COMPLEXUL PULPO – DENTINAR(1-18)

1. Din ce este format complexul pulpo-dentinar si care sunt

caracteristicile acestuia.
Complexul pulpo-dentinar este format din :
o Dentina – tesut mineralizat de origine mezenchimala care este
supus unor permanente restructurari atata timp cat dintele isi
pastreaza vitalitatea
o Pulpa dentara – tesut conjunctiv lax care deriva din papila
mezenchimala si care are o structura asemanatoare ce aceea a
celorlalte tesuturi conjunctive ale organismului; este delimitata la
exterior de dentina si comunica prin zona apicala cu economia
generala a organismului
Caracteristici :
 Pulpa dentara este adapostita intr-o cavitate cu pereti rigizi,
inextensibili
 Circulatia este de tip terminal
 Sistem nervos bine reprezentat
Pulpa dentara este caracterizata printr-o labilitate structurala, in
contextul legaturii sale morfofunctionale cu dentina

2. Functiile tesutului pulpar.

- Formativa – formarea dentinei primare, secundare si de
reactie de catre odontoblastii embrionari
- De aparare – formarea dentinei de reparatie de catre
odontoblastii de inlocuire
- Defensiva – la actiunea factorilor chimici, mecanici,
electrici, bacterieni
- Mentinerea structurii si functionalitatii normale a
dentinei si a tesutului pulpar
- De nutritie – este asigurata de limfa dentinara prezenta
in canaliculele dentinare
- Neurosenzoriala – transmiterea informatiei dureroase la
nivel central, in urma unor agresiuni patologice (carii, abraziuni,
eroziuni) sau iatrogene (indepartarea tesuturilor alterate, prepararea
dd in scop protetic)
- Supravegherea imunitara a tesutului pulpar

3. Care sunt celulele pulpei dentare.

Pulpa dentara prezinta celule dispersate intr-o matrice extracelulara
hidratata. Sunt in cantitate mai mare la dd proaspat erupti si sunt
considerate nediferentiate sau imature, dar cu potential de diferentiere
in celule “odontoblast-like” sau odontoblasti de inlocuire. Celulele
pulpei dentare sunt :

1
 Celule dentinogenetice – odontoblasti primari, celulele fiice
nonodontoblastice din zona “bogat celulara” a regiunii pulpare
periferice, cu proprietati dentinogenetice
 Celulele de baza ale tesutului pulpar :
 Nutritive – fibroblastii zonei pulpare centrale
 Senzoriale – celulele neuronale, celule asociate fibrelor nervoase
mielinice si amielinice
 Celule asociate vascularizatiei – celule endoteliale, pericite
 Celule de aparare – dendritice, macrofage, limfocite T
 Celule mezenchimale nediferentiate

4. Structura zonei periferice, celulele odontoblaste.

Zona periferica este divizata in 3 zone :
 Zona periferica, a celulelor odontoblaste
 Zona subodontoblastica acelulara numita si stratul acelular Weil
 Zona bogat celulara numita stratul subodontoblastic Hohl
Zona periferica, a celulelor odontoblaste :
 Formata din celule odontoblaste, inalt diferentiate, responsabile de
formarea dentinei, incepand cu dentina embrionara si post natala si
continuand cu reparatia sa atata timp cat organul pulpar isi mentine
vitalitatea
 Odontoblastii au un aranjament, o distributie si o forma care difera
in functie de regiunea pulpara in care se afla
 In zona pulpei coronare sunt pluristratificati, au un corp celular de
forma alungita, cilindrica, piriforma, cu nucleu mare situat bazal in
canalul radicular.
 Pe masura ce se apropie de zona apicala aspectul pluristratificat
este mai sarac, celulele odontoblaste sunt mai putine, mai scurte,
cubice sau plate, cu nucleu central
 In partea bazala a celulei odontoblaste se afla un nucleu ovalar si in
interiorul citoplasmei celulare exista organite celulare bogate
reprezentate care demonstreaza activitatea sa secretorie

5. Functiile odontoblastului.
a) Functia secretorie
 secreta subst pe care le elimina prin peretele membranei
celulare
 enzime necesare pr de mineralizare (fosfataza alcalina si acida)
 enzime necesare pr metabolice (ale glicolizei anaerobe, ale
ciclului Krebs)
 componente ale substantei fundamentale (aa, ioni minerali,
lipide, ac hialuronic, ac condroitinsulfuric)
 componente care participa la formarea colagenului dentinar si a
predentinei (precolagen)
2
 b) Functia senzoriala
 Celula odontoblastica nu este o celula nervoasa
 Corpul celular si prelungirile odontoblastice sunt in contact cu
terminatiile nervoase, receptori pt transmiterea durerii
 Cand cel odontoblaste sunt lezate sau iritate, ele vor produce
stimuli care sunt perceputi de terminatiile nervoase libere
 Un astfel de stimul va det eliberarea de catre odontoblast a unei
substante neurotransmitatoare
 Un alt tip de stimul poate fi deformarea mecanica a
odontoblastului care actioneaza prin transformarea energiei
mecanice in diferenta de potential
 Odontoblastul cu prelungirile sale si fibrele nervoase Aδ pot fi
considerate ca formand o “capsula senzoriala periferica pulpo-
dentinara” deoarece invelesc complet la periferie organul pulpar
si se distribuie in dentina prin canaliculele dentinare pana la
jonctiunea amelo-dentinara
c) Functia dentinogenetica
 Odontoblasti primari care apar cu formarea mugurelui dentar
 Odontoblasti secundari de inlocuire sau odontoblasti din
generatia a 2-a
 Au originea in celulele fiice provenite din ultima diviziune
a preodontoblastilor prezenti in zona subodontoblastica
 Din diferentierea celulelor nespecifice de la nivelul pulpei
dentare (celule mezenchimale nediferentiate, fibroblasti,
pericite)

6. Zona subodontoblastica acelulara (stratul Weil).

Este o zona situata imediat sub cea a celulelor odontoblaste,
este sarac celulara si este prezenta mai ales la nivelul coarnelor
pulpare.
Aceasta zona contine :
 Prelungiri citoplasmatice ramificate emise de celulele situate in
zona pulpara subiancenta
 O mare parte din plexul capilar subodontoblastic– capilare
patrund pana la startul celulelor odontoblaste
 Ramurile terminale ale fibrelor nervoase senzitive si autonome
(plexul Raschow) – ramurile terminale ajung pana in canaliculele
dentinare
 Plexul fibrilar format din fibre Koff, care sunt fibre de reticulina
mai groase

7. Zona bogat celulara (stratul Hohl).

Este un strat de grosime mica, bogat in celule – fibroblaste,
celulele mezenchimale nediferentiate, histociti si celule dendritice care

3
asigura supravegherea imunitara a tesutului pulpar. Aceasta zona este
traversata de fibre nervoase amielinice si vase sanguine capilare. Pe
fata sa interna, acest strat se continua cu parenchimul pulpar central.
Celulele din acest strat au o forma rotunjita sau ovalara si
prezinta prelungiri citoplasmatice care pot stabili contacte
membranare cu celule odontoblaste (jonctiuni comunicante).
In stratul subodontoblastic Hohl exista celule fiice
nonodontoblastice produse in cursul celei de-a doua mitoze a
preodontoblastilor. Aceste celule nu dau nastere la odontoblasti
deoarece se gasesc la distanta de membrana bazala. Atunci cand
odontoblastii primari sunt distrusi ce urmare a unei agresiuni vor da
nastere unor odontoblasti de inlocuire, acestia fiind responsabili de
formarea dentinei de reparatie cu aparitia fenomenului de cicatrizare a
tesutului pulpar.

8. Regiunea pulpara centrala – continut.

 Fibroblaste
 Celule mezenchimale nediferentiate
 Celule imunocompetente
 Fibre pulpare
 Substanta fundamentala
 Vase de sange
 Fibre nervoase
9. Fibroblastele si celulele mezenchimale nediferentiate ale
regiunii pulpare centrale.
Fibroblastele :
 Au aspect fusiform sau spinos
 Sunt nepolarizate si contin o cantitate mare de organite celulare
implicate in sinteza proteica
 In pulpa tanara sunt celule foarte active; au o bogata activitate
de sinteza, fiind prezente in intreg tesutul pulpar, distribuite
neuniform in substanta fundamentala
 O data cu inaintarea in varsta sunt inlocuite cu fibrocite – celule
fibroblaste aflate in repaus – de aspect turtit, ovoid sau rotund,
cu activitate metabolica redusa
 Principala functie este de elaborare si remaniere a matricei
extracelulare a pulpei dentare prin sinteza de precursori ai
mucopolizaharidelor si a colagenului
 Au capacitatea de a se modifica si de a forma tesuturi dure
 Tesutul mineral produs seamana cu un calus osos cicatricial
decat cu dentina
 Dupa aplicarea unui coafaj direct, pot forma un tesut
osteodentinar mai putin structurat
 Se pot diferentia in celule de inlocuire a odontoblastilor`
Celulele mezenchimale nediferentiate :

4
  Sunt precursori ai celulelor diferentiate ale tesutului conjunctiv
pulpar
 Localizate intotdeauna in apropierea vaselor sanguine
 Au forma poliedrica cu nucleu central voluminos, citoplasma
abundenta si prelungiri citoplasmatice periferice
 In functie de stimulii care actioneaza asupra tesutului pulpar
aceste celule se pot diferentia in odontoblaste sau fibroblaste
 Cu inaintarea in varsta nr acestora descreste si se reduce
potentialul de generare al tesutului pulpar

