint echipotente cu mulfimea numerelor naturale N se numesc nenumérabile. De exemplu, multimea numerelor reale R este o: mulfime nenumarabili. In incheierea acestui paragraf si amintim si nofiunea de mulfime finita, Fie M o multime. Se spune ca M este finitd daca existé un numar-natural n $i o bijectie de la M la multimea numerelor naturale N este o bijectie, atunci M este multime finita daca si numai daca ‘Neste o mulfime finita si in acest caz M si N au acelasi numar de elemente. Se arati cA o submulfime a unei mulfimi finite este si ea 0 mul- fime finita, iar daci. My si Mz sint submulfimi finite ale unei mulfimi, atunci reuniunea si intersectia lor sint inc& mulfimi finite. ~ Daca M si N sint multimi finite cu m respectiv m elemente, atunci este evident c& produsul lor cartezian este inci o mulfime finitd care are mn ele- mente. De aici se deduce ci multimea M™ este de asemenea finit si are m” elemente. Se demonstreazié, de asemenea, ci pentru o mulfime M urmitoarele afirmafii sint echivalente: a) M este o multime finita. 3 Orice funcfie inject M + M este bijectiva. c) Orice functie surjectiva /: M + M este bijectiva. § 2. Relafii binare Fie M o multime nevidi. Numim relafie binard pe M orice submulfime a produsului cartezian M x-M. Fie p o submultime a lui MXM $i x,y elemente din M. Daca (x,y) € p vom spune cA » si y.sint in relafia p si vom scrie acest fapt si astfel xpy. Daca (x, 9) ¢ p vom spune cf x si y nu sint in fia p. : : Se spune ca relatia binara p este reflexivd daci xpx, pentru orice x € simetricd dac& pentru x,y ¢M, din xpy rezult’ ypx; aniisimetricd dac& pe tru %, y eM, din xpy si ypx rezulti x = y; transitivd dacd pentru x,y,z M astfel incit xpy si ypz rezult’ xpz. Cele mai importante relafii binare sint cele care au urmitoarele proprie- tigi: relafiile care sint reflexive si tranzitive, numite relafii de cuasiordine (sau de preordine), relafiile reflexive, antisimetrice si tranzitive numite relafii de ordine (uneori de ordine parfialé) sirelatiile care sint reflexive, simetrice si tranzitive numite relafii de’ echivalenfd. Este evident cA orice relatie de ordine pe mulfimea M este si o relatie de cuasiordine pe aceast mulfime. 8‘, « Dacit'p este o relafie de cuasiordine pe o mulfime M, atunci relatia binar’ e’ definita pe M prin xp'y dac& si numai dack xpy gi ypx este o relatie de echivalenfa, pentru ci este evident reflexivs, simetric’ si tranzitiva, O mulfime M impreuni cu o refafie de cuasiordine, respectiv de ordine definita pe M se numeste multime cwasiordonaté (sau preordonatd), respec- tiv ordonata (sau parfial ordonata). Daca peste o relatie de cuasiordine sau de ordine pe o mulfime M, atunci pentru x, y,¢M fn loc de xpy vom scrie, asa cum se face de obicei, x < y (citim: x mai mic sau egal cu ) sau y > x (citim y mai mare sau egal cu 2). Vom scrie + <'y (citim: x strict mai mic dectt y) sau y > x(citim: y strict tai mare decft x) daci + < y six + y (adicd # nu este mai mare decit +). .Vom spune ci dowd elemente x, y ¢ M sint comparabile dack x < y sau y m). Un element a eM se numeste cel ‘mai.mare clement (cel mai mic element) al lui M daci a = sup M (respectiv a=inf M). ° apie ordonata M se numeste bine ordonatd daca orice submulfime ne- * vida a sa are uncelmai mic element, tn particular M are un cel mai mic element. Se spune ci o mulfime ordonata M este total ordonaté sau liniar ordonaté daca orice dou’ elemente din M sint comparabile. : Mulfimea numerelor naturale N cu relatia de ordine obignuita este o saultime ordonat’, chiar o mulfime total ordonat& si bine ordonat, cel mai mic element al ei este 0. Insi N nu are un cel mai mare element. Mulfimea numerelor intregi Z este, de asemenea, o mulfime total ordo- nat&, insi nu mai este bine ordonati, Z nu are un cel mai mic element. Pe mulimea numerelor naturale N putem introduce, de asemenea, si urmitoarea relatie binara: a{b (citim a divide pe b) daci si numai daci exist’ ¢ €N astfel ca 6 = ac. Aceast relatie se numeste de divizibilitate. Se observa c& aceasta relafie binara este reflexiva, antisimetric& si tranzitiva, deci este © relafie de ordine pe N. Cu aceasta relatie, N fnsi nu este multime total ordonata, cici date fiind dow numere naturale nu rezultA c4 unul dintre . “3A/ ele divide pe al doilea. Observam insi c& orice mulfime finité are o margine superioara (numit& de obicei cel mai mic multiplu comun al acestor elemente) si o margine inferioara (numita de obicei cel mai mare divizor comun al ele- mentelor respective). Intre aceasta relatie de ordine gi ordinea naturali pe. N avem ca a|b implicd a < 6. : Relatia binara analoagi pe Z, adica relafia de divizibilitate pe multimea numerelor intregi, nu este insA o relatie de ordine, c&ci nu este antisimetrica, intrucit pentru a # 0, @ € Z rezult cA a|(—a) si (—a)|a, dar a # — a, Relatia de echivalenta asociata acestei relatii de cuasiordine este numita asocierea a doua numere intregi. Numerele intregi a si 6 sint asociate daca si numai dac& a=+b. Fie M o multime arbitraré si @(M) multimea submultimilor Ini Mf. Atunci relatia de incluziune ¢ intre elementele lui P(M) determin’ evident pe ‘P(M) o relatie de ordine (partiala), care are proprietatea cA pentru orice submulfime X ¢P(M) existd sup X'= U) M’ si inf X= () M’, fn parti- "e re cular sup P(M) =M, iar inf P(M)=@. Adicd P(M) este o latice completa. Putem introduce o relafie de ordine si pe mulfimea relafiilor binare definite pe o multime arbitrara M. In adevar, daci p: $i p2 sint doua relafii binare definim p, < ¢» daci din x, x’ ¢M si xp,x' rezulti xpox’, adicd dac& - fi <2 ca submulfimi ale lui Mx M. De aici rezult’ cA aceasta relatie este orelafie de ordine pe mulfimea relafiilor binare definite pe M i are. proprietfi analoage ordonirii submultimilor unei multimi. Fie M si N dou’ multimi ordonate, relatiile respective le notém pe ambele cu semnul ‘<<. Atunci o functie 9: I > N se numeste morfism de mulfimi ordonate.(sau omomorfism de mulfimi ordonate sau inc& functie daca oricare ar fi %, %2 €M, cu x1 < ¥2, rezult& 9(x,) < (x2) $i antimorfisem | de multimi ordonate (sau antiomomorfism de multimi ordonate sau inci functie antimonotoné) dac& oricare ar fi x, %2 © M, cu x, < m2, rezultS 9%) < 9%). Este clar c& functia identic’ ‘I: M+ M de la o mulfime ordonata M in ea insisi este un morfism de multimi ordonate. Morfismul (antimorfismul) 9 de mulfimi ordonate se numeste izomor- fism (antiizomorfism) de mulfimi ordonate dac& exist un morfism (respectiv un antimorfism) de mulfimi ordonate }: N+ M astfel ca pp = ly side = ly. Din teorema 1.5 rezult c& orice izomorfism (antiizomorfism) de mulfimi ordonate este o functie bijectiva. Afirmatia reciproc’ nu este insi adevarata (v. ex. 6). Este insd adeviraté urmitoarea propozifie. Propozitia 2.1. Un morfism (antimorfism) 9: M +N de muljimi ordo- nate este izomorfism (antiizomorfism) dack si numai dacd este o bifectie, tar pentru x, x! ¢M urmitoarele afirmatii sint echivalente: a)x 9(+')). : Demonstrafie. Daci @ este izomorfism (antiizomorfism), atunci, dup cum am remarcat mai sus din teorema 1.5 rezulta cA 9 este functie bijectiva, iar faptul ci a) => b) rezult& din aceea ci @ este morfism (antimorfism). SA presupunem acum ci 9(x) < 9(x’) (respectiv 9(x) > 9(x’)). Daci 97 este morfismul (antimorfismul) invers al Iui.g, atunci ¢4(9(x)) < 9+ (9(x’)), adicd x < x’ (respectiv ¢'(9(x)) < 9 %(9(x')), adicd x < 2 cack op = tae 1024 Reciproc, presupunem ci. 9 este functie bijectiv si afirmafiile a) si b) sint echivalente. Atunci vom arita ci functia g~ (care exist’ cici @ este bijectie) este morfism (respectiv antimorfism) ‘de mulfimi ordonate si cu aceasta propozifia va fi demonstrati. Fie y, y’ «N cu y < y’. Atunci avem J= oe) < (ey) = 9" (respectiv y= (99) < o-Xy')) = y') si deoarece b) >a) obfinem: 9 (y) < oy’) (respectiv oXy) > g(y’)). -Fie M o multime inzestrata ¢y‘o relafie binara p si M’ o submultime a lui M. Atunci pe M’ putem introdiice urmitoarea relatie p’, numita restrictia Tui p Ja M’ (sau indusi de p pe M’) definiti astfel: p’ = pn (M’x M’). Este clar c& daca p are una dintre proprietatile de simetrie, antisimetrie, reflexi- vitate