Lilia Calancea Sunt Oare Un Câlâu?

Lilia Calancea
Sunt oare un câlâu?
BED
fală
Vrei să știi ce simt? Dacă ai putea
să-mi guști inima, le-ai otrăvi.
Yitzhak Zuckerman,
în documentarul Sshoab (1985)
de Claude Lanzmann
|
Urăsc trenurile.
Nimeni nu poate să-mi explice de ce. Nici măcar
eu, născută lângă gara Visterniceni.

— Ai auzit de masacrul de la Visterniceni? Poate
ai ceva cu evreii?
— N-am auzit. N-am nimic cu evreii. Mă numesc
Margarita Kostenko.
_— Alo? Katerina, miercuri nu pot veni la chiu-
retaj. Trebuie s-o îngrop pe mama.

— Îmi pare rău. Poate măcar de data asta te
răzgândești?
— Fă-mi 0 programare pentru joi.
__ A] câtelea e? Sau nu mai știi să numeri? Ce

naiba! Nu vă puteţi proteja?
— Nu. EI vrea copii.

__ Dar la uterul tău te-ai gândit, proasto? E
bucăţi, e zdreanţă. De când practic medicina, n-am

mai pomenit o fertilitate mai încăpăţânată ca a ta.
De ce îl distrugi? De ce te distrugi?! Casă ai. Masă
ai. Bărbat ai... Alo? Aloooo?!

Lilia Calancea
Pe tata l-am iubit mai mult decât pe ea.
Ea l-a iubi
La o lună după plecarea lui, am îngropat-o,
au nici măcar O după-amiază
t mai mult decât pe oricine.
Nu m-au lăsat să st
lor de cămin, printre lucrurile lor, ale
morţi amândoi, unul după altul, la

mai puţin de 40 de zile. Vecinii se foiau deja
nerăbdători la uşă. Aşteptau să ocupe spaţiul loca-
Nici măcar nu se sinchiseau de mine. Știau
rii pătraţi ai părinţilor nu erau priva-
că detest cămăruţa lor de pe
Curtea. Pe toţi. Trăiam de
ădeam pe acasă. Socrul
în cămăruţa
părinților mei,
tiv.
bine că met
tizaţi. Știau bine
Strada Uzinelor. Casa.
i mei și rar d
mult la socri > acasă. So

a scară, cu ţigara aprinsă, lângă un
mă aștepta |
Moskvici de
— Luăm ceva cu noi? 4
Tot ce mai era de preț am luat cu mine când
m-am măritat. Încăpuse într-o geantă. Ai mei trăiau

modest. Ca într-o imagine biblică. Privindu-le 10Q
inţa, ai fi zis că se hrănesc din dragoste și-o bucăţică
de pită. Restul nu conta. Nu exista un rest pentru
culoarea furtunii.
ei.
Trebuia să mă decid reped

ultima oară în jur. l-am spus SO
balansoarul mamei. Tata îl împletis
de cărţi, de la Literatura artistică
Greciei antic
e. M-am uitat pentru

crului să coboare
e. Câteva legă-
turi
moldovenească. Legendele și miturile
ă și Cartea
Sunt oare un căldu?
de N.A. Kun, toate volumele lui Dostoievski, Gogol,

Cehov. Am scos din cui paltonul verde. Cu guler
pufos. Al mamei. I-L făcuse cadou tata și ea l-a
purtat toată viaţa. Pe eticheta din dos scrie Rita.
Pe mama o chema Elena.
Jlena.
Mai întâi a murit tata. Mama îl bocise fără

cuvinte, ca o femeie care a iubit până la muţenie.
Totuși, în faţa paharului de la pomenire murmură
deslușit: „A fost cel mai iubitor bărbat din lume“.
Oamenii o priviră uluiți. Șaisprezece guri, rume-

gând măslinele și scrumbia de pe masa de pome-
nire, au icnit nedumerite. Erau primele cuvinte ale
Mutei. Nimeni n-o mai auzise vorbind până atunci.
Toată viaţa am fost fiica Mutei.
Degeaba m-am bucurat că porecla mea își pierdu

dintr-odată sensul. Că moartea tatei a scos din
mama, în sfârșit, câteva cuvinte. N-a mai spus

nimic după masa de pomenire. Am rămas mai
departe fiica Mutei.
Tata mirosea a balegă chiar şi în sicriu.
Cum e să fii copilul unei mute şi al unui tată

el pui a balegă? Uite-așa. Creşti ca o muscă.
Ajungi să deosebești toate mirosurile de rahat.
Tata a lucrat toată viaţa grăjdar la circul din Chișinău
Un grăjdar cu Dostoievski în mână. i
Evita oamenii
Lage amenii
Şi se înțelegea numai cu cei care n
u cuvântă. Nu
9
T———————
Lilia Calancea
Sa preferinţe. Rânea balega în urma

mirosea a urs, a cal, a tigru, a jad HUturor. Ta,
Tata prefera să miroasă a animal, a i male
Numai nu a om. ei
— Şi eu, tată? Sunt fiică de urs sau de. ;
— Prefer să miros a urs decât a sânge dl
Și mama? Dacă nu era mută, ai fi iubii
— Maică-ta nu miroase a sânge. E
Nu pricepeam de ce îmi vorbea atât de încurcat
Cu vremea, am pus totul pe seama circului. Nu
doar tata, ci toți lucrătorii de sub cupola lui păreau
anorimali, de parcă cupola aceea era un creier
gigantic care-i făcea să gândească și să se exprime
cu totul diferit decât oamenii de pe Strada Uzinelor;
oameni care nu-și riscau viaţa zi de zi, în cuști
cu prădători sau legaţi cu sârmă de tavan. Numai
clovnii păreau mai aproape de mintea mea. Dar
tata nu era clovn. Tata nu zâmbea niciodată.
aa ca pentru totdeauna, o amintire
rea i irosea a tata. Mirosea a balegă.
ştită într-un cornet de beton cu
multe colțuri.
Acum a plecat mama

Mai rămâ â
n
ara î câteva fotografii pe oglinda din
Sa -ului. Așa numea mama mobila cu
rularea mari, în care încăpea întreagă. Cineva
e.
u un cearșaf. Pe un colț, trei litere
,
10
AR
Sunt oare Un călădu?
şie. Femeile
„BJL.A. Cu aţă ro
brodeze ini-
brodate de mama «
din curtea căminului obișnuiau să-și iezii
ţialele pe cearșafuri. Toate albe, de aceeași mărime,
uscate pe aceeași sfoară. Ușor de confundat. De
pierdut. Mama își brodase inițialele de fată mare.
Cele pe care Je purta când îl întâlnise pe tata.
Pxe3nHCKaA Jlena AkoBneBha!.
Cine va scoate cearșaful de pe oglinzi? Cine va
descoase literele din numele mamei? Ce litere va
coase în loc? pe cine va reflecta de acum încolo
triumo-ul mamei?
Când eram mică,

se învârte în fața 08
o reflectau din toate pă
îmi plăcea s-o privesc cum

linzilor. Cele trei bucăţi mari
rile. În loc de una, aveam
mame. Trei mame mute, dar atât de frumoase!
e vede în oglindă. Totuși,

s-o într-o ipostază stranie.
Străină. Se privea nemișcată cu mâinile la gât.
Minute în şir, lungi, interminabile treceau fără ca
ea să se miște în fața oglinzilor. Mama urmărea
ceva îngrozitor, ceva ce nu-mi era dat și mie să
văd. Ce frică mi se făcea atunci! O trăgeam de
o/ Și numai atunci mâinile îi eli-
o să revină în lumea unde era
trei
Şi mamei îi plăcea c
de câteva ori am surprin
cot: mama, revin

berau gâtul, lăsând
din nou frumoasă.
Am tras de sertarel
e de jos ale mobilei. Tot

felul de lucruri comune. Ciorapi găuriţi, pudriere
1. Bjezinskaia Lena Iakovlevna.

1
Lilia Calancea
goale, o sticluță de parfum sovietic Elena. Preferatuj

mamei. Mirosea a vişină stricată. În alt sertar, cinci
sticluțe goale, cu etichetă aurie în polonă „Bye
moie...“. Preferatul meu. Mirosea a lăcrămioare
şi a lemn de santal.
Ce mai căutam? Ce-mi mai trebuia de la femeia

care nu a dorit să vorbească cu mine o viață
întreagă? Poate... un fleac, cât de mic.... ce mi-ar
fi spus mai multe despre ea decât propria ei gură?
În ultimul sertar, un caiet verde: OGmas Terpans.

Pe verso, tabla înmulțirii și „Preţ 20 de copeici“.
Caiet în pătrăţele. În interior, nici zare de socoteli
sau liste de cumpărături, cum te-ai fi așteptat. Nici
urmă de cifre. Doar litere. Una peste alta, mici,
înghesuite, grăbite, nervoase. Chirilice. Scrisul tatei.
Pe alocuri, al mamei. Părea un jurnal ţinut la patru
mâini. Spre sfârșit, ceva le despărțise scrisul. Moartea
tatei? Pe ultimele pagini mâna mamei. Singură.
Tremurândă. lată ce făcuse în ultimele săptămâni.
Îl completase până la tabla înmulțirii. A trăit până
la cele 20 de copeici.
Încă un caiet. Roșu, subțire. Nu e scrisul mamei,

nici al tatei. Litere străine, osoase, murdare. Pe
prima pagină, o pată de grăsime. Alături, alta,
roșie. Sânge uscat? Am îndesat caietele în gentuţă.
Pianul Belarus al mamei mă privește mut, din
colţ. Jumătate de viaţă am trăit într-o cameră în care

pianul ocupa cea mai mare parte din ea. Așa îl
vedeam de mică. Așa va rămâne în amintirile mele.
12
Sunt oare un călău?
Primii pași i-am făcut sub el. Tot acolo îmi plăcea
să dorm. Pe covorașul din cârpe așternut sub
pedale. Nicăieri nu dormeam mai bine. Nici măcar
în braţele mamei. Preferam să adorm la picioarele
ei. În loc de cântece de leagăn, nocturnele lui
Chopin.
S-o privesc de jos: asta îmi plăcea. Mama era

mai frumoasă de sub pian. Dintre toate versiunile
ei o preferam pe cea de sub pian. Cu bărbia sus.
Mândră.
Mama a închis capacul pianului când tata a

închis ochii.
Pianul ei. Leagănul meu. Sicriul ei. Capacul
închis.
M-am apropiat de fereastră. Locul preferat al

tatei. Ce tot privea el acolo cu orele? Furnalul
Sigantic de la Ciocana. CET-1. Se pierdea în fumul
lui ca mama în triumo. Fumul mi-l fura pe tata,
ca oglinzile pe mama. Două lucruri uram în odaia
asta. Triumo-ul. Fereastra.
Am tras în piept ultima dată priveliștea de la

pervazul părintesc și am scuipat-o înapoi. Pentru
totdeauna. Cădeau primii fulgi peste băltoaca ce-l
reflecta până la jumătate pe socrul meu. Moskviciul
mă aștepta cu o portieră deschisă.
Am lăsat cheile pe triumo. Vecinii au dat năvală
în odaie. N-au așteptat nici măcar să cobor

scările.
13
Lilia Calancea
În caietul verde am descoperit o fotografie. M-a

făcut să vomit. Am fugit la baie.
Din cauza ei am plecat. Am făcut totul ca să
nu mă întorc acasă. M-am măritat cu primul bărbat
care m-a luat de mână.
Poza asta, în toate nuanțele ei de cenușiu, mă

arse până la măduvă. După ea n-am mai putut
suporta prezenţa tatei la mai puţin de doi metri.
De dorit, sub pământ. Bucata asta de hârtie alb-negru
era dovada că tata fusese un monstru. Tata nu
mirosea a urs, mirosea a sânge.
Cum arată un om care miroase a sânge? Eu

ştiu. Frumos, tânăr, înalt, în uniformă, cu armă la
umăr. Lângă alți monștri ca el. În faţa lor, o groapă.
În ea, trupuri goale. Femei... O groază de femei
despuiate. Aș fi preferat o poză cu orgii din tine-
rețea tatei. O poză lângă femei bete, drogate,
nebune... oricare... dar vii! Tata a ales moartea.
De ce au păstrat această poză?
De ce mama nu a aruncat-o? Nu i-a fost silă?

Nu i-a fost frică de tata? Cum se mai lăsa atinsă
de el? Mângâiată de el? Măritată cu el. De ce l-a
iubit atât?
Eu nu am avut de ales: să fiu sau nu copilul
lor. Dar mama ar fi putut să nu fie femeia lui. Să

nu mă nască. Dacă greșise, să avorteze. Dacă era
prea târziu, să mă lase la orfelinat. Aș fi preferat.
14
orfelinatul. De o mie de ori orfelinatul, decât

complicitatea lor. Aș fi dat TOTUL să nu aflu o
literă din numele părinţilor mei. Aș fi crescut o
victimă perfectă, printre atâtea alte victime ano-
nime. M-aș fi ascuns după ele ca după zăbrele.
Aş fi avut măcar o șansă la demnitate. Mi-aș fi
închipuit că tata a fost un om bun, dar fără noroc.
Că a fost poate preot sau medic, care, salvându-i
pe alţii, nu s-a mai putut salva pe sine. Ehehei,
câte vieţi demne i-aș fi născocit lui tata. Dacă m-ar
fi lăsat să nu-l știu.
Douăzeci de ani m-au așteptat. Douăzeci de

ani m-au cerșit lui Dumnezeu. Prin rugăciuni fier-
binţi m-au condamnat la viață.
De ce Dumnezeu le trimite criminalilor copii?

De ce m-a ales pe mine?
Tata a tras în oameni. i ă mă

nasc. Să fac parte din el. d a ii i Ei) i E
mine. Memoria lui prin mi i a
ă ine. Şi eu? Cum să mă
ii Cum să curg împotriva sângelui? Împo-
tri istoriei noastre? Să-l blestem? Poftim! Ar fi
râs tata. Dar și să-l iubesc. N-am avut o altă ale-
gere decât să-l blestem şi să-l iubesc. Cu aceeași
inimă. Să-l iubesc cu toată ura.
i is au i Sa ApEsiala sângele lui. De
: ragostea iartă totul? TOTUL?!
Fotografia din mâini tremură. Tremură mâinile
tatei. Îmi vine să mi le tai. Cu drujba din garajul
15
Lilia Calancea
socrului. Să se scurgă șuvoi tot sângele în pământ.
Să nu se mai nască alte mâini din el. Niciodată.
Sângele meu e venin. Veninul are un număr.

Cinci. Cu roșu. Cinci nu poate fi de altă culoare.
Ca nebunia.
De la o nebună am aflat. Mă strigase din urmă
când fugeam pe scară din casa părinţilor.
— Ai încălcat porunca a cincea. Porunca roșie!

Legată de sânge. Ca mine vei ajunge. Ca mine, |
hă-hă!
Ca ea? O nenorocită în șoșoni legaţi cu sârmă.

Gunoi ambulant o strigau copiii din curte. Mai
bine mă ucid decât ca ea.
Nu m-am ucis. M-am măritat.
În ziua în care am coborât sicriul tatei în groapă ;

mi-am înfrânt dezgustul și m-am apropiat de omul
în negru. Care e porunca a cincea, părinte?
Popa își luă aerul de propovăduitor. L-am oprit

cu 100 de lei:
— Porunca a cincea. Atât! i-am spus.
— Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta...
— Mulţumesc. La revedere!
Se nimeri îndărătnic. Continuă să strige peste.

cruci, în urma mea:
16
SRPOIRA CNM get ei ee
rai
— ...dacă vrei să trăiești ani mulți și fericiți pe

pământ!
— Nu vreau! Amin!
Mă ajunse din urmă un bocet. Se desprinse din

cortegiul funerar vecin. „Tăticuţul meu drag!“, scân-
cea o femeie, rupându-și la gât eșarfa neagră.
Altele două o ţineau de subsuori. Una dintre ele
a clătinat pios din cap: „De când e lumea, nimeni
nu-l plânge mai bine pe tatăl mort ca propria-i
fiică“.
Tata a tras în femei și copii. Avea 20 de ani.

Buzunarele îi erau pline de aur: inele, verighete,
lănţișoare, brățări. Tot ce era bărbătesc — ceasuri
cu lanţ, monede, portțigarete — nu-l interesa. Buzu-
narele i le-a adus mamei. Toate. Mama le-a primit
Și l-a iubit toată viaţa.
Doamne, ce să fac cu porunca a cincea?
Rămân închisă în dormitor câteva zile. Socrii şi

soțul se arată înțelegători. Mă lasă să-mi revin. E
Sinistru să-ți pierzi părinţii, ambii, în doar 40 de
zile, cred ei. Că i-am iubit, cred ei. Pe tata, mai
ales. Doar nu mi-am schimbat numele după nuntă.
Ei nu știu că i-aș fi preferat morţi, de multă
vreme. Că i-aș fi ucis, ca să nu fiu obligată să-i
iubesc. Cu mâna mea i-aș fi ucis. Cu mâna de
călău a tatei. După care m-aș fi ucis pe mine. lar
17
Lilia Calancea
pe crucea mea să-i port numele - KOSTENKO.

Așa tată, aşa fiică.
Semăn leit cu tata. În poză mă văd pe mine
cu arma. Îmi tai părul și îmbrac uniforma tatei.
Neagră. Tata sunt eu. Pe frunte port o cocardă:
două ciolane încrucișate sub un craniu.
Oamenii caută prin fotografii vechi să vadă cum
arată un călău. Ce ochi, ce nas, ce zâmbet are.
Eu nu trebuie să caut nimic. Totul e în oglindă.
Eu n-am avut de ales. Mama l-a ales pe tata.

Tata a ales să ucidă.
Dar de ce au păstrat poza?
De ce n-au dorit să ascundă păcatul lor cât

iadul de mare? De ce nu m-au protejat? De ce mi
l-au aruncat pe umeri? Ca pe un blestem. Ca pe
o cruce. Două cruci. Mii de cruci. Nu de lemn.
De plumb. Topit. Să mă frigă toate ca una. Le-aș
fi dus ușor, dacă eram o fiică de victimă. Dar sunt
fiică de călău.
O victimă are dreptul să se asocieze cu alte

victime. Să plângă împreună. Și nu e puţin lucru.
Eu cu cine să plâng? Unde e umărul de care

mi-aş sprijini măcar o cruce din cimitirul meu? Să
caut pe alţii ca mine? Plozi de călăi? Să ne adu-
Dăni noi, râsurile, deșeurile umane ale monștrilor,
intr-o asociație secretă, ca să ne Plângem de milă?
18
Sunt oare un câălău?
Fotografia împarte caietul verde în jumătate.

Uşor de rupt în două. Apoi în patru. Apoi în cele
mai mici bucățele. Ţineam în mâini ruşinea mea.
Zestrea mea. Fiecare pagină îmi confirma nimic-
nicia. Mi-o înmulțea cu fiecare pătrățel. Zeci, sute
de pătrăţele, celule bolnave. Un corp bolnav. În
agonie.
Mama a avut un scris caligrafic. Detaliul făcea

caietul și mai odios. Uşor de ghicit că nu-mi lăsase
poeme de dragoste. Îi simţeam cuvintele şuierând
ca gloanțele fără să fi citit un singur rând. Pe
unele pagini graba totuși îi deformase scrisul.
Literele deveneau ascuţite și lungi, ca acele mașinii
de cusut. îţi împungeau ochii până la sânge. M-am

pomenit citind la întâm
plare: „Din clipa aceea am
muțit“. =
Am închis caietul cu mâini tremurânde. Cine

Oare nu ezită la poarta adevărului? Acum, când
eram atât de aproape de toate răspunsurile, m-am
Speriat? Voiam şi nu voiam să ştiu cine eram cu
adevărat,
Două aripi negre mi se zbăteau în craniu: frica

ȘI curiozitatea. Frica de a descoperi încă o faţă
monstruoasă a părinților şi curiozitatea înfrântului:
de ce mi-au făcut una ca asta?
Un lucru mi-era clar. Punctul final al mamei,

cald încă de la palmele ei, se va preface curând
In punctul unei vieți. Înainte de a afla de ce, ştiam

deja când.
19
Lilia Calancea
L-am citit într-o noapte. Niciodată vreo durere

fizică nu mă torturase atât cât lectura acestui caiet.
Toate chiuretajele mele, luate împreună, fără anes-
tezie, fuseseră un fleac...
Ţineam în mâini certificatul meu de naștere. Şi

al unui infern.
20
Partea întâi
În Treblinka Băsești orice.

Orice!
În afară de viață.
Mama şi tata s-au cunoscut la Treblinka.

„Treblinka? Tpe-Gnăn-ka! Pare un cuvânt rupt
dintr-un cântec de adormit copiii.
Caut pe google: Treblinka.
„Auschwitz?! O colonie de vacanţă pe lângă

Treblinka. Mai mult de un milion de oameni exter-
minaţi în treisprezece luni. Aproape toți evrei.
Lagărul Treblinka a fost înființat ca parte a

Operațiunii Reinhardt — exterminarea evreilor pla-
nificată de germani în Guvernământul General și
incepută cu lichidarea ghetoului din Lublin în
noaptea de 16 spre 17 martie 1942.“
Treblinka... Există cuvinte odioase prin ino-

cenţa lor,
Lilia Calancea
Tata n-a cunoscut nicio femeie înainte de a

purta armă. Femei goale a văzut pentru prima
oară la Treblinka, devenind unul dintre cei o sută
de gardieni ucraineni din lagărul de exterminare
de acolo.
14 aprilie 1942, Treblinka.
Primul tren ajuns în gară.
Prima coloană de femei goale și copii mânată

spre camerele de gazare. Tata își pleacă ochii. De
groază. De rușine.
O femeie goală cu pruncul la sân încearcă să evadeze. Se

aruncă spre paravanul împletit din crengi de brazi. Speră să se
strecoare prin el, în desișul pădurii. Mii de ace verzi i se înfig în
piele. Zeci de noduri de sârmă îi taie braţele până la os. Sângele
țâșnește. Pruncul ţipă. Femeia se întoarce cu faţa spre noi. A
înțeles: e în capcană. Pruncul încearcă să se agaţe de părul lung
al mamei, doar că el nu mai există. A rămas în baraca cu frizeri.
Femeia ne priveşte cu ură. Privirea i se încarcă cu gloanţe. Trage
în fiecare dintre noi. Mă nimerește în inimă. Tot ce a urmat n-a

mai fost viață.
În spatele meu s-au auzit gardienii. Trei impușcături. Sângele

se amestecă cu laptele. O linişte neagră coboară peste femeie.
Peste copil. Peste mine,
M-am trezit ud leoarcă și cu nasul spart. Doi gardieni m-au

adus în simțiri cu trei pumni și o găleată de apă. M-au lăsat în
faţa superiorului, Oberwachmann-ul Moroz.
22
— Wachmann Kostenko?
— Da.
— Ce-a fost asta? Ai leșinat în faţa unei muieri goale? De

ce n-ai tras? Ai uitat cum te-au învățat la Trawniki?
— Nu ne-au învățat să tragem în femei cu prunci.
— Ai dreptate, Kostenko. În condiții normale, nu. Dar aici,

în lagăr...
— În orice condiții.
— În lagărul nostru nu ajung femei cu prunci! Nici copii!

Nici bătrâni! Doar pa-ra-ziţi. Gunoi. Sub-oameni. Treaba noas-
tră e să-i lichidăm. Pe toţi ca unul! Dacă nu ucizi, Kostenko, vei
fi judecat şi condamnat. Nu există alte opţiuni. La treabă!
Un ofițer SS se apropie de noi, ținând în lesă un dulău. Din

Cauza lătratului nu pricepuse ce imi spunea Oberwachmann-ul.
Moroz îi lămuri ceva în germană, celălalt rânji ironic. Înainte de
a se indepărta, scuipă mustos peste bocancii mei:
— Nişte țânci neințărcaţi ne trimit din Trawniki.
Scuipatul lui se amestecă cu primii stropi de sânge.
Treblinka avea o zi.
În SS-Ubungslager Trawniki — lagărul de for-

mare a gardienilor — i-au învăţat să ţintească în
oameni. Mai bine zis, în manechine de tablă cu
un cerc pe piept. Nimeni nu le-a spus vreodată
Că vor ajunge să tragă în copii, femei și bătrâni.
Trawniki pregătea bărbaţi tineri (20-30 de ani)

Pentru Wachmann-i — gardieni care păzesc depozite
23
|
Lilia Calancea
de arme și trenuri cu marfă. Aşa li s-a spus. Erau

plătiţi bine, îmbrăcați, hrăniţi și antrenați pe măsura
așteptărilor. Pentru că, ziceau superiorii, se vor
găsi hoţi destui care să atenteze la bunurile
Reich-ului. Așadar, au fost învăţaţi să tragă impe-
cabil. Luni de zile. Să nu rateze nicio ţintă. Niciun
hoţ. Dar cine erau hoţii? Evreii de prin ghetouri,
ţigani și alți paraziți. Pe timp de război se găsesc
destui.
În drum spre Treblinka ne-au zis că trebuie să ne purtăm
dur cu prizonierii aduși din ţinuturile ocupate. Niciun strop de

milă pentru impuţiții de jidani, porcii de ruși, dobitocii de polo-
nezi, tâmpiţii de cehi, perverșii de francezi, maimuţoii de greci
şi nespălaţii de țigani... Gunoi, pe scurt. Aceste etichete — date
de naziști —, auzite și învăţate în tabăra din Trawniki, ne amuzau
grozav. Se râdea mult în faţa morţii. A altora, desigur. Ne făcea
să ne credem viteji. Superiori. Importanţi. Luptam cu paraziţii.
Cu răul. Cu bolșevicii. Pe ultimii îi detestam până la ultima
picătură de sânge! Mi-au călcat în picioare tot ce aveam mai
Sacru.
Acum ajunsesem să văd cu ochii mei în cine trebuie să trag.
Hoţii eram noi! Ce monstruoasă fusese naivitatea mea!
Nu mai conta că aveam 20 de ani. În prima zi a lagărului

am implinit 120. Știam mai multe despre moarte decât des-
pre femei. Nimerisem într-o capcană dintre cele mai odioase.
Nimeni nu mai Putea ieși viu din ea. Mă gândeam la

sinucidere.
24
În prima noapte s-au impușcat în cap trei gardieni

ucraineni.
A doua zi m-am trezit cu arma lui Moroz la tâmplă.
— Ridică ochii spre cer, Kostenko. Ce vezi?
— Turnuri de veghe! bolborosii eu.