10. Care sunt celulele imunocompetente ale zonei pulpare

centrale si rolurile acestora.
 Celulele dendritice
 sunt celule de talie mare, care prezinta minim 3 prelungiri
citoplasmatice numite dendrite;
 sunt concentrate in jurul vaselor sanguine;
 au rolul de a captura antigenele proteice straine intr-o
maniera non-specifica;
 nr lor creste in inflamatia pulpara si pot avea rol in procesele
de reparatie pulpara
 Celulele macrofage
 sunt celule de talie mare, rotunde, ovalare sau stelate,
localizate in zonele perivasculare;
 in pulpa normala sunt implicate in eliminarea celulelor moarte
prin fenomenul de apoptoza;
 in inflamatia pulpara au rolul de eliminare a bacteriilor si
interactioneaza cu alte celule inflamatorii precum limfocitele
T;
 pot lua aspecte morfologice diferite precum histocitele, celule
care intervin in apararea pulpei dentare prin fagocitare de
hematii degenerate, fragmente celulare dezintegrate si corpi
straini, dar au si rol in elaborarea proteinelor necesare
sintezei SUBSTANTEI fundamentale pulpare si a fibrelor
conjunctive
 Limfocitele T
 Din limfocite deriva plasmocitele, celule ovalare sau rotunde,
cu nucleu excentric
 Au rol in sinteza anticorpilor in cursul proceselor inflamatorii
pulpare

11. Fibrele pulpare.

Sunt fibre conjunctive de 3 tipuri :
 Fibre de colagen :
- Sunt cele mai numeroase

5
 - Sunt elaborate de fibroblasti
- In pulpa dentara se gasesc mai ales in fibre de colagen de tip I si
III
- Sunt prezente in spatiile intercelulare sub forma de filamente
izolate sau in fascicule asociate axelor vasculare in pulpa matura
- Nr lor creste o data cu inaintarea in varsta in paralel cu scaderea
nr de celule = fibroza pulpara
 Fibrele de reticulina :
- Sunt asociate pretilor vasculari in jurul carora formeaza o
retea
- Fibrele Korff din stratul acelular Weil sunt formate din
asocierea mai multor fibre de reticulina, au un traiect ondulat, trec
prin stratul de celule odontoblaste pt a patrunde in canaliculele
dentinare unde insotesc prelungirea Tomes, fiind paralele cu
acestea. Aici se transforma in fibre de colagen
 Fibre de oxitalani
- Se gasesc dispersate in tesutul pulpar
- In cantitati mai mici decat fibrele de colagen si reticulina
- Nu sufera modificari in raport cu varsta

12. Caracteristicile vaselor sanguine pulpare.

- Diametru foarte mic
- Pereti subtiri cu structura delicata
- Arteriolele au 3 straturi
 Adventice – tunica externa, formata de colagen
 Medie – formata din celule musculare dispuse circular
 Intima – tunica intrna, formata din celule endoteliale
- Vasele capilare au un endoteliu inconjurat de un singur strat de
celule endoteliale turtite, asezate pe o membrana bazala formata
din fibre de reticulina si rare fibre colagen
- Venulele au :
 Adventice – inconstanta sau absenta
 Medie – foarte subtire
 Intima – celule endoteliale aplatizate

13. Inervatia pulpei dentare.

Inervatia pulpei este foarte bogata. Fibrele nervoase mielinice si
amielinice patrund in nr mare in tesutul pulpar prin foramen apical
principal si prin foramenele accesorii.
Fibrele senzitive provin din ramurile maxilare si mandibulare ale
nervului trigemen. Fibrele simpatice cu rol in vasomotricitate au
originea in ganglionul simpatic cervical superior. In pulpa se mai
gasesc celule neuronale cu functii necunoscute.
Primele fibre nervoase ajung in pulpa dentara in momentul
debutului amelo si dentinogenezei. Reteaua nervoasa ramane imatura

6
pe perioada de formare a dintelui si se stabilizeaza in momentul in care
dintele erupt are contacte dento-dentare si se stabilesc relatiile
ocluzale.
Fibrele senzitive se ramifica la nivel apical in doua categorii de
fibre: unele pt inervatia parodontiului si altele pentru inervatia
endodontica.
Fibrele nervoase se grupeaza in centrul pulpei radiculare unde
formeaza fascicule in vecinatatea vaselor sanguine. In camera pulpara
fasciculele se ramifica in nervi cuspidieni si se termina in stratul
acelular Weill sub forma plexului Raschkow. Fibrele senzitive mielinice
isi pierd teaca de mielina spre periferia pulpei, astfel incat plexul lui
Raschkow este format din fibre amielinice.
In dintele matur proportia de fibre nervoase intratubulare este
variabila, fiind maxima in dentina situata in dreptul coarnelor pulpare.
Regiunea cervicala si radiculara sunt mai putin inervate iar dentina
interradiculara si dentina tertiara nu contin fibre nervoase. Terminatiile
nervoase situate in vecinatatea vaselor sanguine, cele din plexul
Raschkow si din tubulii dentinari sunt perlate.

14. Tipurile de fibre nervoase de la nivelul pulpei dentare si

functiile acestora.
 Fibrele de tip C
 Sunt fibre amielinice care conduc impulsurile nervoase pt durere
 Reprezinta 70-90% din fibrele nervoase ale dd temporari si
definitivi
 Au un prag de excitabilitate ridicat si viteza de conducere lenta
 Sunt fibre chimio si termosensibile care transmit durerea
protopatica
 In inflamatia pulpara elibereaza neuromediatori responsabili de
inflamatia neurogena a pulpei, in principal substanta P cu efect
vasodilatator, somatostatine cu efect vasodilatator
 Fibrele nervoase de tip Aδ
 Au un prag de excitabilitate mai scazut si viteza de conducere
mai rapida
 Sunt la originea durerii acute, epicritice, esential dentinara,
declansata de uscare, actiunea intrumentarului rotativ supra
dentinei si par a fi stimulate de deplasarea fluidului dentinar
 Sunt inplicate in trasnsmiterea durerii.
 Fibrele de tip Aβ
 Au o viteza de conducere foarte rapida
 Sunt implicate in transmiterea sensibilitatii tactile si
proprioceptive

7
  Pot fi implicate si in perceptia sensibilitatii nedureroase
determinata de exemplu de stimularea dentara de mica
intensitate de tip vibratoriu.

..........reparatia pulpo dentinara.............

15. Tipuri de dentina.

Exista mai multe tipuri de dintina :
 Dentina periferica
 La nivel coronar – matricea dentinara depusa de odontoblastii
nepolarizati, fara canalicule dentinare si fara prelungiri ale
acestora; este un strat hipomineralizat
 La nivel radicular – strat hialin, fara canalicule, care coexista cu
atratul granulat Tomes situat intern
 Dentina circumpulpara
 Dentina primara – formata de odontoblastii polarizati prin
transformarea predentinei in dentina odata cu intrarea in functie
a dintelui pe arcada
 Dentina secundara – se produce pe toata durata vietii dintelui pe
arcada
 Dentina tertiara – se produce atunci cand apar agresiuni asupra
tesutului pulpar si cuprinde doua tipuri de dentina: dentina de
reactie si dentina de reparatie.

16. Dentina de reactie.

Este produsa de odontoblastii diferentiati in cursul dezvoltarii
germenenului dentar. Apare ca raspuns la stimuli de intensitate mica,
putin profunzi, cu evolutie cronica la nivelul jonctiunii amelo-dentinare.
Dupa localizarea depozitului de dentina tertiara exista doua tipuri :
 Dentina de reactie sclerotica (DRS) – formata prin depunere de
dentina pe peretii interni ai canaliculelor dentinare. Celulele
odontoblaste elibereaza factori de crestere TGFβ in interiorul
tubilor dentinari. Prezenta lor determina acumularea si migrarea
limfei dentinare in directia peretilor dentinari cu stimularea
colagenului. Tesutul pulpar raspunde prin depunere de depozite
de dentina de reactie in interiorul tubilor dentinari afectati
determinand reducerea sau chiar obliterarea lumenului
canalicular. Aceasta dentina este rezultatul cresterii pr normal de
formare al dentinei peritubulare. Porozitatea dentinei scade si
creste duritatea ei. Are un aspect translucid ca o consecinta a
obliterarii canaliculelor dentinare cu saruri de calciu. Acest pr
este diferit de calcificarea intratubulara datorita precipitarii
cristalelor de hidroxiapatita.
 Dentina de reactie peripulpara (DRP) – apare la interfata dentina-
pulpa prin exacerbarea pr de dentinogeneza ca urmare a maririi

8
 depozitelor de predentina. Este produsa de odontoblasti si, spre
deosebire de dentina secundara regulata care apare pe toata
suprafata camerei pulpare, aceasta are un aspect neregulat si
apare in zone restranse ale camerei pulpare, in care actioneaza
stimulii iritativi. Este rezultatul accelerarii sintezei de colagen tip
I si a activitatii enzimatice la nivelul celulelor odontoblaste, care
vor permite eliberarea de fosfati si produc energia necesara unei
mineralizari rapide a dentinei nou depuse.
In urma actiunii terapeutice a unor substante medicamentoase
utilizate in tratamentul plagii dentinare (coafaj) s-a observat aparitia
dentinei de reactie, care este dependenta de profunzimea cavitatii si
de distanta de difuziune dintre cavitatea de odontoblasti. Cu cat
cavitatea este mai profunda si distanta de difuziune este mai mica cu
atat depunerea de dentina de reactie este mai importanta si distanta
de difuziune mai mare limiteaza grosimea stratului de dentina de
reactie.