sau tranzitivitate, atunci si p’ are aceeasi proprietate. fn particular, . daca 9 este relatie de ordine, atunci si p’‘este relatie de ordine, iar injectia canonici. M’ > M este un morfism de mulfimi ordonate. \ In incheierea acestor considerafii asupra mulfimilor ordonate mentio- nim c& vom utiliza, mai ales in a doua parte a lucririi, urmitoarea axiom cunoscut’ sub numele fe lema lui Zorn: Dacé M este 0 miulfime ordonaté cu proprictatea ct orice parte nevidd a sa X, total ordonata (cu relafia indus), este marginité superior, atunci pentru orice a ¢M existé un element maximal m al lui M asifel ca a < m. Se spune de obicei ci ordonarea mulfimii M este inductivd dac& satisface ipoteza din lema lui Zorn. Se arat& c& lema lui Zorn este o afirmatie echivalent’ cu urmitoarea, care este cunoscuta sub numele de axioma alegerii [40, 56]. Fiind daté o mulfime M, atunci existd 0 nate @ care asociazé oricirei submulfimi nevide M’' a lui M un element @(M') care aparfine lui M’. Sa trecem acum la nofiunea de relatie de echivalenta, nofiune care joac& un rol important fn capitolele urmitoare. Am vazut deja un exemplu de _relatie de echivalenfi care se asociaz& unei relafii de cuasiordine. Si mai vedem inc un exemplu suficient de general, care de fapt constituie o nou’ “caracterizare a relafiilor de echivalenfi. : Fie M si N doud multimi si f: M > N o functie. Acestei functii ti aso- ciem relatia binari p, definiti” pe M astfel: ru 2,2’ eM, xp, x’ daci si numai dacé f(x) = f(x’). Se constata imediat ci aceasta relatie este reflexiva (fiindcd f(x) = f(x) pentru orice % eM), ca este simetrica (dack pentru x, x’ eM, f(x) = f(x’), atunci 4) = f(x) si este tranzitiva (dacd ax, x eM, f(x) = f(x) si f(x’) = f(x"), atunci evident f(x) = f(x"), deci este o relafie de echivalenta pe M. oo Fie M o mulfime nevida si p o relatie de echivalenfa definit’ pe M. Vom construi o mulfime N si o aplicatie surjectiva 4: M—~> N cu proprie- tatea cA py = p. Pentru a construi pe N vom numi clasd de echivalenfé a lut M in raport cu relapia de echivalenfé o 0 submulfime C a lui M cu proprietatile: a) pentru orice #, y eC rezulta xpy; 8) dac& pentru z€M existi x ¢C cu zpx, atunci z €C. > Lema 2.2. Fie M o mulfime nevidd si 9 0 relatie de echivalenfa pe M. i) Daca C, si Cy sint doud clase de echivalenta ale mulfimii Mtn raport on relatia de echivalenfd p, atunci Cy \ Cz= B sau Cy = Co. ii) M este reuniunea tuturor claselor de echivalenfa ale lui M in raport on relajia de echivalenfé p. Demonstrafie. i) Este suficiént si aratim c& dack C,n C; # @, atunci Ci= Cs, Din Ci Cz # @ reaultd ch existi x eC, Cy Atunci. pentru ili Be orice y ¢ C, din faptul c& y eC; si x €C; rezult, conform lui a) ci ypx si cum % €C, din 8) deducem ci y ¢Cs, deci Cy ¢ Cy. Analog, dac&.'z € Cy din a) rezult& zpx si cum * €C, din f) deducem c& ze Cy, adici Cz © Cy. ii) Este suficient si observam ca orice element x din M este in clasa de echivalenfa formata din toate elementele din M echivalente cu x. Daca notam cu N mulfimea claselor de echivalenfi ale multimii M in raport cu relafia de echivalent p, atunci_putem defini functia p: M —-> N astfel: pentru x € M, p(x) este clasa de echivalenta in care se afla x; aceasta clas& de echivalenf& este unicd dupa cum rezulta din lema precedenta. Functia P este surjectivi st din definitia claselor de echivalenfi ale multimii M in raport cu relatia de echivalenfi p,rezulti ci p, = p. Multimea N a claselor de echivalenta ale mulfimii M in raport cu relatia de echivalenf4 p se numeste mulfimea factor (sau mulfimea cit) a lui M in raport cu relafia de echivalenta gi se noteazi cu M/p iar functia p: M —— N, definita mai sus, este numit& Surjectia canonicd. O submultime de elemente M’ a multimii M se numeste sistem de repre- zentanfi ai claselor de echivalenfa in raport cu relatia de echivalenta p dacd fn orice clas de echivalenta existi un element din M’ si numai unul singur. Vor examina fn continuare un exemplu important de relafie de echivalenta si mulfimea factor corespunzitoare. . Sa considerim un element ¢ Z; atunci putem asocia acestui » 0 relatie de echivalent& pe Z numit& relafia de congruenti modulo . ~ Spunem ca @ = b (mod n) (citim @ congruent cu b modulo n), a, 6 €Z, dac& si numai daci a — 6 este divizibil cu (adicd exista c eZ astfel ca a—b= cn). Aceasta relatie este reflexiva, fiindci a — a =0 se divide cu » pentru orice ¢ € Z. De asemenea, dac& a = 6 (mod 2), atunci a — b se divide cu n, deci si b—a = — (a — B) se divide cu », adicd 6 = a (mod n). Asadar, relafia este simetricd. Daci a = 5 (mod n) si b = c (mod n), atunci a— b sé . divide cu # si b—c se divide cu , deci sia—b +5 a—c se divide cu n, adic a = c (niod x). Asadar, relatia este si tranzitiva. SA observim cA daca un numir se divide cu m, el se divide si cu — gi deci relatiile de con- gruent& modulo » si modulo —n coincid. De aceea in continuare putem consi- dera numai relafii de congruent modulo » pentru care # > 0. O si notam mulfimea factor a lui Z fafa de relafia de congruent modulo # cu Z,. Pentru n=0, @ = b (mod 0) daca si numai dacd a = 6, deci clasele de echivalenta vor fi constituite dintr-un singur element, adicd surjectia canonici: Z —>Zy este bijectie. Pentru m = 1 avem c& orice dou’ numere intregi sint congruente modulo 1, deci mulfimea factor Z; are un singur element, s& zicem clasa lui 0. Pentru » > 1, mulfimea factor are » elemente. fn adevar, numerele intregi 0, 1,...,%2 —1 nu sint congruente modulo m, cici diferenfa a dou dintre ele fiind in valoarea absoluté mai micd decit » nu se poate divide cu m, deci sint fn clase de echivalenfa diferite (numite in acest caz, de obicei, clase de resturi modulo n). Apoi, in fiecare clasi de resturi modulo » exista un element din mulfimea de mai sus, cici fie a im element din clasa respectiva. Prin tmpartirea lui a cu rest la » se obfine relatia a= ng +7, unde0 <1 1 exist& # clase de resturi modulo #3 un sistem de reprezentanti al lor este sistemul de elemente 0, 1,...,% — 1. 12Fie # : M.-+N'o functie surjectiva. Daca consideram pe M relatia de echivalenta p, asociati lui p, atunci se observa ci mulfimea factor a lui M in apart cu relatia de echivalenfa p, este echipotent cu N si anume functia g:N +M/p, definita prin g((x)) = clasa lui x fn relatia p, este o bijectic. De aceea putem privi orice pereche (N, #), unde N este o multime gi p: :M +N o functie surjectiva, ca o mulfime factor al lui M. Urmatoarea Proprietate a mulfimilor factor va fi des utilizat& fn cele ce urmeazi. Propozifia 2.3. (Proprietatea de universalitate a mulfimii factor). Fie (&M, p) 0. mulgime factor a mulfimii M si f: M > P o funcfie. <0 4) Exista o functie u:N +P, asifel ca up = f, adicd astfel ca diagrama MAN Ba “Nt sd fie comutatiod, dacé $i numai dact tntre relatiile de echivalenfa p, fi p, definite BEM de p si f avem py < py, adica din p(x) = P(x!) pentru x, xe M Sa rezulte I#) = f(z’). Dac u existé, ca este unica. ii) Dac exist u cu proprietatea din i) atunci u este surjectivd daca $i numat daca f este surjectiva. : iii) Dacd existd u cu proprietatea din i), atunci u este injectivd daca si numai dack p, = p, (adic p(x) = p(x’) este echivalentit ou f(x) = f(x’), pentru x, x'€M). Demonstrajie. i) S& presupunem ci exist « care face comutativa di (1) si s& presupunem c& (x) = p(x’) pentru x, x'e M, Atunci u(A(s) = u(p(x')), adic f(x) = f(x’). Reciproc, si presupunem ci p, < p,, atunci definim u: N > P astiel: fie ye N, atunci existi xe M astfel ci f(x) = y; deoarece este functie surjectiva, definim u(y) = f(x). Pentru a arata ch u este o functie trebuie si observim ci ea nu depinde de alegerea lui x cu pro- prietatea (x) = y, ci numai de y. Fie deci Qn alt element x’ ¢ M cu 4(x') = = y, deci p(x) = p(x’), si din faptul c& p, < p, rezult atunci f(x) = f(x’). Unicitatea lui « rezulti din faptul c& p este surjectie (v. 1.3). ii) Dac& f este surjectiva, atunci din relatia up =f si propozitia 1.4 rezultA ci u este surjectiva. Reciproc, daci w este functie surjectiva, atunci f este compunerea a doua funcfii surjective, deci este o functie surjectiva. iii) Presupunem c& w este functie injectiva. Va fi suficient si demon- ‘Stram cA py < pp (cici din ipoteza existenfei lui u si din 7) rezulti cé avem > < py). Fie x, 2’ M astfel ca f(x) = f(x’). Atunci rezulté (up) (x) = = (up) (x'), deci u(p(x)) = u(p(x’)) $i deoarece u este functie injectiva rezul- t& P(e) = ple’). Reciproc, si presupunem cA py = p, sifie y, ye N astfel ca u(y) = u(y’). Exist’ atunci x, x"¢ M, astfel ca p(x) = y, p(x) = y" (deoarece “p este functie surjectiva). Avem f(x) = (4p)(x) = «(P(x)) = u(y)=a(y") = (up)(x')= = fix’), si din egalitatea p= p, rezult& p(x) = (x"), adica y = y’. Din propozifia precedent’ rezult’ urmatorul corolar.