— Câte?
Am numărat până la şapte.
— Unul e al tău.
Și-a retras arma, cu zâmbet pârșiv.
— Acolo vei putea inchide ochii. Sau, dimpotrivă, îi vei

deschide mai bine. Vei vedea lagărul ca în palme. Bun loc ţi-am
găsit, nu?
Ştiam amândoi că din turnuri se trage puţin. Cine intra în

Treblinka nu mai avea scăpare. Treblinka era un lagăr de exter-
minare. Chiar dacă cineva ar fi incercat să evadeze, ar fi fost
impușcat de șase ori, inainte să-mi scot și eu arma.
Se întâmplă să ai noroc după ce ai murit. Dacă unii coboară

în groapă, eu am urcat în turn. Acolo puteam închide ochii cât
pofteam. Nimeni n-ar fi observat când şi cum trag cortina peste
lume. O părăsisem deja. Însă nu puteam să ţin ochii mereu
inchiși. Trebuia să-i deschid mai ales când în gară intrau eșaloane
Noi. Două trenuri pe zi. 60 de vagoane. Pe fiecare scris în ger-
mană cu creta 100/120/150 Stiick. Asta însemna numărul de
25
Lilia Calancea
oameni înghesuiți într-un spaţiu pentru 20 de vite. Când se

dăstulzaa uşile, oamenii cădeau pe peron ca scrumbia bâhlită
din butoi. Bărbaţii, singuri. Femeile, de mână cu copiii.
Pe nefericiţii care supravieţuiseră pe drum — fără apă,

spaţiu și hrană — îi așteptau gloanţele noastre în cazul în care
încercau să evadeze. Restul erau direcţionaţi spre camerele de
gazare.
Ca să nu leșin ca în prima zi, văzând sute de copii cu

mame duse la abator, inchideam ochii. Pentru 10/15/30 de
secunde. Treizeci /de/secunde /inseamnă/o/veşnicie/în/
lagărul/ morţii.
Dacă n-aș fi avut secundele acestea, aș fi innebunit.
Sub pleoapele inchise apărea rânjetul lui Moroz. De ce m-a

ales?
— Să nu crezi că te-am salvat, Kostenko! imi spuse intr-o

seară. Ți-am cedat unul dintre cele mai afurisite locuri din lagăr.
Acolo, în turn, îţi vei dori moartea nu o singură dată, ci de 60 de
ori pe minut. Eşti slab de fire, Kostenko. Bun de cobai. Vreau
să văd cât timp iţi ia până îndrepţi arma spre mine.
O spuse cu tonul celui care se crede nemuritor. Sau, cel

puțin, frate de cruce cu diavolul. Veşnic singur, pe contul lui.
Ca unul care decide destinele altora.
Postul din turn însemna tot un fel de singurătate și izolare.

N-aveam cu cine schimba o vorbă toată ziua. Nici nu căutam
să mă apropii de cineva. De ce aș fi făcut-o? Despre ce aș fi
26
discutat? În câte femei și bătrâni ai tras? Câţi copii morţi ai scos

din camera de gazare?
Când trebuia să cobor din turn, imi doream un sigur lucru:

să fiu lăsat în pace. Or, tocmai cel care imi garantase pacea în
timpul zilei mă căuta serile. Mai întâi, o dată la trei seri. Apoi
tot mai des. Apărea de nicăieri, ca din pământ. Mă trezeam cu
el in spate. Îi simțeam suflarea inainte să fi deschis gura ca să-și
semnaleze prezenţa. Tresăream de fiecare dată.
Moroz căuta vorbă. Doar vorbă. Scurtă. Întotdeauna scurtă.

ÎI ascultam, dar rareori interveneam. Mă întreba, dar rareori îi
răspundeam. Atunci, se pierdea în monologuri fragmentate. Îi
plăcea chiar mai mult când nu-i răspundeam. Un călău are nevoie
deunalt călău. Chiar și de unul în devenire. Cuvintele lui Moroz
țâșneau gloanțe. Le aduna zile întregi în sine, trăgând în prizo-
nieri care încercau să evadeze, iar seara mă căuta ca să mi le
descarce la picioare. Îşi elibera loc pentru altele.
Într-o seară mi-a spus:
— De mâine vor intra în funcţiune încă zece camere de

gazare. Treisprezece de toate. Vom lichida până la cinci trenuri
pe zi. Se deschide Treblinka 2. Ne aşteaptă mult lucru, Kostenko.
Capacitatea iniţială a lagărului nu era adaptată

Pentru lichidarea numărului industrial de evrei —
Câteva mii pe zi — sosiți din ghetourile. țărilor
OCupate de Germania nazistă. Procesul de lichidare
era prea lent. Lagărul trebuia extins. Apar mai
multe camere de gazare şi Treblinka 2 (Totenlagen).
27
Lilia Calancea
Pentru funcţionarea unui compartiment separat al
morţii era nevoie de brațe de muncă în plus.
Aşadar, chiar de la sosirea în gară, ofiţerii SS înce-
peau selectarea bărbaţilor, de la rampă, pentru
următoarele sarcini ale lagărului:
— întâlnirea și supravegherea evreilor nou-sosiţi

în gară (vorbindu-le în limba lor şi asigurându-i
că ajunseseră într-o staţie de tranzit);
— trierea hainelor și a bunurilor evreilor lichi-

dați;
— căratul cadavrelor din camerele de gazare

spre gropile comune;
- conducerea bătrânilor și invalizilor în cortul

cu cruce roșie la intrare, pe care scrie „Lazaret“.
După ce îi depuneau în sala de așteptare, gardi-
enii ucraineni îi chemau pe rând după o perdea
şi le trăgeau un glonț în ceafă. Victima cădea pe
o pantă şi se rostogolea direct într-o groapă fume-
gândă, în care unele corpuri se mai mișcau.
Cum era de așteptat, mulţi dintre evreii obligaţi

la astfel de munci se sinucideau sau își ieșeau din
minți. Ceilalţi, numai dacă nu erau tâmplari, coa-
fori, croitori sau cizmari, nici nu erau lăsaţi în
viață mai mult de două săptămâni, fiind înlocuiţi

sistematic cu braţe de muncă proaspete. Din eșa-
loanele noi. Oameni fără nume. Fără număr. Fără
valoare.
Sclavul de tip nou s-a născut la Treblinka.
28
Eram unul dintre zbirii ucraineni care avea cel mai puţin
contact cu nefericiţii. Îi vegheam de sus, din turnul meu de
lemn. Una dintre cele șapte perechi de ochi din cer. Paisprezece,
de toți. Fiecare echipat cu un binoclu. Stăteam de veghe la vama
aeriană dintre cele două lagăre, Treblinka 1 și Treblinka 2.
Urmăream cum moartea sare dintr-o horă în alta, dintr-un câmp
în altul, oprindu-se, câteodată, să-mi facă cu ochiul: Nu vrei să
înveţi de la profesioniști?
Dintre mii şi mii de oameni despuiaţi conduși spre camerele

de gazare nu se intoarse niciunul. Nu înviase niciunul. Moartea
lucra conştiincios, ca ceasul. În stil nemţesc. Disciplină, ierarhie,
precizie, logică, strategie... şi nicio abatere. Nici măcar pentru
a confirma regula.
Îmi amintesc bine de rochia ei. Neagră cu floricele mărunte.
Mătuşa mea avea una la fel. O femeie tânără şi frumoasă. Cu
doi copii mici. Unul în braţe plângând, altul ținându-se speriat
de poalele rochiei. Femeia se apropie de un ofiţer SS cu o hârtie
în mână. Îi explică, cu ochi umflaţi de plâns, că e nemţoaică
Pursânge. Că se produsese o mare greşeală. Că locul ei nu putea
fi printre evreii din tren. Concetăţeanul îi luă hârtia din mână,
o citi şi îi făcu semn să iasă din şir. Femeia respiră ușurată, strân-
gându-și copiii la piept. Ofiţerul chemă încă doi SS în uniformă.
S-au consultat. Au decis. Nemţoaica văzuse prea multe. Va merge
în camera de gazare, în rând cu evreii.
Dacă ar fi existat excepţii,

Lilia Calancea
Dacă n-ar fi existat disciplina,

„ar mai fi existat oare lagărele morţii?
Într-o seară, în gară a sosit un tren numai cu bărbaţi, între

30 şi 40 de ani. Când corpurile goale au fost scoase din camerele
de gazare, gardienii au băgat de seamă că nu erau circumaciși.
Deci nu erau evrei. De ce au ajuns la noi? În lagărul destinat
evreilor din ghetouri. Am aflat mai târziu. Fuseseră aduși dintr-o
mină din Bulgaria. Încercaseră să organizeze o revoltă. A fost

înăbușită. Culpabilii trimiși la Treblinka. Supravegherea din tren
și răfuiala cu ei a fost deosebit de cruntă.
6 august 1942
Un tren cu vagoane pentru vite cu foarte mulţi copii în el
poposi în gară. Totul imi păru neobișnuit în acea debarcare.
Mi-am dus binoclul la ochi ca să mă încredințez că văd bine. —

Valuri, valuri de copii se îndreptau spre lagărul nostru și doar î
ici, colo câte un adult care îi insoţea. Niciun icnet, niciun plâns.
Cu toate astea, abia de-și târau picioarele, obosiţi, flămânzi
și însetaţi. Nu-i îmbrâncea nimeni, nu striga nimeni Schneller!

Schneller! ca să se miște mai iute. Cei mai tăcuți și mai cuminţi
erau chiar cei mici, care se ţineau de poalele unei femei plinuțe,
cu sâni mari de doică și cu faţă blajină. O cloșcă tipică, in preajma
căreia copiii se simt protejaţi. Dar cei mai mulţi dintre copii se
țineau de un moșuleţ cu barbă albă. Mergea ferm, chiar îndârjit,
30
inainte. Niciun Wachmann sau ofițer SS n-a mișcat arma. Câinii

fuseseră inchiși in cuști.
Pentru prima cară, nisipul alb de pe „Drumul paradisului”

(astfel era botezată cărăruşa ce ducea de la vestiar până în camera
de gazare) nu a luat forma tălpilor goale ale nefericiților. Copiii
și cei doi adulţi veniţi cu ei nu au fost despuiaţi şi descălțaţi. Ba
mai mult și de neinchipuit: chiar și cei care purtau ochelari au
fost lăsaţi să-și întâmpine moartea destoinic. Cu vederea lim-
pede. Nimeni nu le ceru să și-i scoată la intrarea în camera de
gazare.
Privilegiu? Excepţie?
Privilegiu? Ja. Comandantul lagărului în persoană I-a oprit

pe bătrân, inainte să-i poftească in camera de gazare. L-a făcut o
ofertă. Bătrânul o refuză. Nu, nu-şi va abandona copiii. Va intra
cu ei.
Excepţie? Nein.
Porţile blindate și grele s-au închis în spatele lor.
Nu s-a auzit nici cel mai mic scâncet, Sute de urechi stăteau
la pândă. Ofițerii SS, gardienii, chiar și câinii. Liniştea neobiș-
nuită, neomenească, în faţa morţii îi alarma pe toţi. Ceva trebuia
să se intâmple.
Şi dintr-odată, sute de voci izbucniră într-un cântec. Ultimul

lor cântec,
Eli, EI, lama sabactani?
Dumnezeule, de ce i-ai părăsit? Nu sunt oare și ei copiii

tăi?
31
Lilia Calancea
_— Douăzeci de minute pentru adulți și douăzeci și cinci

pentru copii. Atât durează gazarea.
— Cinci minute diferență?
— Da. Copiii mor mai greu. Cutia toracică e mai mică. Aşa
au arătat primele expertize.
_— Deci bătrânul învățător a murit înaintea elevilor.
_— Mai era şi scriitor pentru copii. A scris Regele Macius. Îţi

spune ceva? A fost tradus în mai multe limbi. Mama îmi citea
din el când eram mic. Janusz Korezak! Ghetoul din Varșovia
ne-a informat de sosirea lui.
Mi-a povestit apoi tot ce n-am putut auzi din turn. Dialogul
dintre Stangl și Korczak.
— Sper să inţelegeți, maestre, că nu pot elibera un eșalon

de orfani. Eu am obligații, mă supun ordinelor de sus, chiar dacă
sunt directorul lagărului. Excepţie pot face doar pentru dum-
neavoastră. Și pentru că sunteţi scriitorul preferat al fiicei mele.
— Înţeleg. Aveţi ordin să ucideţi copii, eu însă am misiunea

să-i protejez.
— Cum?
— Ca un scriitor pentru copii. Vom intra cu o poveste în

camera de gazare.
— Generos. Atunci, pot să vă rog să faceţi un gest și pentru

fiica mea?
— Fireşte. Ca pentru orice copil.
Stangl a scos dintr-o mapă neagră o cărțulie cu numele

scriitorului pe copertă. Era, fără îndoială, renumita carte Regele
32
Maciut. Cum ajunse la el nimeni nu poate ști. În Treblinka nu

exista un mers firesc al lucrurilor.
— Vă rog, un autograf pentru fiica mea...
Ultimele amprente ale scriitorului s-au așezat pe cartea

copilei.
— Aş vrea să plătesc cu generozitate pentru generozitate.
Poate aveţi o ultimă dorință?
Korczak ezită puţin:
— Vărogsă nu-i dezbrăcaţi pe copii. Sunt pudici. Lăsaţi-ne

să murim cu demnitate.
Moroz tăcu o vreme, înainte de a incheia:
— Maică-mea obișnuia să spună la moartea unui scriitor:

Koan nomupae npocro AoAnHa — BMupa ocoGucricrb. Kon
NOMpa€ IIHCBMEHHUK — BMIpa IiAtii CBITI.
— Pizda mamii lor de SS-işti! N-am văzut în viața mea așa

instalaţii! Sute de metri de grătare, făcute din șine şi traverse, ca
săardă oameni. De mâine incepem să-i ardem pe toţi. Cuptoarele
Sunt gata. Îi prefacem de acum în cenuşă, pentru că am umplut
toate gropile şi pământul lagărului cu oase. Ordin de la Himmler.
Să bag în pizda mă-sii pe Himmler cu tot neamul lui! Dezgropaţi
cadavrele şi prefaceţi-i în cenușă! Cenușă, blea! EL o să-i dez-
Sroape? EL o să-nghită tot puroiul şi fumul?!
E,
1. Când moare un om, moare o personalitate. Când
moare un scriitor, moare o lume întreagă (ucrai-

neană).
33
Lilia Calancea
i Anae roz î 2
Îmi pierdusem dintr-odată tot sângele. Moroz imi remarcă
starea stii nb. e i

__ Mă scuzi, Kostenka. Vei suferi cumplit în turnul tău. Nu
ajunge aici.
mi-am închipuit că vom
Partea a doua
Ie ee rea
Infernul nu este un Cuvânt. |
A supraveghea zilnic mii de oameni goi, a-i

lovi şi a trage în cei care refuză să intre în came-
rele de gazare e o muncă istovitoare. Wachmann.ii !
aveau liber câte o zi la fiecare două. Beau multă
votcă și căutau distracţii cu femei. Ziua trăgeau
în carne. Seara înfulecau carne. Noaptea-și băgau
mădularele în carne. Totul era carne în Treblinka.
Vie, moartă, arsă, îngropată.
Pentru că nu lucram pe teren, nu mai întâlneam ochii feme-

ilor și ai copiilor dezgoliți, mânaţi cu urlete, pe arșiță şi ger, spre
camerele de gazare. Nu închideam uşile grele în urma sutelor
de oameni, aşa cum o făceau Ivan şi Nikolai, fără măcar să-și
ascundă voluptatea sadică. Apoi venea rândul celor de la grăta-
rele gigantice care prăjeau pe traverse tonele de cadavre proaspăt ş
gazate. Fireşte că seara se imbătau ca vitele, până la unul. Ivan i
şi Nikolai îşi făceau de cap cel mai mult. Băutura le inspira noi di
forme de sadism. Se întreceau la pariuri. Ce se taie mai uşor din
35
Lilia Calancea
mers: un sân de evreică sau un nas de evreu? Morți de oboseală

şi băutură, adormeau încâlțați și îmbrăcaţi. Ce mai conta! Noi
toți puţeam a resturi umane. Eram toți niște resturi.
Norocul însă nu ţi-e câine fidel, ca să te urmeze mereu și

oriunde. Firul care-I lega de mine se subția pezi ce trecea. Întrucât
soseau tot mai mulți deportaţi în lagăr, se întâmplau mai des şi
evadări. Uneori, evreii aleşi pentru însoţirea nou-veniţilor (bra-
sardele albastre) le suflau ce soartă îi aşteaptă chiar la rampă. Şi
atunci venea rândul gardienilor din turnuri să tragă. Adică al
nostru. Adică al meu. Eu însă nu apăsasem nici măcar o singură

dată pe trăgaci. Oricând putea să mă trădeze cineva.
_— Kostenko, bleadi, mă abordă într-o seară Moroz.

Vino-ncoace!
Din cauza ochilor roşii de băutură, îmi păru de două ori mai
bătrân decât îl ştiam. Poate că moartea mușcă mai des din tru-
pul celui care ucide. M-a citit dintr-o privire, cu un singur ochi.
Faimosul ochi al gardianului antrenat pe sute și mii de victime,
Indiferent de starea lui de ebrietate.
— Kostenko! mai urlă o dată spre mine. Îmi vine să te sugrum!

Nu ești decât un mucos care încă n-a coborât cu picioarele pe
pământ. Nu știi ce e viața. Nu știi ce e moartea. Stai în turnul
tău și priveşti lumea de sus, pasiv ca un călugăr pe munte. Dacă
ai lucra ca noi, la grătarul morţii, ai trage în oameni mai ceva ca
noi. Baistrucule!
Scuipă în palmele bătătorite de portul armei cum scuipă un

țăran în coada coasei după o zi de muncă.
— Uite la mâinile mele, Kostenko. Ştii câte cărți au ținut
înainte de arma asta blestemată? Maică-mea e profesoară de
36
limba și literatura rusă. Îmi citea seri la rând din Dostoievski.

Ştii de câte ori am dezbătut cuvintele lui Karamazov: Merită
sau nu știința lumii intregi lacrimile unui biet copil care se roagă
la Doamne-Doamne? Și-ar fi imaginat ea, oare, că voi ajunge
Oberwachmann într-un lagăr al morții?
Rânji cinic, ca tot omul beat și slobod la gură.
— Că voi ajunge să supraveghez mii de mame în camera

de gazare? Poate Chiar şi profesoare de literatură rusă, ca dânsa.
Că mă voi scălda într-o mare de lacrimi de copii. Pe lume o
doare-n cur de copii, Kostenko! Ştii ce striga azi un copil pe
pragul camerei de gazare? Mamă, nu-i așa c-am fost cuminte?!
Atunci de ce Domnii ăştia ne împing în întuneric? Domnii,
Kostenko, auzi?! Noi, Domnii!
M-am ridicat să plec, dar a reuşit să mă înhaţe de umăr.

Strâns, cu furie.
— Tu de ce crezi că purtăm uniforme negre? Negreeeee! Nu

albastre. Nu verzi. Nu gri. Fiindcă suntem îngerii morții! lar tu
eşti un rahat, nu înger. Un laş. Un ţânc. N-ai tras niciun glonţ!
Îmi zări frica crescândă în ochi. Scăzu tonul.
— Azi am ucis un evreu dintre cei selectați pentru căratul

cadavrelor la groapă, Ştii de ce, măi țâncule? Ca să-l salvez. Ca
să nu vadă el ce am văzut eu! L-am împuşcat în ceafă, fix cu
cinci minute înainte să-şi vadă tânăra nevastă, goală și moartă,
prăjindu-se pe grătar. Ca să nu vadă, bleadi, cum i se sparge
pântecul umflat de foc, din care se scurge pe jăratic fătul de opt
luni. Ca să nu-i intre în nări carnea prăjită a copilului nenăscut şi a
femeii iubite. Înţeleg, Kostenko? Du-te-n pizda mă-tii, Kostenko!
M-am năpustit asupra lui.
37
|
|
Lilia Calancea
Strângeam la piept un călău care mirosea a came pârlită de om.

Deasupra noastră ningea cu funingine grasă, slobozită de
grătarele lagărului.
Plângeam amândoi cu lacrimi in două cu cenușă umană.
Lacrimile unui zbir?
Mai preţioase ca sângele.
A doua zi mi-a ordonat să țin pușca țintită spre femeile mânate

pe „Drumul paradisului”.
— Nu-ţi ordon să tragi, doar să ţii pușca îndreptată spre ele.

Pricepi? Dacă se mai întâmplă o evadare, să nu fii bănuit de
inacţiune.
Femeile fugeau rar, dar intotdeauna spectaculos. Sfârșitul lor

era oribil. Chiar și după moarte, SS-iștii ordonau câinilor să le
sfârtece corpul până la os. Ceea ce rămânea din ele nu mai putea
fi numit corp uman.
Devenise un obicei. Țineam pe muchie femeile pentru a le
contura corpul. Pușca imi era creionul. Cu vârful ei le mângâiam
trupul. Mi-aș fi dorit să știe măcar una din ele că, pe lângă nemer-
nicii care le lovesc cu biciul pe cărărușa paradisului, mai există
și lași, ca mine, condamnaţi să le mângâie de la distanță. Ce mai
tandreţe pe vârful armei!
Într-o zi, o femeie a încărunțit din mers.
E posibil aşa ceva?
Nu cumva incepusem să-mi ies din minţi?
— S-ar putea, imi confirmă Moroz. Nu bei, nu fumezi. Nu
umbli la curve. N-ai s-o duci mult. Roagă-te, Kostenko! Numai
rugăciunea te mai poate salva.
38
Am ridicat ochii. Fumul cuptoarelor și ceața formată din

gazele emise de trupuri au acoperit tot ce se numea cândva cer.
Dumnezeul meu nu se vedea nicăieri.
Celor aleși chiar de la rampă le venea cel mai

greu. Obosiţi de drum și de foamea îndurată zile
întregi, se lăsau păcăliți că femeile și copiii vor
merge mai întâi la baie, pentru deparazitare. După
care se vor reîntregi. Nimeni însă nu le-a spus pe
care lume.
Femeile la stânga! Bărbaţii la dreapta!
Goi şi cu o fărâma de săpun în palmă, primii

erau mânaţi la baie bărbaţii. Femeile zăboveau
mai lung în vestiare din cauza părului ce trebuia
tuns. Nimeni nu credea o clipă într-o moarte goală.
Nimeni nu-și putea imagina că există băi din care
nu ieși nici spălat, nici viu. Şi că băile acestea
poartă alt nume: camera de gazare. Realitatea din
Treblinka nu putea fi închipuită de nicio minte
sănătoasă. Poate că nici de una bolnavă.
Chinul bărbaţilor trași la o parte începea cu

lrierea verighetelor soțiilor, apoi a hainelor copi-
ilor, surorilor, mamelor. lar când începea căratul
cadavrelor spre grătarele gigantice... se declanşau

Primele urlete.
39 Î
|
mei
Lilia Calancea
; 4 costenko? Urletul ino-
— Ştii care e cel mai sfâșietor urlet, Kost
cenţei pierdute.
Seara, plini de cenușă, păduchi și mirosul morții,

noii prizonieri erau bătuţi și mânaţi într-o baracă
cu nisip pe jos. Ca pentru vite. Dar cine mai
rămâne om după astfel de încercări?
Toţi aveau între 35 şi 40 de ani.