17. Dentina de reparatie.

Apare atunci cand asupra pulpei actioneaza un stimul puternic
cum ar fi trecerea de la o evolutie cronica a unui pr carios la evolutie
acuta, accelerata, activa. Se produce distrugerea dentinei de reactie
sclerotica, care reprezinta o bariera in calea evolutiei pr carios si apar
semne de suferinta a odontoblastilor primari – afectarea organitelor
celulare, largirea spatiilor interodontoblastice si necroza lor.
Daca degradarea tesutului pulpar nu este completa, aceasta va
reactiona prin depunerea de dentina de reparatie care va avea un rol
de bariera dentinara. Pentru ca dentina de reparatie sa apara trebuie
ca pulpa sa nu prezinte reactii inflamatorii severe si tesutul pulpar sa
aiba un aspect caracteristic unei pulpe tinere, reactive, cu un nr
suficient de celule si vascularizatie adecvata.
Daca odontoblastii primari sunt distrusi se vor diferentia celule
odontoblaste noi rezultate din zona subodontoblastica Hohl si prin
diviziunea si migrare spre zona de necroza se diferentiaza in
odontoblasti de inlocuire sau odontoblasti de generatia a-2-a.
Aceste celule pot proveni din :
 Celule odontoblaste fiice, provenite din ultima diviziune a
perodontoblastilor, prezente in stratul subodontoblastic
Hohl
 Ca urmare a nediferentierii unor celule pulpare
nediferentiate – celule mezenchimale nediferentiate,
fibroblasti sau pericite.
Prezenta fibrodentinei este o conditie necesara pentru
diferentierea odontoblastelor de inlocuire si formarea dentinei de
reparatie tubulara, ea avand rolul in fixarea factorilor de crestere
necesari nediferentierii odontoblastilor de inlocuire.

9
18. Modificari pulpare determinate de senescenta.
Seenescenta reprezinta fenomenul de imbatranire a
tesuturilor. Pulpa dentara prezinta si ea fenomenul de senescenta care
determina anumite modificari la nivelul structurilor acesteia.
- Reducerea volumului pulpar ca urmare a formarii continue
a dentinei secundare fiziologice cu reducerea volumului
camerei pulpare si canalelor radiculare. In conditiile unei
activitati normale a pulpei dentare, depunerea de dentina
este continua si neuniforma iar localizarea ei depinde de
cauza care determina depunerea de dentina. Dentina
secundara functionala se depune in special la nivelul
plafonului si planseului pulpar. In situatii deosebite se poate
depune dentina de reactie sau de reparatie in zonele cele mai
apropiate de locul de actiune al factorului cauzal. Indiferent de
tipul dentinei, aceasta determina diminuarea volumului
camerei pulpare care este formata din pereti rigizi si
inextensibili si astfel pulpa este supusa unei compresiuni
care determina modificari de tip atrofic la celelalte elemente
structurale ale pulpei dentare
- Diminuarea nr de odontoblasti care, odata cu inaintarea in
varsta isi micsoreaza nr de organite celulare. Stratul
odontoblastic are grosime redusa, cu aspect dezordonat iar
capacitatea functionala redusa face ca produsele lor
metabolice sa fie imperfecte, dezorganizate. Imbatranirea
odontoblastilor este accentuata si de disparitia retelei capilare
perifierice si de deficitul de aport de metaboliti. Produsele
odontoblaste se mineralizeaza si apare micsorarea spatiului
periodontoblastic
- Nr fibroblastilor este diminuat ca urmare a apoptozei iar
fibroblastii restanti se transforma progreseiv in fibrocite,
celule in repaus caracterizate printr-un nr redus de organite
celulare. Cantitatea de citoplasma diminua. Tesutul pulpar va
fi paucicelular.

DUREREA DENTINARA(19-41)

19. Caracteristici generale ale durerii dentinare.

Prevalenta durerii dentinare :
 Apare la 8-30% din populatia adulta
 Mai frecvent intre 25-50 ani, cu frecventa mai mare la 30 ani
 Mai frecvent la femei
 Pacientii cu parodontopatie prezinta hiperestezie dentinara de colet
in 72-98% din cazuri
Dd afectati :

10
  Pot aparea la toti dd, mai frecvent la cei situati in zona de curbura a
arcadelor dentare (C si PM)
 Incidenta crescuta pe hemiarcada opusa mainii cu care se face
periajul
 Cel mai frecvent implicate – fetele vestibulare si cervicale ale dd

20. Substratul morfologic al durerii detinare.

Este reprezentat de plaga dentinara expusa direct mediului bucal
precum si caracteristicile morfologice ale acesteia.

21. Structura canaliculelor dentinare.

 Grosime de 1-2 μ diametru
 Lungime 2,5-3,5 mm
 Pereti formati dintr-un strat puternic mineralizat – dentina
pericanaliculara

22. Implicatiile clinice ale variatiilor structurale ale dentinei

pericanaliculare.
a) Prepararea unei cavitati profunde pe un dinte la un pacient tanar
va compromite mai mult material citoplasmatic decat dentina
mineralizata. In cazul preparatiilor realizate la turatie inalta apare
fenomenul de absorbtie al nucleilor odontoblastilor in lumenul
canaliculului (prin efectul de pompa exercitat de freza in rotatie asupra
suprafetei cu care se afla in contact)
b) Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare va determina o
scadere a conductantei fluidului tisular la nivel dentinar, avand drept
consecinta directa o predispozitie mai redusa spre fenomenele de
hipersensibilitate
c) Obliterarea lumenului canaliculelor determina modificarea
adeziunii prin :
 Reactie diferita la demineralizarea acida – necesita un timp mai
mare pt a obtine aceeasi forta de adeziune
 Grade de umectare diferite fata de dentina normala – determina o
penetrare mai grea a rasinii (strat hibrid deficitar)
d) Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare afecteaza gradul de
permeabilitate dentinara, ceea ce va influenta extinderea raspunsului
pulpar. Prin acelasi fenomen este blocata si reactia de aparare a
complexului pulpo-dentinar.

23. Teoria neurofiziologica.

Sustine stimularea prin excitatie directa a fibrelor nervoase
amielinice din canaliculele dentinare.

11
 Limite :
 Imposibilitatea explicarii durerii la nivelul dentinei periferice (fibrele
nervoase nu se extind pe mai mult de 100μ in tubulii dentinari). Doar
stimularea indirecta ar putea explica aparitia durerii in acest loc
(atunci cand este stimulata pulpa dentara sau dentina circumpulpara)

24. Teoria odontoblastului receptor.

Odontoblastul, prin fibra Tomes, ar primi si transmite impulsul
senzitiv pana la fibrele nervoase din pulpa dentara, comportandu-se ca
un receptor neurosenzorial.
Limite :
 Odontoblastul are origine embriologica diferita de celula
nervoasa
 Fibra Tomes nu se intinde pe intreaga lungime a canaliculului
 In situatii in care fibra odontoblastica a disparut, durerea
dentinara se mentine, atata timp cat canaliculele dentinare se
mentin deschise.

25. Teoria hidrodinamica.

- Principala cauza a durerii dentinare o constituie deplasarea
rapida a lichidului interstitial intracanalar spre exteriorul sau interiorul
tubilor dentinari ca urmare a variatiilor de presiune determinate de
diversi stimuli. Acestia pot fi tactili, termici, osmotici si determina
miscarea lichidului interstitial intracanalar cu o viteza de 2-3mm/sec,
miscare susceptibila de a genera durerea
- Aceasta miscare stimuleaza fibrele nervoase
- Se bazeaza pe principiile capilaritatii
Argumente in favoarea aceste teorii :
 In momentul instrumentarii dentinei, tubulii dentinari
sunt expusi, deschisi, iar fluidul prezinta o curgere discreta spre
capatul deschis
 Aplicarea unei hartii absorbante pe plaga dentinara
determina un efect de curgere si aparitia durerii
 Stimuli reci, tactili, osmotici determina un flux spre exterior al
lichidului intracanalar. Majoritatea pacientilor se plang de sensibilitate
la rece (initial contractie, apoi deplasarea fluidului spre ext)

26. Factorii de care depinde aparitia dureii dentinare.

Durerea dentinara este determinata de factori ce actioneaza asupra
excitabilitatii si conductabilitatii nervoase. Durerea poate fi influentata
de :
o Factori somatici :
 Infectii
 Surmenaj
 Afectiuni nervoase

12
  Starea de stress
o Factori psihici – in stari de depresie sau anxietate
o Perioada fiziologica – menstruatie, sarcina, menopauza
o Starea de convalescenta dupa afectiuni generale severe (anemii,
avitaminoze, boli infecto-contagioase)
Influenta acestor factori are efect mai evident in cazul hiperesteziei
dentinare. In afectiuni generale durerea este temporara, determinata
de reducerea pragului dureros.