¥ 13Corolarul 2.4. Dac (N, p) si (N’, p'), sint doud mulfimi factor ale mul- fimii M. asifel ca py = py, atunci existé o bijectie u:N=sN', asifel inctt up =p’, adicd astfel’ ca diagrama M+AN (1) e \Ir : V sd fie comutativa, ‘Am vazut ci find dat o relatie de cuasiordine pe o mulfime M, atunci putem sé-i asociem o relatie de echivalenta pe M. Sa notam cu (M’,#) mul- timea factor a Ini M asociata acestei relatii de echivalenta pe M. Atunci pe M’ putem introduce o relafie de ordine astfel incit p si fie un morfism de mul- fimi cuasiordonate in'modul urmator. Daca x’, y'€ M’, fie x, x2 Yu 26M astfel ca (x1) = 2, P(%2) = %', P(y1) = 9’, P(e) = 9’; atunci m < y este echivalent cu x2 < yo, caci din p(x) = p(x) rézulti 1 < xq Si xy < my, iar din (91) = p(y2) rezult& y, < yo si Ye < ys. Asadar, putem defini relafia de cuasiordine pe M’ astfel: x’ < y' daca si numai daca x < y, unde elementele x, ye M sint astfel ca p(x) =x’ si p(y) = y’. Se vede, conform observatiei precedente, c& aceast& relatie nu depinde de alegerea lui x si y din M cu proprietatea ca f(x) = x’ si p(y) = 4’. Aceasta relafie este o,relafie de ordine, c&ci din faptul ci 2’ < y' si y' < x’ rezult x < y si y < 4, adic& x si y sint echivalente, deci x’ ="p(x) = p(y) = y’. Astfel, am asociat unei mulfimi - cuasiordonate o mulfime factor 4 ei care este ordonata, iar surjectia cano- nic este un morfism de mulfimi cuasiordonate. Aceasta constructie permite, in anumite cazuri, si reducem studiul multimilor cuasiordonate Ja cel al mul- fimilor ordonate. § 3. Operatii algebrice. Nofiunea de»semigrup Definifia 3.1. Find data fg mulfime nevidi M, prin operapie algebricd (intend) sau lege de computtere (interna) pe mulfimea M, fntelegem o funcfie 9:M x M >M. Pentru x, ye M, q(x, y) se numeste, de obicei, compunerea lui x cu y prin operatia 9. ‘Pe mulfimea numerelor naturale, adunarea si produsul sint operafii algebrice. Sciderea nu este o operatie algebricd pe aceasté mulfime pentru cA nu este definité pentru orice pereche de numere naturale. Pe multimea numerelor intregi Z, adunarea, inmulfirea si scderea sint operatii algebrice. Daca 9 este o operafie algebrici pe mulfimea M si N este o multime arbi- trar, atunci putem introduce pe mulfimea M¥ a funcfiilor de la N la M urm&toarea operatie algebrici (numit& dedusd din q), notata cu ¢. Pentru Sf, ge M®, Y(f, g) este functia: Uf. (x) = o(f(~), g(#)) pentru orice ze N. Considerim 0 mulfime M si fie M™ mulfimea functiilor de la M la M. Atunci pe M™ se poate considera operatia algebrica de compunere a functiilor. Observam ci pe mulfimea tuturor functiilor (definite pe mulfimi arbitrare) compunerea lor nu este o operatie algebricd in sensul definifiei de mai sus. 14\ Fie M o multime si P(M) multimea ptctier lui M. Asociind la doud elemente M, si Mz din'P(M) intersectia My) Mz si reuniunea M,U Mz, se obfin pe P(M) dou’ operatii algebrice. Mai general, fiind data o latice atunei funcfile sup: E x E +E si inf: E x E +E definesc pe E doua ope- rafil algebric Operatile algebrice sup $i inf dintr-o latice se noteazi de obicei respectiv cu semnele V si A (sau, prin analogie cu notatia din cazul laticii partilor unei mulfimi, cu semnele Usif) si sint numite reuniunea si intersecfia. Pentru notarea unei operafii algebrice definita ‘pe o mulfime M se uti- lizeazi de obicei semnul + si se scrie + y pentru compunerea lui x cu y, %, ye M, operatia find denumita adunare, iar x -+ y suma clementelor. x si y sau semnul-si se scrie x-y pentru compunerea lui x cu y; x, ye M, sem care de obicei se omite si sé scrie in mod curent xy, operatia find denu- miti, in acest caz, inmulfire, iar xy produsul elementului x cu ¥y. Daca @ este o operafie algebrici pe mulfimea M si M’ este o submulfime a lui M, 0 operafie 9" definita pe M" se numeste indusi de daca 9'(x, y) = = 9(x, y) pentru x, ye M’, adic 9’ este restrictia functiei o la submultimea M’ x Ma lui M X M. Se observa cé o astfel de operatie indusi, daci exist’, este unici, pentru ca restricfia unei funcfii la o. submulfime este unici, si pentru aceasta este necesar $i suficient ca compunerea prin operafia 9 a dou elemente dm M’ si se afle in M’. Menfiondm aici ci nofiunea de operatie algebricé definita mai sus are dou’ generaliziri naturale in modul urmitor: se cere ca si fie functie defi- . nité numai pe o submulfime a produsului M x M cu valori in M, apoi, inlo- cuind produsul direct M x M cu produsul direct al Ini M cu el insusi de un numir finit sau infinit de ori, se obfin operafii algebrice unare, binare, ternare etc, In aceast& acceptie mai larg’, operatia din definitia 3.1 este o operatic algebricd binar definita peste tot. In cele ce urmeaz, noi insi vom utiliza nofiunea de operatie algebricd (intern) numai in sensul definitiei 3.1. In continuare vom da citeva proprietati ale operatiilor algebrice, pro- priet&ti cu ajutorul carora se definesc structurile fundamentale ale algebrei. Fie M o ‘mulfime gi @ o operafie algebricd definita pe M. Se spune ci geste o operatie algebric’ asociativd dac&, oricare ar fi elementele x, y,z¢ M, 9(%, 29, )) = 0 (% 9), 2)- . Daca operatia se scrie aditiv, relatia de mai sus devine: a+(y +2) = (e+y9) 42%, iar daca operatia se scrie multiplicativ: a(y2) = (xy). " Operafiile algebrice de adunare si tnmultire in mulfimea numerelor naturale si intregi sint operafii asociative. Sciderea numerelor intregi este ins& o operatie algebric& neasociativa, cAci egalitatea #—(y—2)=(*—y) 2 mu este adevaraté pentru orice triplet de numere fntregi x, y, 2 15Am vazut ci daci M este o mulfime pe care este defini 0 operatie algebricd si No mulfime oarecare, atunci pe mulfimea M a functiilor de la” N'la M se defineste in mod natural o operafie algebrici. Se observa ci daci operatia pe M este asociativa, atunci si operafia dedus’ este asociativa, ~ cum rezulti imediat din definifie. Daci M este o mulfime, atunci operatia de compunere a functiilor pe’ multimea M™ a funcfiilor de la M la M este asociativa dup& cum am vazut 1. Intro latice L, operafiile de reuniune si intersectie sint operatii aso- ciative. Vom demonstra acest lucru numai pentru reuniune, pentru inter- secfie demonstrafia este fntru totul analoagt. Fie x, y, 2 L si (1) a=x£V(¥V 2); (2) b=(eVa)VE Atunci din (1) obfinem ci x < a, y V 2 < a, deoarece a= sup (%, .V 2). Din ultima _ inegalitate obfinem’ ci ysasiz 1 produsul lui x cu el insusi de m ori se noteaz& cu x". Dac operatia pe M este scrisi adi- tiv, atunci in loc de produsul elementelér %,,\.., x, avem suma lor notata %y + 2+ .. noteazi cu nz. Fie @ o operatie algebricd definita pe multimea M. Spunem ca 9 aré_ element neutru daca existi un element e¢ M astfel incit wy jar pentru x= 2 = x sumaS> *, se & (2, €-) = 9(¢, x) = x, pentru orice ve M. Elementul ¢se numeste atunci element rieuiru pentru operatia algebrica 9. In cazul in care operafia este scrisi multiplicativ, ¢ se numeste element tunitate, iar dac& este scrisi aditiv element nul. Operatia de adunare pe Z aré pe 0 ca element nul; de asemenea, operatia de inmulfire-pe Z are ca element unitate pe 1. Daca pe mulfimea numerelor intregi pare consideraim operatia indus& de operafia de inmulfire in Z (aceast& operafie exist& fiindcA produsul a dow% numere pare este par), atunci se 16observa cA aceasta operatic nu are element unitate. Dac considerim opera- fia de compunere a functiilor definité pe M™, se observa cA functia identica dela Mla M este element unitate. Daca M # © este o multime, 9 o operatie algebrici pe M cu element neutru ¢ si daci } este operatia dedusa din 9 _ pe mulfimea M¥ a functiilor de Ja o multime N # @ la M, atunci are ele- ment neutry. Element neutru va fi funcfia 0: N > M, definiti prin 0(x) = ¢ : + pentru orice +e N, dupa cum se verifici imediat. Fie L o latice. Atunci reuniunea lui L are element neutru daca si numai dac& exist e’ = inf L siatunci e’ este element neutru. In adevar, daca exista ¢ = inf L, atunci pentru orice xeLaveme’ < x, decix Ve’ =e’ Vx=% Reciproc, daca exista ej¢ L astfelca % V ef =e, V x= x, pentru orice xeL, atunci rezulta ci e.