Ofițerii SS din Treblinka duceau un mod de
viață sănătos: box, bicicletă, lapte proaspăt, legume

crescute în spatele lagărului. După muncă se rela-
xau în grădiniţa zoologică locuită de patru vulpi,
doi păuni și o căprioară. Seara organizau petreceri
și se întreceau în discuții filosofice: rare momente
când feţele lor deveneau mai serioase. În rest,
veselie ca într-un parc de distracţii pentru puști:
gazări, torturi, bătăi, umilințe.
Călăii aveau umor. Umorul își găsea locul chiar

și în fața grătarelor cu carne topită. Toastul pre-
ferat: Pentru ultimul evreu! De trei ori vivat.
Oberscharfiihrer-ul Kurt Franz, superiorul lagă-

rului, adora câinii. Iar câinii, dresați de el, adorau
organele genitale bărbătești. La prima comandă,
le sfârtecau până la sânge. Trebuia să vezi o sin-
gură dată faţa stăpânului ca să pricepi de ce purta
porecla Lealka!. Avea cel mai drăgălaș chip din
1. Jlanbka; în rusă și polonă, „cocuţa“, „păpușa“.
40
tot lagărul. Aer inocent. Zâmbet de heruvim. O

figură de îngeraș clasic: ochi albaștri și cârlionţi
blonzi. Bun de agăţat în pomul de Crăciun.
Căpitanului SS Teodor van Eupen îi plăceau

caii la fel de mult ca și cântecele populare nem-
țești. Adesea îl puteai auzi chiuind în faţa cuptoa-
relor. Cânta din toată inima. Pătrunzător. Până la
lacrimi. Așa cum a deprins de la părinţii lui, la
mesele de sărbătoare. Obicei de familie.
Ofiţerul SS Karl Stumff, supranumit și „Moartea

veselă“, clocea o pietate nemărginită pentru fol-
clorul german. După o zi de muncă infernală, în
care prizonierilor noi le era impus să-și care feme-
ile la cuptoare, îi aranja în rânduri și îi învăţa să
cânte despre floricelele culese pentru iubită:
Ich brach das Bliimelein,

Und schenkte es dem schânsten,
Herzliebsten Măgdelein.
Oare Dumnezeu are umor? Cum este umorul în ceruri?
— Mă intrebi dacă câlăii SS au ceva omenesc în ei? Cum

sănu, Kostenko? Sunt plini de calități. Să le luăm pe rând. Unu.
Familiști. Fiecare poartă în sân fotografii cu soţia şi copiii. Lui
Fritz Schmidt i-au căzut o dată din buzunar, când se opintea
biciuind un nefericit legat de picioare, cu capul în jos. Căzuseră
Chiar în balta de sânge scursă din nas şi ochi. Trebuia să-i vezi
41
Lilia Calancea
faţa descompusă de furie. Un glonţ în cap? Nu. Ar fi o binecu-

vântare pe care Fritz nu i-o acordă oricui. Nefericitul muri în
chinuri groaznice. Doi. lubitori de animale. Lui August Miete
îi plac caii, iar lui Lealka dulăii albi. Seara îi spală de sângele
evreilor ca de noroi. Trei. Excelenţi administratori. Franz Stangl
afirmă că e unicul director de lagăr de exterminare care poate
face să dispară fără urmă 12.000 de evrei. De la micul dejun
până la amiază. După ce termină de completat rapoartele pentru
superiorii din Lublin, merge să-și ude florile pe terasă, cântând
Drei Lilien, drei Lilien, die pflanzt ich auf mein Grab!. Florilor le
place. Cresc sub mâna lui cu o iuţeală incredibilă. Patru. Inco-
ruptibili. leri a sosit un convoi de evrei din Germania. Printre
ei, un fost ambasador în Elveţia. Se apropie de Scharfiihrer-ul
Richard cerând condiţii privilegiate în Treblinka. O cameră sepa-
rată, mâncare mai bună, vă rog. Am fost totuși ambasadorul
Germaniei in Elveţia! Fireşte, îi răspunde Richard, imperturba-
bil. Firește că meritaţi condiţii mai bune. Vă rog să mă urmaţi!
L-a lăsat în Lazaret. După ce i-a administrat un glonţ în ceafă
şi un șut în groapă. Cinci. Își adoră meseria şi nu fac nimic de
mântuială. Scharfiihrer-ul Floss este obsedat de perfecţiune. E
specialist în incinerarea cadavrelor în cantităţi industriale. A venit
în Treblinka să optimizeze procesul de ardere. A învăţat echipele
de gropari cum să aranjeze corpurile în groapă. Cap la cap. Tălpi
Ia tălpi. Un rând de bărbaţi, două rânduri de femei. Femeile ard
mai bine. Sunt f6losite ca surcele. Bărbaţii nu se aprind ușor.
1. Trei crini, trei crini voi planta pe mormântul meu

(germană).
Copiii ard mai râu decât femeile, dar mai bine ca bărbaţii. Când
op! 4
reușea să-i facă să sfărâie, ce mai bit ip ! Ila !

Perfect! PERFECT ! striga încântat Floss. Vezi, Icatinite i erfec-
țiunea trăieşte în Treblinka. Spune-mi acum ce calităţi ai tu?
N-aveam.
_— E uşor să judeci un călău. Mai ales când privești din turn.

Sadicii din Treblinka sunt toţi nişte nenorociți prinşi în capcana
Fiihrer-ului. Mai întâi fac copii pentru Fuhrer, apoi îşi dau viaţa
pentru EL. Heil, Hitler! Supunere totală. Oarbă. Poţi ucide numai
când nu gândești, Kostenko. Și cine gândește în lagărul nostru?
Nimeni. Toţi se supun. Eşti cumva evreu, ca să gândești ? Atunci,
poftim în camera de gazare! Viaţa ta e între două cruci. Tu alegi.
Crucea de pe mormânt sau Crucea de Fier din piept. Dacă nu ucizi
tu inamicul țării, țara îţi va ucide familia. Ți-o trimite în lagăr, pentru
trădare. Cine-s trădătorii? Cei care deschid ochii? Cine-s eroii?
Cei cu ochii închiși? Trădători! Eroi! Căcaţi de câine în război!
— Şi dacă n-ai familie?
— Eşti trimis pe front. Până să te mănânce păduchii, te găsește

şlonţul şi te mănâncă viermii. În numele Patriei! Heil, Hitler!
Într-o noapte, am surprins o discuţie sub fereastra barăci.

Ivan şi Nikolai fumau stând pe vine.
— Dormi bine?
— Nu mă plâng,
— Cunosc unul... care nu prea doarme. De mult il am pe

muchie. N-a tras niciodată. Una din două: sau are ceva cu evreii,
sau se crede mai bun ca noi.
43
Lilia Calancea
— Mai bun ca noi?... Ei, fâs de prunc la țăţa mamei. Mai

bun... E destul să-ți dea cineva o armă și să nu-ți ceară socoteală
pentru fapte. E mai neobişnuit până ciuruieşti prima ceafă. Încolo,
numai plăcere. Cum ai mânca răsărită pe prispa casei. Nu te

mai opreşti până n-o termini pe toată.
— Dar trebuie să ne ştergem urmele. Într-o zi, va trebui să
radem lagărul de pe faţa pământului. Ce spuneţi? Lagăr de exter-
minare? la arătați pe hartă. Unde e? Nu-i? Asta e. Doar poieniţe
cu flori. Şi brazi falnici, ca în basme. Ce păcat că am trecut la
gazare ... Vreau sânge, Nikola. Cald. Negru. Şuvoi. Îmi dau dru-
mul numai când văd sânge! Nici muiere nu-mi trebuie.
— Bre Ivan, nu-ţi ajunge că toţi te numesc cel Groaznic?
— Ce-mi pasă, dacă mi-am găsit vocaţia? Oare un călău nu
are dreptul să-și facă lucrul cu pasiune?
— Şi ce vom face, Ivan, când se va termina totul? Când va
trebui să depunem armele.
— Ne vom odihni. Vom crește copii. Vom reveni odihniţi
în nepoții noștri.
— Şi dacă nepoţii nu vor dori să tragă ca noi?
— Nu mă face să mă piș de râs, Nikola. Omul va rămâne

un animal încă mult timp pe faţa pământului. Sute de mii de
ani a trebuit să ucidă și tu crezi că după câteva veacuri de civi-

lizaţie se gândește doar la pâine când ţine cuțitul în mână? Ce
il reţine? Legea. Uneori, religia îi mai alintă. Nu-s de-ai tăi?

Judecă, urăște, taie, spintecă! Cu Dumnezeu înainte! Ce am eu
cu evreii ăştia? Ce am eu cu țâncii lor? Dacă puterea s-ar schimba,
ne-ar ucide și ei pe noi, ca pe niște câini turbaţi. Ori noi, ori ei.
— Şi dacă nu? Evreii sunt fricoși. Ai auzit de vreo răscoală

iscată de evrei? Câţi dintre ei s-au cerut în război?
__ Or fi ei fricoși... Dar lasă că avem și noi lașii noștri.

Degeaba poartă armă.
2 Cine spuneai că nu a tras niciun glonţ?
_— Cine? reluă cu ciudă, scuipând ţigara din gură. Unul

care-și mânjeşte mâinile cu cerneală, nu cu sânge. Franz Stangl.
Directorul lagărului.
Era a nouăzeci și opta dimineaţă în care imi trăgeam pe

frunte boneta neagră cu insigna morţii: două oase încrucișate
subun craniu. Îmi era atât de silă de chipul meu, că tot de atâtea
zile mă bărbieream fără oglindă.
Într-o seară, Moroz mă privi lung:
— Kostenko, ştiai că semeni cu un preot?
Mă străpunse un fior ca o lamă în pântec. Doar nu purtam

barbă. Nici cruce. Cum a ajuns acest diavol cu epoleţi de argint
să-mi citească gândurile?
— Ai văzut ce porţi peste veșmintele tale negre?
Se apropie de mine, apăsând cu degetul pe fiecare nasture

de argint al uniformei. Îi numără de sus în jos: un, doi, trei,
Patru, cinci peste centură. Şase, şapte — sub centură. Doi nasturi
prin părţi. Porţi o cruce de argint pe piept, Kostenko. Te-ai văzut
în oglindă?! Pe cuvânt că ai aer de preot! Ce naiba ai făcut,
Kostenko, că te-a trimis Dumnezeul tău în iad?
Tata a cântat de copil în strana bisericii, într-un

Sătuc pitoresc de lângă Viniţa. Visa de mic să
45
Lilia Calancea
poarte straie de preot. Cele mai modeste cu putinţă.
Ca ale unui preot de sat, lângă oameni simpli.
Părintele bisericuţei în care cânta îi era mai mult

ca un tată. O iubire reciprocă și binecuvântată.
Preotul îl iubea mai mult ca pe un fiu. Când tata
împlinise 16 ani, se întâmplă masacrul de la Viniţa.
Sute de preoţi, adunaţi laolaltă într-o livadă înflo-
rită, au fost împușcați de bolșevici. Când tata a
ajuns la locul masacrului, nu a găsit decât petale
în două cu sânge. Se scuturaseră toți pomii de
frică.
A fugit de acasă în aceeași noapte. Și-a scos

crucea de la gât. N-a mai călcat niciodată într-o
biserică. Dumnezeu nu mai era acolo. S-a lăsat
de toți și de toate. Numai de ultimele cuvinte ale
tatălui său spiritual nu s-a putut lepăda: Cel care
ucide un om ucide o lume întreagă.
— Kostenko, crezi că el există?

— Cine?
— Dumnezeu.
— De ce mă întrebi?
— Nicăieri în lume nu mi-a păsat dacă există, dar aici, la

Treblinka, mă întreb pentru prima oară: unde e Dumnezeu?
UNDE NAIBA E DUMNEZEU?
Partea a treia
— Ce avem la desert?
— Ștrudel presărat cu
cenuşă umană.
Eu ştiam tot ce mişcă în lagăr. De sus.
Moroz ştia tot ce mişcă în lagăr. De jos.
Dacă eu făceam parte din ochii lagărului şi-i puteam închide

la dorință, Moroz se bălăcea în intestinele lui, n-avea altă ieşire
decât...
— Anus mundi! lată unde e locul meu, repeta Moroz.
Se intâmpla să facem schimb de impresii seara. Moroz bea

multă votcă, își aprindea ţigară de la ţigară, dar nu era suficient
Pentru a-i limpezi spiritul de cele văzute peste zi. Atunci mă
căuta pe mine. Când nu era furios (lucru rar), era chiar un bun
Povestitor. Cu atât mai bun devenea când simţea că-l ascult
atent. Si uneori 3 r
nt Și uneori chiar nu mă prefăceam. Cu vremea, Moroz deve-
nis î . iati 4
e Șeherezada mea. Cu poveşti nu orientale, ci oribile. Și totuși,
Poveşti.
47
|
d
|
Lilia Calancea
Moroz se inspira mai cu seamă din baraca cu evreii de

curte — Hofjuden, aşa erau numiţi nefericiţii selectaţi de la rampă
şi rămași în viață datorită constituției lor robuste sau îndeletni-
cirilor la mare căutare în lagăr: cizmari, croitori, frizeri, bijutieri.
Lui Moroz îi revenea sarcina să-i țină din scurt.
— Dacă împuşc un evreu de curte, primesc un bonus şi

găsesc o sută în locul lui. Dacă fuge vreunul, îmi pierd epoleții
şi pâinea. Vezi diferența?
Nu-ţi închipui ce isteţi sunt! Știind că le pot trage oricând

un glonţ în ceafă, totdeauna se ţin de șmecherii. Evrei, ce vrei?!
Mă joc cu ei ca mâţa cu şoarecii, să văd până unde-i împinge
mintea. Comedie cu rahat, pe cuvântul meu!
Despre lașa ţi-am mai povestit. E un Goldjuden, evreu de aur.

Are sarcina să caute bijuteriile și banii ascunși în hainele triate.
Uneori, pentru o bucată de pâine, mă plăteşte cu un ceas de
aur. Nu poate să nu bage ceva în buzunar. Numai că degeaba.
Aici n-ai ce face cu aurul, diamantele și banii. N-ai unde să le
ascunzi. Ți le găsesc gardienii chiar și în maţul gros. Dacă eşti

prins, până dimineaţa te-au prăjit pe grătar. Așadar, am adunat
un sac de aur de la lașa, numai pentru că-mi cere pâine în
fiecare zi. Naziștii ii hrănesc prost pe evreii de curte, îi ţin nici

morţi, nici vii, de frică să nu prindă la puteri și să işte vreo răs-
coală. Împart cu el pâinea mea, în trecere prin pavilionul de
triere. Deși pot să-l impușc când vreau, crede-mă, numai pentru
povești precum cea de azi merită să-l mai ţin în viaţă.
aşa nu lucrează singur la trierea și verificarea hainelor, Se

înțelege. Peste zi se adună dealuri de bulendre. Mai sunt câteva
48
zeci de evrei ca el, care caută bani și bijuterii tăinuite prin buzu-
nare dosnice, prin faldurile şi căptușeala hainelor, calde incă de
Ja corpurile proprietarilor. Lucrul trebuie să se miște repede,
„fel sunt bătuţi cu biciul. Lealka obișnuiește să treacă des pe
k ei și nu scapă nici cea mai mică ocazie să mai stoarcă ceva
singe. Într-o zi a impuşcat doi lucrători din echipa lui așa.
Motivul? Purtau ochelari. Lealka nu suferă ochelarii. Cei purtaţi
de evrei.
Ai văzut și tu azi trenul intrat în gară. Nefericiţii n-au avut
apă și mâncare câteva zile. După naziști, cel mai mult îi urăsc
pe însoțitorii de vagoane. Oamenii ajung la noi bătuţi şi schin-
giuiţi jumătate din ei morţi, ca muştele. Descompuși. Hai, dez-
bracă-i, dacă poţi. Putoare, păduchi, pișat, rahat. O grămadă de
haine gata să fie date pe foc. Şi aici apare laşa: „Aşteptaţi!
Lăsaţi-mă să mai verific ceva!'. Unde te bagi, măi? N-au rămas
decât haine vechi, pișate, în două cu sânge închegat... A pariat
Că stoarce o jumătate de căldare de aur din toată mizeria! Pe o
pâine întreagă a pariat. Și a câştigat laşa! A găsit monede în
tălpile duble ale sandalelor de copii. A scos diamante din cata-
ramele centurilor roase şi vechi. Pac-pac în căldare. La urmă și-a
băgat nasul într-o cizmă feştelită de damă, cu balegă pe talpă.
Dintr-o mişcare i-a rupt călcâiul și am văzut cu toții cum scoate
din el un Şirag strălucitor: „Câteva zeci de carate. Ce faci când
NU poţi ua casa cu tine? O ascunzi într-un călcâi“
Un diavol așa ăsta. Dar ce nu faci pentru o pâine! Nu-i așa,

Kostenko?!
49
Lilia Calancea
A fost totuși o dată când Iașa nu a găsit ni

aa ai, i _ ASI nimi
Și nici măcar nu s-a apucat să caute. S-a întâm ii
în ziua când în lagăr au ajuns câteva sute de ţi Plat
I8ani
mun; nu
a ia ci pe jos,
Singuri au străbătut sute de kilometri ca să b
ată
la porţile de fier ale morţii. Câteva sute de țigani

s-au lăsat escortaţi de două persoane cu acră
Femei cu șaluri înflorate și bărbaţi în cămăși AR
mătase se apropiau de lagăr cântând. Care cu
vioara, care cu tamburina.
Evreii din baraca lui Iașa rămaseră
din Basarabia. Lucru cu totul ieșit din co

fuseseră aduşi în eșaloane, ca evreii,
încă
mult timp năuciţi de uimire. Pur și simplu nu le
intra în cap cum să vii, fără să fii mânat, la

Treblinka.
— l-au păcălit. Le-au spus că-i așteaptă o tabără

numai pentru țigani. Cu mâncare caldă şi acoperiș.
In pragul iernii, au primit bucuroși invitaţia.
— Nu înţeleg.
Doar atât a spus așa. Şi toți au auzit, în tăcerea

ce a urmat, un cuvânt puţin măgulitor.
In rest, lașa nu-și prea ţinea limba, după care

regreta amarnic, cum s-a întâmplat într-o seară,
când Moroz a dat buzna beat în baraca lor. Din
trei mișcări, s-au aranjat toţi în coloană dreaptă

în faţa lui.
50

uz SU8 mâinile! urlă Moroz.
privirea roşie de fiară se opri pe buricele dez-

ale bărbaţilor. Toţi ca unul purtau, sub hai-
cămăși de damă, din mătase. Care cu
e cu păsărele. Toate sustrase de la
golite
pele de Zi,
floricele, car Să rata tai

trierea hainelor femeiești. Unii își trăseseră și cio-
rapi de damă pe cap. ă £ .

_ păi tâmpiţilor! Lucrurile astea să le puneţi
pe voi numai după ce se stinge lumina și nu mai
există riscul să treacă Lealka cu dulăul pe aici.
Veţi să vă smulgă coaiele cu tot cu sânge și să
Je adunaţi de pe jos, în două cu păduchi?
păduchii erau o mare pacoste. Dacă ziua îi mai
puteau strânge între unghii, noaptea nu închideau
un ochi din cauza lor. Iarna — un blestem. Cu cât
pui mai multe haine pe tine, cu atât te mănâncă
păduchii. Dacă te dezbraci, te mănâncă frigul.
Găsiseră o soluţie. Își trăgeau pe piele o cămașă
femeiască. Păduchii lunecă pe mătase. lar ciorapii
cu fir subțire erau pentru ei ca sârma ghimpată
pentru lagăr.
— Kostenko, ce crezi: cine are mai mulți păduchi? lașa sau

Lealka?
— Cum să aibă păduchi un om care-și spală de trei ori pe

zi cizmele albe?
— Are. Păduchii evreului sug sângele de pe cap. Păduchii

lui Lealka sug sângele din cap. Evreul işi poate controla păduchi.
51 Î8
VĂ
VĂ
e Ec
7
Lilia Calancea Sunt oare un călău:
Îi poate prinde și sparge între unghii. Lealka, nu. Îi hrănește cu

frica lui. E sclavul păduchilor din cap. Pricepi?
implicaţi în trierea lor. Niciunul nu a rămas în

viaţă.
M-a costat o noapte întreagă teoria lui despre păduchi. M-am

zvârcolit în pat până în zori, întrebându-mă câţi păduchi găz- _ Ă i i
duieşte capul lui Moroz Moroz se îmbăta tot mai crunt. Ceva se ruinase în el, ca un
baraj, și tot ce avea ascuns mai adânc, omenesc sau diabolic, se
rupea, irupea, se revărsa peste tăcerea mea. Ca de aer avea atunci
Franz Stangl, SS-Hauptsturmfiihrer-ul şi coman-

dantul lagărului din Treblinka, avea o febleţe:
bijuteriile. Zilnic, se prezenta în depozitul cu biju-
terii și, ore întregi, simțindu-se ca într-o bibliotecă,
alegea cele mai frumoase și mai de valoare lucrări.
Zeci de valize cu aur, mărgăritare și diamante erau
trimise săptămânal în Germania. Acasă. În zilele
când nu soseau eșaloanele în Treblinka, directorul
lagărului cădea într-o neagră și cosmică melanco-
lie. Se apuca atunci să ude stratul de flori din faţa
celei mai luxoase barăci din lagăr, apoi se închidea
în ea, citind cărţi și uscând sticle de vin. Zile

întregi. Până când depozitul se umplea din nou
cu lucrări din nestemate.
nevoie de tăcerea mea. Ca de o groapă pe care o puteai umple

în fiecare seară. În ea îşi arunca Moroz cenușa sufletului, ars în
fiecare zi până la temelie și regenerat dimineaţa, ca ficatul lui
Prometeu. Devenisem așadar o groapă. Din vidul meu interior
aieşit o groapă imensă. O groapă cu sens. Și gropile au nevoie
să fie umplute cu ceva. Mă simţeam necesar. Așa cum se simte
preotul în faţa unui spovedit.
— Lumea nu bănuiește că infernul e doar la câţiva kilometri

deea. Și nu vor afla niciodată. Suntem niște muşte verzi ce roiesc
peste rahat şi puroi. Mânâncă-l acum, Moroz. Boule! Mănâncă-l
cu polonicul. Suntem nişte amărâţi cu condamnarea amânată.
Cenușă vom fi. Ne vor lichida îndată cum vine comanda de la
Lublin: Aktion Reinhard incheiat! Foc! Suntem lăsaţi pentru
desert, Kostenko. Suntem ştrudelul presărat cu cenuşă umană,
Banii și bunurile sustrase de la evreii masa-

Kostenko...
craţi în lagărul Treblinka au fost transferate în

Germania, în contul 158/1488 deschis la Reichsbank.
Banii mergeau pentru întărirea și militarizarea
Reich-ului. Vagoane întregi de bunuri (valută,
diamante, aur) au ieșit din lagăr pentru a fi depo-
zitate în bancă. În total, 800 de evrei au fost
Mă enerva cumplit când făcea din numele meu refren. Se

ținea de el ca de o suzetă. Una-două şi-o scotea cu pocnet din
Sură. Trăgea două guri de aer și o punea la loc. Până la următorul

Pocnet.
52
Lilia Calancea
54
Îţi închipui, Kostenko,

că undeva
în lume
nu miroase a carne arsă de om?
Că undeva
acasă
miroase a crizanteme,
a mere coapte,
a must,
a femei tinere,
învârtite
în horă.
lar oamenii plâng
pentru că
vezi tu,
rândunelele
au plecat.
Partea a patra
Oamenii buni se
aseamănă între ei.
Călăii niciodată.
Moroz mă anunţă într-o zi că laşa s-a imbolnăvit de tifos.
Cineva din baracă îi suflase că era altceva la mijloc. Cu o zi

înainte îşi găsise prietenul spânzurat. Boris era unul dintre cei
mai buni frizeri ai lagărului. În total 17. Aceștia rareori erau
inlocuiţi, făcând parte dintr-un mecanism bine reglat de la
inceput. Un mic defect şi conveierul morții se opreşte. Erau
zile când fiecare minut conta. Ofițerii SS îi supravegheau cu
o deosebită râvnă, căci frizerii se apropiau periculos de ure-
hile victimelor.
17 bărbaţi frizeri lucrau în baraca intermediară situată între
vestiarul femeilor și camera de gazare. O cameră spațioasă, fără
oglinzi, cu o bancă lungă de câţiva metri pe mijloc. După ce
femeile și copiii ieşeau dezbrăcaţi din vestiare, venea rândul
camerei cu frizeri. Sarcina acestora era să înlăture, pe lângă păr,
orice umbră de panică. Femeile și copiii au intuiţie bună, riscul
55
Lilia Calancea
era ridicat. Trebuiau să fie tunse repede (două minute pe cap

de femeie), pentru a scăpa de paraziți șia preintâmpina o epi-
demie, vorba frizerilor. Într-adevăr, mulţi erau plini de păduchi
(după zile și săptămâni de viață mizerabilă în vagoanele pentru
vite).
Apă! Apă! În sfârşit vom avea parte de apă pentru igiena

elementară, suspinau femeile și se mișcau repede, cum le cereau
SS-iștii și gardienii. Așadar, nimic din clănțăitul foarfecii sau din
privirea frizerilor nu trebuia să le trezească vreo bănuială. Ofițerii
SS veneau să asiste la tuns. Nici măcar nu mai reacţionau la
goliciunea femeilor. Nicio emoție, in afară de satisfacția lucrului
bine făcut.
Când în baraca frizerilor au adus o nouă partidă din

Czestochowa, Boris încremeni cu foarfeca în mână. Le venise
rândul femeilor și copiilor din satul copilăriei sale. Urmă lovitura
fatală. Printre femeile goale, mânate în baracă, erau mama şi sora
lui.
— Dacă le ardem cu tot cu păr, ne sufocăm naibii cu totul.