27. Hipersensibilitatea dentinara – etiologie, manifestari

clinice.
Etiologie: modificari anatomice bruste, brutale (un permit adaptarea
pulpara)
 Traumatisme dentinare cu denudarea dentinei
 Interventii chirurgicale parodontale
 Manopere terapeutice :
 Prepararea de cavitati
 Prepararea de bonturi
Manifestari clinice :
- Localizata, tranzitorie
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Limitata de perioada actiunii excitantului
- Intensitate mica, moderata
- Reproductibila prin stimulare adecvata
- Absenta sau redusa la stimulare mecanica
- Are tendinta de remisiune chiar fara tratament

28. Hipersensibilitatea postoperatorie – manifestari clinice.

 Este o entitate aparte in cadrul categoriilor hipersensibilitatii
 Apare dupa realizarea unui tratament restaurator aparent corect
 Apare in special dupa restaurari realizate cu materiale compozite
 Are incidenta crescuta
 Prezinta dificultati de tratament

29. Mecanisme de aparitie a hipersensibilitatii postoperatorii.

1. Uscarea excesiva a plagii dentinare
 Prin utilizarea spray-ului de aer in vederea uscarii plagii se produce
distensie adiabata la nivelul suprafetei dentinare cu evaporarea de
limfa dentinara si consecutiv se produce deplasarea fluidului
intracanalicular
 In a 2-a etapa, dupa aplicarea rasinii de bonding, aceasta va fi
polimerizata si va suferi o contractie ce se va supraadauga deplasarii
lichidiene extinse din etapa precedenta
2. Prin infiltratie marginala

13
 In cazul in care realizarea adeziunii obturatiei la peretii dentinari a
fost deificitara prin :
 Uscare incompleta sau excesiva
 Contaminarea plagii cu saliva
 Gravare acida deficitara
 In cazul compozitului microspatiul rezultat nu se va micsora in timp
ca la amalgam, din contra
 Existenta acestui microspatiu nu este evidenta in prima perioada a
existentei obturatiei, iar daca cavitatea a fost preparata retentiv si
materialul se mentine prin retentie mecanica, nu estista semne
clinice obiective initiale asupra acestei deficiente
3. Prin microfisuri in smaltul adiacent obturatiei
Aparitia microfisurilor se poate datora :
 Erori in etapa de preparare a cavitatii
 Captusirea deficitara a marginilor de smalt nesustinute
 Ghidarea gresita a contractiei de polimerizare a materialului,
ce va duce la suprasarcina peretelui expus

30. Hiperestezia dentinara – etiologie, manifestari clinice.

Etiologie :
o Vicii de dezvoltare – 10% - jonctiunea smalt-cement nu se
realizeaza
o Expunere de dentina 90% :
 Retractii gingivale
 Chiuretaje, detartraje
 Interventii chirurgicale parodontale
 Pierdere de smalt prin
 Abraziuni
 Eroziuni
 Demineralizari
Manifestari clinice – durere :
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Fulguranta initial, apoi intensa, localizata, limitata la
perioada actiunii excitantului
- Intensitate crescuta
- Apare mai ales la stimularea mecanica (palpare, periaj,
masticatie)
- Are caracter afectiv deosebit
- Are tendinta la agravare (inflamatie pulpara acuta)

31. Diagnosticul diferential al hipersensibilitatii si

hiperesteziei dentinare.
Hipersensibilitatea si hiperestezia pot coexista in :
 Carii de colet cu evolutie lenta

14
 - hipersensibilitate in interiorul cavitatii
- hiperestezie la JSC si JSD
 Carii incipiente cu demineralizare
- hipersensibilitate in zonele profunde
- hiperestezie in zonele de demineralizare superficiale
 Bonturi coronare slefuite si neprotejate – hipersensibilitate initial,
apoi hiperestezie
 Cavitati preparate si obturate provizoriu (protejate) incorect –
hipersensibilitate initial, apoi hiperestezie

32. Etapele realizarii unui tratament corect al durerii

dentinare.
 Dg corect pozitiv si diferential
 Cu alte afectiuni
 Intre cele 2 afectiuni
 Tratament preventiv impotriva factorior de risc (periaj,
igiena)
 Depistarea factorilor etiologici ai afectiunii si indepartarea
lor
 Tratament medicamentos efectuat
 De pacient la domiciliu
 De medic in cabinet
 Retratarea afectiunii atunci cand este cazul

33. Tratamentul preventiv al durerii dentinare.

Tratamentul realizat de catre medic :
 Utilizarea cu blandete a instrumentarelor de detartraj
 Utilizarea agentilor de densibilizare dupa interventii terapeutice
 Plasarea corecta a restaurarilor
 Desensibilizarea dd dupa folosirea metodelor de albire
 Monitorizarea pacientilor
Tratamentul realizat de catre pacient :
 Tehnici corecte de periaj individual
 Respectarea intructiunilor de utilizare a pastelor de dd
desensibilizante
 Periute de dd cu duritate medie
 Periaj dupa consum de alimente si bauturi acide
 Evitarea utilizarii excesive a metodelor de curatare interdentara
(scobitori, ata dentara)

34. Tratamentul etiopatogenic al durerii dentinare.

 Corectarea igienei orale defectuase (revelator de placa)
 Controlul placii bacteriene (periaj profesional, detartraj eventual
sub anestezie)

15
  Corectarea igienei orale in exces (leziuni de uzura)
 Controlul atacului acid prin supravegherea consumului de :
- alimente acide (fructe, iaurt, citrice, salate, muraturi)
- bauturi acide (vin, sucuri, cola)
- substante medicamentoase (aspirina, vit C)
 Controlul secretiei salivare (hipo sau asialic indusa de afectiuni
ale glandelor salivare sau de utilizarea unor subst
medicamentoase)
 Controlul bulimiei, refluxului gastrointestinal, alcoolismului

35. Tratamentul simptomatic al durerii dentinare.

 La domiciliu de catre pacient
 In cabinet de catre medic :
- cu agentii desensibilizanti
- nespecific
 Restaurarea atunci cand acest lucru este necesar

36. Calitatile agentilor desensibilizanti utilizati in tratamentul

durerii dentinare si obiectivele urmarite.
Calitatile agentilor desensibilizanti
 Sa un fie iritant pt pulpa dentara si tesuturile moi
 Sa fie usor de aplicat
 Sa necesite un nr redus de sedinte
 Sa nu modifice culoare dintelui
 Sa nu produca efecte secundare prin cumul cantitativ
 Sa nu interactioneze cu alte subst medicamentoase
 Sa aiba un pret de cost rezonabil
Obiectivele desensibilizarii
 Blocarea sau reducerea diametrului canaliculelor dentinare pt a
bloca sau limita deplasarea fluidului dentinar
 Reducerea excitabilitatii nervoase senzitive la capatul pulpar al
canaliculelor dentinare

37. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare

realizat la domiciliu.
Tratamentul efectuat de pacient la domiciliu
- Se pot utiliza : dentifrice, ape de gura, geluri desensibilizante
- Acestea contin urmatoarele substante active:
 Pt desensibilizarea fibrelor nervoase terminale: nitrat de K;
clorura de K
 Pt obliterarea tubulilor dentinari: clorura de strontiu; acetat
de strontiu; fluoruri, citrat de Na in gel poliglicoidic

16
38. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare
realizat in cabinet.
 Oxalati de K, de Al, de Fe
 Compusi de Ca – Ca(OH)2
 Fluoruri : geluri, solutii
 Metode fizice : ionoforeza, adezivi, restaurari cu CIS sau
compozite
 Terapie cu laser
 Procedee chirurgicale : lambou mucogingival

39. Utilizarea adezivilor in tratamentul durerii dentinare.

Adezivii ca desensibilizanti :
 Aplicarea unor produsi polimerizati pe baza de HEMA ce acopera
suprafata hipersensibila cu un strat fin
 Indicatii :
 Desensibilizarea preparatiilor realizate pentru restaurari
directe sau indirecte
 Desensibilizarea bonturilor pregatite pt a primi o piesa
protetica, dar si pt a preveni sensibilitatea ce poate aparea
dupa cimentare
 Adezivii dentinari se bazeaza pe realizarea stratului hibrid si
sigilarea ermetica a suprafetei dentinare cu inchiderea
canaliculelor dentinare. Cei mai indicati sunt adezivii de ultima
generatie fara dezhidratarea suprafetei dentinare

40. Ionoforeza utilizata in tratamentul durerii dentinare.

 Ionii de F si Na din fluorura de Na 2% sunt dirijati intr-un camp
electric si dispusi profund in canaliculele dentinare
 Se produce obstruarea canaliculelor prin fluorura de Ca formata,
care precipita
 Efectul obtinut este temporar, metoda trebuie repetata la cateva
luni
 Doza de aplicare 1 mA/min sau 0,5 mA/2 min
 Necesita aparatura speciala si foloseste curent continu redresat
de 9V si intensitate de 1 mA

41. Terapia cu laser utilizata in tratamentul durerii dentinare.

Are ca rezultat reducerea nr de canalicule dentinare deschise
si micsorarea diametrului acestora. Dirijarea fascicolului laser trebuie
sa tina cont de structura dentinara si de orientarea canaliculelor
dentinare in zona de lucru.
 Actiunea razei laser produce :
 Etapa 1 – evaporarea imediata a componentelor organice
din dentina intertubulara

17
  Etapa 2 – prin cresterea energiei laser dentina peritubulara
este topita si canaliculele dentinare sunt partial obstruate
 Este costisitoare, necesita aparatura si personal calificat
 Are avantajul ca necesita doar o sedinta de tratament
 Laser cu dioda Ga-Al-As care actioneaza prin blocarea
depolarizarii nervoase de tip C si obstruarea canaliculelor
dentinar. Are eficacitate 30-100%
 Laser Nd: Yag care inchide canaliculele dentinare, coaguleaza
fluidul dentinar reducand permeabilitatea dentinei
 Laser CO care obstrueaza canaliculele dentinare, in 60-100% din
cazuri

42. Tratamentul nespecific al durerii dentinare prin restaurari

adezive.
Sunt indicate atunci cand hipersensibilitatea este determinata de
pierderea de subst dura dentara.
 Permite sigilarea canaliculelor si a suprafetei dentinare
producand o ameliorare mai indelungata
 Se reface morfologia dintelui afectat de un pr cu pierdere de
subst dura dentara
 Se utilizeaza compozite sau CIS cu vazcozitati variate
 Sunt mai eficiente pe termen lung, dar sunt mai invazive prin
necesitatea prepararii substratului dentar

METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR

DENTARE(CARIODETECTIE/TESTE DIAGNOSTICE)(42-60)