< x Ve =e V x= # pentru orice x din L, deci e = = inf L. Analog, intersectia lui L are element neutru dac& si numai daci : ‘existé ¢ = sup L si in acest caz e este element neutru pentru intersectie. In = particular, in laticea P(M) a parfilor unei mulfimi M, mulfimea. M este ele- ment neutru pentru operatia de interséctie? iar mulfimea vidi este element neutru pentru operatia de reuniune. Urmiatoarea teorema araté c& pentru o operatie algebricd exist& cel mult un element neutru. Teorema 3.2. Fie 0 operatie algebrica definité pe mulfimea M. Daca e $i e! sint elemente neutre pentru @ avem e = e'. Demonsirafie..Din faptul ci e este element. neutru pentru p avem: i. @) oe, e') = oe’, e) =e’, iar din faptul c& e’:este element neutru, obfinem: _ (4) ole, €’) = ee, e) =e ; Din (3) si (4) reaulta ci e= ; Am definit mai sus compunerea a » elemente dintr-o multime M pe care era data o operatie algebrici asociativa pentru » > 1. Acum, dac& ope- f ratia are element unitate notat cu e, definim acest produs si pentru » = 0, adica compunerea unei mulfimi vide de elemente din M ca fiind egal cu e. L In particular, daci operatia este scrisi multiplicativ, x° =e (sau x° = 1, : notind asa cum_vom face de obicei, cu 1 elementul unitate pentru operatiile algebrice scrise multiplicativ). Dac& operatia algebrici pe M este scris& aditiv, atunci 0x =e (sau 0x = 0, unde s-a notat asa cum se obignuieste cu 0 in partea dreapti a egalititii elementul nul pentru o operatie ‘scrisé aditiv). Fie @ 0 operatie algebrici cu element neutru e definita pe multime M si xe M. Se spune ci un element x’ e M este un invers (opus) al lui x dac& exista__ relatiile: ole, x) = ol, ae. Daca exista x’ cu aceasta proprietate, se spune cA x este element inver- sabil (c& are invers sau opus). Este clar ci elementul neutru ¢ este element inversabil, un invers al siu este el insusi. Menfionam ci nofiunile de element inversabil si de invers se utilizeaz’ indeosebi in cazul fn care operatia algebric& este scrisi multiplicativ, iar cea de opus cind operatia algebricd este scris& . aditiv, : 2 — Algebré — c. 1244 : WwPentru operatia de adunare pe Z orice element are un opus. Dar pentru operatia de inmultire pe Z singurele elemente care au invers sint 1 si — 1. Fiind dat& o mulfime M si operatia de compunere a functiilor definita pe M™, din teorema 1.5 rezultS ci o functie fe M™ are invers (este inversabili) daci si numai daca f este bijectiva. Intr-o latice L, operatiile de reuniune si intersectie nu au alte elemente inversabile distincte de elementele neutre, daca exista aceste elemente (altfel - nu se pot defini elemente inversabile). In adevar, si presupunem. cd operatia de reunjune are element neutru, care este atunci dupa cum stim inf L. Fie x gi x" dowd elemente din L astfel ca xV x’ = x’ Vx = inf L; atunci avem ci x 1. Analog, pen- tru o operatie aditiva definiti pe M si xe M, un element care are un opus —* se noteazi — nx = n(— x). Avem evident ci 2° este inversul lui 2", jar — nx opusul lui nz. - Dac& x este in element inversabil pentru o operafie algebricd definit pe mulfimea M, notat& multiplicativ, atunci si inversul siu x71 este inversabil gi inversul stu este x, dupi cum rezulti din egalitafile: xxt'= atx = ¢, unde ¢ este elementul unitate din M. . Spunem ci o operatie algebrici @ definita pe o multime M este comuta- tivd daci, pentru orice x, ye M, avem 2%, ¥) = 1%, %). Operatiile de adunare gi tnmulfire pe Z si N se stie c& sint comutative, operatia de scidere pe Z este ins necomutativa. Sint de asemenea comutative operafiile de reuniune si intersectie dintr-o latice oarecare, dupa cum rezulti din fnsisi definifia lor. 18Un alt exemplu de operatie\ algebrick necomutativa’ este operatia de compunere a functiilor pe M™, unde M este o mulfime cu cel putin doua elemente, dupa cum rezulti din urmatoarea propozifie. Propozifia 3.4. Fie M #9 o mulfime si M™ mulfimea' funcfiilor dela M la M. Atunci operafia de compunere a funcfiilor pe M™ este comutativd daca si numai dact’ M este constituita dintr-un singur element. : Demonstrajie, Dac& Méeste constituiti dintr-un singur element, atunci si M* este constituitd tot dintr-un singur element, si anume functia identicd si compunerea funcfiilor este evident comutativa (aici se observa o proprie- tate mai general&, adic’ pe o mulfime formata dintr-un singur element se poate introduce o singura operafie algebricd care este asociativa, are element * unitate si este comutativa). S& presupunem acum ci M are cel putin doud elemente gi fie a, be M dou’ elemente distincte. Considerim functiile f: M > M sig: M + M defi- nite astfel: . f(x) =a pentru orice xe M; g(x) = 6, pentru orice xe M. Atunci gf#fg caci (gf) (x)= b=e(z), pentru orice xe M si (fe) (x)= a= 2), ae wD dics af=e si fe=f si evident f ¥ g. ‘Din proprietatea de comutativitate a unei operatii algebrice 9 definite pe M rezult& c& efectuarea compunerii a mai multor elemente ale lui M prin operatia @ se poate face indiferent de ordinea factorilor, adicé avem 0 pro- prietate de comutativitate pentru un numar finit de elemente din M. Definifia 3.5. O multime M # © tmpreun’ cu o operatie algebrici 9, asociativa se numeste semigrup sau monoid. Daca in plus operatia algebricd are element neutru (respectiv este comutativa), se spune ci (M, 9) este semi- grup cu unitate sau wnitar (respectiv semigrup comutativ sau abelian). Multimea numerelor intregi Z cu operatia de adunare sau cu cea de inmultire formeazi semigrup comutativ cu element unitate. Analog, mul- . fimea numerelor naturale N cu operatia de adunare si respectiv de inmultire formeaz4 semigrup unitar, 0 fiind elementul nul pentru adunare, iar 1 ele- mentul unitate la inmulfire. Mulfimea numerelor intregi pare cu operatia de fnmulfire formeazi semigrup comutativ fara element unitate. Pentru o mulfime M care confine cel putin dou’ elemente, M™ cu operatia de com- punere a functiilor formeazi semigrup (necomutativ) cu element unitate. Z'tmpreund cu operatia de scAdere nu formeazi semigrup, pentru ci aceasta nu este o operafie algebrici asociativa. Pe o multime M format’ dintr-un singur.element exist’ o singura operatie algebrici, dup’ cum am mai obser- vat, si cu aceasta operatie algebric’ M formeaz4 semigrup comutativ unitar. Fie I o mulfime. Vom numi cuvint de elemente din I un sistem finit ordo- nat de elemente din J, ajaz... a. Vom spune ci dou’ cuvinte cu elemente din I, «= aap... dy, = byby... 0, sint egale daci si numai daci k=s si a, = b, pentru ¢= I, 2,..., & ” “Pe mulfimea L(Z) a cuvintelor cu elemente din I introducem urmitoarea operatie algebricé notati multiplicativ. Pentru a si 6 din L(I) de forma de mai sus, af = @aq.. @,biby ..9b,. Este clar c& aceasta operafie este asociativa si are element unitate care este cuvintul ,,vid" (format din submulfimea vidi 19a lui J). Asadar, L(I) cu operatia introdus& este semigrup unitar si se nu- meste semigrupul liber generat de mulfimea I. Se vede c& daca mulfimea J are cel putin dou’ elemente distincte @ si b, atunci operatia algebrica introdus’ pe L(Z) nu este comutativa, cici ab # ba, unde ad este compunerea cuvintului @ cu cuvintul 6, iar ba compunerea cuvintului } cu cuvintul a. Dac& fnsi mulfimea J este constituita dintr-un singur element J = {a}, atunci exist un singur cuvint de lungime n > 0, care poate fi notat sub forma a", iar pentru % > 0, m > 0, avem ci a"a™ =a" si deci este clar cA in acest caz L(I) este semigrup comutativ. in continuare, in afari de cazul fri care se mentioneazd, altfel, operatia algebrici_pe un semigrup va fi notat4 multiplicativ. Insi, fara o menfiune expresi, N