De ]a un fir pârlit iţi borăști maţele, d-apoi de la tone.
— Ce au de gând să facă din părul femeilor?
— Saltele. Pe care vor dormi somn dulce încă multe gene-

raţii de inconștienți.
— Iadul nu are fund. Niciodată nu-l vom atinge. Și asta e

cel mai groaznic! am spus,
56
|
— Există ceva mai groaznic, Kostenko.
Îşi aprinse ţigara.
— Mai groaznic decât iadul din Treblinka e numai gândul

că pe locul ăsta blestemat va creşte cândva o poiană cu flori.
Vor creşte viu și colorat pe cenușa oamenilor. Va apărea prima
căsuță. Mai multe. Se vor naște oameni. Vor dormi, vor mânca,
vor râde și vor cânta. Vor mirosi flori. Le vor pune în vaze şi vor
bea ceai pe verandă. lar dacă vor auzi că în Treblinka nu au
cântat intotdeauna păsările, că în '42 pădurile au fremătat de
vaietele femeilor și urletele copiilor, vor refuza să creadă. Cum
să crezi în așa aiureală? Sau dacă admitem, prin absurd, că așa
afost, cum să crezi că o mână de oameni cu arme au transformat
sute de mii de alți oameni în îngrășământ? Imposibil. Tremur
de furie la gândul că lumea nu va afla de noi. Că lumea nu va
dori să creadă că noi am existat. Că zbirii sunt oameni ca ei. Şi
că au fost și ei inocenți cândva.
Partea a cincea
Iar după masă, o să vă

ştergeţi nasurile
de funingine unsuroasă.
așa şi-a venit în fire. Moroz se ințelesese cu doctorul lagă-

rului să-l mute într-o baracă separată, unde primise îngrijirea
necesară și hrană suficientă. Nu ştiu cu ce I-a cumpărat. Moroz
nu-și arăta niciodată cărțile din mână.
laşa a revenit la treabă cu bolfe. Dar mut. N-am mai auzit

nicio istorie despre el de la Moroz. Nici măcar colegii de baracă
nu ma făceau glume pe seama lui. Nici a bocancilor lui, răs-
Purtaţi și vechi. Mărimea 46. Așa şi continua să-i poarte, rupți
Și legaţi cu sârmă. În cele câteva luni de când se afla la Treblinka,
NU mai sosise niciun evreu cu aceeași mărime la bocanci.
Peste două luni, August Miete L-a numit pe lașa Kapo de

că Asta insemna că răspunde cu capul pentru fiecare. Fiecare
suicid. Or, acestea se întâmplau din ce în ce mai des. Pentru
fiecare viaţă pierdută, pe Iaşa îl aştepta o pedeapsă mai aprigă
59
Lilia Calancea
decât un glonţ în ceafă. 50 de lovituri cu biciul pe pielea goală.
Nimeni nu supravieţuise peste 30. Dar ce era durerea pe lângă

umilință? Victima era silită să-și numere cu voce tare loviturile
care o ucideau. Pe la a douăzecea începea să horcăie. Lealka
continua să lovească cu biciul din piele moartă pe piele semimoartă,
La a patruzecea lovitură omul era mort. Păpuşa lovea mai departe
din principiu, în carne moartă. Înainte de a cincizecea, Lealka
se legăna în ciubote. Cu obrajii roșii şi privire înceţoșată, după
lovitura finală îşi mângâia tandru biciul. L-ar fi lins, dacă ar fi
putut, ca pe un mădular, de care e mândru orice mascul, că nu
I-a dat de gol, până la capăt.
Într-o seară, așa a venit pe ascuns să-şi ia rămas-bun de la

noi:
— Cred că e ultima oară când ne vedem. Mâine voi fi rupt

în bătăi. lar după masă o să vă ştergeţi nasurile de funinginea
mea.
Urmă explicaţia: în aceeași zi sosise un tânăr în baracă, selec-

tat, ca alţii inaintea lui, pentru munci la groapă.
— Nici măcar nu este evreu. Nefericitul! Pe ăștia îi înţeleg

cel mai greu. Un puști de bani gata. Flăcău.de pe Riviera. Înalt,
chipeș, ochi albaştri. Te uiţi a el și te apucă plânsul. Mâinile lui n-au

ţinut decât volanul mașinilor sport și racheta de tenis: Coapsele
numai mușchi, ca ale pursângilor pe care i-a călărit din copilărie.
Stă înfipt într-un colț de baracă:
Lui Moroz i s-au aprins ochii:
— Ce mai știi despre el?
— Proaspăt însurat. Cu o evreică. Şi-au cusut amândoi
steaua lui David pe haină și așa au ajuns aici...
60
__ În luna de miere, completă Moroz.

__Unblestem! își freacă tâmplele Iașa. Inutil să-mi negociez
viaţa cu un îndrăgostit în doliu. Până mâine e ţeapăn.
— Du-mă la el.
Despre ce ar fi putut vorbi un zbir ucrainean cu un tânăr de

pe Riviera, asta n-am aflat-o. Poate nici lașa. Dar discuţia a avut
loc. Și Rudi Mazarek nu s-a sinucis în noaptea ceea. lar dimi-
neaţa, lașa nu şi-a contabilizat cu voce tare loviturile fatale.
Pe la amiază, unul dintre evreii din baraca lui lașa îl căuta pe

Moroz, cu sufletul la gură. Moroz se încordă. S-a întâmplat ceva
cu așa?
— Vi rog! Vă implor! Salvaţi-l! Tata e în vestiar. În câteva

minute va fi dus în camera de gazare. Vă implor să-l selectaţi!
Pentru orice lucrări! Chiar și la groapă!
— Vârsta?
—71.
— Ştii bine că nu păstrăm bătrâni în lagăr. Dacă îl salvez eu,

îlva găsi Lealka și-l va sfâşia de viu în faţa ta.
— Atunci... vă rog să mă lăsaţi să-l însoțesc în Lazaret. Mai

bine împuşcat decât gazat.
Moroz i-a dat o brasardă cu cruce roșie — permis de pătrun-

dee in Lazaret. O bucată de pâine, apă şi o ploscă cu votcă.
„e O jumătate de oră, evreul s-a întors cu brasarda şi plosca

goută.
— S-a făcut. Vă mulţumesc.
61
EL,
Lilia Calancea
Au trecut două săptămâni și în baraca lui lașa nici urmă de

suicid. Într-o zi, l-am surprins binedispus, cum nu-l văzusem de
multă vreme. Tocmai poposise unul în baraca lui, tot proaspăt
însurat, numai că ăsta, zicea lașa, nu se ucide nici dacă îl ameninți
cu biciul lui Lealka.
— E de-al nostru, evreu. L-au însurat părinţii. Cu o fată

bogată, se înţelege. Și a fost mire. Bogat o săptămână. Apoi părinții
şi socrii au fost gazaţi. Adică cei care i-au aranjat destinul. A
rămas faţă în faţă cu o femeie pe care n-a vrut-o de soție. Îţi dau
divorţul și ești liber, i-a spus femeia. Dar Robert nu a acceptat
propunerea. Mireasa era orfană, singură pe lume. El era acum
singura ei rudă. Au ajuns în Treblinka, într-un marfar, ghemuiţi
unul în altul, la bine și la rău, cum au promis în faţa altarului.
Apoi ea a fost mânată la stânga. EI, la dreapta. Și moartea ei i-a
despărțit.
Robert s-a deprins repede cu noile condiţii. Zicea că doar

a schimbat un iad pe altul.
lanuarie 1943.
Marfarele au încetat să sosească în Treblinka. Ceva se întâm-

plase pe linia de cale ferată și, timp de o lună, viaţa în lagăr — sau,
mai bine zis, moartea — s-a oprit din cursul ei obişnuit. Proviziile
erau pe sfârșite și cei care aveau de suferit cel mai mult erau
evreii de curte. Foame, frig, incertitudine. Dacă la început erau
ținuți în lagăr pentru a căra și a incinera morții, acum nu mai
62
aveau ce căra. Nu mai erau morţi. Nu mai era de lucru. Nici

lucru, nici mâncare. Cât timp vor mai fi ţinuţi în viaţă? Pentru ce?
pe 15 ianuarie a fost ziua de naştere a lui așa. Moroz făcuse
rost de ceva pâine și jambon. Forfota din baracă i-a atras atenţia
unui ofițer SS. A dat buzna în încăpere şi i-a prins molfâind.
Asta însemna moartea. Au sărit toţi în picioare, drepţi în faţa lui.
— Cine v-a adus provizii? Numele!
Tăcere.
— Cineva dintre gardienii ucraineni, nu-i așa?
Nicio replică.
— Număr până la trei. De la patru incep să trag în fiecare

al doilea.
laşa făcu un pas înainte.
— Trageţi în mine.
Rând pe rând, s-au alăturat şi alți paşi:
— Şi în mine!
— În mine!
— În mine!
Fiecare exclamaţie suna ca „la mulți ani” pentru laşa. Şi ca o

batjocură pentru SS. Adunați și duşi în Lazaret. Toţi ca unul.
În seara aceea l-am surprins pe Moroz plângând pentru a

doua oară:
— Nu m-a trădat niciunul! Îţi dai seama?! așa și-a oferit

Viaţa pentru mine. Chiar de ziua lui de naștere. Înţelegi gestul?!
Şi nu a fost singurul! Afurisiţii de evrei! Cât m-am legat de ei!
Au fost întorși în baracă. Toţi ca unul. I-a salvat comandantul

lagărului, Franz Stangl. Tocmai trecea pe lângă Lazaret cu o
mapă subsuoară. Aceeași, neagră. Purta în ea un nou proiect de
63
Do ui i E amnei
Lilia Calancea
construcţii, iar pentru el avea nevoie de braţe de muncă. Martarele,
pe faţă. Eu însă ştiam unde să privesc ca să-i iau pulsul. Lângă

ştiut lucru, nu mai aduceau sclavi noi în lagăr.
ri se umflase o vână. Prin ea nu mai curgea sânge. Ură
! Neagră, densă, necruțătoare ca o lavă. Moroz cântărea.
gule
curgea
Acum? Nu acum?
M-am înfiorat. O mișcare necugetată de-a lui Moroz insemna
Evreii din baraca lui aşa au ajuns umbre. Foamea i-a stors
complet de vlagă. loc eșaloane noi cu evrei. loc mâncare. Viai ar la )

i i și inceputul unui mare sfârșit. Fără să-mi dau seama, am pornit o
altora însemna moartea lor. Moartea altora însemna viața lor. i i E

rugăciune în gând. Pentru prima oară mă rugam pentru un
Într-o seară de februarie, când Moroz îi anunţă că în sfârşit

dimineața se așteaptă un convoi cu evrei greci din Salonic, toţi URIAȘ
ca unul au început să se roage ca să aducă cât mai multe provizii. Seara am ASE că
Moroz avea o spraiiccână albă. Oare
În seara aceea au adormit cu gândul că undeva, dintr-o gară, a când încărunțise?
pornit spre ei un tren cu mâncare.
Moroz a simțit. Așa cum simte un om sătul cu mult înaintea

unei gloate de infometaţi. Îi rugase să nu se năpustească asupra
proviziilor, în timp ce vor descărca marfa din vagoane. Degeaba.
N-am avut niciun coşmar în cele 281 de zile de când mă

aflam la Treblinka. Ce fel de coșmaruri să ai când viaţa ţi-e deja
Foamea e mai convingătoare decât vorbele și, în scurt timp, am = coşmar? Mi s-a
întâmplat totuși un lucru ciudat. După fiecare
asistă LO SEGA Ei rai zale. zi de coșmar, noaptea îmi aducea vise frumoase. Unele
se repe-
Robert scăpă din mâini un borcan cu dulceaţă de căpşuni. tau, aşa cum se repetă
coşmarurile.
laşa încercă să ascundă stricăciunea vecinului, dar prea târziu.
Van Eupen și Miete și-au netezit bicele. Două lovituri au fost
suficiente ca să le despice hainele și să lase pielea goală pentru

următoarele lovituri. lașa se ghemui. Robert se aplecă peste
cioburile roşii. În ciuda loviturilor, continua să scobească cu
degetele tremurânde dulceața. Foamea ustura mai tare ca biciul.
Miete, furios, începu să-l lovească și mai sălbatic. Sângele țâșni
din tâmple și din urechi, se amestecă cu dulceața de căpşuni.
l-am simţit gustul sărat pe cerul gurii.
Mi-am mutat privirea la Moroz. Urmărea țeapăn scena. Imobil
și impecabil în uniforma lui neagră, niciun mușchi nu-i mişcă
64
Un vis: mama stă la poartă cu mâna cozoroc. Priveşte dru-

mul hăt departe. Ştiu că pe mine mă așteaptă. Eu stau în turn
cu mâna cozoroc. Caut drumul spre casă. Mama tresare. M-a
zărit. Îmi face cu mâna. Şi eu îi fac cu mâna din turn. Mama
zâmbeşte.
Dacă mama zâmbeşte, cu pot să plâng.
Alt vis: cer senin şi o funie legată de soare. Mama înşiră

Prosoape, cămăși, basmale. Vântul le mișcă, le clatină, până fie-
Care devine un fluture mare, alb. Mama prinde o basma din
65
Lilia Calancea
zbor. Mă prinde şi pe mine, de o mână. Simte că mă poate

pierde. Stai! Îmi smulge cu mâna boneta neagră şi o aruncă la
picioarele ei desculţe. Ştiu că-i vine s-o calce, dar n-o face, Îşi
desface basmaua albă din creştet şi mă imbrobodește. Nu mă
opun. Mama plânge. Eu zâmbesc.
Partea a șasea
Visul în care mama nu vine: eu fug prin pădure. Ştiu unde
se află cea mai frumoasă poiană cu lăcrămioare. Înalte ca lumâ-

Iar groapa comună
s-a cuibărit în piept,
în locul inimii.
nările. Încep săle culeg frenetic. Vreau să reușesc. Să culeg repede!

Cât mai multe lumânări! Să ajungă pentru fiecare! Pentru fie-
care femeie mânată în camera de gazare.
Aşteptaţi! strig din răsputeri.
Cui ii strig?
Ei nu se văd. Ei sunt în lagăr. Nikolai și Ivan închid porțile.
Aşteptaţi!
De câteva săptămâni nu mai puteam mânca. Orice legumă

sau fruct trebuia spălat de cenuşă, iar eu nu prea aveam incredere
în zelul bucătarilor. De carne, nici vorbă. Mâncam doar pâine
goală şi apă. Dar nici apa n-o mai puteam înghiţi ca înainte.
După coșmarul zilelor, a venit şi primul coşmar de noapte.
Coșmar în coşmar in coşmar... Acelaşi, ca o matrioşka
nesfârșită,
Moartea imi zâmbeşte din turnul de veghe.

Mulţumesc pentru flori, Kostenko!
Se făcea că apa pe care o beau e în două cu puroiul morţilor.

Aş fi preferat să beau apa bâhlită adunată în urmele copitelor
de vite, în două cu balegă, ca în povestea cu frățiorul insetat al
lui Alionușka, dar...
Totul porni de la întrebarea beată a lui Moroz: „Cum crezi,
zeama morţilor se amestecă cu apele subterane ale lagărului?
Cea din care bem şi cu care ne spălăm'. i
Vomitam des. Slăbisem. Mă trezeam cu puroi în gât. Îmi
Oream să dispar, cu tot cu carnea mea nesuferită care cerea să
67
Lilia Calancea
inuci ii i ecum fusese cea

mănânc, să beau... Dar cum? O sinucidere n-avea rost. Nu mă Credeam că pregătea o
vizită a superiorilor, precun
i i | a doză seri
izbăvea de nimic. De multă vreme aveam sentimentul că fuse. „Reichsfihrer-ului
Himmler. Cu atât mai mult cu cât auzise
sem ucis de mii de ori, dar tot nu mai muream. Rămâneam în ajun acorduri de
fanfară, revărsate dintr-o baracă alăturată.
blocat între cer și pământ. Ca un strigoi ce nu mai aparține nici
celorvvii, nici celor morți. Sufletul nu-şi găsea locul nicăieri. Nici
în somn, nici în viaţă. Nici pe turn, nici pe pământ. Mă durea
la fel ca trupul.
Morozîmi spuse în treacăt că detestă orchestra lui Arthur Gold.

Mi-e scârbă de cei care acceptă rolul sirenelor pentru propriul
popor” Era un moft de-al lui Lealka. Cum să fii neamţ și să nu
fii meloman? Cineva îl anunţase din Varşovia că cel mai bun

Şi totuși, în fiecare dimineaţă, imi duceam binoclul la ochi.
Ce căutam în zare? Moartea? Scăparea? Drumul spre mama?

Într-o zi nu-mi veni să-mi cred ochilor! De lagărul nostru se
apropia pufăind un tren de lux (după extindere, gara făcea, practic,
parte din lagărul nostru). Un tren venit de peste hotarele Poloniei.
P...U...L... am citit de departe, cu binoclul.
O splendoare! Jucărie, nu tren! Nici pe departe nu semâna
cu un tren pentru vite.
muzician soseşte la Treblinka în vagonul de vite. Lealka il aștepta

cu biciul în gară. De la rampă i-a lămurit, fluturându-i cu biciul
sub nas, ce așteaptă de la el. Va aduna o orchestră din evreii
sosiți la Treblinka. Are o lună la dispoziţie ca să-i găsească pe
cei mai buni. Instrumente muzicale s-au găsit printre lucrurile
confiscate. Așa a apărut fanfara în lagăr. Orchestra lui Arthur
Gold.
Trenul a oprit în stația terminus, pe care scria cu litere negre

TREBLINKA.
În sfârşit! au oftat pasagerii trenului de lux, cu cravatele fixate
Pullman. Asta scria pe fiecare vagon. Vagoane de clasa întâi,

clasa a doua, plus trei vagoane-restaurant. Pălării elegante răsă-
reau ici, colo, la ferestre, strălucind curat în lumina blândă a
după-amiezii.
Pe peron, ofiţerii SS iși frecau mâinile de nerăbdare. Anticipau

plăcerea unei noi execuţii in masă.
Un scenariu nou?
cu ace cu diamante şi rochii înfrumuseţate cu broşe din perle.
Dar cel mai tare se bucurau copiii. Abia aşteptau să-și dezmor-
țească picioarele. Gata! Nu-i vor mai mâna părinţii în tren după
fiecare haltă scurtă de prin alte gări. Aşteptau cu toţii şi cu mare
nerăbdare anunţul:
Urmează stația Treblinka! Staţia terminus.
Era primul tren la care pasagerii îşi cumpăraseră singuri bilete.

Pentru a ajunge pe tărâmul făgăduit, acolo unde aveau să înceapă
Oviaţă nouă și să se bucure de siguranță, li s-a îngăduit să aducă
cu ei tot ce au socotit de cuviinţă. Geamantane multe, grele,
69
De unde era să știu atunci că urmăream un spectacol montat

de o minte diabolică? Satan însuși ar fi ovaţionat, la căderea
cortinei.
Cu câteva zile înainte, Moroz a trebuit să supravegheze niște

lucrări în gară. Nu-mi spusese mare lucru, căci nu-și vedea capul
de treburi. Doar ofta, zicându-mi că voi vedea singur din turn.
68
Lilia Calancea
umplute cu blănuri, haine de marcă, casete cu bijuterii, cafea,

ceai, vinuri, caşcaval, pâine de casă...
Damele îşi aranjau pieptănătura, îşi improspătau din mers

machiajul. Domnii îşi potriveau pălăriile și verificau listele cu
bagaje.
Ofițerii SS se apropiau galant de fiecare vagon:
— Doamnelor și domnilor! Nădăjduim că drumul nu v-a

obosit prea mult. Bine aţi venit la Treblinka!
În cinstea pasagerilor, porni să cânte fanfara. Muzicanţii în

fracuri cu gulere albastre, cu papioane roşii şi mănuși albe.
Forfotă obișnuită de gară mică. Poate un pic mai frumușică

și mai curată ca altele. Aranjată cu gust. Totul la îndemână. Uite,
colo scrie „Cafenea, dincolo „Sala de așteptare”, „Poşta”, „Frizerie',
Câteva indicatoare cu direcţia Varșovia, Bialystok, Wroclaw,
Şi nelipsitul, giganticul ceas de gară. Puţini însă se uitau la

el. Altfel, ar fi văzut că nu are ace.
Oamenii au ajuns la porţile de fier ale lagărului, concepute
en style tyrolien. Înalte, frumoase. O încântare.
Fanfara cânta de zor Przy kominku. Cine n-a auzit măcar O

dată acest tangou sentimental? Chiar şi nou-poposiţii îl fredonau,
nebănuind cât de aproape vor simţi pe pielea lor titlul piesei,
„Lângă șemineu'.
Moroz a avut dreptate. Interpretarea lor mă umplea de silă

Cântau pentru frații care vor fi în curând mânaţi pe Himmelstrasse,
îmbrânciţi de mitraliere și hăituiţi de câini dresați. Goi. Dezu-
manizaţi. Toţi, fără excepţie.
Costumele, cravatele, rochiile, pălăriile cu pană, jucăriile, cea-

surile, bijuteriile, sutienele, chiloţii și părul doamnelor — totul
70
va fi triat în cutii, până la cel mai mic obiect, cu acuratețe și

ordine nemţești. Fiecare lucruşor triat după valoarea lui. Doar
oamenii nu vor mai avea valoare. Nici cât a celui mai mic obiect
adus cu ei.
Peste câteva minute vor rămâne numai piele şi ochi ingroziți.

Ceea ce vor trăi ei nu are precedent. În niciun film, în nicio
carte, în niciun coșmar. O stupoare totală în faţa realităţii. Nu
va rămâne nici umbră din seninătatea cu care au coborât din
Pullman, visând, de câteva zile, la staţia finală Treblinka. Treb-lin-ka.
Acest cuvânt inocent. Acest cuvânt diabolic.
Călăii din Treblinka îşi culegeau roada cu ochii. Experienţa

colegilor din lagărele de exterminare ingemănate (Sobibr şi
Belec) nu s-a dezminţit. Chestiune de psihologie. Omul des-
puiat nu opune rezistenţă. Schnell! Schnell! Schnell! Mânat, ame-
nințat, imbrâncit. Nicio secundă pentru a se dezmetici. Numai
cei sosiți cu trenurile de vite mai opuneau rezistenţă. Ăştia cură-
tei, ghiftuiţi şi obișnuiți cu slugi nu aveau nicio şansă. Nu tu
reacţie, nu tu opoziţie. Paralizie completă.
Câteva urlete de copii şi femei. Lătrat de câine, focul mitra-

lerelor. Şi din nou tăcere.
lată-ne în faţa unui morman nou de corpuri goale. Care a

fost doamna şi care a fost slujnica? Care a sosit în vagonul de
Clasa întâi şi care în cel de clasa a doua? Care purta mantou de
blană şi care pardesiu pişcat de molii? Care făcuse studii la Sorbona
Și care doar şcoală medie? Care a crezut în Dumnezeu și care
in noroc?
Îmi amintesc bine acest gând odios. Pentru el mi-am cerut ier-
tare de mii de ori cerului, dar atunci am spus: „Poate că oamenii
ZI
Lilia Calancea
ar trebui să vadă măcar o fotografie în care trupurile nu se deo.

sebesc cu nimic unul de altul. Ca seminţele aruncate în groapă”
Dacă Moroz m-ar fi întrebat în seara ceea „Ce înseamnă
viața, Kostenko?”, i-aș fi răspuns în imaginile care m-au bântuit
înainte să adorm. Viaţa e o după-amiază blândă în care, bărbierit
şi parfumat, îi ceri chelnerului din vagonul-restaurant o cafea
îndulcită. O guști și te enervezi. Lipseşte zahărul. Repeţi comanda.
Nu fără a-ţi exprima nemulțumirea. Și importanţa. lar peste o
oră, când cafeaua ta încă n-a apucat să fie digerată, te trezești
gol, plin de sânge, scuipat şi mânat în camera de gazare. Ultima
imagine din agonia ta chinuitoare: chelnerul din Pullman care
îți face cu mâna, topindu-se în zare, cu trenul.
În mai puțin de două ore, fanfara va cânta din nou Przy
kominku.
ȘI iarăși nimeni nu se va opri să întrebe de ce plânge trompe-
tistul
de viu.
Partea a șaptea
Ştii care e cel mai bun

îngrășământ
pentru flori?
Cenușa.
Din ochi arşi

albaştri
verzi
roșii
de plâns.
Ridicaţi la cer
pentru o ultimă
rugăciune
mută.
Seara, Moroz m-a adus în faţa unei gropi ce ardea deosebit

— Cel mai bine ard cele din piele de porc.
M-am chiorât în groapă să văd despre ce vorbește. Ardeau

8eamantanele din Pullman. Sute, mii de geamantane adunate
de peste zi, Cu ele ardeau și ultimele amprente omeneşti, ultimele
73
Lilia Calancea
mirosuri ale proprietarilor, ultimele litere din numele lor. Oare a

simțit măcar unul că-și face valiza pentru infern? Că va arde inaintea
valizei. Şi că niciun lucruşor din valiză nu-i va mai servi la nimic.
— Câţi profesori, medici, avocaţi, academicieni și scriitori
am ars azi, Kostenko! Cât îngrășământ cu studii superioare!
Cine ştie câte genii a pierdut azi omenirea în Treblinka? Oare
ce vrea Dumnezeu de la evrei? Nu s-au rugat azi, într-un glas,
Chiar sub ochii noștri? Minunea însă nu s-a întâmplat. Ce vrea
de la ei? Supunere? Lichidarea intregului popor? Dacă Dumnezeu
vede suferința evreilor și nu se manifestă, atunci cu ce-i mai bun
ca Hitler? E un antisemit şi el. Vor mai crede oare evreii în
Dumnezeu, după tot ce li se întâmplă?
— Doar cei cu rezistenţa lui lov.
Trage un fum lung, inainte de a arunca mucul în groapă. Mă
privește lung:
— Cred că am înțeles. Ai ajuns gardian pentru că te-a dez-
amăgit Dumnezeu.
— Nu m-a dezamăgit. Îl mai caut.
— În groapa asta l-ai căutat? Hai, scormoneşte bine.
Groapa îl atrăgea ca un magnet. Nu-și putea lua privirea dela
valizele topite. Tot scormonea printre ele cu o privire-băţ... Câuta
ceva preţios. Aşa căuta așa nestematele în călcâiele cu balegă.
— Ştii care e deosebirea dintre iadul lui Dante și iadul din
Treblinka?
Mi-am așternut tăcerea ca foile curate sub gândurile lui, gata
să imprime orice semn,
— La iadul lui Dante a lucrat un singur geniu. La al post
mai mulți. Mai întâi îi iei omului libertatea, casa, ţara. În gară”!
74
55 Ca
iei lucrurile de suflet: scrisorile, fotografiile de familie, cărțile.