42.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul leziunilor

cavitare si necavitare

-cele mai frecvente si mai comune strategii de detectie si

inregistrare /clasificare a leziunilor carioase-sint legate de metodele de
baza ele examinarii clinice:inspectia si palparea
-leziuni cavitare-metoda bazata pe palpare cu sonda include:-
leziunea cert cavitara,cu lipsa de substanta ,smalt subminat si/sau
zone aletrate (ramolite-moi la palpare) de dentina pe peretii laterali
sau pe planseul cavitatii-def OMS
-diagnosticul este de certitudine-dar se ignora posibilitatea depistarii
si interventiei in stadiile incipiente necavitare ale afectiunii-nu ofera
posibilitatea abordarii neinvazive non-operatorii

Metoda bazata pe inspectie si palpare ,clasifica leziunile detectate

astfel:

18
-D1-leziune in smalt,fara prezenta cavitatii(fara lipsa de subst
idetificabila macroscopic)
-D2-leziune in smalt ,cu prezenta cavitatii
-D3-leziune superficiala in dentina-cavitara
-D4-leziune profunda in dentina,in apropierea camerei pulpare-cavitara

-se poate trece la abordarea moderna-inclusiv neinvaziva non-

operatorie a afectiunii,dar nu se pot obtine informatii despre tiparul
activ/inactiv al leziunilro carioase

43.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul evaluarii

profunzimii leziunilor

-metoda introduce un sistem de scoruri bazate pe examinarea vizuala

(inspectie),fara palpare cu sonda,corelind modificarile macroscopice
distincte cu profunzimea histologica a leziunii:

-modificare usoara a transluciditatii smaltului,vizibila numai dupa

uscarea suprafetei cu jet de aer(min 5 sec)
-opacitate sau discolorare invizibila sau greu vizibila pe smaltul
umed ,dar distinct vizibila dupa uscarea suprafetei cu jet de aer
-opacitate sau discolorare distinct vizibila pe smaltul umed,fara
uscarea suprafeti cu jet de aer
-leziune minima de substanta in suprafata smaltului,localizata
intr-o zona de smalt opac sau discolorat si/sau discolorare brun-cenusie
de la dentina alterata subiacenta (vizibila prin smalt)
-leziune cavitara in smalt opac sau discolorat ,cu expunerea
dentinei si prezenta dentinei alterate

44.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul evaluarii

activitatii(evolutiei) leziunilor
-metoda coreleaza inspectia si palparea ,pt investigarea
caracetristicilor de suprafata ale leziunilor,pt a stabili daca sint
active(evolutive) sau inactive( stationare) in momentul detectarii
prezentei lor

-caracteristicile urmarite sint:-textura suprafetei leziunii ( reper al

activit/inactivit)
-integritatea suprafetei leziunii( reper
al aspect necavitar/ cavitar)

-leziunile pot fi clasif :-active necavitare

-active cavitare
-inactive necavitare
-inactive caviotare
-restaurate (obturate)

19
 -restarurate ,cu carie (secundara marginala)
activa
-restaurate,cu carie(secundara marginala)
inactiva

Leziunea carioasa necavitara activa –la nivel smalt-prezinta:-

-vizual(inspectie) –o suprafata alb-opaca(cretoasa),mata(fara luciu),

-tactil(la palpare foarte blinda,fara presiune la atingere-pt a nu prabusi
smalt demineralizat transf leziunea necavitara intr-una cavitara)
prezinta o suprafata rugoasa (aspra)

Leziunea carioasa necavitara inactiva la nivel smalt-prezinta o

suprafata lucioasa si neteda,culoarea fiind brun-cenusie

Leziunile cavitare active-palparea arata o consistenta moale,iar pt

cele inactive –consistenta este mai dura

45.Detectia si inregistrarea/clasificarea leziunilor carioase pe

suprafata radiculara

Detectia si clasificarea introdusa pentru diagnosticul acestor leziuni

carioase coreleaza evaluarea integritatii supraf cu evaluarea modului
de evolutie:-activ/inactiv

Integritatea si aspect supraf au fost luate in considerare din punct de

vedere vizual (inspectie),fara a considera culoarea un element
definitoriu ,pentru diagnostic privind aspect necavitar/cavitar ori cel
activ/inactiv ,iar textura si consistenta la palpare (moale sau dura) a
fost folosita pentru diagnostic privind stabilirea aspect evolutiv
(activ/inactiv)

Astfel,au fost identif si definite urmatoarele categorii de leziuni

carioase de radacina:

-leziuni inactive fara distructia supraf

-leziuni inactive cu formarea de cavitate
-leziuni active fara distructia ireversibila a supraf
-leziuni active cu distructia ireversibila a supraf si formarea de
cavitate ,care nu depaseste 1 mm profunzime(apreciata vizual)
-leziuni active cu formarea de cavitate care depaseste 1 mm
profunzime,dar nu atinge camera pulpara
-leziuni active cu formarea de cavitate care este in iminenta de
penetrare in camera pulpara
-restaurare(obturatie) plasata pe supraf radiculara ,sau extinsa de pe o
supraf coronara pe suprafata radiculara

20
-restaurare(obturatie) pe supraf radiculara ,cu leziune carioasa
marginala(secundara) activa
-restaurare(obturatie)pe supraf radiculara ,cu leziune carioasa
marginala (secundara) inactiva

46.Modalitati auxiliare(complementare) de cariodetectie

Pentru ameliorarea rezult obtinute prin metodele de detectie bazate pe

abordarea vizual-tactila in cazul leziunilor dentare(carioase) au fost
recomandate si utilizate o serie de modalitati
auxiliare(complementare) care sa ajute la depistarea leziunilor ,cu
precadere pe suprafetele coronare proximale,in zonele de contact
interdentar

Principalele modalitati aditionale in acest sens sint urmatoarele:

1)-Transiluminarea

-este o metoda care se bazeaza pe o sursa de lumina plasata adiacent

unei supraf coronare si evidentierea unor umbre(zone intunecate) care
apar prin transluciditatea dintelui,acestea putind fi asociate cu
existenta unor leziuni

Cunoscuta initial sub denumirea de “ diafanoscopie” si utilizabila doar

la dintii frontali din cauza problemelor tehnice (calitatile sursei de
lumina si posibilit transmisiei fasciculului luminos) ,metoda a devenit
actualmente transiluminare cu fibre optice(FOTI)

Ea utilizeaza o sursa foarte intensa de lumina,cablu de fibre optice

pentru transmisia fasciculului luminos si o sonda de examinare cu
diametrul la varf de 0,3-0,5 mm

Pentru rezultate optime,varful sondei de examinare trebuie sa fie

plasat pe supraf V sau O ,sub un unghi de 45 de grade fata de supraf
proximale investigate ,orientate apical

Prezenta zonelor intunecate in smalt sau dentina este mai usor de

observat daca iluminatul incaperii de lucru este inchis

2)-Separarea dintilor
Metoda foloseste aplicarea de separatoare elastice ortodontice(inele de
cauciuc) in spatiile interdentare unde se suspecteaza prezenta
unei leziuni

Ele se mentin timp de 2-3 zile ,dupa care spatiul obtinut permite
investigarea vizual-tactila in conditii mult mai eficiente

21
3)-Dispozitive optice de marire a imaginii(magnificatie)

Dispozitivele utilizate pot merge de la lupe binoculare( 2,5-4 x

magnificatie) pina la microscop operator

Pot fi utilizate in acest sens si camerele video intraorale.Valoarea

acestor mijloace in ameliorarea detectiei leziunilor este variabila

47.Criteriile pentru evaluarea cariilor proximale evidentiate

prin metoda Rx„bite-wing”

Cea mai comun folosita metoda Rx pentru cariodetectie este incidenta

prin tehnica „bite-wing”.Scopul este de a depista leziunile clinic”
ascunse” cu localizare proximala si de a estima profunzimea acestora

-este recomandata pentru aprecierea extinderii leziunilor ocluzale in

dentina

Criteriile utilizate pentru evaluarea cariilor proximale evidentiate prin

metoda Rx” bite –wing” sint urmatoarele(MEJARE,KIDD-2008):

-R0-nu exista radiotransparenta

-R1-radiotransparenta limitata la ½ externa a smalt
-R2-radiotransparenta in ½ interna a smalt,inclusiv pina la jonctiunea
smalt-dentina, dar fara afectarea (intreruperea) jonctiunii
-[3-radiotransparenta in smalt ,cu afectarea(intreruperea) jonctiunii
smalt-dentina ,dar fara extindere evidenta in dentina(MEJARE-1985)
-R3-radiotransparenta in ½ externa a dentinei(pina la ½ distanta de
camera pulpara)
-R4-radiotransparenta in ½ interna a dentinei(dincolo de ½ distanta de
camera pulpara)

48.Avantajele cariodetectiei Rx prin tehnica „bite-wing”

-permite investigarea supraf coronare inaccesibile prin metode vizual–

tactile si creste eficienta investigatiei
-permite evaluarea profunzimii leziunii si estimarea distantei pina la
camera pulpara
-este o metoda neinvaziva,care nu afecteaza mecanic tesuturile
incipient demineralizate (asa cum o poate face ,eventual palparea
neadecvata cu sonda)
-radiografia poate fi arhivata si reexaminata ulterior(elem de
comparatie pentru evaluarea evolutiei leziunilor)

49.Dezavantajele cariodetectiei Rx prin tehnica „bite-wing”

22
-validitatea diagnosticului in leziunile incipiente este redusa.De aceea
stadiile initiale ale leziunilor in smalt nu pot fi detectate cu acuratete
-nu poate distinge intre lezIunile initiale cu supraf integra
(necavitare),leziuni incipiente cu lipsa de subst minima(cavitare) sau
demineralizari necarioase(hipoplazii ale smalt)