va fi considerat ca semigrup cu adunarea. “Definifia 3.6. Fie S si S’ dow’ semigrupuri in care operatiile sint scrise multiplicativ- O funcfie @ :S > S' se numeste morfism de semigrupuri (sau omomorfism de semigrupuri) dac& (5) Slab) = fla) fle) pentru orice doua elemente @, be S. In relatia (5) ab inseamna produsul ele- mentului a cu b fn S, iar f(a)f(d) inseamn’ produsul elementului f(a) cu f(0) in S’. De aici se vede ca pentru orice semigrup S functia identicd 1¢:S +S este un morfism de semigruputi. Daca S si 5’ sint semigrupuri unitare, atunci sint mai des utilizate morfismele de semigrupuri de la S la S’, care duc ele- mentul unitate al lui S in elementul unitate al lui S’, numite morfisme uni- tare. 2 7 In continuare, fara o menfiune expres&, prin morfism de semigrupuri, care au elemente unitate, vom ‘nfelege un morfism unitar. Un morfism de semigrupuri 9 : S > S’ se numeste izomorfism de semi- grupuri daca exista un morfism 9’ : S’ > S astfel ca 9’p ='ls si 99’ = ly. Din teorema 1.5 rezulta cA 9 este atunci o functie bijectiva, ” este inversa ei si este unic’. Evident morfismul identic 15:5 + S, unde S este un semigrup, este izomorfism de semigrupuri. Propozifia 3.7, Dac I este o mulfime formata dintr-un singur element I = = {a}, atunci semigrupul liber L(I) generat de I este izémorf cu semigrupul aditio N. : : Demonstrafie. Am vazut ci tn ipoteza din propozifie orice element al lui L(Z) este de forma a", cu ne N si este clar c& functia @ : L(I) +N definita prin 9(a”) = n este un morfism de semigrupuri, fiindcd (aa) = gla) = n+ m, iar o(at)'+ ofa") = n+ m ) = 9a") + 9a”). Analog, funcfia 9’ :N > (I), definita prin 9’(n) =a", este un morfism de semigrupuri si avem 99 = Lxn Si 99’ = In. : + Din aceasta propozifie rezult c& toate semigrupurile libere generate de un glement sint izomorfe, fapt care rezulti de altfél aproape imediat din defi- nifia semigrupului liber generat de o mulfime J, in care se vede cA natura si deci: lata” 20) : elementelor din I nu intervine. Deci-la dow’ multimi J si I’ echipotente se asociaz semigrupuri libere izomorfe. Aceast& afirmafie rezulta si din urmi- toarea teorema: Teorema 3.8, Fie I 0 mulfime, L(L) semigrupul liber generat de I, S un semigrup unitar si {a,}, ie I, un sistem de elemente din S (cu I drept mulfime de indict ). Atunci exist un wnic morfism de semigrapuri unitare @ :L(1) - S, astfel ca’ 9(i) = a, pentru orice ie I. (Aici I se considera ca submultime a lui L(Z) identificind elementele Iui Z'cu cuvintele formate dintr-un ‘singur element din I.) : Demonstrafie. Va trebui si definim pe pentru orice cuvint format cu elemente din I. Acest lucru se face astfel: dack ae L(I), & = iyis ty, f (AB) = ait, woe igh 0+ Aj (a) 9(8) = (44,0, --- Deoarece in S operatia este asociativi avem ci (af) = 9(a)9(B), deci este morfism de semigrupuri, Am construit astfel morfismul @ cu proprie- tatea ceruté. S& aratim c& este unicul morfism cu aceasta proprietate. Fie atunci 9’ : L(I) +S un alt morfism astfel ca 9’(i) =a, pentru ie I. Fie «eL(I) scris sub forma de mai sus. Atunci 9’(«) = 9'(ixis «. ta) = 9'(i)9" (ia a @'(ia) = a4, ... dz, adicd 9°(a) = 9(a), pentru orice we L(Z) si deci 9” Proprietatea semigrupului liber generat de o multime J, demonstrati * fn teorema precedent’, poarti numele de proprietatea de universalitate a semi- grupului liber generat de I. , Exercifii 1, Fie M o mulfime, Si se demonstreze ci 1y:M > M este, singura funcfie ¢: M > M care are una dintre proprietifil 4) oricare ar fi mulfimea N si functia f:N > M, if ##) oricare ar ‘fi mulfimea’ P si functia g:M > P, gi 2. Fie N mulfiinea numerelor naturale. 4) Si se dea un exemplu de funcfie injectiva de la N la N care si qu fie, surjectiva. #éy Si se dea un exemplu de funcfie surjectiva de la N la N care si nutie injectiva. 3, Fie (M,)jier 0 familie de mulfimi, Si se arata ci: a) Produsul direct IIM, impreuna cu proiectiile canonice, p, é¢ T, au urmatoarea proprietate numita proprietatea de universalitate a produsului direct de multimi, Pentru orice multime N si orice aplicatii «: NV > M,, ie J, existd 0 unick aplicafie « iN TIM, astfel incit pu = u%, ie I. & 21b) Proprietatea de universalitate de mai sus determin’ produsul direct al multimilor (M,), ie I, in sensul urmator: daci M este o mulfime si ;: M-+M, ie J, sint aplicatii cu proprietatea ci -pentru orice mulfime N si orice aplicafii u, : N > M,, ie I, exist’ o unica aplicatie u’ +N > M astfel Incit pia’ = 14, i¢ I; atunci exist’ o bijectie v: M> TIM, astfel inet Jo= Zi. : c) Dack f,:M,>N;; ie 1, sint aplicatii de mulfimi, atunci exist’ o unica aplicatie f: TM. > TM astfel incit pentru orice ie I diagrama Ii, TIN, jet ier }. li fe N, si fie comutativa, unde 4, #i, ie I, sint proiectille canonice. Apligatia f astfel definita este numits produsul direct al aplicafiilor f, si se noteazd cu Tf. 7 4, Si se arate c& orice functi f= ip, unde 7 este functie injecti 5, Sa se arate ci mulfimile N, Z, Q sint cardinal echivalente. 6. Sa se arate ci un morfism bijectiv de dou’ mulfimi ordonate nu este neapirat izomorfism de mulfimi ordonate (indicafie: se poate considera mul- timea M = {x, xg} format& din dou& elemente pe care se introduce relatia de ordine corespunzitoare submulfimii (x, x1), (2, %) @ produsului cartezian M x M si cu N aceeasi multime in care relafia de ordine este dat& prin %<%q, adic& relatia corespunzdtoare submulfimii (x1, 1), (x2, %2), (1 %2) a produsului cartezian M x M, atunci functia identic’ de la M la N are proprietatile dorite). 7. Fie f : M > N o functie, M"- submulfime a lui M si N’ o submultime a lui N. Si se arate ci #) M's ff); Ht) ff(N') = N'. ; 8, Pe mulfimea Z x Z se consider’ urmatoarea relafie binar’: (a,b) ~ ~ (a, 0’) daca si numai dac& ab’ = ba’. Este aceasta o relatie de echivalenti? 9, Fie M o mulfime ordonaté. Sa se arate ci daca exist inferiorul oricarei familii de elemente din M si M are un cel mai mare element, atunci exist& $i superiorul oricdrei familii de elemente din M. - 10. Fie M si N doua latici..O aplicatie f: M+>N se numeste morfism de latici (omomorfism de latici) daca fla Vb) =f(a) V f@®) si fla A’) = = f(a) A f(b), pentru orice a, be M. i) Sa se arate c& orice morfism de latici este morfism de mulfimi ordonate. ii) S& se construiascé un exemplu de aplicatie intre latici care si fie morfism de mulfimi ordonate dar care si nu fie morfism de latici. N +M se poate descompune sub forma iar p este surjectiva. 22. . 11. Fie M o mulfinie.’ Spunem cé este dat’ o partifie a mulfimii M dac& M=U Msi M, 1 M, =, pentrué #9. Sa se arate c& aplicatia care asociazd 4 : unei relafii de echivalenti definite pe M partitia Iui M fn clase de echivalenti este. bijectiva. f 12. Fie M o mulfime finita cu m elemente. Si se afle numirul tuturor relatiilor de echivalenfa definite pe M pentru care mulfimea factor este format’ din dou’ elemente. 13, Sa se arate ci m > 1 numere intregi necongruente dowd cite doua modulo # constituie un sistem de reprezentanfi ai claselor de congruent& mod n pe Z. . 14. Si se arate ci urmitoarele operafii algebrice definite pe Z sint aso- ciative: aob=a+b—ab; aeb=atb+ab. 15. Fie 9 o operatie algebricd cu element unitate, definitd pe o mulfime M si N o multime arbitrari. Sa se afle elementele #versabile ale operatiei deduse definiti pe M™. 16; Fie S un semigrup si I o mulfime. Sa se arate ci operatia dedus& pe St introduce pe aceasti mulfime o structuri de semigrup. Daca S este semi- grup unitar, si S’ este’ sémigrup unitar. Dac S este comutativ, si S‘ este , comutativ. Sa se giseasci un morfism de semigrupuri de la S > S‘. 17. Sa se arati ci un.morfism de semigrupuri este izomorfism daca si numai dac& este aplicatie bijectiva. 18, Sa se arate ci proprietatea de universalitate a semigrupului liber determina acest obiect printre semigrupuri pin’ la un izomorfism, adicé dacd S este ‘un semigrup si J o submulfime a lui S'astfel incft pentru orice semigrup T si orice familie de elemente (a), i¢ I, exist un unic morfism de semigru- puri «.:S >T, cu ui) =a, atunci S'este izemorf cu L(I). 