Lângă sârma ghimpată îi iei soţia, copiii, mama, tata, surorile și
fraţii. Urmează hainele și părul. ÎI lași gol. Vierme. Îi arunci paşa-
portul în foc şi l-ai lăsat fără identitate. I-ai luat numele și nu-i
dai în loc nici măcar un număr. Nici măcar un fiinftausenddrei-
hundertzweiundvierzig. Acum nu e nici măcar obiect cu număr.
Îl impingi într-o cameră cu tavanul jos. lată că i-ai luat şi cerul.
Stelele, vântul, soarele. Crezi că l-ai coborât în cel mai afundat
cerc al iadului? Încă nu. Omul normal nu e în stare să-și inchi-
puie ce moarte cumplită i-au pregătit câteva genii. Cum să-și
închipuie, dacă nu e vinovat cu nimic? ladul lui Dante e plin
de păcătoşi cu nume mari. ladul din Treblinka, de inocenți ano-
nimi. Numele din iadul lui Dante vor rămâne pe veci în litera-
tură. Înveșnicirea lor a meritat suferința. l-a dat un sens. În iadul
nostru, Kostenko, suferințele nu au sens. ladul adevărat e cel în
care suferi fără sens. Mori fără nume. Ca un păduche strivit sub
unghie. „Să lase orice speranţă cine-a intrat” Dar cine să vadă
literele astea de foc la intrarea în Treblinka?
— Hitler... Oare ce loc ar ocupa el în infernul lui Dante?
am gândit cu voce tare.
Moroz zâmbi admirativ:
— Mama ar fi apreciat întrebarea ta.
S-a ridicat gânditor de pe vine. Nu se mai vedea nimic după

Paravanul de fum gros.
— Kostenko, vrei să-ți meşteresc o cruce? Tata m-a învăţat
s i i i
A fac Aluiere. O cruce e ușor de cioplit. Vei purta cruce într-un
infern adevărat.
75
Lilia Calancea
Peste o săptămână, mi-o atârnă de gât. Nu m z

dar nici nu m-am opus.
m bucurat,
— lată cum arată o cruce cioplită de mâna un

spuse pe un ton zeflemitor, dar mâhnirea răzbătu prin
— Şi tu? îl întreb.
— Eu?
Râse cu toți dinţii lui mășcați și sănătoși. Era singurul

dinții intregi în lagăr. Dinţi de prădător. pui
— Crucea mea e un Parabellum. Abia aştept să pun mân

pe el. la ghici al cui creier va zbura în aer, la primul glonț? |
UI uciga;,
tre cuvințe,
76
Partea a opta
Oi, mopo3 MOpo3,

ne Mopo3b Menal.
(cântec popular rusesc)
— Eu sunt inima lagărului! a strigat Lealka la careul de

dimineaţă şi a anunţat că de atunci inainte se va ocupa de hrana
spirituală a prizonierilor.
În fiecare duminică vor organiza fie un concert, fie un spec-

tacol, fie o competiţie sportivă. Duminică nu vor mai primi
eșaloane, deci nu vor lucra. Toţi, fără excepţie, vor participa la
activităţi sportive şi culturale. Chiar a doua zi, Lealka a compus
imnul prizonierilor și în aceeași seară, până la miezul nopții,
nimeni nu a mers la culcare până nu a învăţat cuvintele, cântând
așa cum cerea Lealka. Din inimă! Încă mult timp puteai auzi,
ici, colo, prin baracă, voci murmurând prin somn:
Azi suntem la Treblinka,

Treblinka e destinul nostru.
1. Gerule, măi gerule,/ Nu mă îngheţa (rusă).

77
Lilia Calancea
În următoarele zile l-am zărit pe Lealka cercetând cu atenţie

eșaloanele cu deportaţi. Se apropia de fiecare Vagon, urmărind
atent fiecare chip coborit pe peron. Pe cine căuta? Ce căuta?
Într-o zi a strigat:
— Am găsit!
Şi toată lumea - prizonieri, gardieni și chiar ofiţerii SS — şi-a

îndreptat privirile spre el.
Lealka ținea de mână o femeie. Femeia purta rochie albă,

de mireasă.
— Duceţi-o în baraca mea, porunci el.
Cum apăruse mireasa în vagonul cu vite? Ca mulți alţi nefe-

riciţi, prinși în plină stradă. Fusese deportată impreună cu alaiul
de nuntă. Mirele nu apucase să se dezmeticească bine că fu
mânat cu ceilalți la gazare. Femeia nu opuse rezistență. Nu scoase
un singur cuvânt. Istovită? Șocată? Poate mută?
Seara, după imn, Lealka îi anunţă pe prizonieri:
— Duminica facem nunta!
Mirele s-a găsit îndată. Lealka avea un favorit printre Kapo

de baracă. Se numea Chatskel. Îi ordonă să facă un pas înainte
și faţă de toţi îi lăudă fidelitatea şi servitudinea. Merita o recom-
pensă, nu-i așa? l-a făcut cuiva semn să i-o aducă. Femeia în
rochie albă apăru ca o vedenie. Nimeni nu îndrăznea nici să
sufle în direcţia ei. Un nouraș diafan, pulbere stelară. O minune
din altă lume. Nici oboseala, nici tristeţea, nici rochia care nu
mai era proaspătă n-au putut stinge acea lumină pe care doar
tinerețea o poate menţine într-un corp de femeie.
— Das ist dein Mann, i-a spus Lealka, cu tonul stăpânului

absolut din Treblinka.
78
Stăpânul vieții, al morţii și... al inimii.
S-au respectat toate tradiţiile evreiești. A cântat orchestra lui

Arthur Gold. Au fost mâncare şi băutură din belșug, dar numai
ofițerii SS şi superiorul gardienilor, Moroz, aşezaţi la masa cu
miri, au avut dreptul la tărie. S-a cântat în toate limbile, ale scla-
vilor şi ale călăilor, iar când a bătut miezul nopții, cei mai beţi
s-au pomenit Lealka şi Moroz. Lealka a făcut un semn peste
masă. Toată lumea muţi.
_—— Oberwachmann Moroz! N-am auzit să cânţi cu noi în
seara asta. E ceva în neregulă cu nunta mea? Nu-ţi place nunta
mea?
— Totul e în regulă, a răspuns Moroz.
— Atunci, cântă, ce naiba?! Chiar acum te poftesc să ne

cânţi! Orice!
Nimic bun nu prevestea liniştea, întinsă ca un arc încordat,

peste masa de nuntă.
— Îți ordon să ne cânţi!
Moroz s-a ridicat ursuz de pe scaun. Și-a îndreptat uni-

forma, atingând în treacăt pistolul de la șold. Trase aer în piept
şi începu:
Oi, Mopo000003 MOpO000003,

HE MOPO000000003b MEHA
HE MOPO0003 MEHASSAA
MOero0000 konsasaasia! !
CR BEE
1. Gerule, măi gerule,/ Nu mă îngheţa./ Nici pe mine,/
Nici pe calul meu (rusă).
79
Sunt oare un cdlău?
Lilia Calancea
Face cocoloașe din pâine și se joacă cu ele toată ziulica.
e somn, mornăie un cântec de leagăn. Cred că a pierdut

Ține palma mereu pe burtă și văd după ochi că nu e
Nimeni nu se aştepta să audă un bariton atât de puternic

spărgând liniştea nopții. Ce era interpretarea lui Moroz, dacă
nu urlet de lup, într-un cimitir din mijlocul pădurii? Ame-
ninţător, prevestitor, răzbunător. Fiecare simţi un fior neplăcut
Înainte d
un copil.
in baracă. Uneori, îmi zic că e singurul om normal din lagăr.
la inimă. Doar că nu ştie cum o cheamă. Eu îi spun Katiușa.
Când se așeză la loc, dinspre pădurea neagră începu să bată =" De ce?
un vânt rece. _— Simt că într-o noapte o să-mi vină de hac. O să mă sfâşie

caun obuz sovietic de tip Katiușa.
Nu l-a sfârtecat. Nici după o lună, nici după trei.
_— În iadul ăsta, Kostenko, e un vis să te lași ucis de o femeie.
— Îmi pare că Dumnezeu a fost ieri pe fază, mi-a spus tul-

Îi depun arma la picioare în fiecare seară. Când ajung să mă
burat Moroz a doua zi. O evreică a rămas în viață după camera

de gazare Îţi inchipui? Ori gazul a fost de-a oaia, ori rugăciunea
ei a străbătut fumul, dar a mișcat exact când treceam pe acolo.
Naiba știe de ce... poate din respect pentru miracol... am
stropit-o cu votcă din ploscă și am dus-o în baraca mea. l-am
cerut lui lașa o rochie. Stă ghemuită într-un colţ. N-a scos
trezesc dimineața, îmi vine să urlu.
— Auzi, Kostenko? Oare cum se simte un neprihânit ca

tine când vede zilnic femei goale? Doar sunt și frumuseți printre
ele, nu? Am intrat o dată în vestiarul femeilor, Lealka era deja
un cuvânt de ieri. După privirea-i sălbatică, cred că nu-i în

acolo, cu bestia lui de Bary. Nu știu ce hămăise inaintea mea,
toate mințile. Dacă văd că se chinuie, o împuşc. Până a venit

Iaşa cu rochia, am vrut s-o acopăr cu o cămașă de-a mea. A
sărit ca friptă și a început să urle: „Cămașa lui Nessus! Cămaşa
lui Nessus!'. Nebuna are dreptate. Toţi purtăm cămașa lui
Nessus.
Am văzut-o peste câteva zile. Purta rochia neagră cu flori a
femeii care n-a devenit excepţie. Avuse lașa ceva cu rochia ceea,
dar le-am găsit pe toate lipite de-a lungul unui perete, dezgolite
şi cu părul despletit. Și ştii, Kostenko, pe câteva minute, am
dispărut din Treblinka. M-am revăzut copil în biblioteca școlii,
răsfoind un album cu zeități din Grecia antică. A răsărit în faţa
mea o frescă cu zeițe în mișcare. Umeri goi, sâni acoperiţi cu
mâna, păr despletit până la brâu. O frescă din Pompeii, nu alta.
Dispărusem cu tot cu ele din iad, înţelegi?
dacă o păstrase atâtea luni.

Există două mari tentaţii pentru un bărbat, Kostenko. Să
Moroz mi-a mai vorbit în câteva rânduri despre ea. Vocea!

s-a îmbogăţit cu tonalități noi. Moi. cidă fără să fie judecat și să ia cu sila o
femeie. Într-o lume
80 sl
Lilia Calancea
civilizată, faptele astea sunt controlate de lege sau de religie. În

Treblinka ele nu sunt crime sau păcate. Dimpotrivă, o afirmare
a bărbăţiei. Tu de ce n-ai incercat? De ce nu te tentează? Ce te
reţine? Oricum, vom crăpa aici. Au trecut câteva luni de când
porţi armă. Nici n-ai ucis. Nici n-ai violat. Eşti sfânt, Kostenko?
Nu trecuse nici o jumătate de oră, când m-am pomenit aproape

să le infăptuiesc pe amândouă odată. Moroz rămase primul fără
ra.
apă,
Partea a noua
Cine îl iartă pe Dumnezeu

se iartă pe sine.
La început tata nu pricepea de ce la căderea

nopţii, în spatele barăcilor pentru gardieni, se
pornea, dintr-odată, o forfotă neobișnuit de vie.
Un coleg din turnurile de pază îl lumină: „E ora
polonezelor, bre!“.
Fetele din satele alăturate veneau să li se ofere

gardienilor. Frumos chitite, cu rochii călcate, cio-
rapi transparenţi. Gardienii le plăteau în monede
de aur, inele, brățări, broşe. În zilele când soseau
familii de evrei, aduse de prin ghetourile capita-
lelor europene, buzunarele lor zornăiau deosebit
de seducător. Fiecare familie luase cu sine tot ce
mai putea aduna după vânzarea pe un preț de
nimic a lucrurilor agonisite o viaţă. Fiecare își
ducea viața într-o legăturică. Doar atât puteau lua
cu ei la drumul lung spre necunoscut, plătind în
monede de aur sau verighete pentru o căldare de
pe la staţiile unde opreau vagoanele pline
83
Lilia Calancea
de muşte şi sânge împuţit. Se găseau şmecheri

care nu le mai dădeau apă, după ce luau banii.
De adus o aduceau, dar o vărsau, sub ochii lor,
pe roţile încinse ale trenului. În loc de apă se
alegeau cu un scuipat, urmat de înjurături şi cuvinte
de batjocură: „Voi i-aţi dat apă lui Hristos când
l-aţi mânat pe Golgota?“.
Fetele erau gata să presteze orice serviciu în schim-

bul unui inel cu diamant sau al unei brățări de aur
ce mai păstrau căldura femeilor aruncate în gropile
comune, așteptându-și ceasul prefacerii în cenușă.
Tata ajunse să nu mai suporte vederea corpu-

rilor goale. Nici moarte. Nici vii. Întorcea privirea
de la ele, ori de câte ori o putea face. Alcoolul
nu-l ajuta, ca pe alţii. Vomita exact cât băga în el.
Rămânea treaz, cu toată sila trează în el. Văzându-l
tot mai slăbit, în ultima vreme, Moroz pricepu că
replica lui aiurea cu apele subterane avusese un
efect prea puternic asupra lui. Îl chemă de-o parte:
— Uită tot ce ţi-am spus la beţie. Un lucru știu

precis. Avem și apă ce vine din Bug. Vezi robi-
netul cu pompă de lângă baraca mea? Să bei

numai din el.
Nemaiștiind unde să se ascundă de putoarea

de carne arsă și maţe în descompunere, tata s-â
pomenit că-și petrece serile lângă robinet. Pompa
necontenit apă într-o găleată. Și-o turna în Cap-
lar pompa. lar în cap. Tot Bugul n-ar fi fost în
stare să-l spele de izul dulceag al morţii, de cenușă
umană intrată în plămâni. De imaginea trenurilor
84
intrate în gară. Dumnezeule, cât le detesta! Înce-

pând cu fluieratul de /amento al locomotivei și
terminând cu scrâșnetul frânelor. Blestematele tre-
nuri ce nu mai încetau să aducă pe grătarele din
Treblinka mii și mii de victime din Polonia, Franţa,
Olanda, Belgia, Slovacia, Bulgaria, România, Grecia.
Nici fetele nu-și încetau vizitele. Veneau seară

de seară. Veneau în grupuri. În cârduri. Cu părul
făcut bucle, în rochii cu tăieturi adânci și pantofi
cu toc. După mizeria de peste zi, cu păduchi,
duhoare, strigăte, gemete și blesteme, polonezele
veneau ca o scăpare. Ca zânele din povești, proas-
pete și parfumate, gata să-i transporte pe tărâmuri
feerice. Şi zbirii ucraineni plăteau generos pentru
o oră de uitare de sine.
Unul câte unul, satele din vecinătatea Treblinkăi

începură să huzurească. Comerţul cu bijuterii i-a
făcut gospodari pe mulţi. Stufărişul de pe casele
țăranilor s-a preschimbat în oale. Căruţele în mașini.
Casele de la răscruci în cârciumi şi ateliere. Gardienii
Puteau de acum să schimbe aurul pe lucruri la
care n-ar fi visat vreodată în sărăcia satelor din
care proveneau. Punăoară, un aparat de fotogra-
fat. Raritate de lux. În lagăr apăruse primul obiec-
iv, pe care gardienii însă trebuiau să-l ascundă
bine. Nu fiindcă superiorii ar fi fost contra pozelor
Pornografice, motivul pentru care fusese achiziţi-
nat, ci din cauză că fotografiatul era strict interzis
n lagăr. Un obiectiv fabrică dovezi. Lagărul morţii
din Treblinka nu exista pentru restul lumii.
00
SD
CI
Sunt oare un câldu?
Lilia Calancea
Moroz a fost primul care a priceput sensul inter. a ajuns printre polonezele cu
care venise,
dicţiei şi, fireşte, primul care a încălcat-o. Aparatu

de fotografiat fusese lăsat în folosinţa gardienilo
cu trei condiţii aspre: a) ascuns bine; b) folosit şi
la fotografierea gropilor comune; c) pedepsit o
cine va fi prins cu o poză pornografică pe teri
riul Treblinka 1 (adică sub nasul naziștilor).
Astfel, una din preocupările gardienilor, pe

băutură și poloneze, devenise fabricarea po
pornografice. Un secret sudează o echipă,
misiunea unei orgii dezlănţuite îl ajută pe un
să treacă mai ușor peste sila unei zile. Moi
ştia prea bine, având în subordine un de
de ucigași tineri, fiare cu sânge pe braţe și
feroce. Moartea le încingea sângele. Se me
foza într-un afrodiziac teribil. Tensiunea.
se cerea expulzată. Nu mai putea fi sublima
prin băutură și tutun. Gândul la un desfrâ
plice și la taina din jurul lui îi făcea mai
Mai nerăbdători să-și termine rutina zilnică.
schimbe aurul pe femei și poze noi.
Intr-o seară, un grup de tinere s-a oprit

poarta de fier. Tata a zărit-o îndată. Purta
lungă. Cosiţă lungă. Ochii în pământ. Era.
purpurie la faţă, încât îi puteai ghici de d
lupta interioară. Te așteptai s-o ia la sănăto
orice clipă. Dar n-o făcea. Se temea. De cin
ce? Nu știa oare unde venise? Se prefăe
chiar avea aerul unui animăluț pierdut și aba
Gata-gata să scâncească. Numai unul Dumi
ştie cum
istețe și dornice de peripeții.
Urmează o succesiune de cadre, ca într-un

obiectiv.
Fata duce o băsmăluță la nas. Un gardian beat

o prinde de braţ. Fata se smulge şi încearcă să
fugă. EL o prinde de cosiţă şi o trage ca de-o
frânghie. Copila ţipă de durere. Intervine tata, Îl
imobilizează și îl ameninţă într-o limbă pe care
fata n-o înțelege. Gardianul rânjeşte cu un rând
de dinţi stricaţi. Tata îi pune arma la gât. Gardianul
furios: „Pentru 0 curvă, Kostenko?. O lasă în
pace, dar nu înainte de a o ciupi dureros de sân.
Ce bucăţică a scăpat! Tata îl împinge cu silă:
„Cară-te de aici, Parfeniuk!“. Gardianul pleacă: „Ai
să mi-o plăteşti, Kostenko!“, Tata ia fata într-o
parte. Ştii rusă? Un pic. Ce cauţi aici? Inele, bră-
țări? Fata izbucnește în plâns. Da. Tata scuipă cu
ciudă. Apoi îşi revine. Cine este el să-i pună astlel
de întrebări? Oare gardienii erau mai buni decât
curvuşoarele care plâng? Ei ucideau. Ele se vin-
deau. Iată toată povestea cu zâne şi zmei.
Pe ce vei schimba aurul câştigat? Pe mâncare?

Pe cărbuni? Pe haine? Nu, murmură fata. N-am
nevoie de toate astea. Eu vreau doar să nu mă
mai întorc la el. La cine? La cel care mă bate.
Dacă nu-i aduc aur, nu mai am unde merge. Cine
e el? Cel care a ucis-o pe mama.
86 87
Lilia Calancea
Rareori il căutam pe Moroz în baraca lui, deși mă număram

printre puţinii care îi puteau deschide ușa fără să ciocănească,
Oricum, nu obişnuiam să intru fâră să mă anunţ. De data asta
cap de femeie.
— Intră, Kostenko, spuse ca de obicei.
rupsei un moment de intimitate.

