Moș Crăciun...sau nu?

2019..Și în anul acela, la fel ca în toate celălalte, așteptam Crăciunul cu nerăbdare.

Pentru mine, această sărbătoare este una plină de însemnătate. Crăciunul nu este despre
lucruri materiale, ci despre iubire, despre momente de neuitat petrecute alături de cei dragi.
Și după cum spuneam, Crăciunul de acum 2 ani a fost cu adevărat memorabil. Îmi
amintesc și acum, ningea abundant iar părinții mei deja erau agitați, ca toată lumea de altfel, în
ceea ce privește pregătirile.
Eu și Sofia, sora mea, împodobeam bradul. 1 oră mai târziu, arborele era plin de globuri
și luminițe care clipoceau care mai de care mai puternic. Atât ea cât și eu eram emoționate pentru
că în ziua de ajun aveau să ne viziteze verișorii nostri mai mici. Nu i-am mai vazut demult, ei
sunt plecați în altă țară.
Pierrik și Malina aveau 5, respective 6 ani la vremea aia. Deci da, erau nerăbdători să îl
întâlnească pe Moș Crăciun. În general, unul dintre membrii familiei se costuma și intra în rol,
anul acela rolul i-a revenit lui bunicul.
Se făcuse ajunul Crăciunului, verișorii cu unchii mei veniseră. Am mâncat toți împreună,
am ascultat colinde, am cântat, și apoi, în timp ce beam o cană de ciocolată caldă, îl așteptam pe
Moș Crăciun.
Eu am avut emoții încă de când am auzit prima bătaie în ușă, căci bunicul nu mai jucase
până în anul acela acel rol.
Pierrik și Malina au sărit de pe scaune, și îl priveau pe omul îmbrăcat tot în roșu, cu o
burtă uriașă și o barbă albă, stufoasă. Sincer, acest rol ii se potrivea de minune. Cu toate acestea,
bunicul a fost mai emoționat ca noi toți, căci atunci când a fost momentul să ii strige pe copii,
exprimarea lui a fost “dragii bunicului”. Eu aproape că am început să râd, familia mea a rămas
puțin surprinsă, dar norocul bunicului a fost că greșeala nu fusese una atât de mare, copii nu și-au
dat foarte bine seama, întrucât bunicul a început să istorisească că pentru el, toți sunt ca niște
nepoți.
Ne-am distrat teribil apoi pe seama bunicului, iar el, a început să râdă cu noi. A fost de
neuitat.
 2019..Et cette année-là, comme toutes les autres, j'attendais Noël avec impatience.
Pour moi, cette fête est significative. Noël n'est pas une histoire de choses matérielles,
mais d'amour, de moments inoubliables passés avec des êtres chers.
Et comme je l'ai dit, il y a 2 ans, Noël était vraiment mémorable. Je me souviens encore
qu'il neigeait abondamment et que mes parents étaient déjà agités, comme tout le monde, à
propos des préparatifs.
Ma sœur Sofia et moi étions en train de décorer le sapin de Noël. 1 heure plus tard, le
sapin était plein de décorations et de lumières scintillantes. Elle et moi étions excités car la veille,
nos jeunes cousins nous rendaient visite. On les avait pas vus depuis longtemps, ils étaient partis
dans un autre pays.
Pierrik et Malina avaient 5 et 6 ans. Alors oui, ils avaient hâte de rencontrer le Père Noël.
Généralement, l'un des membres de la famille se déguise et entre dans le rôle, cette année-là, le
rôle revient à mon grand-père.
C'était le réveillon de Noël, mes cousins et mes oncles étaient venus. Nous avons tous
mangé ensemble, écouté des chants de Noël, chanté, puis, tout en buvant une tasse de chocolat
chaud, avons attendu le Père Noël.
J'ai eu des émotions depuis que j'ai entendu le premier coup à la porte, car mon grand-
père n'avait joué ce rôle que cette année-là.
Pierrik et Malina sautèrent de leurs chaises et regardèrent l'homme vêtu de rouge avec un
ventre énorme et une barbe blanche touffue. Honnêtement, ce rôle lui convenait parfaitement.
Cependant, mon grand-père était plus excité que nous tous, car lorsqu'il était temps de parler aux
enfants, son expression était « mes chers petits-enfants ». J'ai presque commencé à rire, ma
famille était un peu surprise, mais la chance de mon grand-père était que l'erreur n'avait pas été si
grande, les enfants ne s'en sont pas très bien rendu compte, car le grand-père a commencé à dire
que pour lui, tous les enfants sont comme des petits-enfants.
Nous nous sommes beaucoup amusés avec grand-père et il a commencé à rire avec nous.
C'était inoubliable.