19. Un morfism de semigrupuri unitare « : S + T se numeste epimorfism de semigrupuri dac& oricare az fi morfismele de semigrupuri unitare v, v' : T > + U cu proprietatea ou = v'u rezulti v = v'. Sa se arate ci: 4) Orice morfism surjectiv de semigrupuri unitare este epimorfism. i) Fie Z’ = Z\(0), Q’=@\(0)-semigrupurile multiplicative ale elemen- telor nenule din Z, respectiv Q si u: Z’ >Q' aplicatia canonicS. S% se arate c& w este epimorfism de semigrupuri care nu este surjectiv. 20. Fie N semigrupul aditiv al numerelor naturale, Si se determine toate morfismele de semigrupuri de la N la N.+ 21. Fie S un semigrup unitar si J 0 mulfime. Notim cu S® submul- fimea Iui S! format din acele funcfii care au proprietatea ci f(i) = ¢, pentru orice ¢e I, cu excepfia unei submulfimi finite. $4 se arate ‘c #) Legea de compunere definita pe S‘ in exercifiul 16 induce pe Sto structuré de semigrup unitar. \ ‘ 23if) N are urm&toarea proprietate de universalitate: oricare ar fi functia fil >T, unde T este un semigrup comutativ unitar, exist’ un m de semigrupuri g : N+ T astfel incit g(h) = II (f(i))"®, pentru he NO. NO ion). se numeste semigrupul liber comutativ generat de mulfimea I. iii) Proprietatea de universalitate de mai sus determin’ pe N® pind la un izomorfism-de semigrupuri printre semigrupurile comutative unitare. 22, Fie (Si)ser 0 familic de semigrupuri si S= IS, produsul direct al mulfimilor S,, i¢ I. Definim o operafie algebric’ pe S punind pentru a= = (a)eS, b= (b)eS, ab = (a). i) SA se arate ci, cu aceast operafie algebricd, S devine semigrup iar proiecile canonice 4, :$ > S, ie, sint morfisme’ de semigrupuri. Reest semigrup se numeste produsul direct al semigrupurilor S,, i¢ I. is) Sa se enunfe gi si se demonstreze proprietatea de universalitate a pro- dusului direct de semigrupuri prin analogie cu proprietatea de universalitate a produsului direct de multimi (Ex. 3). 23, Fie S un semigrup, 9 operafia algebrica pe S, R 0 relafie de echi- >valenfi pe S sip: S S/R surjectia canonica. i) SA se arate ci urmitodrele afirmatii sint echivalente: a) exist. 9’ : S/R II S/R> S/R astfel incit diagrama ‘ SIIs: Ss pup O S/RIIS|/R>S/R s& fie comutativa, adici po = 9'(pT1). b) #Ra’ si yRy’ implica 9(x, y) Rg(x', y’), pentru orice x, y, x’, ye S. c) a orice z, x, ye S, din xRy reézulta 9(x, z) Roly, 2) si 9(z, x) Ree, 9) o relatie de echivalenta R care satisface condifiile de mai sus se nu- meste compatibild cu operafia lui S sau relafia ‘de congruenfa pe S. Se observa c& in acest caz 9” este o operatic algebrica pe S/R.si S/R este un semigrup numit semigrupul factor (ei al lui S prin relatia de echivalenta R. ti) Sa se enunte si sA se demonstreze proprietatea de universalitate a semigrupului factor prin analogie cu proprietatea de universalitate a mul- fimii factor. di) Fie £:S +T un morfism de semigrupuri. Si se arate ca relatia de echivalenfa pe S asociata lui f este compatibili cu structura de semigrup. 4) Sa se arate c& orice semigrup este izomorf cu un semigrup factor al unui semigrup liber.i CAPITOLUL 11 GRUPURI Nofiunea de grup are numeroase aplicafii in diverse ramuri ale mate- maticii, precum si in fizicl. In acest capitol se dau citeva notiuni de teoria grupurilor necesare pentru celelalte capitole care urmeazi, nofiunile de sub- grup si subgrup normal, cea de grup factor, citeva aspecte despre grupurile finite” (teorema lui Lagrange), despre grupurile de permutari si grupurile rezolubile. Ultimul paragraf este utilizat doar in capitolul X, § 6. Cititorul care doreste si aprofundeze materialul din acest capitol poate consulta (10, 39]. § 1. Grupuri si morfisme de grupuri Definifia 1.1. O mulfime nevidi G impreun cu o operatie algebrici definita pe G se numeste grup daci operatia algebric este asociativa, are element neutru si orice element dinG este inversabil. Dacd operatia algebricd este in plus comutativa, spunem c& grupul este comutativ sau abelian, Vom nota in acest capitol de obicei operatia algebric& considerat& pe un grup, multiplicativ, afari de cazurile in care ea se noteazi prin tradifie aditiv sau in cazul cind avem de-a face cu operafii algebrice distincte pe aceeasi, mulfime. Cititorul este sfatuit s4 transcrie unele dintre proprieta- file grupurilor si sub forma aditiva. Sub aceasta forma ele vor fi utilizate mai ales in capitolele urmatoare. Multimea numerelor intregi Z cu operatia de adunare este grup comutativ. Cu operatia de inmultire, Z nu este grup, caci de exemplu 2 nu este inversabil. De aceea, prin grupul Z vom infelege $n cele ce urmeazi mulfimea Z a numerelor intregi cu legea de compunere adunarea. Elementele 1,—1 din Z formeazi grup cu operatia de inmulfire. Dac& G este un grup si G™ este multimea functiilor de la mulfimea M la G, atunci G¥ impreuna cu operatia dedusi din operatia lui G formeaz’ grup. Cci, dup“cum am vazut, operatia dedusi este si ea asociativa, are element unitate si pentru feG™, functia f’: M—>G definit& prin /’(x)\= = (f(x) este inversa funcfiei f, cum se'verific’ cu usurinfa. Pe o mulfime format dintr-un singur element avem o singura structura de grup in care elementul respectiv este element unitate. Acest grup fl numim grupul unitate sau, daca operatia este scrisa aditiv, grupul nul. 25Pentru a da si alte exemple de grupuri, vom demonstra urmitoarea teorema. Teorema 1.2. Fie S un semigrup cu element unitate. Aturci submulfimea S' a elementelor inversabile din S (care este nevidd, clementul unitate 1 al lui S aparfine lui S’) formeazd cu operatia indusd un grup. Demonstratie. In primul rind trebuie si artim c& operatia de pe S induce © operatie algebricd pe S’, adic& produsul a dou’ elemente inversabile din S este, de asemenea, inversabil. Fie x si y elemente inversabile in S (adici din S’) si x1, respectiv 7, inversul lui x, respectiv y. Se observa atunci ca: yz? este inversul lui, zy, si, prin urmare, avem “in plus relatia (x3)* = aye Apoi, se observa c& operatia indus& este asociat: pentru operafiile induse), orice element are invers (c: din S’ este tot in S’) si teorema este demonstrata. Daci M este o multime, atunci, dup& cum stim, mulfimea funcfiilor dela Mla M, notat& cu M™, cu operatia de compunere a functiilor, formeazi semigrup. Elementele inversabile formeazi un grup care se noteazi cu S(M) si se numeste grupul tuturor permutirilor sau substitufiilor mulfimii M si un element al Iu S(M) se va numio permutare sau substitufie. Dupi cum stim deja, S(M) este format& din acele functii de la M la ‘M care sint bijective. ‘Acest grup al permutirilor este mai ales utilizat in cazul in care M este o mulfime finita. Dac consideram semigrupul multiplicativ al numerelor intregi Z, atunci multimea elementelor inversabile din acest semigrup este format din numerelé 1 si —1, care formeaz& grup cu operatia de fnmulfire. : Daca G, si Gz sint grupuri si considerim produsul cartezian G = G, X Ge al mulfimilor G, si Gy atunci pe G se poate introduce o operatie algebric’, punind: A (proprietate general inversul unui element (a, 8) (2, b') = (aa’, bb) pentru 4, a’ eG, sib, b'e Ge. Operatia este in mod natural dedusi din operafiile grupurilor G, si Gz. Se verifick imediat ci aceast operatie este asociativa, are element unitate pe (ey @) (unde e; este elementul unitate al lui G,, iar ¢, elementul unitate al Jui G,) si orice element are un invers (inversul lui (2, 6) este (a"4, 0), unde a, 6 sint inversele lui a, respectiv 5, tn. Gy, respectiv Gy). Grupul G = Gi x X Ge astfel construit se numeste produsul direct al grupurilor G, $i Ge Dac& G, si Gy sint grupuri comutative, atunci se observa ca si produsul lor direct , este comutativ. Construcfia de mai sus se poate evident generaliza pentru © multime de grupuri G,, ie I, si se obfine produsul lor direct notat Ic. Se observ c& pentru J o multime si G un grup, grupul G’ introdus mai sus nu’ este altul decit Tc, unde G,=G, pentru drice ie J. _ Definifia1.3. O functie f:G>G’ se numegte morfism (homoimorfism sau omomorfism) de grupuri de la G la G’ daci verificd relafia: S(xy) = flfly), pentru orice x, yeG. “26‘ j ~ Deodrece orice grup este fafa de aceeasi operatie algebrici si semigrup, din definifia de mai sus rezulti ci un morfism de grupuri este un morfism pentru structurile