— În fiecare seară facem asta. O curăţ de păduch
leg de unde ii aduce cât lipsesc din baracă. Te ascult

Am raportat în câteva cuvinte situaţia.
— Am mai mult aur decât imi poţi cere.
mă îmbogăţesc, ca să pot face orice în viaţă.
și fără s-o mai întrebe ceva, a condu

gard. i
Îi era silă de sine. Silă de lume. Dar
trebuit s-o întâlnească? Ca s-o piardă înair

poată strânge la piept măcar o dată? P
Sunt oare un câlădu?
lângă care s-a simţit viu. Prima căreia i-ar fi dat

şi viaţa, nu doar aurul.
Își aminti de încăierarea cu Parfeniuk. Oare l-ar

fi ucis pentru ea? Îi reveni în tâmple pulsul săl-
batic... al omului gata să treacă orice vamă.
89
Partea a zecea
Când ajung să-mi amintesc de viața mea inainte de Kostenko,

imi dispar toate culorile. Numai albul şi negrul imi rămân. O
viaţă cu clapele stricate, ca ale unui pian lăsat în ruine.
Tata a fost împuşcat în Varşovia, chiar în primele zile de

război. Nu am amintiri cu el. Lipsea mult de acasă. Auzisem
doar că-i semân mult. Mama, o fire îngrozitor de sensibilă. Dintre
cele care n-au cunoscut altă lume decât a saloanelor cu pian,
mătăsuri, bibelouri, dantele şi pene. De când mă ţin minte, ne
priveam una pe alta cu multă îngrijorare. Din cauza vârstei mici,
nu puteam încă să-mi dau seama ce anume mă neliniştea. Simţeam
doar că mama trăia într-o lume prea fragilă. Oricând putea să
dispară. Oricând puteam să rămân orfană.
Mama imi întorcea ca în oglindă neliniştea. Nu mă încadram

deloc în decorul ei, cel fără de care nu-și putea imagina viaţa.
Mă lăsau indiferentă pianul, partiturile, rochiile de mătase, biju-
teriil, ciorapii cu dantele, aromele din sticluţe. Chiar şi prăjitu-
dle de pe tăvile de argint imi stârneau mai puţin interes ca ei.
Din cauza mea nu şi-a mai dorit copii. N-ar fi suportat incă o
trădare a cărnii.
9
Lilia Calancea
„Eşti din altă plămadă”, mă consola bunicul Gustav, tată]

mamei, luându-mă la el în vacanţele de vară. Numai cu el mă
simţeam bine, în căsuţa din inima pădurii, printre lucruri rudi-
mentare. Fiecare cu un rost. Nimic de prisos. Trăia refugiat acolo
de vreo zece ani, după moartea bunicii; eu n-o prinsesem în
viaţă. Şi avea un prieten care ţinea o fermă la marginea pădurii.
Obişnuia să ne aducă bunătăţi şi noutăţi din lume în fiecare
seară. Bunicul il răsplătea cu povești din pădure. Era un poves-
taș fără pereche. Vorbele lui pline de miez și alese cu grijă, ca
orice lucruşor din casă, mă linişteau și mă legănau. Adormeam
înainte să fi plecat musafirul. La sfârșitul unei veri, bunicul muri,
iar căsuţa fu ocupată de noul pădurar; eu expediată mamei,
la Varşovia. Cu o carte subsuoară. Dornrăschen, von Gebriider.
Grimm.
După moartea tatei și a bunicului, am rămas fără resurse și,
ca să nu murim de foame, ne-am refugiat cu mama în satul
Malkinia, la o mătuşă îndepărtată care trăia singură. Fâșiile
nesfârșite de păduri, zărite încă de la geamul trenului, mi-au
adus aminte de bunicul Gustav. De viața noastră liniștită, înstră-
inată de forfota lumii. Eu m-am bucurat. Mama s-a cutre-
murat. Înţelese în cele din urmă că nu mai avea nicio șansă să
revină la viaţa de până la război. Gara din Malkinia era staţia ei
terminus.
Mama suferea cumplit. Îi lipseau societatea, comunicarea

cu oamenii şi ovaţiile după interpretarea la pianul cu coadă de
1. Frumoasa din pădurea adormită, de Fraţii Grimm

(germană).
92
lângă fereastra salonului cu draperii catifelate. Când se apuca

de plâns — arăta ca o copiliţă obijduită, cu partiturile strânse la
pieptul cu dantele —, mă apropiam de ea s-o strâng în braţe. Nu
avea rost să plâng şi eu. Căutam alte căi de consolare. Bunăoară,
după ce o lăsam să se umfle de plâns, o pofteam pe taburet, cu
faţa spre pervaz, sprijinind partiturile de crucea ferestrei.
— Imaginează-ţi că e pianul tău. Cântă! Eu voi intoarce

paginile. Îmi faci semn cu capul, da?
Așadar, în loc de pian avea un pervaz scorojit, pe care, sub

degetele ei lungi și fine, fugeau gândaci negri în bemoli şi diezi;
în loc de candelabre avea o candelă cu ulei rânced și un muc
de vată; în loc de public ne avea pe mine şi pe mătușa surdă
care împletea zile întregi intr-un balansoar vechi și scârțăitor.
Pentru cine împletea? Nu ştia nici ea, sărmana. Seara despletea
totul, dimineaţa începea de la capăt. Nici mama, nici eu nu ne
apropiaserăm suficient de ea încât să-i punem această întrebare
simplă. Fiecare dintre noi trăia în lumea sa imaginară. Ca nişte
copii legaţi de jucăriile lor. Mama de partituri, eu de cartea cu
poveşti, bătrâna de andrele.
Câteva săptămâni mai târziu, balansoarul a incetat să mai

scârțăie şi andrelele au căzut în poală. Casa trecea la un nepot,
pe care nu-l văzusem niciodată. Apăru în aceeaşi zi, dintr-un sat
vecin. Un tip cleios, nespălat, cu două degete lipsă la mâna stângă
şi care, din prag, a început să ne bănuiască de omor premeditat.
„Am să vă trimit înte-un lagăr de muncă forțată”, striga la noi peste
trupul bătrânei. Mama a făcut o criză de isterie şi până seara s-a
spânzurat la marginea pădurii. Ciuntul s-a ogoit, ca prin minune.
|
Lilia Calancea
M-a ajutat s-o dau jos de pe cracă şi s-o îngrop cum se cuvine.
O cuse de ochii lumii, fireşte. Mi-a dat bani, un sac de cartofi
şi m-a lăsat singură în casa pustie.
O îngropasem ca pe o păpușă, într-o cutie cu dantele, din

care nu era s-o mai scot niciodată. Aveam 15 ani și o lume
întreagă de înfruntat. Dar mai întâi foamea.
M-am descurcat câteva luni. Apoi a venit iarna și în beci mai

rămăseseră câțiva cartofi pe care îi păstram pentru primăvară.
Cu banii nu mai puteam cumpăra nimic.
Am cercetat casa în lung și-n lat, până am dat de o puşcă

de vânătoare în cerdac cu o lădiţă de cartușe alături. Mai mult
în joacă, am agăţat-o pe umăr și am pornit spre pădure. Sub
copacul în care se spânzurase mama am zărit un iepure. Nici
acum nu știu cum s-a întâmplat. Palmele singure s-au mobilizat,
fără vreo legătură cu capul. Am aruncat puşca în iarbă, speriată.
Cum am putut să ucid? De unde abilitatea de a trage? Oare se
transmite prin sânge, cum auzisem prin poveştile bunicului
Gustav? Tot de la el știam că bunicul meu de pe tată fusese
lunetist. Mi-a venit să plâng. Maţele însă mă frigeau mai mult
ca lacrimile. Am luat de urechi iepurele călduţ și am plecat spre
casă
Au urmat săptămâni în care am cutreierat fiecare potecă,
pădurice, câmpie, mal de Bug. Am ajuns să cunosc orice tufă
pe o rază de zeci de kilometri. De armă am avut mai mult nevoie
să mă apăr de oameni, nu de vreo sălbăticiune. larna a fost gre

sefa Du atata Ea : dj : e
și foamea îndărătnică. Familiile cu mulți copii nu mai aveau €
: za Sua ta 3 z : ă am
pune în gură și nevoia îi impingea să fure. Mulţi au aflat că a
94
pușcă şi m-au ocolit o vreme. Credeau oare că voi fi în stare să

trag intr-un om? Se pare că înfățișarea mea era convingătoare.
Inspiram frică. Slăbisem, mă lungisem, priveam lumea prin luneta
armei. Adormeam cu pușca lângă mine. Mai întâi din frică, apoi
din plăcere.
Într-o dimineaţă mă trezii cu un straniu sentiment de rușine

amestecat cu plăcere. O plăcere nouă, neinţeleasă până la capăt
Poate interzisă. Îmi era rușine tocmai pentru bănuiala din urmă.
Îmi doream să prelungesc ceva rușinos, chiar și cu ochii deschişi,
smulși din vis. Și ce vis!
Se făcea că merg prin pădure cu pas de prădător, atentă la
fiecare foşnet. Pe măsură ce inaintez, îmi simt cureaua puştii
frecându-mi-se de sâni. Îi privesc: sunt goi. Cu fiecare pas mă
dezgolesc, fără să mișc un deget. Hainele dispar, una după alta,
până rămân goală pușcă. Goală cu puşca. Peste pădure pogoară
o linişte tainică. În razele apusului zăresc un pui de căprioară.
Mi se alătură firesc. „Ce straniu”, îmi spun. „Dacă sunt goală nu
inseamnă că nu pot ucide: Şi numai ce m-am gândit, că îndată
țâşni lapte din sâni. Prin sfrcurile întărite, laptele se revărsa în
jet Până să mă dezmeticesc, două braţe m-au lipit de un trunchi.
Sute de guri lacome, apărute din ramurile de pini, s-au năpustit
asupra mea. Guri de femei, bărbaţi, copii, bătrâni. Fiecare căuta
să mă apuce de sfârcuri. Doar două aveam. Furioase, celelalte
s-au înfipt în carne, sugând-o de pe coaste, de pe buric, de pe
coapse, dintre coapse. „Lapte! strigau gurile înfometate. „Lapte
de fecioară!“ Mă Sugeau ca pruncii. Mă durea, dar îmi plăcea.
M-au chinuit până la suspinul eliberator.
95
Bas
Lilia Calancea
Visul nu s-a mai repetat. Am prins să tânjesc după suspinul
acela rușinos și plăcut. Într-o după amiază n-am mai răbdat și

am urcat cu pușca în cerdac. M-am oprit lângă ferestruica ovală
cu vedere spre pădure. lată de unde izvora visul meu. De unde
acele guri flămânde. Am inchis ochii şi m-am văzut mergând
goală printre pini, cu pușca lipită de sfârcuri. Dar nimic. Nimic
n-am mai simţit. Ochii au început să caute neliniștiţi prin cerdac.
Ce anume? Razele apusului mi-au indicat locul. Un cufăr vechi,
lipit de perete, un țol vărgat deasupra. M-am dezbrăcat și m-am
așezat goală pe el. Pușca singură și-a fâcut loc între coapsele
mele desfâcute. Era vie pușca mea. Dură, caldă, protectoare.
Aştepta s-o mângăi. Altfel. Ca o femeie. Am continuat până
mi-am simţit sfârcurile întărite și laptele plăcerii picurând pe
țol... N-a mai fost suspinul acela nevinovat din vis. Fusese o
împușcătură. Nu umărul, ci şoldurile se izbiră de perete şi
carnea se cutremură în deflagraţii dulci, izbăvitoare. Topită de
recunoștință, am lins pușca de câteva ori. În sfârșit, amândouă
descărcate.
Într-o zi a apărut beteagul cu două degete lipsă. S-a bucurat

că mă găsi vie, fapt ce m-a pus în gardă. A venit cu o căruță
încărcată de legume. Le adusese pentru mine, cică. „Eşti numai
piele şi oase, ar trebui să te îngraşi puţin.” L-am privit bănuitor.
Sunt un porc, ca să mă îngraș? Foamea le sugea minţile oame-
nilor. Dacă intenţionează să mă bage în cârnat...
A rămas câteva zile în casa lui, unde nu-mi mai puteam găsi
locul. Deși încerca să nu se trădeze, îi scăpa câte o privire lacomă.
Nu refuzam mâncarea. Îmi ziceam că pot să mă apăr ma! bine
96
DC
pe stomacul plin. N-am luat în calcul însă un detaliu. Încă nu

ştiam că un om beat are puterea unei bestii. Într-o seară m-a
legat și m-a bătut. A doua zi, când mi-a văzut trupul vânăt, s-a
speriat. Mă speriasem și eu. De reacţia lui. A căzut în genunchi,
ca în faţa unei icoane. Credeam că şi-a ieşit din minţi. M-a dez-
legat îndată și mi-a pus comprese reci pe tot corpul. „lartă-mă,
iartă-mă”, bolborosea tremurând. „Nu trebuia să fac asta. Gata,
plec, altfel te nenorocesc“ Mi-a lăsat toată rezerva de mâncare
și mi-a poruncit să mănânc bine, până se intoarce. A revenit
exact peste două săptămâni. A adus cu el o ladă. A scos o rochie
lungă, mărgele, pantofi de lac, ciorapi, lenjerie.
— Acum e rândul tău.
Mi s-au aprins ochii. În sfârşit! Voi avea ce pune pe mine ca

să fug din blestematul ăsta de loc. Din casa în care am devenit
orfană. Îmi trebuiau doar bani de drum şi haine potrivite. Le
aveam. Mi-a pus planul evadării în palmă, bestia. Gara nu era
departe.
S-a apropiat şi mi-a cercetat atent locurile pe care le învine-

țise. Se refâcuseră perfect. Pielea, albă ca varul.
— Săte vinzi scump, auzi?! Așa piele frumoasă rar întâlnești

prin mlaștina noastră. Am să te învăţ cum să-ți târguieşti fecioria.
Ține minte că ai între picioare o bijuterie nepurtată. Așadar,
scumpă. Dacă mă asculţi, devenim bogaţi.
Pe dracu bogaţi. Ştiam ce va face cu banii. Îi va bea până la

ultimul zlot.
97
op
Lilia Calancea
Descoperisem lagărul chiar în primele zile de Vânătoare

Sue chiar iara SRR Nu pentru că era vizibil, dimpo.
trivă, pentru că cineva incerca să-l ascundă. Ținteam o rață să.
batică deasupra Bugului, când am auzit primul foc. Nu venea

de pe malul fluviului, ci dintr-o poiană cuibărită în pădure. M-am
îndreptat spre ea. Pe drum am mai auzit câteva focuri. După
vreo trei kilometri m-am oprit. Nu mai Puteam inainta din cauza
unui paravan. De jur imprejur, poiana fusese izolată printr-un
perete viu de verdeață. Kilometri de fâșii de sârmă ghimpată
camuflate cu snopi grei de crengi de pin. Am urcat în cel mai
inalt copac, un pin cu crengi ca scărițele, regretând lipsa unui
binoclu. Dincolo de paravan se petreceau lucruri ciudate. Uneori
se auzeau glasuri în germană. Schnell! Schmell! Alteori, într-o
limbă necunoscută [Ileuduze! IIlsuduue ! Cel mai mult insă mă
nedumeri fumul gros şi dens care urca la cer dintr-o groapă
uriașă. Și mirosul de grăsime topită, care m-a dus cu gândul la
o fabrică de prelucrare a cărnii. Dar nu mi-a plăcut mirosul. Era
strident, dulceag şi înţepător. Locul însă mă atrăgea ca un mag-
net. Veneam zilnic până la paravan și urcam într-un pin. Aș fi
dat orice ca să aflu ce se petrecea înăuntru.
După câteva săptămâni, puteam face drumul dus-intors cu

ochii legaţi. Într-o zi, doi bărbați în uniformă cenușie s-au apro-
piat râzând de pinul meu. Le înţelegeam vorba. Bunicul Gustav
vorbea deseori în germană cu mine. Era limba copilăriei lui.
— Ştii ce-mi place să fac în pădure?
— Să te pişi.
— Sunt prea educat pentru așa porcării.
98
Sunt oare un câlău?
Atunci, să compui un nou imn pentru prizonierii din
Treblinka?
_— Etwas anderes?
— Nichts.
__ Să ascult. Fiecare foşnet, pocnet, trosnet. Viaţa.
A oftat visător.
Mi-a încremenit aerul de sub nări. M-am făcut una cu copa-

cul, Seva i se amestecase cu sângele meu. Pulsul imi bătea în
urechi. Tobe în agonie.
— De la atâta linişte, incepe să mă doară capul, Kurt. Prefer

lagărul. Acolo măcar ai în cine trage.
— Păi, şi aici. Uite!
Scoase arma din toc şi ochi un pin din faţa lui. Trase de
câteva ori. Patru conuri, trei scorburi, o veveriţă. Nu-mi puteam
rupe ochii de la mâna lui. Opt gloanţe fără reîncărcare. Ce biju-
terie de pistol! Degetele au prins să-mi tremure. Aş fi dat orice
să-l ţin în palmă. Mi se întăriră sfârcurile.
Şi iată că apare beteagul şi-mi poruncește să pătrund pe

teritoriul lagărului.
— M-am înţeles cu peştele care duce fete pentru gardienii

ucraineni. Zbirii plătesc cu aur și pietre scumpe. N-ai uitat cum
team învăţat? Să ceri dublu sau triplu pentru prima dată. Ai
înțeles?
Era gata să mă amenințe, dar n-a fost necesar. Abia de-mi

stăpâneam bucuria. Răspunsul a ieșit glonţ. Opt gloanţe. Fără
reîncărcare:
— Vreau inel de aur şi cercei cu perle!
99
Lilia Calancea
— Bravo, a bătut din palme cleiosul. O să ne înțelegem de

minune!
M-am uitat cu greață la locul unde îi lipseau degetele. Sper

că l-a durut.
Ne-au dus în trei căruţe — caravană —, ca să nu ne murdărim

încălțămintea de noroi. Trebuia să fim o marfă atrăgătoare. Sub
noi, lăzi pline cu ţuică, vin, colaci. Tot felul de bunătăți de casă,
pentru care gardienii plăteau insutit. Eram douăsprezece fete.
Doar pentru mine era prima oară. Eram singura care mai purta
cosiţă. Celelalte, tunse scurt — şi cu o poșetă în braţe, loc pentru
aurul pe care urmau să-l câștige. Eu aveam două buzunare. În
unul țineam o batistă, în altul pumnul strâns.
— Să nu dea Domnul să te uiţi în groapa care fumegă, ai

înţeles? mi-a spus una.
— Bine.
— În rest, să nu-ţi fie teamă. Totul se petrece foarte repede,

mi-a şoptit alta.
O voce nouă îmi explică mai pe lung:
— Când ajungem acolo, sunt deja beţi și nu mai pot

mare lucru. În schimb, buzunarele le sunt pline cu tot ce ne
trebuie nouă. Fix la miezul nopții porţile se închid. Bal încheiat.
— Ca în Cenușăreasa, chicoti cineva ironic.
— N-ar trebui să ne plângem. Cât aur am adunat în trei luni

nu câştigă alţii în trei vieţi. Lagărul din Treblinka e o binecu-
vântare pentru noi. Un dar de la Dumnezeu! Numai de-ar ține!
Numai de-ar ţine, Doamne!
100
ÎN CI
— Lasă, că vei da de gust, mă linişti vecina, văzându-mă

căzută pe gânduri. Uite ce ineluș simpatic am câştigat, și imi
intinde mâna dreaptă. Subţirel şi delicat. Așa ceva nu găsești
nici în magazinele din Varșovia.
— De unde au gardienii aur?
— Asta nu ne privește.
Şi am ajuns la groapă.
Cea în care nu aveam voie să privesc. Prin fumul dens răz-

băteau picioare și mâini omeneşti. Nu putea fi adevărat! M-am
apropiat de margine ca să văd mai bine. Fumul îmi zgâria ochii,
gâtul, stomacul. M-am cutremurat. Ochii și mintea omului nu
sunt făcute pentru a vedea așa ceva. Mi-am scos, cu mâini tre-
murânde, batista din buzunar. Îmi veni să vomit. Un bărbat m-a
apucat de braţ şi m-a tras spre el. Un gardian beat. L-am respins
cu furie, însă a reușit să mă prindă de cosiţă. Ce durere! A apărut
altul şi m-a tras spre el. Mi-a pus căteva întrebări care, lângă
Şroapă, îmi păreau atât de absurde! Atât de fără rost! Erau îmbră-
caţi în negru. Toţi. Demoni cu înfăţişare umană. Beţie, răsete,
fum, strigăte. Iadul. Asta ascundea paravanul verde la care am
Visat atât. Nu se poate! Ce naivă am fost! Ce monstruos de
naivă poate fi mintea unui om!
Mi s-a făcut rău şi am început să vomit. Cel cu întrebările,

Singurul treaz, m-a dus la un robinet. A început să pompeze cu
mâinile, tot uitându-se straniu la mine. Apoi mi-a poruncit să
nu mă mișc până se întoarce. A revenit cu sufletul la gură. Mi-a
umplut buzunarele cu inele, brățări şi alte bijuterii din aur și m-a

întrebat:
101
Lilia Calancea
— Îşi ajunge?
Buzunarele grele îmi trăgeau rochia la pământ. Stăteam țea-

pănă în faţa lui. Plină de aur și plină de silă. Aşteptam să-mi
spună ce trebuia să fac.
— Să nu te mai văd pe aici! Auzi? Pleacă îndată! De mai

revii, te impuşc cu mâna mea!
Arma lui! M-am întins spre arma lui ca spre o salvare.

Singura legătură cu viaţa normală. Cea în care oamenii trag în
animale, nu în oameni. M-a prins un nou val de vomă și am
fugit.
Ajunsă acasă, m-am urcat în cerdac. Lângă ferestruica ovală

ce dădea spre pădure mi-a venit dintr-odată să urlu. Urletul meu
ar fi zguduit câteva sate din imprejurimi. Dar el explodase ină-
untru. În mii și mii de cioburi înăuntru. În mii și mii de guri
acoperite cu țărână. Pe care nu le mai auzea nimeni. Strigăte
negre. Multe. Mute.
Gura mea devenise o groapă de cadavre.
Din clipa aceea am muţit.
L-am dat câteva brățări bestiei. Restul am ascuns în cerdac.

Mă pregăteam de evadare. Aveam totul. Rămânea doar să adun
provizii de mâncare pentru drum. După cum am presupus,
beteagul a schimbat totul pe băutură. A intrat într-o mahmu-
reală fără de capăt A dispărut pur şi simplu de acasă. Îmi con-
venea. Aveam nevoie de câteva zile ca să diger tot ce văzusem
în poiana cu morţi. Nu-mi ieșea din minte nici gardianul Care
imi umpluse buzunarele fără să-mi ceară nimic în schimb. Privirea
102
lui o regăseam oriunde. În oglindă, în farfurie, în pat, în puşcă...

Puşca! Ce straniu ţinea el pușca! Un om care a tras măcar o
singură dată în viaţă nu o ţine ca el. Fleacul ăsta m-a chinuit
câteva nopţi. În a treia seară am plecat din nou spre lagăr. Porţile
erau deschise. L-am găsit uşor. Era lângă robinetul cu pompă.
Părea că nu-i ajunge toată apa ca să se spele. M-a privit ame-
ninţător.
— De ce te-ai intors?
Stăteam înțepenită în faţa lui. Nu puteam articula un cuvânt.

— Zi ceva! Eşti mută?
Am privit îngrozită spre groapă.
— Kostenko! strigă de departe un gardian cu epoleți de

argint.
Se îndreptă cu pași grăbiţi spre noi şi se opri în faţa noastră.
— Vrei să-mi explici ce se întâmplă aici?
Kostenko îşi trase prosopul ud de după ceafă, încreţindu-şi

fruntea ca un om ce înfrunta o mare durere.
Mai întăi i-am simțit privirea răstignindu-ne. A urmat comanda,

ca un zbierat:
— După mine, în baracă, înainte, maaaaarşșş! Amândoi!
Se numea Moroz și ela pus la cale evadarea noastră.
103
Partea a unsprezecea
Din cenușa noastră va creşte

pomul ispitei.
— E a treia oară când văd minuni în căcatul ăsta de lagăr,

Kostenko. Zău că încep să cred intr-un ochi ceresc. Zgâtia asta
de fată e singura ta șansă. Cunoaşte orice potecă de pădure pe
o rază de zeci de kilometri. Artemis in stihia ei, nu alta. De ce
taci? N-ai cum să mă duci de nas cu muţenia ta. Am văzut cum
o conduceai până la gard, în prima seară. Ţi s-a schimbat până
şi mersul. Ai devenit un prădător. Mascul lângă femelă. Gata să
sfâșie pe oricine ar atinge un fir din cosița ei. Fi bine, Kostenko,
v-aţi găsit la timp. Acum trebuie să plecaţi! Cât mai repede. În
trei zile totul va fi gata pentru evadare: bani, monede de aur,
mâncare, pușcă şi gloanţe. Ah, da! laşa va găsi un mantou pen-
tru... cum o cheamă?
— Elena.
laşa făcu rost de mantou, chiar în aceeași seară. Verde. De
culoarea pinilor. Pe eticheta din dos scria „Rita”
105
PE e e
|
=
Lilia Calancea
— Îţi voi lua locul în turnul de pază. Când SS-iştii

de seamă, veți fi părăsit de mult pădurile. SR Pita
— Dar asta inseamnă sacrificiu! Te v i

2 YOr prăji pe pră
tare!
VIU. S € De
— Kostenko, lasă tânguielile. E doar un ba
salvez trupul, tu sufletul. Merge?
— Cum? Ce să fac?
rter cinic, Eu iţi
—Să mergi la mama şi să-i Spui să te prive

spui că eu te-am trimis... și că are în faţă
Dostoievski. Mergi cu bine, Alioșka!
M-am cutremurat. Îmi auzeam

mic în lagăr.
ască bine... să-i

Personajul ei iubit din
Pentru prima oară numele
— Adio, Alioşka K_! IAs, ne xypuca!!
Am evadat în noaptea de 13 aprilie. Pentru Prima oară am

ridicat ochii la cer cu speranță. Dar acolo nu era în
Că niciun
Dumnezeu. Doar un ochi galben,
mijit pe jumătate. Poate a]

pictorului care potrivea în minte cum să amestece mai bine
culorile pe pânza Doi inocenți evadați din infern. Cine era pictorul
acela? Satan? Câştigase oare pariul cu Dumnezeu? Cel care,
după ce mâzgălise cu dispreţ prima sa creație, Doi păcătoşi iZgo0-
niți din rai, reluă pensula promiţându-i o lucrare cu adevărat
diabolică? Infernul inocenților. Treblinka!
1. Mergi, lasă tristețea (ucraineană).
106
a riscat Moroz ca să ne salveze? Eram oare prieteni?
ce a riscă | |
i uebare. Neaşteptat ar fi răspunsul. Cum să-i explici cuiva
-cea intrebare
Greaintrebare. i
ca te-ai simţit prie

ărăsi pentru totdeauna? | |
În noaptea evadării Moroz veghea din turnul cu proiectoa-
nse peste pădure. Putea oricând să fie chemat de supe-

E ici el nu era prost. A ales bine data evadării. Era în
SE la organiza un meci de box, sportul său preferat.
pet antrenamente zeci de evrei voinici, aleşi de la rampă
d pentru meciurile de sânge cu luptători i dea mesele
de robuşti care i-ar fi putut riposta măcar de câteva pi cică
de a fi zdrobiţi. Altfel, ce distracţie? După ce le dezbătea dinţii,
ii topea și iși confecţiona trofee. O dată a
tenul lui doar cu cinci minute înainte de a-l
dacă erau de aur, i

doborât un voinic deosebit de rezistent. Spre nenor ocul lui, avea
câțiva dinţi de aur. Lealka a făcut din ei un inel pe care îl purta

sub mănuși la fiecare meci. Îi bătea pe toţi până la sânge. În serile
cu victoriile publice (în faţa colegilor de carieră), după he
curgea şampania. După şampanie, somn dulce. MI a fost bine
pus la punct din timp. Până a ultimul minut, ultimul detaliu.
Moroz a devenit precis şi calculat ca nemții. Tadellos!
_— Kostenko, mi-a zis la despărţire, aveţi la dispoziție cel

puţin şase ore liniştite. Spre dimineaţă iţi voi da un semn.
— Ce semn?
A rânjit parşiv, ca în prima zi în Treblinka.
— Vei vedea. azi
După miezul nopţii ne-am oprit pe malul Bugului, să ne
tragem sufletul. Tot atunci m-a străfulgerat un gând. Nu cumva... ?
107
Lilia Calancea
Despre ce semn vorbea? Să fie oare o trădare de ultimă clipa?