-de obicei,subevalueaza extinderea si grad de demineralizare al leziunii

-pozitia topografica ,forma si extinderea leziunii ,corelate cu morfologia
dintelui,pot influenta imaginea Rx

-nu poate determina daca o leziune este evolutiva sau stationara.Sint

necesare cel putin 2 Rx consecutive ,cu aceeasi expunere si
incidenta ,pt a determina acest aspect
-interpretarea Rx este supusa variatiilor subiective,in raport cu
examinator
-nu poate servi exclusiv ca informatie pentru stabilirea diagnostic ,ci
trebuie corelata cu alte modalitati de examinare
-poate prezenta riscurile examinarilor prin iradiere

50.Rx digitala in cariodetectie

In radiografia digitala,imaginea este obtinuta cu ajutorul unui senzor

(cu dimensiune similara filmului pentru Rx retroalveolara)expus
radiatiei,in locul filmului radiografic

Apoi,prin intermediul unui program de calculator,imaginea este

impartita intr-un numar de zone dreptunghiulare cu scalele respective
de tonuri de gri

Acestea sint digitalizate si proiectate pe un monitor de calculator ,cu

cat supraf dreptunghiulara este mai mica ,cu atit rezolutia este mai
buna

Avantajul principal al Rx digitale este ca pot fi prelucrate prin

algoritmuri speciale pe calculator(„filtre”) si diversi parametri ai
imaginii pot fi modificati ,pentru o interpretare mai precisa a
rezultatului

Astfel s-a ajuns la imagini de Rx digitala cu contrast/rezolutie marite

,la imagini de Rx digitala negativa ,la imagini Rx de substractie digitala

51.Tomografia computerizata in cariodetectie

-este bazata pe principiul Rx digitale,aceasta modalitate de

cariodetectie si diagnostic construieste sectiuni ale dintelui la
distante(grosimi) variabile

23
Aceste sectiuni pot fi examinate pentru evidentierea prezentei
radiotransparentelor (demineralizarilor)

De asemenea,sectiunile pot fi combinate si recompuse (cu ajutorul

unui program special de calculator) intr-un model virtual
tridimensional,denumit pseudoholograma

Sectiunile si pseudohologramele permit depistarea adecvata a

leziunilor initiale mici,atit primare cat si secundare(recurente)

Exista 2 metode de CT utilizate in cariodetectie :

-TACT(„tuned aperture computed tomography”)
-LCBCT(„limited cone beam computed tomography”)

Ultima pare sa fie preferata si din ce in ce mai utilizata in investigatii

stomatologice

52.FOTI.DIFOTI in cariodetectie

-FOTI-transiluminare cu fibre optice -Ea utilizează o sursă foarte

intensă de lumină, cablu de fibre optice pentru transmisia fasciculului
luminos şi o sondă de examinare cu diametru la vârf de 0,3 – 0,5 mm.

-Pentru rezultate optime,vârf sondei de examinare trebuie să fie plasat

pe supraf V sau O, sub un unghi de 45º faţă de supraf proximale
investigate, orientat apical. Prezenţa zonelor întunecate în smalţ sau
dentină este mai uşor de observant dacă iluminat încăperii de lucru
este închis

-DIFOTI („Digital Imaging Fiber-Optic Transillumination”) . Această

tehnică a fost introdusă pentru a îmbunătăţi performanţele obţinute
prin FOTI, înlocuind examinarea vizuală (ochiul uman) cu un receptor
CCD.

Modalităţile de preluare şi prelucrare a imaginii prin program de

calculator, urmate de vizualizare pe monitor, sunt similare ca principiu
celorlalte tehnici digitale.

53. LIF / QLF în cariodetecţie.

LIF
- are la baza un laser cu diode care emite un fascicul de lumina in
zona rosie a spectrului cu lungime de unda de 655nm

24
-fluorescenta indusa in tesuturile carioase este masurata si
intensitatea ei este o indicatie privind prezenta si extinderea leziunii ;
intensitatea este exprimata numeric prin cifre afisate pe display
-dispozitivul utilizat in practica se numeste DIAGNOdent, cu
performante notabile in cariodetectie pe suprafetele ocluzale
- o varianta modernizata actuala numita DIAGNOdent PEN permite
investigarea eficienta si a suprafetelor proximale

QLF
- foloseste un laser cu argon care emite un fascicul de lumina
monocromatica in zona verde-albastru al spectrului cu o lungime de
unda de 488nm
-zonele demineralizate apar intunecate, deoarece fluorescenta leziunii
carioase evidentiata prin QLF este mai scazuta decit al smaltului
natural integru

- fluorescenta indusa de laser este utilizata pt cuantificarea piederii

minerale la nivel lezunii carioase folosind o camera intraorala speciala
cu un microvideo senzor CCD un un program de analiza computerizata
a imaginii
-prin programul de analiza computerizata a imaginii se obtin 3
masuratori,cantitative: pierderea medie de fluorescenta la nivelul
leziunii-%; pierderea maxima de fluorescenta la nivelul leziunii-%;
suprafata leziunii-mm2
-dispozitivul existent in practica se numeste Inspektor Pro tm
-principiul metodei si caract tehnice –limiteaza cap de cariodetectie –
pina la o adincime de 400 ym-pt leziuni initiale in smalt

54. Cariometria electrică în cariodetecţie.

- se bazeaza pe masurarea unor parametri ai curentului electric care

traverseaza structurile dure dentare
-masurarea conductantei electrice- conductanta electrica reflecta
posibilitatea curentului electric de a strabate structurile dentare;
-cela care au o concentratie
mai mare de fluide si electroliti-permit o conductanta mai ridicata
-dentina integra are o
conductanta mai ridicata decit smaltul integru, iar structurile
demineralizate au o conductanta mai ridicata decit cele integre.

-metoda foloseste in practica un dispozitiv numit- Electrical Caries

Monitor
-dupa calibrare si validare valorile conductantei masurate pt leziuni
carioase in dentina sunt semnificativ mai mari decit cele masurate pt
leziuni carioase in smalt care la rindul lor sunt semnificativ mai mari
decit cele masurate pe dintii indemni de leziune

25
- masurarea impedantei electrice

Impedanta reflecta masura in care structurile dentare opun rezistenta

la trecerea curentului electric
Impedanta este determinata in 1 rind de compozitia moleculara.

Tesuturile dure dentare alterate ireversibil au o impedanta mult mai

scazuta(opun rezistenta mai mica la trecerea curentului electric) fata
de cele indemne de leziune
Metoda a fost aplicata in studii si cercetari pentru detectia cariilor
proximale,fara extindere in utilizarea curenta practica

55. Clasificarea generala a metodelor de detectie a leziunilor

dentare(cariodetectie)

-inspectie(inainte /dupa uscarea supraf smalt)

-inspectie cu dispozitive optice de marire a imaginii(lupe
binoculare,microscop operator)
-inspectie si palpare cu sondele dentare(vizual/tactil)[+/- separarea
dintilor)
-transiluminare(diafanoscopie,FOTI,DIFOTI)
-Rx-diagnostic(radiografie „bite-wing”.radiografie digitala,CT)
-cariodetectie laser(fluorescenta indusa:LIF,fluorescenta cantitativa:qlf)
-cariometrie electrica(conductanta:ECM,impedanta)

56.Codurile ICDAS si abordarea CAMBRA

Codurile ICDAS

-“0”-supraf dentara sanatoasa nedetectabila dupa uscare(5 sec) si

lipsa oricaror alte fenomene carioase
-“1”-modificare in smalt limitata la colorarea santurilor si gropitelor
vizibila doar prin uscare
-“2”-modificare vizuala distincta in smalt mai larga decat zona fisurilor
si gropitelor (opacitate sau colorare)
-“3”-discontinuitate a smalt localizata,fara dentina vizibil afectata sau
zona umbrita subiacenta
-“4”-zona umbrita subiacenta situata in dentina,cu sau fara
discontinuitate in smalt
-“5”- cavitate distinctă cu vizibilitatea dentinei,cavitate deschisă ce
implică mai puţin de ½ din suprafaţă
-“6”- cavitate extinsă cu implicarea dentinei, adâncă, ca lărgime
implică mai mult decât ½ din suprafaţă

Abordarea CAMBRA

26
-este evaluarea nivel riscului carios pentru determ nevoii de intervenţie
terapeutică, fiind o parte integrantă a plan de tratament.

-această fişă de evaluare include toţi factorii ce pot fi observaţi cu

uşurinţă sau
descoperiţi în timp unei examinări orale de rutină.
-pentru evidenţierea mai bună a gradului de risc, sunt folosite cele trei
culori: verde, ce indică un risc scăzut; galben,risc mediu şi rosu, risc
crescut pentru caria dentară.

Pentru fiecare factor, se completează în ultima coloană din dreapta

„Riscul pacientului“ valoarea atribuită, 0 (pentru risc scazut), 1 (risc
moderat) şi 10 (risc crescut).

Se însumează valorile din coloana „Riscul pacientului“ şi se

interpretează astfel: valoarea 0 indică un risc scăzut, valori între 1-10
plasează pacientul în grupa de risc moderat, iar peste 10 în grupa de
risc crescut.

Această evaluare este indicată în şedinţa initială şi repetată la fiecare

şedinţă de control/ intervenţie preventivă,pentru a observa scăderea
riscului carios în urma intervenţiilor
terapeutice şi modificărilor comportamentale ca urmare a motivării şi
educării pacientului.

Pe baza evaluării riscului carios se completează recomandările

terapeutice, ce constituie punctul de plecare pentru conturarea
planului de tratament.
Se înmânează pacientului un document în care este explicat
mecanismul riscului carios, lanţul cauzal, evaluarea riscului carios şi
recomandările de tratament.

