Sub soare răsare,

Un verde darvânt

Bătut tot de vânt;

Nu-i verde darvânt

Nici bătut de vânt,

Ci-i roş călin,

Bătut de vânt lin.

Sus mi-i frunza deasă

Jos mi-i umbra groasă,

Sus frunza măruntă,

Jos umbra rotundă.

Jos la rădăcină,

La vcrdea-i tulpină,

Pat mare-ncheiat

Cu scânduri de brad,

Cu stâlpuri de fag

Să-l priveşti cu drag.

Muşchiul bradului

Şi-a moliftului,

În pat aşternut

Cum nu s-a văzut.

Peste-aceste toate

M-i sunt aşezate

Covor de mătasă

De mătas-aleasă.

Pe el chiroţica

De cea picăţica,

Peste ele toate

Mai sunt aşezate,

Perne frumoase

Şi tot alese.
În, pat ce se vede

Oare cine-mi şede

Maria cu ochi verzi

Să-i vezi să nu-i crezi,

Cu Voinea iubit

Din război sosit.

Coasă şi-nchinde.

Brâu verde-mpleteşte

Pe marea priveşte

Departe-mi zăreşte,

O corăbioară

Mică sprintenioară,

Neagră şi smolită

De valuri bătută,

De maluri trântită.

În ea se zăresc

Greci care sosesc,

De cei ce s-au dus

Marfă de-au adus,

Fir şi ibrişin

Postav de cel bun.

Sculuri de mătasă

Că sunt mai frumoasă.

Trag şi chiuiesc

La mal năvălesc.

Din gură grăiesc:

-Ori ţi-i frăţior

Ori ţi-i verişor?

-Nu mi-i frăţior,

Nu mi-i verişor,

Ce-i Voinea al meu

Ce am iubit eu.

Din oaste sosit

Rupt şi ostenit.

- Ia pas de mi-l scoală

Facă socoteală.

Şi' să ne vorbească

Să ne vămuiască;

Fir de ibrişin

Postav de cel bun,

Sculuri de matasă

Ca să coşi cămaşă,

Vama să şi-o ia

Drumul să ni dea.

Mai rămîi sănătos

Ca un trandafir frumos!

(T. Burada)

Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.