Cum să-l văd? Când? Înainte de ultimul glonţ tras în ceafăy )
La patru dimineața am simţit un proiector de lumi
spatele nostru. Ne-am oprit incremeniţi. Deci asta era?!
A urmat o deflagraţie puternică. Totul s-a luminat în jur.
Ne-am intors cu faţa spre lumină. Cu faţa spre lagărul din e
fugiserăm cu câteva ore în urmă.
Am căzut în genunchi, izbucnind în plâns, cu faţa în palme.
Abia atunci am înţeles totul. Moroz îşi împlinise visul, Tinea
în mână un Parabellum. Arma la care visase luni de zile. „Cea
care trage înainte să gândeşti”, cum îi plăcea să repete. Un glony
era deja în craniul lui Lealka. Glonţul puţea a benzină. Ca şi
mâinile lui Moroz. Ca şi hainele lui. Ca şi hainele lui Iașa şi ale
nă pe
altor evrei complici la răscoală.

Treblinka ardea ca o torță.
Acesta era semnul lui Moroz.
Pregătise din timp plecarea mea. Şi o răscoală în infern.
Doar câțiva s-au salvat.
Printre ei nu era Moroz.
În ultima legătură cu provizii, Elena găsi un obiect ciudat

înfâșurat intr-o cârpă. Mă privi întrebător. Trebuie să fie de la
Moroz, i-am spus.
Scoase un pistol. Lângă trăgaci — o scrisorică. Mâinile au

început să-mi tremure. Scrisul lui Moroz:
E cadoul meu de nuntă pentru Elena. Un Parabelum, Al vostru, M.
108
Există sau nu Dumnezeu? imi răsună şi azi in cap vocea lui
Să a, tocmai văzând tot iadul ăsta, omul va înţelege că

sa - te așa. Că e impotriva firii umane ce face el. Poate
a E vrea Dumnezeu de la el: să inţeleagă singur cum
pai sait Dumnezeu. Nicio supraveghere. Niciun mar-
taia rozăviile lui. Că nu e pic de viaţă în tot ce face el fără
ora Nei Că unde nu e viaţă, nu e nici Dumnezeu.
E e i e Dumnezeu, totul ti
Va putea oare Omul să-l nască din nou pe Dumnezeu?
109
Ultima parte
Ai fost şi vei rămâne prima

pe lista rugăciunilor noastre.
În cer şi pe pământ.
Am regăsit-o pe mama la Viniţa, în casa părintească. Pentru

o clipă, am simţit suflarea lui Dumnezeu pe creștet. Tot așa o
simte pruncul la ţâţa mamei. N-am avut insă putere nici măcar
să plâng. lar bucuria regăsirii durea ca o măsea cu puroi la rădă-
cină. Partea de sus părea intactă. Partea de jos sfâşia carnea. Nu
era O regăsire oarecare, la îndemâna oricui. Era o regăsire după
infern. Conştientă. Bucuria conştientă doare din rădăcini.
Peste ani, voi afla că dorul meu de casă nu mai avea nimic
cu ograda părintească. lar timpul, cinic, mă va pedepsi şi mai
crunt: imi va preface dorul de casă în dorul de lagăr. Mă va face
să tânjesc după locul care era să mă omoare. După omul care
mi-a păcălit moartea timp de câteva luni. Omul care m-a născut
a doua oară. Moroz.
1
—— m pa
Lilia calancea
Vra o seară rece și umedă dle octombrie când lam zărit

Statea mie și zpribulit In ploate, mal sus «le staţia de troleibuze
din Surada Cosmonauţilor Laş Îi recunoscut oriunde silueta.
O urmârisem luni de zile din turn, Încă o mat purtam pe
retină, ca și a altor prizonteri alin baraca lui. Dar cm sa-l
Intâlnesce pe o strală din Chişinau? Cum scăpase laşa din
Treblinka?
Avea aerul unu om care Îşi aşteaptă trenul de câțiva ant, Dar
nu În gară, ci lângă Maternitatea nr 2. Am ezitat înainte «de ad
ahonla Ne stiam dinte o viaţă unde eu eram călăul şi el victima.
Nu mat era în pădure prinşi Inte pătenjeniş ale sârmă him
pată Ne alla pe o atrasă le prag cu trecători visătoni, în pat:
sleau și umbrele Ari săi oare aa pumnii la mine? S-ar Î
rabat? Cât mi-a ÎN dorit să (i fost atăt de simplu, Purta o
povară pe cane nici Atlas nu car Îl ohoit să mt ta le pe umeri,
Pare pentru tel mute, căt să fău pi Nerăbilătur, vam
Năpuatit aupra lui
liga! Na recungu?
Omul mă privi absent și tulbure, ca un înecat «de pe fundul
ului
Jaga Sunt Waclunann Nontenhu!
Cin ini event, iba în pline Rosii printe acri
Vp cel iat lay hr pe care Lam cunoscut viwdată.

Ala lupă ce bai auzit vocea = dar e stiexe oare violată
vapul meu? an știut că mu it steenave amintea Pl era, În
ie și oase, Vorbea stins și alei, ca un atm careşi loseşte
l
Sunt oare un citi?
maori glasul. Scotea cu greu cuvintele din el de parcă le aduna

de pe fundul unei gropi
1 locul sta a fost ghetoul evreilor din Chişinău. Exact
când eram noi la "Tehlinka. Aki i-au ținut Infametaţi, nespălați,
insetati. Mureau ea muştele, «le febră tihonlă, dacă nu erau bătuţi
pă la moarte. lar în o tombrie "41 au inceput deportânile spre
bgărele morţii Mulţi copii au murit. Acum se nasc pe același
be Lucrez paznic la maternitate
Am intrat în prima cafenea teşită în cale. Când ne-am văzut
cu două pahare «de ceai Borbinte şi chille în faţă, l-am rugat
Povesteşte, laşa
Sam că aveam să aud multe lucruri pentru prima oară
Pistă poveşti care na se vor povestite. Nu oricui Pentru că nu
pot tațelese până a capăt Pentru că nimeni mu face dreptate
în ele Nici Satan nici Dumnezeu, Dle rămân mute şi mor în
oameni care le poartă, Mtrezese oxlată cu carea lo
Cu dai ani înatute dle Treblinka, laga cunoscuse o fătăe la
Ola. Nu apucă să ve apropie mat We ude ca, că părinţii o
Naveră a Chisiău, cu et. A vănvas cu mele ei, Shula Nate l-a
pomii va cante, Dar lumea sa schimbat. Războiul a încurcat
ate cărările şi destinele laşa a ajuns în lagăul sti Treblinka
Suta, în ghetoul din Chişinău. 100 ste grame «de piine pe 2.0
Mottie de Dor pe zi şi mămăligă Mai tărziu, ni atăt Zilnic
mun ste (Dare pină a 30 ste oxneni, A apărut un arina
în ghetou, Shula avea gtijă «de cei IN de copii cu vârste cuprinse
de | şi 6 ani şi de pate sugari. Cl unea brutărie din ghetou
va închis Shu a hotărăt pentru un gest pretu urmilitor:
NA
|
dp
Lilia Calancea
— Shula mea era mândră tare. Shula imi răspundea doar

mie la diminutivul acesta, povestea așa. Pentru restul lumii era
Shulamith. Din Cântarea Cântărilor... Eu ştiu că Shula ar A
preferat să moară de foame. Sau să se sinucidă. Aşa procedează
oamenii prea mândri sau prea laşi. Oamenii care nu mai au
părinţi sau copii. Dar Shula avea 42 de guri infometate, care ii
cereau intruna de mâncare. Orfanii din ghetou au trezit în ea
cel mai puternic instinct din toate timpurile, al maternității. Pentru
a-i hrăni, acceptase să se culce cu jandarmii de sub conducerea

celui mai corupt comandant de gamnizoană, Dumitrescu.
Dar a avut şi ea noroc, dacă se poate spune așa despre o

femeie aruncată în condiții mizerabile de ghetou. Partenerii ei
nu se schimbau. Era unul și același jandarm care o vizita noapte
de noapte, aprovizionând orfelinatul cu o cantitate de produse
pe care nu şi le-ar fi putut procura nici dacă ar fi trecut prin
patul ei toată gamizoana. Se numea Lucescu. Shula deveni prima
lui femeie. Ambii iși pierduseră inocenţa în ghetou, pe un ceargaf -
cu păduchi.
Cu vremea, Lucescu se atașase tot mai mult de ea. Aflând

de planul deportărilor din octombrie, înaintase câteva demer-
suri pentru a fi lăsat să escorteze ultimul convoi de orfani din
ghetou spre lagărele din Transnistria. Refuzat. La ieşirea din
Chişinău, convoiul de evrei, deportat spre lagărele morţii, intra
sub controlul Companiei 23 de Poliţie. Lucescu ştia că în dimi-
neaţa lui 31 octombrie iși va vedea pentru ultima dată prima
lui femeie. Își ceru iertare de la ea, lângă căruțele încărcate cu
orfani, gata de drum. Când convoiul se topi sub ploaia rece,
Lucescu îşi trase un glonţ în cap. La poarta ghetoului.
114
E 0
Sunt oare un calu?
— Chiar pe locul unde ne-am întâlnit azi, Nostenka
Nu l-am întrebat cum aflase toată povestea. Dar il cunoşteam

prea bine pe lașa. Ştia să găsească orice. Chiar dacă povestea
sar fi ascuns intr-un câlcâi de pe fundul unei gropi comune.
Pe măsuța noastră apăru un gândac negru. Se opri drept la

mijloc, lângă o firimitură, băţăind din mustăţi.
— Ştii cum vă numeam pe voi, gardienii? Gândaci. Toţi

eraţi în negru. Oricând ne aşteptam să apăreţi în spatele nostru.
N-a fost zi să nu visăm cum va fi tras la răspundere fiecare...
Avea un călău chiar în faţa lui.
— Dacă ți-ar uşura chinul, aş merge chiar acum să mă

denunţ. De ce crezi că nu mi-am schimbat numele? Speram că
voi fi găsit. Nu m-am ascuns niciodată. Dar cine să mă caute,
dacă nimeni n-a aflat de Treblinka? Aş face orice pentru tine,
Ştii +.
— Ştiu despre tine mai multe decăt îţi poţi închipui, Kostenka
Tu nu eşti Ivan, nu eşti Nikolai. Nici măcar Moroz nu eşti. Cel
care te-a salvat pe tine, dar și pe mine. Câlăii sunt difenţi. Victimele
se aseamănă între ele. Călăii niciodată.
— Dar aş vrea să te ajut, laşa!
— Nimeni nu-l mai poate ajuta pe cel care nu mai vede

rostul. Vorbesc şi pentru tine, nu-i aşa? Îi lipseşte lagărul. În
lagăr trăiam cu nădejdea că mai avem o şansă. Încă un ceas, încă
o noapte şi va veni... dimineaţa ceea, numai a noastră. Gândeam
că ar fi suficient să ieşim vii, chiar păduchioşi, rufoşi, resturi de
oameni ce eram; să povestim lumii prin ce am trecut... Lumea
se va înfiora, credeam. Lumea se va zgudui, speram. Lumea nu
U5
Lilia Calancea
va da uitării rudele noastre. Milioane de mame, soții și fiice,

Exterminate ca gândacii. Lumea .... Vai, ce soră vitregă-i lumea,
Kostenko.
Gândacul lăsă firimitura și dispăru îndată în crăpătura dintre

perete și masă.
— Cine să ne creadă acum? Cine să-și închipuie ca în lagărul

nostru era mai multă viață decât azi? Nu-i așa că-ţi lipseşte
Moroz? Şi mie. Nu știai multe despre el. Te cruța. Erai un mucos
cu armă, n-aveai nici 20 de ani. Noi trecuserăm de 30, eram
deja condamnaţi. Capcana s-a închis odată cu porţile de fier
din Treblinka. Ştii că Moroz a fost unicul zbir care ne ştia pe
toți după numele mic? Pentru ceilalţi eram nişte viermi. Ştii ce
inseamnă pentru un om să-i spună cineva pe nume, într-un
împuţit lagăr de sclavi, neavând nici măcar un număr tatuat pe
braţ? Trebuia să mă prefac că sunt sclavul lui. Trebuia să se
prefacă și el că e stăpânul meu. Trebuia s-o ducem așa până la
răscoală. Apoi evadarea. Drumul lung spre casă... De fapt, am
evadat de două ori din Treblinka. Prima oară a fost când toţi
credeau că sunt bolnav de tifos. Am lipsit două săptămâni. M-am
întors înapoi.
— DE CE?! am urlat la el.
Moroz mă anunţă într-o zi că mă poate scoate din lagăr, cu

o condiţie: să ajung în ghetoul din Varşovia și să le povestesc
evreilor ce inseamnă destinaţia Treblinka. Într-un cuvânt, să
încerc să-mi salvez neamul care-a rămas. „Femeile şi copiii, in
116
primul rând, laşa!" Firește că am acceptat și în ziua următoare

lucram deja în echipa care incărca saci cu haine (blănuri, pal-
toane, pături) în marfarul cu destinaţia Germania. Moroz în
persoană a verificat vagonul cu sacii după care eram ascuns și
a validat plecarea. Tot el mă aprovizionase cu bani și mâncare.
Haine imi puteam alege din saci. Aveam un cuțit, un caiet și un
creion cu mine. Tot drumul am desfăcut baloturi cu haine și
am băgat în buzunare fiţuici pe care am scris: „Stăpânul acestei
haine a fost gazat la Treblinka. 1942”. Cum am ieșit din vagon?
Simplu. La Varşovia mi-a surâs norocul. Trenul a staționat pen-
tru o jumătate de zi, ca să fie completat cu marfă. Vagoanele
erau doar pe jumătate pline. Am ţâșnit din vagon îndată cum
l-au deschis. Totul s-a produs atât de iute, că nimeni nu s-a mai
luat după mine. Până s-au dezmeticit, eram departe.
Norocul m-a părăsit cum am ajuns printre ai mei. Am cerut

îndată să vorbesc cu cineva din administraţia ghetoului. A tre-
buit să aştept ore! Birocrația huzureşte chiar şi printre nefericiţii
dintr-un ghetou. Știau ei oare ce înseamnă o oră intr-un lagăr?
Câte eşaloane pot fi prelucrate într-o oră? Nişte inconștienţi!
Ardeam de nerăbdare să le-o spun. Nu! Să le-o strig în faţă! Știi
ce feţe au făcut cei din consiliu când le-am povestit ce înseamnă
Treblinka? Adică dumneata vrei să spui că familiile noastre,
deportate acum câteva zile în lagărele de muncă din Treblinka,
au fost gazate şi arse? Îţi dai seama ce îndrugi? Eşti nebun? Sau
doar un nenorocit de provocator?
Până seara m-au expulzat din ghetou, pe motiv de submi-

nare a ordinii publice. Populaţia nu trebuie tulburată cu poveşti
117
Lilia Calancea
oribile! Poveşti, nu veşti! Întoarce-te de unde ai venit şi ruşine

să-ţi fie pentru porcăriile inventate despre propriul popor,
N-am vrut niciodată să ajung proroc. Cu atât mai mult unul

scuipat şi batjocorit de propriul neam. Ce-am mai plâns! Ca
un copil cu sughiţuri am plâns la poarta ghetoului. Pe scări
m-am așezat și am plâns. Câteva zile.
Apoi am hotărât să mă intorc lângă morţi, acolo unde imi

era locul.
Când cineva întreba pe peron „Unde ne duc? Ce e Treblinka?",

nu mai explicam nimic. Îndemnam doar mamele să ia cât mai
multă apă cu ele Și eu am luat. Nu pentru mine, desigur. M-am
strecurat in vagonul cu cei mai mulți copii. Nu puteam uita cum
la prima mea deportare copiii lingeau transpiraţia de pe fruntea
mamelor.
Trebuia să-i vezi faţa... Mai târziu, Moroz mi-a spus că a

simțit ceva in ziua ceea. Se ivi pe peron îndată cum au anunțat
eșalonul din Varșovia.
Când mă zări printre noii deportaţi, mă luă ferm de braţ,

așa cum duci un evreu spre Lazaret ca să-i administrezi o „pilulă”
în ceafă. Chiar acolo m-a şi dus. Între nișele acoperite cu ramuri
de pin, unde erau executaţi bătrânii, i-am povestit totul. lar când
am terminat și i-am privit faţa... sprânceana stângă îi incărun-
țise. Atunci am înțeles că omul încărunţeşte în clipa când nici
cele mai grele injurii nu mai pot exprima ce simte.
Moroz m-a internat printre bolnavii de tifos. Peste o săptă-

mână am revenit în baraca de triere. Peste două luni, numit Kapo
de baracă. Într-o zi s-a apropiat de mine un prizonier dintr-un
118
eșalon din Varşovia. Nimeni nu știa cum îl cheamă, nici măcar

Moroz. Nu voia să se prezinte:
— Ce mai contează, totuna, voi crăpa ca alți anonimi, în

groapa comună. Nu te supăra, imi zice, lașa, dar nu mai pot, la
noapte am de gând să-mi pun ștreangul la gât. Sunt poet, slab de
fire. Dacă vrei, hai să mă arunc de faţă cu tine în groapa cu morţi.
— Eşti nebun! De viu?
— Nu vreau să fii pedepsit pentru cadavrul meu. Să mai

am și moartea ta pe conștiință.
L-am căutat îndată pe Moroz. Chiar în seara ceea l-a luat cu
el în baracă și i-a spus: „De azi te numeşti Kalinka și așa vei
semna sub fiecare poem. În fiecare zi te voi hrâni pentru un
poem”, l-a dat un caiet roșu și i-a spus ca nu cumva să-şi scoată
nasul din baracă. Nici dacă vede flăcări sub ușă.
N-a ţinut nicio săptămână. Dar a reușit să umple caietul lui

Moroz, ÎI găsi cu capul împuşcat pe masă. Ce mai! Poeme mânjite
cu creieri și sânge de poet. Cui i-a trebuit poetul lui Moroz? Mergi
larampă şi-ţi alegi o sută în loc. Nu. L-au căutat pe Kalinka. Furios,
Moroz l-a căutat pe Lealka. Acesta a negat cu un surâs parșiv:
— N-am nimic cu asta. Pe cuvântul meu de SS-ist! Pierdole

bvojego îydowskiego poete!!
Şi Moroz înţelese care au fost ultimele cuvinte ale lui Kalinka.
— Oberwachmann Moroz, te sfătuiesc să-ţi inlocuiești poc-

tul cu un filosof. Uite, azi, bunăoară, în Lazaret, am avut o dis-
cuţie frumoasă cu un profesor de la Sorbona.
„Herr Professor“, îl întreb, „este omul lup pentru om?
————
1. Îmi bag picioarele-n poetul tău jidan (polonă).
119
ap
Lilia Calancea
„Nu
„Este omul mai rău decât un lup pentru om?“
„Nu', imi răspunde iar profesorul.
„Atunci, ce este omul pentru om?
„Om:
„Corect!, aprobă cu zâmbet de heruvim şi-i trase un glonț

în ceafă.
Râse lung şi reluă:
— Dacă nu vrei profesor, ia-ți un rabin. Oh, cu el e și mai

plăcut. Nu te va contrazice niciodată. Î cunoşti pe rabinul din
Lodz?
Moroz ştia bine povestea Scheissmeister-ului. Lealka îi agăţă

la gât o sfoară cu un deşteptător și-l numi responsabil pentru
defecare. Toată ziua trebuia să păzească latrinele. Să nu lase mai
mult de cinci prizonieri odată și nu mai mult de două minute
pentru toate treburile. Toţi rădeau de el, inclusiv prizonierii evrei.
Puteai auzi de departe cum scânceșşte jalnic: „Fraţilor, vă implor,
nu zăboviţi mult in latrine, Lealka o să mă biciuiască'. Un chip
de o blândeţe dureroasă. Omuleanul iși pierduse familia din

prima zi de Treblinka.
— Pentru că, făcu Lealka spre Moroz, un rabin nu-i bun

decât să se ocupe de rahaturi.
lașa oftă obosit:

— lar restul îl știi, Kostenko.
— Știu? Dumnezeule, ce știu? Abia acum îmi dau seama
câte mi-au scăpat, deși eram în turnul de veghe. Deși trebuia să
120
vad mai multe decât ceilalți. În realitate, tot ce am văzut a fost

un ciob din tot mozaicul care s-a numit Treblinka. Cine
deţine tot mozaicul? Toate cioburile! Tot adevărul! Cine să
ni-l povestească ?
_— Cine, cine... Dumnezeu. Uneori, te priveam de jos. Erai

cu şapte metri mai sus ca noi și intr-o zi am înţeles totul. Exact
când te priveam, tu priveai în altă parte. E atât de simplu, mi-am
spus atunci. Kostenko, ca şi Dumnezeu, ne supraveghează de
sus. Pentru o secundă și-a întors privirea de la noi. Doar o clipă
a privit în altă parte... şi s-a intâmplat Treblinka. Ce e o clipă
de neatenţie din partea lui Dumnezeu? Un veac de suferință
pentru noi.
l-am povestit, la rândul meu, lui Iașa câte ceva din viața mea
de după lagăr. Ca și dânsul, lucram într-un edificiu construit pe
oase. Sovieticii obișnuiau să construiască locuri de divertisment
pe morminte. Circul din Chişinău era unul dintre ele. Îi spu-
neam lui laşa că nu a fost zi în care să nu transform cele
1.900 de locuri ocupate de spectatori în evrei coborâţi din tre-
nurile ajunse la Treblinka. Trei spectacole pe zi. Trei trenuri.
Copii. Foarte mulţi copii...
— Dacă vrei să ştii cum a sfârşit Moroz...
— Nu a fost zi să nu mă gândesc la asta.
După vocea lui înviată brusc și după ochii zglobii ce reve-

deau pe ecranul minţii tot ce urma să-mi povestească, mi-am
dat seama că doar această amintire îl mai făcea să se ridice din
pat dimineața.
121
Lilia Calancea
— După ce îl bătuse măr pe Lealka, chiar in baraca lui, şi

după ce îl legă de scaun, îi puse în faţă două cranii. „Uite cum
facem, spuse el. „Priveşte-le bine, pentru că va trebui să arăţi cu
degetul spre unul din ele. Dacă alegi craniul de neamţ, ai scăpat.
Dacă de evreu, descarc opt gloanţe în al tău: Lealka făcu peel
de frică. Alegerea ținea de pur hazard. „Sunt la fel”, scânci Lealka.
„Imposibil! Cum să pui pe acelaşi cântar un craniu de evreu
împuţit și un craniu din rasa superioară? Ce ar spune Fiihrer-ul,
dacă te-ar auzi? Ce crezi că ar face în locul meu?” Lealka plân-
gea. Moroz cânta. Oi, Morooooz, morooooz!
— Le-a descărcat pe toate opt?
— Numai două. Imediat explodase un proiectil lângă noi.