de semigrupuri. Morfismul f se numeste morfism injectiv daci f este © functie injectiva gi surjectiv daca f este o functie surjectiv’. Un morfism f:G >G’ se numeste tzomorfism de grupuri, dac& existi un morfism f’:G’-G, astfel incit f’f= = 199i £e lg. Daca existi un izomorfism intre grupurile G si G’ vom Spune c& G si G’ sint tzomorfe si vom scrie acest fapt astfel: G = G’. Daci f:G>G" este un astfel de izomorfism vom scrie acest fapt si astfel: f:G = G’. Teorema 1.4, Un morfism de grupuri’ f: @ +G! este izomorfism dact $i numai dace este bifectiv. Demonstrafie. Si presupunem ci f este izomorfism de grupuri, atunci, din faptul ci exist f”;G’>G astfel incit f'f= 1, si ff’ = ig, rezulti ca f este bijectie de multimi. Reciproc, dac& presupunem cA f este un morfism bijectiv, atunci el realizeazi o bijectie intre mulfimile G’si G’, desi exist fiG'>G astfel ca f'f = 1g, ff = 1g. Ramine si mai dovedim ca f’ este un morfism de grupuri {geet pentru orice 2’, y'eG’ avem f'(x'y') = = f'(x’)f'(y’)), care rezult4 din faptul ci. #9 = lela) = (ff) (2) =SF ('y')) Ler’) Lol) = (FY (#) (BY (9°) =F) £0) si din faptul c& f este morfism injectiv. Un morfism de la un grup G fn el insusi se numeste endomorfism al lui G ack in plus este bijectiv, deci un izomorfism, se ‘numeste automorfism al lui G. Se verificd imediat ci daci G-4G’4G” sint douk morfisme de grupuri, atunci functia gf: G +G’’ este si ea un morfism de grupuri, si cA daca 4:G" >G'” este un alt morfism de grupuri, atunci avem: Mef) = (he)f (acest fapt fiind adevarat pentru functii). De asemenea, functia identicd 1,:G >G este evident izomorfism de grupuri, si deci pentru f:G +G’ si g: ZH +G morfisme de grupuri avem? fig =f, leg = 8 Lema 1.5. Dacd f:G+G’ este un morfism de grupuri, atunci avem rela- Hille: LO) = 6, fe") = (flay, pentru orice element x €G (e si e’ find elementul unitate in G, respectiv G’). Di ie. A =fle-ed = , de unde, prin inmulfi cu (fy 50 Obfine pia teafe. Apoi! SHAY, din “™A®e Pt ‘amltte ef = flxa) = f(a) fx) se obfine cea de-a doua relatie. si 27S Vom da acum citeva exemple de morfisme de grupuri. Functia f : Z=> > (1 — 1}, defini astfel: ‘fee = 1, daca z este numir par; —1, in caz contrar, este un morfism de grupuri de la grupul aditiv al lui Z la grupul multiplicativ {1, —1}, dupa cum se verifici cu usurinfi. Acest morfism este surjectiv. Fie M o multime si G un grup; atunci functia 9:G>G%, definitd prin 9(¢) (m) = g(géG, me M), este un morfism de grupuri. tn adevar, trebuie sé aritim ca 9(gg’) = o(g)q(@’). Find vorba aici de dou’ functii de la M la G, pentru a arAta ca sint egale, trebuie si aratam c& valorile lor sint aceleasi pentru orice me M, e(ge’)(m) = ga’, iar (9(g)9(g’))(m) = (9(g)(m)o(e')(m)) = ge’, - ceea ce demonstreazi afirmatia. Morfismul 9 astfel construit este injectiv. In adevar, dac& 9(g) = 9(e'), atunci avem pentru un me M, 9(g)(m) = g = 9(g')(m) = g’. Acest morfism este bijectiv (izomorfism) fn cazul in care M este constituita dintr-un singur element, cici in acest caz g este surjectiva si fiind si injectiva este izomorfism de grupuri. Fie (G,), ie I, 0 familie de grupuri si TG, produsul lor direct; atunci i : se observa imediat cA proiectiile canonice sint morfisme surjective de grupuri. Fie i: NM o functie injectiva de la mulfimea N la multimea M (deci N poate fi identificat& cu o submulfime a lui M). Atunci exist un mor- fism injectiv 9 : S(N) > S(M) numit canonic. Pentru a nu complica scrierea, identificim pe N cu submulfimea i(N) a lui M; atunci fx), dack x eN; x) 710) cad conta. Se observa c& o(f) este o functie bijectivi de'la M la M. Sa verificam c& @ este un morfism injectiv de grupuri. Pentru aceasta trebuie si aritim ci 9(fe) = 9(f)e(e) pentru orice f ge S(N). Avem: _f (fella), dack xe N; 2 ee ce an, Coc aete) = eintotenad = { nite oe eye J fe(x)), dack xe N -{ (fe)(2), dac&d xe N { x, daci x¢N daci «¢N si deci egalitatea necesari. 28t 4 presupunem acum c& pentru f,f’€ S(N) avem: ' of) = of’). Atunci avem 9(f)(x) = 9(f")(x) pentru orice x € M, in particular pentru xe N ‘obfinem din Ma: we C4 f(x) = f'(x), deci f= 7 p Daca i: NM este bijectie, atunci este Clar cig : S(N)-> S(M) este un izomorfism de grupuri, adicd pentru dou’ mulfimi echipotente grupurile de permutiri asociate sint izomorfe, incit in continuare vom nota cu S, grupul tuturor permutarilor unei mulfimi finite cu m elemente. Functia 9: Z—>Z definité prin (x) = 2x, este un endomorfism: al grupului Z, caci_ 9(x + y) = 9(x) + 9(y). Acest endomorfism induce un 2o- morfism fntre Z si 2Z={neZin= 2n', n'eZ}. Evident, aici putem si fnlocuim pe 2 cu orice numar tntreg m si obtinem alte endomorfisme ale lui Z. Daca G este un grup si xeG, atunci functia 9, :G-+>G, definit’ prin .(g) = «gx, pentru orice geG, este un automorfism al lui G. In adevar, pentru g, g’€G, avem 9,(gg’) = xgg'x"! = xgx4xg'x! = 9,(2)9.(8'), deci este endomorfism. Fie 9,(g) = 9,(g’). Atunci xgx-) = xg'x}, de unde rezulta g=8', deci 9, este functie injectiva. Daci he G, atunci elementul g = a7hx are proprietatea. c& @,(g) = h (cAci 9,(g) = xx thax! = hi), deci 9, este si surjectiva. Automorfismele 9,, x¢G, se numesc automorfismele iriterioare ale _gru- pului G. Daci G este grup comutativ, se observi ci toate automorfismele interioare coincid cu automorfismul identic 1, al lui G. Fie 91 :G->G funcfia definita prin 9{(g) = x-1gx, pentru geG. Se veri- fick imediat c& si acesta este un automorfism al lui G pentru orice x din G si ci avem 9h = 1. 7 Dacd G siG" sint grupuri, se noteaza ‘de obicei prin Hom (G, G’) mulfimea morfismelor de grupuri de la G la G’. Aceasta este o submulfime a lui G’?. Pe mulfimea G’® am definit deja o operafie algebricd dedusa din operafia algebricd din G’, Ins& aceasta nu induce intotdeauna o operafie algebric& pe Hom (G,G’). Dac ins G’ este grup comutativ, atunci operatia algebricd pe G’? induce pe Hom (G, G’) o operatie algebric& impreun cu care formeaz& grup. Vom nota aditiv operatia algebrica pe G’®, pentru a nu o confunda cu cea de compunere a funcfiilor si, in concordant cu aceasta, vom nota aici de asemenea aditiv operatia algebrici pe G’. Daca .f si g sint elemente din Hom (G,G’), atunci (f+ g) (=) = flxy) + a(xy) = fle) + fly) + 8(#) + +89) =f) +a) + fly) Fal) =F $8) (2) + (Pte), deci f+ + ge Hom (G,6’). Aplicatia 0:G>G", definita prin (x) = 2, “pentru orice 6G, este un morfism de grupuri si este elementul nul in Hom (G,G’).. Pentru feHom (G,G’), aplicatia f':G+G’, definit’. prin f'(x) = — f(x), este un morfism de grupuri si este inversul elementului f. § 2. Subgrupuri si subgrupuri normale Definifia 2.1, Fie G un grup, o submulfime M # @, M c G se-numeste subgrup al lui G dac& operatia lui G induce pe M 0 operafie algebricd impreun’ cu care M formeaz’ grup. : 29Deci pentru a vedea daci o mulfime M # 9, M c Geste subgrup al lui G, verificim dac& operatia lui G induce pe M o operatie algebric&, ceea ce revine © la faptul cA pentru orice x, ye M rezulti xye M, apoi ci operatia indus este asociativa, ceea ce stim deja ci se verificd pentru orice operatie indusi si c& are element unitate, care se vede ci coincide cu elementul unitate al Jui G. In adevar, daca e’ este un astfel de element, atunci avem xe’ = x pentru orice x¢ M. Considerind aceasta relatie in G si inmulfind-o cu 2 la _stinga, obfinem e’ = e, unde ¢ este elementul unitate al lui G. Deci aceasta afirmatie revine la faptul c& ee M. fn fine, trebuie si verificim cA orice xe M are un invers in M. Dar, datorita celor de mai sus, rezulté c& acest invers coin- cide cu inversul lui x din G. . Asadar, pentru a arita ci o submultime M # @ a grupului G formeazi un subgrup, trebuie si verificim ci: a) pentru x, ye M rezulta xyeM; b) ee M; c) dack xeM, rezulti x6 M. Aceste conditii se pot condensa in una singura, si anume: a’) pentru orice x, ye M rezulté xye M. Este clar cA a), b), c) => a’). Reciproc, din a’) rezult cA pentru xe M, avem xx-1= ee M. Deci, din a’) rezulta b). Apoi, considerind elementele-¢ six, obfinem 2~'e M, deci din a’) rezult& c) si, in fine, considerind x, ye M, stim deja c& a’) implic’ ye M si deci x, yt eM si aplicind din nou a’), se obtine 