După o perioadă de 3-6 luni, în care pacientul a urmat program

preventiv recomandat de medic, este necesară o reevaluare a riscului
carios, moment în care pacient este întrebat dacă a respectat toate
recomandările, cu ce frecvenţă şi acurateţe, şi se repetă testele
salivare.

Modelul CAMBRA nu se opreşte la evaluarea managementul risc

carios
(prin prevenţie),ci include şi depistarea precoce a leziunilor şi
strategiile minim invazive
în funcţie de poziţia leziunii (ocluzală, aproximală, radiculară),
extinderea leziunii (cavitară sau nu) şi starea activităţii leziunii
(activă sau oprită în evoluţie)

27
În modelul CAMBRA se arată că modificările datorate cariei la nivelul
dintelui, în faza
incipientă, sunt reversibile, de aceea caria dentară trebuie privită ca o
afecţiune cu posibilităţi de intervenţie, de oprirea a evoluţiei şi chiar de
reversibilitate.

57.Caracteristicile grupului de risc scazut la carie

Pacienţii din grupul de risc scăzut prezintă o istorie săracă în leziuni

carioase active, extracţii sau restaurări.

Orice combinaţie ar avea nivel bacteriilor orale,obiceiurile de igienă

orală,dieta, utilizarea fluorurilor sau conţinutul salivar, aceasta i-a
protejat de apariţia cariei şi este foarte probabil să îi protejeze şi pe
viitor, însă nu există nici o garanţie a acestei premise.

Dacă factorii patogeni sau cei protectori pentru carie se vor modifica
semnificativ, ei pot deveni susceptibili la apariţia acestei afecţiuni.
Strategia de management pentru pacienţii din acest grup este
menţinerea balanţei în favoarea factorilor de protecţie şi să fie
conştienţi de posibilitatea modificării în timp a riscului lor la carie.

Periodic, la fiecare şedinţă de control,este nevoie să fie reevaluate risc

carios datorită unei posibile schimbări în igiena orală, nivelurile
bacteriene, dietă, flux salivar, folosirea fluorurilor.

Aceşti pacienţi au nevoie, în general, de mai puţină supervizare

profesională pentru urmărirea cariei dentare (pot fi urmăriţi din punct
de vedere parodontal sau pentru alte condiţii orale), deci frecvenţa
vizitelor la cabinet şi a examinării radiografice este scăzută la acest
grup.

58.Caracteristicile grupului de risc moderat la carie

Încadrarea în grupul de risc moderat este mai dificilă decât în celelalte

două grupuri, fiind bazată pe o analiză a balanţei între factorii
identificaţi în evaluarea riscului carios.

Pacienţii din acest grup de risc, sunt expuşi mai multor factori de risc
decât cei din grupul de risc scăzut, însă nu prezintă semne ale unei
activităţi carioase continue, ca cei din grupul de risc crescut.

Este posibil ca o persoană care nu prezintă nici o leziune carioasă

cavitară, însă este expus la mai mult de doi factori de risc, poate fi
plasat în grupa de risc crescut.

28
Se recomandă:

• periaje profesionale periodice;

• consiliere pentru o dietă necariogenă;
• terapia de fluorizare poate fi adaugată pentru a fi siguri că balanţa se
înclină către oprirea evoluţiei bolii carioase (clătiri orale);
• dispensarizare cu evaluarea radiografică pentru activitatea carioasă
mai frecvent decât pentru cei din grupul de risc scăzut, aproximativ o
dată la 18-24 luni se recomandă efectuarea Rx cu film muşcat,
perioada fiind stabilită în funcţie de factorii de risc prezenţi şi
evaluarea clinicianului;
• educaţie pentru sănătate, în vederea schimbării atitudinilor şi
practicilor de igienizare
personală favorabile sănătăţii dentare.

59.Caracteristicile grupului de risc ridicat la carie

Pacienţii care prezintă curent leziuni carioase active, cel mai des de tip
cavitar sunt incluşi în categoria pacienţilor cu risc crescut.

Prezenţa leziunilor carioase detectabile clinic, de exemplu, este un

indicator al bolii, fiind un indiciu foarte puternic că afecţiunea va
progresa către apariţia mai multor cavităţi carioase, cu excepţia
situaţiei în care se intervine prin terapie chimică pentru a reduce
atacul microbian şi a stimula remineralizarea.

Este posibil ca cineva care nu prezintă leziuni cavitare, însă este expus
la mai mulţi de doi factori de risc sa fie inclus în acest grup de risc, în
acest caz atenţia trebuie îndreptată către eliminarea sau reducerea
posibilităţii de apariţie a noilor leziuni carioase.

Standardele obligatorii sunt:

• realizare periodică a testelor microbiologice;

• tratamente antimicrobiene;
• periaje profesionale periodice;
• utilizarea pastei de dinţi cu 1,1% F;
• aplicarea lacurilor cu NaF 5%;
• utilizarea gumei de mestecat cu xylitol;
• consiliere pentru o dietă necariogenă;
• educaţie pentru sănătate;
• sigilare, ca metodă de prevenire a cariei în şanţuri şi fosete;
• dispensarizare (frecvenţa examinărilor clinice şi radiologice;periodice
este mai mare, fiind de dorit o dată/6 luni sau o dată/an).

60.Caracteristicile grupului de risc foarte ridicat la carie

29
Aceştia sunt reprezentaţi de pacienţii cu risc crescut care prezintă
suplimentar nevoi speciale sau prezintă afectare salivară de tip
hiposalivaţie severă.
Aceşti pacienţi trebuie urmăriţi şi conduşi mai agresiv decât cei din
grupa precedentă.

Pentru aceşti pacienţi se pune accent pe refacerea capacităţii tampon

salivare şi a rezervei de calciu şi fosfaţi necesare remineralizării
leziunilor necavitare, iar adiţional sunt recomandate terapii de clătiri
orale cu rol de tampon (de exemplu cu bicarbonat de Na) pentru
refacerea şi purificarea funcţiilor tampon salivare

şi paste de dinţi cu calciu şi fosfaţi pentru înlocuirea componentelor

salivare normale necesare remineralizării structurii dentare după
producţia de acid rezultată ca urmare a ingestiei alimentare.

EPIDEMIOLOGIA SI PROFILAXIA CARIEI DENTARE(61-78)

61.Scopurile utilizarii studiilor epidemiologice in cariologie

- elucidarea etiopatogeniei
-perfectionarea metodelor de diagnostic
-testarea eficientei metodelor de preventie si tratament

62.Tipuri de studii epidemiologice utilizate in cariologie

-pot fi-observationale- aduc dovezi ce vor deveni ipoteze de lucru

pentru studiile experimentale
-Descriptive: descriu boala dupa criteriul
temporal, geografic si al caracterelor personale; folosesc incidenta,
prevalenta, spitalizari.
-Analitice: studiul de cohorta;studiul
caz/control; studiu transversal;

-experimentale: studii de interventie ce incearca sa schimbe

o variabila la nivelul unui grup

63.Prevalenta si incidenta cariei dentare(ce sint si cum se

calculeaza acestea)

-Prevalenta(un studiu transversal):-studiu efectuat la un moment dat

-reprezinta proportia de indivizi
ai undei populatii afectata de boala la un moment dat sau numarul de
cazuri existente la un moment dat dintr-o populatie bine definita.

30
Se calculeaza astfel: - se imparte numarul persoanelor afectate la
numarul total de persoane din grupul respectiv.

-Incidenta (un studiu longitudinal):-studiu efectuat pe o anumita

perioada de timp
-reprezinta masurarea ratei de
progresie a bolii
Sunt nevoie de doua masuratori: una la inceputul studiului si alta la
sfarsit.

Incidenta=cresterea sau scaderea nr de cazuri noi de imblnavire ce

apar intr-o populatie, intr-o anumita perioada de timp.
In cadrul ei putem vorbi de:
-Rata incidentei: RI=cazuri noi/timp-persoana
-Proportia incidentei cumulative: CIP=noi cazuri de imbolnavire in
intervalul dat/persoanle sususe riscului la inceputul intervalului.

64.Indicii de apreciere a cariei dentare

Indicele DMF exprima aritmetic experienta la carie acumulata de un

individ si se realizeaza prin stabilirea:
-numarului dintilor cu leziuni carioase netratare (D:Decay)
-numarului dintilor lipsa (M:Missing)
-numarului dintilor cu obturatii (F:Filled)

Are 2 variante:
-DMF-S – se refera la suprafetele dentare
-DMF-T – se refera la numarul de dinti
Pentru dentiti temporara se noteaza: def-t sau def-s,
unde„e”reprezinta nr dintilor temporari extrasi.

Neajunsurile acestor criterii:

-supraf clasificate ca fiind indemne de care includ o proportie
necunoscuta de diagnostice fals negative
-inainte ca un dinte sa fie inregistrat ca lipsa trebuie sa existe
singuranta ca acesta a fost pierdut in urma evolutiei leziunii carioase
(DMF-S)
-in cadrul componentei” F” atunci cand o singura supraf este afectata
de carie este posibil ca obturatia sa fie extinsa in etapa chirurgicala si
pe alte supraf pentru realiz extensiilor necesare restaurarii fara ca
acestea sa prezinte procese carioase.

65. Evaluarea riscului cariogen;factorii care pot fi folositi in

evaluarea riscului de carie

31
Din punct de vedere medical riscul cariogen reprezinta probabilitatea
ca un individ sa dezvolte o anumita boala sau sa prezinte o modificare
a starii de sanatate intr-o perioada de timp precizata.