Prin miracol am scăpat doar zgăriat. M-am strecurat prin fereas-
tra fâră ochiuri și am fugit fără să privesc în urmă.
Ne-am mai văzut cu Iașa de cinci ori. De fiecare dată mă

aştepta pe scările din Valea Morilor. Privea trecătorii, plângând.
Oamenii ii aruncau priviri batjocoritoare, crezându-l un netot.
Un bărbat în toată firea plânge ca un copil pe scări ...
— Partea aceasta a Chișinăului mă doare cel mai mult. Atâţia

oameni care nu ştiu. Atâţia care vor doar să se plimbe, să se
bucure. De viaţa lor. Crezi că nu au dreptate? Au. Ca şi cei care
se sărutau aici prin '40. Şi ei au avut dreptate. Apoi le-a ieșit un

glonț pe gură. Împușcaţi prin ceafă. Sute, mii. Cui i-a păsat? Cui
îi pasă că cineva a murit aici? Cui îi pasă cum ajunge omul să
ucidă alți oameni? Alţii se nasc. Alţii se sărută în Valea Morilor.
122
Timpul le trece prin moară pe toate. Victime. Călăi. Praful rămâne
din ei.
lașa s-a sinucis. Am aflat dintr-o scrisoare depusă în cutia

mea poştală. Alături de un caiet roşu. Poemele lui Kalinka.
„Ştii de ce călăii trăiesc mult? Pentru că duc în cârcă doar

un adevăr, Ştii de ce victimele au viaţă lungă? Pentru că doar
un adevăr au de cărat în spate. Dar cum să trăiesc eu? Când
sunt și una, și alta. O victimă călău. Cum să trăiesc sub povara
unui munte, în care un gram de adevăr e mai greu decât zece
tone de minciuni?
Cel mai strașnic pentru om e să devină victima şi călăul

propriului popor. Azi stai tolănit în fotoliu și citeşti gazeta de
seară. Mâine ajungi Kapo de baracă. Nimeni! Nimeni nu-ți poate
garanta că nu vei ajunge într-o zi o victimă câlău.
E mare suferinţa mea, Kostenko. Și nu mai are sens. Adio”

Hârtia era datată cu trei zile mai devreme. Asta însemna că
lașa era deja în pământ. Cei care l-au dus la groapă nu au aflat
că ingropaseră o comoară. Plombele lui lașa erau pline cu
diamante.
Te-ai născut mult mai târziu. Eram căsătoriți de douăzeci de

ani şi nu puteam avea urmași. Elena suferea cumplit. N-o inte-
tesa nimic în afară de o nouă viață. Nu mai dorea să vadă pe
himen Uneori, nici măcar pe mine. Continuam s-o iubesc ca
m prima zi când apăruse la Treblinka. N-am mai iubit altă femeie,
123
RER e O a O EN
Lilia Calancea
nici până la mama ta, nici după. A fost unica. Cea predestinată
de infern.
Se simţea vinovată că nu-mi putea naște un copil, deși nu
i-am cerut-o vreodată (să mă ierţi, Rita, nu erai născută şi nu
puteam să te iubesc). În momente de cumplită disperare imi
cerea chiar să plec la alta. Una care m-ar face tată. Împlinit. Ce
fantezie. Ca s-o consolez, îi spuneam mereu: „Vei vedea că vom
avea o fată şi-mi va semăna mie, aşa cum vrei tu... Deşi mâh-
nită de atâta așteptare în van, într-o seară mi-a scris pe hârtie,
ca pe un jurământ: „Dacă voi naşte o fată, voi învăţa să cânt la
pian, ca mama, în casa noastră din Varșovia".
Peste două luni am cumpărat pianul. Eşti un copil al muzicii,
al tăcerii şi al iubirii născute din cenușa altora. Să ne ierţi că
n-am avut la îndemână decât această formă de iubire părintească.
Continuau să aibă coşmaruri. Ambii. Eu am fost

ultimul lor vis frumos.
Niciun om n-ar putea trăi cu amintiri ca ale noastre. E ca şi

cum memoria ar fi suportat sute de fulgere şi descărcări electrice
în același timp. Oricine s-ar fi deconectat după unul singur. De
ce oare noi doi am supravieţuit după atâtea? Poate că iubirea
ne-a salvat. Dar supraviețuirea noastră mai inseamnă şi blestem.
Mai mare decât poate duce un om cu suta de vieţi trăite. Noi
n-am cerut atâtea. Una ne-ar fi fost destul. Cea mai banală. Jumătate
din cea mai banală.
124
Am fost cu taică-tău la Treblinka, în 1986. Pe locul lagărului

n-am găsit decât o poiană acoperită cu flori. Pe cenușa de la
Treblinka creșteau lanuri de lupin. În cele mai neașteptate culori.
Paradisul terestru.
A plâns în hohote în faţa lor. Câtă dreptate a avut Moroz!

Toate infernurile se prefac cu timpul în paradis.
Apoi Kostenko a dorit să revadă locul acela... Între cer și

pământ. Locul pe care se înălța turnul lui. Unul dintre cele șapte
turnuri de veghe. L-ar fi găsit cu ochii închiși.
Pe locul lui creştea un pom. Îşi purta cu greu povara de mere

rumene, grele, imbietoare. Orice pom de livadă l-ar fi invidiat.
Dar cine l-a plantat acolo? Cui i-a trebuit un pom la marginea
unei păduri? Kostenko a cules două mere. Apropie unul de nări
și rosti îngrozit:
— Ce ispititor miros merele din iad.
Îmi răsar ambii în faţa ochilor. Doi oameni

simpli, îmbrăcaţi modest, mergând de mână, pe
malul lacului de la Valea Morilor. Nimeni n-ar fi
bănuit în ei personajele unei cărţi. Prea neînsem-
naţi. Anonimi ca două fire de lupin. Ca două mere
din Treblinka.
Mergeau în parc numai când era lume puţină.

Tata nu suporta forfota de iarmaroc pe locul acela.
— De ce, tată?
— ÎL văd pe lașa plângând.
125
Lilia Calancea
Maiam o rugăminte, Margarita. După 40 de zile, să-mi ştergi

numele de pe cruce și să nu mai vii la cimitir.
Mai jos, literele mamei.
Ascultă-l pe tata. Şi să faci intocmai cu mine. Am fi preferat

amândoi groapa comună. Cenușa comună. Locul nostru e la
Treblinka. N-am reușit niciodată să evadăm din ea.
PS. De ce am păstrat fotografia? Tatăl tău — ca pe o ultimă

dovadă că Treblinka a existat. Eu — pentru că am vrut să vezi
cum arată un om ca Moroz. E cel cu o sprânceană încărunțită.
RI
Epilog
2022. Chișinău. 80 de ani după Treblinka.
Aştepta încruntată, sprijinită de pian.
— Vrei să-mi lămurești?
— Pur și simplu m-am bătut.
— Până la sânge? Cuvintele nu ţi-au fost argu-

mente suficiente?
— Cu porcii de ruși nu discut! l-am făcut prat!

Vor ști altă dată cum să se ia de limba română,
de naționalitatea mea, de drapel. Ne-au învăţat
încă din liceu să ne apărăm demnitatea. Ar trebui
să fii mândră că sunt român.
— Ești ucrainean, Kostenko.
— Româno-ucrainean!
— Cu străbunici polonezi și nemți!
— Ei și? M-am născut pe pământ românesc.
— Dacă nu mă crezi că naționalismul e o formă

de degradare, n-ai decât să te priveşti în oglindă.
Eşti plin de sânge. Unde-i era prietenul, Feldman,
în timp ce-o făceai pe viteazul?
127
Lilia Calancea
— Cu mine. l-am dat să-mi ţină telefonul mobil

până mă lămuresc. Tremura să nu-şi strice oche-
larii. E fricos ca toţi evreii.
— Kostenko!!
Îşi muşcă limba. Nemulțumirea maică-sii nu tre-

buia să depăşească doi de Kostenko. După trei
semne de exclamare, ţâșnea din ea toată furia lumii.
— Dacă ţi-aş da o armă acum, ai trage în mama

lui Feldman?
Nu înţelese întrebarea. Ce a apucat-o pe mama?

Hormonii? Ce mai adoră femeile să tragă lucrurile
în extreme!
— Ai fi tras? Răspunde! îi urlă maică-sa în faţă.
— Nu! A murit de cancer. Luna trecută. l-a

rămas doar bunică-sa nebună care urlă toată ziua:
„Cămașa lui Nessus! Cămaşa lui Nessus!“.
Femeia îngheță.
— Cămașa? Lui Nessus?
— Da, mamă. Acum pot merge la baie?
Îi face semn să plece. Se sprijină contrariată de

pian. Brusc, îl strigă:
— După baie... îţi faci valiza.
— Adică?
— Plecăm la Treblinka.
— Ce e asta?
— Vei vedea pe loc.
Internet o să fie?
În tren.
Mamă, doar știi că urăsc trenurile.
— Poate îl luăm și pe Feldman cu noi, mamă?

— Unde cu noi?
— La Treblinka.
129
Caietul roșu
Poeme de Kalinka
Ziua aceea
Și a venit ziua
cu toate răspunsurile
pe care le căutam
la întrebările
din viaţa mea
de până la
Treblinka.
„„„am toate răspunsurile
acum
în palmele pline
de râie, pământ, cenușă.

Iată răspunsurile. Iată-le.
De azi
sunt cel mai normal om din lume
care nu și-a ieșit din minți

131
Lilia Calancea
înainte să apuce să spună

mulțumesc
pentru tot ce a căutat

când era nebun.
132
Înarmat
Ce e un poet
fără adevăruri?
Ce-i un SS-ist
fără
Parabellum?
133
Naivitate
Când o să-mi răscoliţi cenușa

să-i cereți să vă vorbească
să vă lămurească
care a fost greşeala noastră

Va răspunde
după secole de tăcere

eterna durere
NAIVITATEA.
Noi n-am crezut o clipă
că se vor găsi taţi
să ucidă
copii
femei
părinţi.
n-am crezut o clipă
că scutul nostru de secole

rugăciunea
n-are nimic cu cei vii.
Mila lui Dumnezeu?

Acum ştiu unde e
134
îngropată adânc
în gropile comune.
Cenușă.
Am fost păcăliţi că suntem oameni.

pe cine?
Pentru ce?
SS
Stăpâni & Sclavi/
SuperOm şi SubOm/Sângele nostru și Sângele

vostru/
Salut HeilHitler și Suspin EIiEli/Salvare și Selecţie/

Superior și Supus/Sănătos și Suferind/
Sătul și Subnutrit/Sărbătorit şi Scuipat/Sportiv şi

Schilod/Solid și Slab/
Satisfăcut și Scârbit/Senior și Supravieţuitor/
Slăvit și Strivit/Sacru și Satanic/
Soluția finală/Speranţa fatală/
Salvat & Sacrificat/
3055/55/55...
51 5/9...
Ss
136
Noi nu
Noi nu
ucidem oameni
noi sărăcia ura din noi

ucidem.
De ele să scăpăm
vrem
le ardem le gazăm le îngropăm

ardem gazăm îngropăm
le și le și le
dimineaţa și seara
noi nu
noi
vrem să scăpăm de infern-

ul nostru,
lucrând la infern-
ul lor.
137
Cine se teme?
Pe turnul meu de veghe

se-așază-un piţigoi
de nimeni nu se teme
e liber
nu e om.
Spre turnul meu de veghe

răzbate-un vânt prin ceață
cu ură, vai ce ură
îmi pălmuiește faţa
din braţe arma grea

încearcă să mi-o smulgă
fumul din cuptoare
între ochi mi-l scuipă.
Nimeni nu se teme
de umbra unui om
dacă e născut orice
numai nu
om.
138
Ochiul
Ochii morţilor
neînchiși
privesc cerul
din groapa comună.

Este acolo
CINEVA
Este?
Ca să-i vadă
să-i aline
să le spună de ce
răspunsul cade îndată

de sus
pământul
varul
cade în ochii deschiși

îi umple
să facă loc
pentru alt strat
de ochi neînchiși
care vor privi cerul
139
Lilia Calancea
vor căuta
OCHIUL
din groapă.
este acolo
CINEVA
sus
Este?
Ca să-i vadă
Măcar c-un OCHI.
140
Frizerul din Treblinka
Știi cum e să prelungești viața unei femei cu

două
cinci
șapte secunde
peste cele 120,
de care nu ai voie să sari?
Eu n-am putut dărui
vieţi,
ani, luni sau săptămâni,

femeilor care
nu ştiau că eram ultimul lor

frizer.
Am împărţit doar
secunde.
Ştii cât poate dura veșnicia într-o baracă

cu păr
de femeie
sub tălpi?
141
Lilia Calancea
n-avea lacrimi
n-avea sânge
A avut numai clipe de dat.
O secundă.
O fetişcană cu pielea albă, goală
m-a întrebat azi,
dibuindu-mi tăcerea păzită de un SS-man cu armă.

Voi muri când foarfeca ta va înceta să zornăie,
Îl îmbrăcam dimineaţa și-l lepădam seara

Mâinile încă îi miroseau a femeie
Es agiei a păr cald

inima îi era un boţ de păr
Cel care tăia firul vieţii cu păduchi.
(eu)
n-avea voce
n-avea lacrimi
n-avea sânge
Avea numai clipe de dat.
A ieșit goală,
cheală,
din baracă și
m-a privit
cum privește un om
care vrea să spună adio
nu doar unui om
ci întregii lumi
care
nu a meritat-o.
Cel care tăia firul vieţii

(eu)
n-avea voce
142 143
ÎN ÎS ! |
Cernoziom
Mama iubea
Grădina o împăca
cu Lumea
trăda.
Mama plângea
se adâncea
în grădină
se îngropa
lângă
seminţe
viermi.
Inima ei
otrăvită
de lume
putrezea
fenilă
ca cernoziomul
din grădină
împingea
144
tot ce cră
mai curat ca o sămânță
alară
spre cer.
Grădina renăştea
înflorea
din inima ei.
din sângele ei
se hrănea ca un plod.
Sănătos, rumen
făcând, din pântecul ei nou,

din nou
Mama Lumii.
Cum să trag un glonț

în lumea
pe care mama
o salvează,
îngropându-se
de fiecare dată
în grădină.
E ca și cum aș trage
în pântecul
mamei
cel care mi-a promis

ceea ce nici măcar
tatăl ceresc
n-a putut
să-mi promită.

Chei şi oase
Ți-au luat cheile

de la casă
apoi oase-
le adunate
mii. mii. mii.

Cine le va căuta
prin câmpii?
Oase-
le trec prin zdrobitoare

devin scrum
fum
doare?
cheile nu se lasă
nu sunt oase
nu se lasă zdrobite
doar îndoite
topite
ruginite.
146
Rugină și scrum
poze sepia
în album.
Aât va rămâne
din mine
din tine
o întrebare,
două,
trei.
Dacă aceste chei

ar fi fost cheile
la
întrebări.
Menuet în camera de gazare
Menuet în camera de gazare

cu schelete.
Dimineaţa
dansuri moderne
cu figuranți goi
în diaree
vomă noroi
Douăzeci de minute
durează.
Acum, pauza!
pe pantă cad figuranţii

vineţi de dansuri
camera de gazare
se golește
se stropește
cu apă se curăţă
pista pentru alți
figuranţi.
148
se lasă seara
gresia udă curată
sângele morţii se scurge în groapă
intră seara scheletele
să înceapă menuetele.
Bach. Mozart. Beethoven... Bach. Mozart.
Beethoven...
Mărul din T.
Măr sunt.
Un simplu măr crescut

din cenușa
creierilor care
au scris
citit
socotit
inventat
roata
bicicleta
Titanicul racheta
Bani Katiușa
pliante ziare
camerele de gazare
Măr sunt. Un simplu măr.

Nu mă culege.
Revino din iad.
Din groapa comună
gol
150
cum ai plecat
atunci
din Paradis.

Cădere ,
Lupinus
Mai jos
ca peste lanul cu lupini
ăsare întreagă luna.
(p)omul răsare întreagă luna
sa aael ;
nu va Șșșșșt! Auzi
cădea cum cineva
nici te întreabă-ntruna...
un
ă 2? Ce?
Măr. Unde? Ce?
Sub rădăcina
lor.
Este oare omul
lup pentru om?
152
Dinţi pe cruci
25 de vagoane de păr
248 de vagoane de rufe
100 de vagoane de încălțăminte

22 de vagoane de țesătură
40 de vagoane de medicamente și instrumente
medicale
290 de vagoane de pături
400 de vagoane de obiecte diverse: stilouri, far-
furii, cârje, umbrele etc.
Diamante — 14 mii de carate.
X vagoane cu dinţi de aur

topiţi
pentru cei vii și nenăscuţi
în Germania
care
își vor face cruci
poate
purtând la gât dinţii unui popor

care
s-a rugat
în zadar.
154
Infernul e un cuvânt
E doar un vis
un coșmar
îţi spun
se va termina
totul
ca un cuvânt.
Un coșmar
din femei cuvinte:

Sfârc e un cuvânt
Coapsă e un cuvânt
Glonte e un cuvânt
Sânge e un cuvânt
Gazul e cuvânt
Moartea e cuvânt
Libertatea e cuvânt
Fumul e cuvânt
Fumul e cu vânt
Vânt
Vânt
Totul e vânt
n
Lilia Calancea
Totul e cu vânt
Nimic nu e adevărat
Adevărul e cu vânt
E vânt
Cu vânt.
Cum
lar la sfârșit
a fost
Cu vânt
1 De ce nu m-am sinucis
u
mă întrebi.
De ce n-am înnebunit
mă întrebi.
când adormeam și mă trezeam

într-o baracă
mizerabilă ca
nișa unui câine.
Dulăul lui Lealka
mânca pulpe de găină
Eu purici în loc de pâine.

De;ce,
Kalinka?
de ce
Treblinka...?
156
Și m-a chemat
DUMNEZEU
şi mi-a spus
Tu ești OCHIUL
Priveşte lumea
din turn
veghează peste ea
să nu-ţi scape nimic.
Să-mi spui totul.
Dar vezi...
să nu cauţi moartea
cuiva sau
să te ucizi
fără mine.
Nu-ţi cer mult să veghezi

Doar o clipă,
bine?
Refuzi? E prea mult pentr-un om?

Atunci cui să dau locul?
De ce crezi
158
că-s obosit?
Ș-închid
uneori
OCHIUL.
Sunt oare un câlău?
159
Vagonul cinci
Al cincilea, după locomotivă,

vagonul cu femei şi copii
țeapănă, așezată pe bârne
fetiţa în braţe o ii.
Ce face copilul tău, Margarita?

Doarme? Plânge? Suspină?
duhoarea nopţii senine
simţi cum o strânge de gât?
Gaz, excremente,
otravă în aer
ţi-e frică s-aprinzi un chibrit.
La ce te gândești, Margarita?
Încerci să te consolezi?
că nu ești tu vinovată,
ai un vagon de dovezi.
La altceva te gândești, Margarita,

cu ochii fixaţi în noapte.
160
Suieră locomotiva
/ai ce aproape € moartea...

Vai ce aj
Fereastra vagonului
Dincolo, nimeni
Stelele-ţi fac cu ochiul
îndrăznește, Margarita!
Încearcă-i norocul.
îți cântărești copila în braţe.

Aripă slăbită, ușoară.
Oare va trece? Se va salva oare

de lumea ce vrea s-o omoare?
Şi dacă cade sub roţile trenului?

Moartea păzeşte oriunde
Dar poate că... mila Domnului

Îngerii vieţii vor pune
covor invizibil din braţe
sub un copil fără nume.

Sau poate un ţol vor aşterne
de iarbă moale curată,
va adormi îndată
departe,
de calea ferată.
In zorii zilei un bun creştin

o va găsi adormită.
101
Lilia Calancea
Ca pe un dar o va privi
Va crește din ea o fiică.
Şuieră-n noapte locomotiva,
dar cine să-i răspundă?
Indrăznește, Rita, îndrăznește.
Nu ezita o secundă.
162
roză
EGO
au apărut:
Ohara Donovelsky — Casting pentru ursitoare
Andrei Dâsa — /erbar
Dan Miron — Ascultă muzica. O fugă
Dorina Rusu = Râsul
Radu Părpăuţă — Rămas-bun
Tudor Ganea - Porci
Kocsis Francisko — Un roman într-o gară mică
Mihai Buzea = Jimmy
Cezar Amariei — Zilele noastre mărunte
loana Scoruș — Freud Museum
Adrian G. Romila — Apocalipsis
Andrei Crăciun — Și fericirea era obligatorie
Alina Nelega — ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Sebastian Lăzăroiu — Zilele lui MM
Diana Bădica — Părinți

Carmen Firan — În apele facerii
Cristian Fulaş — După plâns
Vlad Drăgoi — Mica mea inimă de om singuratic
Tudor Ganea - 8
Mariana Gorezyca — Dincoace şi dincolo de tunel. 1945
Dan Coman - aceste lucruri care nu se vor schimba

niciodată
Cezar Paul-Bădescu — Frica de umbra mea
Iulian Bocai — Constantin
Maria Manolescu — Vânători-culegători
Dan Ciupureanu — Biroul de Întrebări Ridicole
Mihai Buzea — Recrutorii
Lavinia Braniște - Sonia ridică mâna
Mihai Radu — Contaminare

Ionuţ Chiva — Kids are not OK
Alexandru Potcoavă — Viaţa și întoarcerea unui Halle

Veronica D. Niculescu — 7oţi copiii librăresei
Marius Albert Neguţ — Cerberus
Cătălin Partenie — Vizuina de Aur
Eugen Cadaru - Cișmigienii
Moni Stănilă — Țipă cât poți
Alexandru Vakulovski — Pizde
Dragoș Ghiţulete - Despre iubire şi (alte) ispite

Dan Sociu — Pluto în Scorpion
Ștefan Manasia — Cronovizorul
Simona Goşu - Fragil
Bogdan Răileanu — Să nu laşi moartea să te Bdsească

Cristian Fulaș — /oșca
Bogdan Creţu — Cornul inorogului
Adrian Schiop — Să ne fie la toți la fel de rău

Tudor Ganea - Cântecul păsării de Plajă
Florin Irimia — Bărbatul din spatele ceții
Dinu Guţu - Perestroika Boys
Mihai Buzea — Paralel!
Andrei D6sa — Multă forţă şi un dram de gingdșie

Cezar Amariei — Exerciţii de linişte
Liviu Surugiu — Fata de pe Drumul Mătăsii

Lavinia Braniște — Mă găseşti când vrei
Robert Șerban — Oameni în trening
Cosmin Perţa — Dispariția
Lilia Calancea — Sunt oare un călău?
în pregătire:
Horia Corcheș — O rocbiță galbenă, ca o lămâie bine

coaplă
a.
uuu polirom.ro
Redactor: Ramona Lupu

Coperta: Carmen Parii
Tehnoredactor: Radu Căpraru
Bun de tipar: decembrie 2021. Apărut: 2022
Editura Polirom, B-dul Carol 1 nr. 4 « P.O. BOX 266
700505, Iaşi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;
(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: office& polirom.ro
București, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1,
et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53
Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: oflice bucuresti? polirom.ro
IMPRIMERIILE EBAvID
laşi, Şoseaua Ştefan cel Mare şi Sfânt 67-69, 700498

Telefon: 0232 276221, Fax: 0232 232588
www.imprimeriiledavid.ro
Contravaloarea timbrului literar se depune în contul

Uniunii Scriitorilor din România E
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA

Lilia Calancea Sunt Oare Un Câlâu?

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lilia Calancea Sunt Oare Un Câlâu?

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lilia Calancea

Sunt oare un câlâu?

în documentarul Sshoab (1985)

eu, născută lângă gara Visterniceni.

_— Alo? Katerina, miercuri nu pot veni la chiu-

retaj. Trebuie s-o îngrop pe mama.

— Fă-mi 0 programare pentru joi.

__ A] câtelea e? Sau nu mai știi să numeri? Ce

— Nu. EI vrea copii.

bucăţi, e zdreanţă. De când practic medicina, n-am

ai. Bărbat ai... Alo? Aloooo?!

Pe tata l-am iubit mai mult decât pe ea.

t mai mult decât pe oricine.

morţi amândoi, unul după altul, la

mult la socri > acasă. So

m-am măritat. Încăpuse într-o geantă. Ai mei trăiau

Trebuia să mă decid reped

e. M-am uitat pentru

Sunt oare un căldu?

de N.A. Kun, toate volumele lui Dostoievski, Gogol,

Mai întâi a murit tata. Mama îl bocise fără

Oamenii o priviră uluiți. Șaisprezece guri, rume-

Degeaba m-am bucurat că porecla mea își pierdu

mama, în sfârșit, câteva cuvinte. N-a mai spus

Tata mirosea a balegă chiar şi în sicriu.

Cum e să fii copilul unei mute şi al unui tată

Sa preferinţe. Rânea balega în urma

Acum a plecat mama

Sunt oare Un călădu?

Când eram mică,

îmi plăcea s-o privesc cum

e vede în oglindă. Totuși,

de câteva ori am surprin

cot: mama, revin

e de jos ale mobilei. Tot

1. Bjezinskaia Lena Iakovlevna.

goale, o sticluță de parfum sovietic Elena. Preferatuj

Ce mai căutam? Ce-mi mai trebuia de la femeia

În ultimul sertar, un caiet verde: OGmas Terpans.

Încă un caiet. Roșu, subțire. Nu e scrisul mamei,

Pianul Belarus al mamei mă privește mut, din

colţ. Jumătate de viaţă am trăit într-o cameră în care

Sunt oare un călău?

S-o privesc de jos: asta îmi plăcea. Mama era

Mama a închis capacul pianului când tata a

M-am apropiat de fereastră. Locul preferat al

Am tras în piept ultima dată priveliștea de la

Am lăsat cheile pe triumo. Vecinii au dat năvală

în odaie. N-au așteptat nici măcar să cobor

În caietul verde am descoperit o fotografie. M-a

nu mă întorc acasă. M-am măritat cu primul bărbat

care m-a luat de mână.

Poza asta, în toate nuanțele ei de cenușiu, mă

Cum arată un om care miroase a sânge? Eu

De ce au păstrat această poză?

De ce mama nu a aruncat-o? Nu i-a fost silă?

Eu nu am avut de ales: să fiu sau nu copilul

lor. Dar mama ar fi putut să nu fie femeia lui. Să

Sunt oare un călău?

orfelinatul. De o mie de ori orfelinatul, decât

Douăzeci de ani m-au așteptat. Douăzeci de

De ce Dumnezeu le trimite criminalilor copii?

Tata a tras în oameni. i ă mă