2(y7)! = xye M. Vom da“acum citeva exeraple de subgrupuri. Pentru orice grup G, sub- mulfimea G a grupului G este un subgrup al lui G; de asemenea, mulfimea {e} format din elementul unitate ¢ al lui G este subgrup al lui G, cum se veri- ficd cu ugurinfa. Aceste subgrupuri se numesc de obicei subgrupurile improprii. Un subgrup al grupului G diferit de {e} si G se numeste uneori subgrup pro- priu. Subgrupul {} {1 vom nota fn continuare’si cu (e) sau mai simplu e, iar dac& operatia este scrisi aditiv, cu © sau (0). Am vazut ci multiplii unui numir intreg tn Z formeaza grup cu operatia indus de adunarea lui Z. Prin urmare, acestea sint subgrupuri ale grupului aditiv al lui Z, Ne propunem s& aratim ca acestea sint singurele subgrupuri ale grupului Z. In adevar, si presupunem ci M este un subgrup al lui Z: daci M = {0}, el este de forma 0Z."fn caz contrar, existi in M un element nenul m. Atunci existi in M si elemente pozitive, cici daci m <0, atunci —m > 0si—meM. Fie acel mai mic element pozitiv din M (a exist deoa- rece N este bine ordonat’). Aritim ci M este atunci format din multiplii lui a. Notam cu aZ multiplii lui @. Atunci este clar ci aZ ¢ M, deoarece suma a dou elemente din M este in M si opusul unui element al lui M este in M. Ramine si dovedim incluziunea contrari. Fie pentru aceasta un element me M; atunci el poate fi scris sub forma: m= ag+r, ; unde 0 < 7,< a (teorema impértirii intregi in Z). Deoarece r= m — aq € M, rezulté. 7 = 0 (pentru c& @ a fost cel mai mic intreg pozitiv din M), deci m = ag $i afirmatia a fost dovedita. je :G-+G' un morfism de grupuri. Atunci 9(G) este un subgrup al lui G’, numit imaginea prin 9 a lui G, sau imaginea lui 9 si se noteaza de obicei cu Img. fn adevar, fie x’, y’e 9(G). Atunci existé x, yeG astfel ca 30etx) = 2’, 90) Trebue si aratim ci\x'y’6 9(G). Avem 9(xy") = 9(2) 907) = 30) ‘o(y)"! = x'y’4€ 9(G). Se observa, de asemenea, a restricfia 9’ a lui 9 la un subgrup M al lui G esté un morfism de grupuri_ 9’: M +G’' si deci 9’(M).= 9(M) este, de asemenea, un subgrup al lui G’. Daca 9 este morfism injectiv, atunci G este izomorf cu subgrupul 9(G) al ‘lui G’ si de aceea uneori G se identifica cu subgrupul 9(G) al lui G’ Respro, daca H este un subgrup al grupului G’, atunci injecfia canonicd >G, adica i(g) = g, pentru orice ge H, este un morfism injectiv de pana Dack :G—>G’ este un morfism de grupuri si H’ un subgrup al jui G’, atunci @\(H') = H este un subgrup al lui G, caci daci », ye H, atunci aay) = = 9(2) ar) =\9(2) (9(y))te H’. In particular, g(e’), unde e’ este elemen- tul unitate al lui G’, este un subgrup al lui G, numit nucleul lui 9, si se noteazi de obicei cu Ker 9. Se observa ci morfismul 9 :G—G' este surjectiv daca si numai daci Im p= G". Analog, p este injectiv daca $i numai daci Ker 9 = (¢). Inadevar, daci Ker 9 = (2), fie x, yeG astfel incit 9(x) = 9(9). Atunct ater) di = 9(xy7) =e’, deci xye Ker @ care implica ia =e, adici proc, dac& 9 este injectiv, atunci din 9(z) =e’ = 9(¢) reulta xe, ii Ker 9 = (e). Propozitia 2.2. Pentru un morfism de grupuri 9 :G—>G', sint echivalente urmitoarele afirmair a) @ este injectiv; b) pentru orice grup H $i orice dou morfisme de grupuri f, ¢:H>G, astfel incit of = 9g reaulté f = g- Demonstrajie” Implicatia a) => b) rezult& din propozitia 1.1.1. b) =). Vom arta ci daci condifia b) este verificat’, atunci Ker @ = (¢). Presu- punem dimpotriva c& Ker 9 # (e); atunci putem construi morfismele ~ Fev ker e2G astfel: f si fle injecfia canonic& a lui Ker 9 in G, iar g(x) =e pentru orice ve Ker 9. Atunci este clar ci f # g, deoarece Ker @ # (¢) si avem 9f= 9g, pentru ca (9f)(x) = (ge)(x) =e pentru orice xe Ker 9. ‘Acest lucru contrazice pe b). De asemenea, din oreporitia 1.1.2, rezult& c& dack.@:G>G’ este un morfism surjectiv de grupuri, atunci oricare ar fi grupul H’ si morfismele de grupuri f, g :G' > H’, astfel inctt fo = go, rezulta f = g. Reciproca acestei afirmafii este de asemenea adevirafé, adici este adevrat’ o ‘propozitie asemanitoare celei precedente pentru morfismele surjective de grupuri, fnsi demonstrafia acestui fapt este mai complicati (pentru un caz particular vezi ex. 8; in general se poate consulta o demonstratie in [25]). Deoarece morfismele injective de grupuri satisfac condifia b), din pro- pozitia precedent’ se numesc si monomorfisme. In mod analog, morfismele . Surjective de grupuri se numesc si epimorfisme. Fie G un grup si £(G) mulfimea subgrupurilor grupului G pe care intro- ducem relatia de ordine indusi de relatia de ordine de pe mulfimea tuturor parfilor (P(G) a lui G. Si observim ci operafia de intersectie din P(G) induce pe .£(G) o operatie algebricd; mai mult, intersecfia unei mulfimi oarecare de subgrupuri (G)ier ale lui G-este, de asemenea, un subgrup al lui G. Fie x, ye(\ Gi; atunci x, yeG, pentru tofi deJ, deci xy*eG, pentru tofi < fel, adicd zy6() G,. tel 31S& observim ins& ci reuniunea din (P(G) nu induce intotdeauna pe 2(G) 0 operatie algebrica. In adevar, dac& considerim grupul aditiv al nume- relor intregi Z si subgrupurile 2Z si 3Z, atunci 2+ 3 ¢2Z\ 3Z desi 2 2ZU 32, 3€2ZU 32. Totusi putem arata c& £(C) este o latice bui sé aratim c& pentru dou’ subgrupuri ale Iui G exist un cel mai mic subgrup care le confine. Vom observa mai general ci, E a lui G, exist un cel mai mic subgrup care confine aceasti multime gi cae se numeste subgrupul generat de E. Acest subgrup se objine intersecting toate subgrupurile lui G care contin pe E. Astfel de subgrupuri existé pentru c& fn particular G > E. : Propozifia 2.3. Fie G un grup si E 0 submuljime a lui G. Atunci subgrupulG’ al lui G generat de E este format din toate produsele finite de elemente din E si de inversele acestor elemente. + Demonstrafie. Fie G’’ toate produsele finite formate cu elemente din E si cu inversele acestor elemente.-Atunci din E ¢ G’ rezulta ci si G'’ < G’ gi pentru a arata ci G’’ = G’ este suficient (deoarece E ¢ G’’) si aratam ca G’’ este subgrup al lui G, Fie x = xy%q 4m, Y = JiYo oy Yq Clemente din G”, unde x, yéE sau x7, E,i=1,... 1,..,%. Atunci avem evi- dent zy = x4. tae tym. 9tEG". Din aceast& propozifie rezult4 c& pentru Hy si H, subgrupuri ale grupului G, subgrupul generat de ele, notat (H;, Hi), adica cel mai mic grup care le confine, este format din produsele finite de elemente din H; si Hz. In parti- cular, pentru G comutativ acest subgrup este format din elementele de forma Inia, ye Hy, ge Ha si se noteaz& de obicei sub forma H,H, (daci in plus grupul este scris aditiv, atunci fn loc de produse finite se considera sume finite, iar subgrupul generat de H, si Hz se noteazi cu Hy + Hs). Se poate observa c& laticea subgrupurilor este complet’, adici exist’ ‘superiorul si inferiorul oricdrei familii de subgrupuri. Definifia 2.4. Un grup G se numeste de tip finit sau fini generat dacd, exist o mulfime finita de elemente in G care genereaz’ pe G. Un grup generat de un singur element se numeste grup ciclic (sau monogen). Grupul aditiv Z este finit generat, este generat de 1 sau —1. De asemenea orice subgrup al sau este generat de un singur element, dupa cum am vazut. Asadar grupol aditiv Z si toate subgrupurile lui sint grupuri ciclice. Daca G este un grup si E este o submultime a sa care genereaza pe G, atunci se spune ci E este un sistem de generatori ai grupului G. Definifia 2.5, Fie G un grup si H un subgrup al sau. Se spune ci H este un subgrup normal (sau' divizor ‘normal, subgrup distins, subgrup invariant) dac& pentru orice xeG si he H, xhx¢H, conditie care se mai scrie xHx" ¢ H, unde prin xHx~ notém submultimea lui G formata din toate elementele de forma xhx"', cu he H. . . A spune ca H este divizor nogmal revine la a spune cA el ramine invariant la orice automorfism interior al lui G (adicé 9,(H) ¢ H, pentru orice xeG, unde 9, :G—>G este automorfismul interior al lui G atasat lui x), de aici denumirea de subgrup invariant. De’asemenea, de aici rezulta cé H este subgrup normal daca si numai daci x Hx H pentru orice xeG, cici 9,-+ este si el un automorfism interior al lui G. Asadar, pentru ca H'si fie subgrup normal este necesar si suficient ca Ha! = H pentru orice xeG. 32