Evaluarea riscului de carie are ca scop de identificare precoce a:

-probabilitatii aparitiei unor noi leziuni sau a evolutiei celor existente
intr-o perioada de timp bine definita si aceasta sugicient de precoce
pentrui a interveni efectiv

Motivele acestei evaluari:

-directionarea masurilor cariopreventive mai ales catre indivizii cu risc
crescut si cresterea rezistentei dintilor acestora la carie
-identificarea indvizilor cu risc scazut evitand restaurarile inutile

Factorii obisnuiti de risc carios includ urmatoarele componente:

-pre-existenta de leziuni carioase
-un procent mare de microorganisme cariogene
-ineficienta igienei orale folosita obisnuit de individ
-consum inalt de sucroza
-o anatomie dentara defavorabila
-o expunere slaba la fluor
-condtii socio-economice proaste si obiceiuri familiale defavorabile
-factori medicali agravanti
-comportament medical necorespunzator
Niciunul dintre acesti factori nu poate,nu are capacitatea de unul
singur de a demonstra sau de a detecta persoanele care prezinta risc
de carie crescut
Teoretic ,oricare dintre factorii etiologici ai cariei –pot fi folositi in
estimarea posibilitatii ca un grup, un individ sau o supraf dentara sa
dezvolte leziuni carioase in viitor sau sa se afle in faza de activitate a
bolii

66. Modalitati de evaluare clinica a riscului de carie

Evaluarea clinica a riscului de carie –este un proces care implica

mai multe etape de decizie si medicul este cel care decide daca
informatiile obtinute din examinarea clinica a pacientului sint suficiente
sau daca are nevoie de informatii suplimentare
-pp:-statusul dentar: -leziuni carioase primare cavitare/necavitare
-restaurari existente cu sau fara carii secundare
-existenta unor suprafete dentare susceptibile,
neprotejate
-istoricul personal al activitatii carioase
-istoricul familial al activitatii carioase
-factori medicali agravanti
-lipsa fluorizarilor

32
-obiceiuri alimentare vicioase
-igiena orala habituala
-deficiente ale unor tratamente anterioare
-conditiile socio-economice

67.Teste bacteriene pentru masurarea streptococ Mutans

Testele microbiene presupun masurarea numarului de unitati

formatoare de colonii bacteriene (UCF)/ mililitru de saliva pentru:
streptococul mutans (prin metoda de laborator sau directa);
lactobacili (prin metoda de laborator sau directa)

Metoda de masurare a streptococului mutans:

De laborator: din saliva pe mediu de transport selectiv sau o spatula
de lemn contaminata cu saliva
Directa: streptococul mutans are capacitatea de a creste pe
suprafete dure
Prezenta streptococului mutans este un bun indicator pentru dentitia
primara. Mai mult de 1mil UCF/ml de saliva arata ca majoritatea
dintilor sunt colonizati=risc crescut.

68. Metode de masurare a ratei fluxului salivar

-colectarea salivei de repaus, timp de 10-15 minute, intr-un

recipient gradat:- mai putin de 0.1ml/min este considerata valoare de
risc.
-colectarea salivei stimulate, dupa mestecarea, timp de 5 minute,
de parafina inmuiata (se elimina spuma initiala):-mai putin de
0.7ml/min este considerata valoare de risc.

69. Grupe de risc cariogen in epidemiologia cariei dentare

Pacientii cu risc crescut de la carie:

-2 sau mai multe leziuni carioase primare
-un numar mare de restaurari cu sau fara carii secundare
-leziuni carioase complicate cu tratament endodontic
-dinti lipsa
-obiceiuri alimentare nefavorabile
-flux salivar sczut
-numar mare de bacterii cariogene in saliva

Pacientii cu risc scazut la carii:

-nici o leziune carioasa primara si/sau secundara decelabila clinic si
radiologic
-nici o obutratie sau foarte putine in raport cu varsta
-nici o extractie prin carie

33
Pacientii cu risc mediu de carie:
-cei care nu se pot incadra in cele 2 categorii anterioare

70.Strategiile de tratament cariopreventiv al cariei simple

1.blocarea transmiterii microorganismelor
2.eliminarea populatiilor de bacterii cariogene stabilite in ecosistemul
oral
3. cresterea rezistentei dintelui la atacul acid
4.controlul carbohidratelor din alimentatie

71. Blocarea transmiterii bacteriilor cariogene prin imunizare.

-imunizarea a aparut odata cu demonstrarea etiologiei bacteriene a

bolii carioase in care un rol important le revine streptococilor si in
principal streptococului mutans
-obiectivul teoretic al vaccinarii consta in amplificarea potentialului
protector al sistemului imun deziderat care este posibil asa cum au
demonstrat-o numeroasele experiente efectuate pe animale de
laborator
- imunizarea sistematica nu confera siguranta in tratamentul preventiv
al cariei dentare , pt controlul placii bacteriene este folosirea unor
anticorpi homologi ai componentelor de suprafata sau extracelulare
microbiene prin metoda imunizarii mucozale

-IgA secretorie este principala clasa de anticorpi elaborata de catre

sistemul imun local si principala imunoglobulina din saliva si eliberarea
sa locala joaca un rol important in neutralizarea bacteriilor prin
inhibarea aderarii lor la celulele epiteliale dar contribuie si la
aglutinarea bacteriana favorizind epurarea mucociclica,ea constituie
prima linie de aparare impotriva colonizarii suprafetelor dentare de
catre streptococii mutans

72. Eliminarea populaţiilor de bacterii cariogene stabilite în

ecosistemul oral prin Indepartarea mecanica a placii
bacteriene

-este metoda prin care se urmareste indepartarea zilnica a placii

bacteriene cu ajutorul unor mijloace de igiena locala cum sunt: ata
dentara, periajul si clatitul bucal, reprezinta o metoda de prevenire atit
a cariei dentare cit si a bolii parodontale, determinind rezolutia
inflamatiei gingivala si remineralizarea suprafetei smaltului
-masurile de igiena orala au avantajul ca nu elimina flora orala normala
asa cum se intimpla prin folosirea locala si indelungata de antibiotice
care in plus predispun gazda la infectii ale agentilor patogeni deveniti
antibio-rezistenti

34
-indepartarea mecanica frecventa a placii dentare nu determina riscul
de infectie cu microorgansme oportuniste dar modifica compozitia
speciilor microbiene a placii atit selectia microorganismelor pioniere cit
si mediul celor patogene
- in procesul educational al pacientului cu privire la indepartarea
mecanica a placii bacteriene prin periaj dentar un rol foarte util il au
agentii de colorare a placii bacteriene

73. Agenţii chimioprofilactici, clasificare.

pot fi grupati in:
← -agenti cationici- clorhexidina si clorura de cetilpiridinium
← -agenti anionici-sulfat dodecil de sodiu, fluor, iod
← -agenti neionici-triclosan
← -ioni metalici zn, cu
← -antibiotice clasice
← - compusi derivati din plante-extractul de sanguinaria
74. Clorhexidina, mod de acţiune, indicaţii, contraindicaţii,
efecte secundare.

- este o bis-biguanida, cu activitate bactericida impotriva bacteriilor

gram-pozitive si gram-negative
- efectul sau asupra streptococului mutans este mai mare decat asupra
streptococului sanguis si a lactobacilului
-este folosita de peste 20 ani in control placii bacteriene-apa de gura si
gel

Mod de actiune: -se leaga de suprafete precum pelicula

smaltului,hidroxiapatita si membranele mucoaselor orale;
-stabileste legaturi cu suprafetele bacteriene
incarcate negativ determinind distrugerea componentelor
citoplasmatice si componentelor cu grupa moleculara mica;
-inhiba enzimele metabolice principale bacteriene
cum sunt glucoziltransferaza, fosfoenolpiruvat, fosfotransferaza

Indicatii- la pacientii tineri ce poarta aparate ortodontice

-la persoanele cu risc crescut la carii in asociere cu fluorizarea
locala
- pt prevenirea transmiterii streptococului mutans de la mama
la sugar in ultimul trimestru de sarcina si primele 6 luni ale sugarului
- si la copii cind se face trecerea de la dintii temporari la cei
permanenti dar numai dupa prescriptia medicului

Efecte secundare: gust amar,scaderea acuitatii gustative, colorarea

dintilor si a limbii in maroniu; iritatii si descuamari ale mucoasei orale;
edem al glandelor salivare parotide, dezvoltarea unor tulpini rezistente

35
75. Produse cu fluor, pentru aplicaţii locale, în prevenirea cariei
dentare.

Produse cu fluor pt aplicatii locale:

a-produse cu concentratii reduse de fluor, pt uz frecvent: paste de

dinti, apa de gura
b-produse cu concentratie crescuta de fluor, pt uz periodic- sunt
comercializate sub diferite forme: solutii de fluora de sodiu, fluorura de
staniu si fosfat de fluor acidulat, geluri cu fosfat de fluor acidulat;
Lacuri cu fluorura de sodiu, paste profilatice fluorurate

Indicatii:

-la copii de peste 6 ani si adulti cu risc mediu de carie care nu folosesc
apa de gura fluorizata, cit si purtatori de aparate ortodontice-aplicare
bilunar;
-copiilor peste 6 ani si adultilor cu suscebilitate crescuta la carie;
-pacientilor care sufera de malfunctii al gl salivare ca urmare a
consunului de medicamente a diverselor afectiuni generale sau
radioterapie, cu dimunuarea consecutiva a fluxului salivar;
- in tratamentul leziunilor carioase necavitare in scopul reversibilitatii
procesului de demineralizare

76. Metode moderne de aplicare locală a diferitelor produse cu

fluor în carioprofilaxie

- severitatea fazei de demineralizare a procesului carios si stimularea

remineralizarii depind de un nivel crescut al ionilor cariostatici- calciu,
fosfor fluor din mediul oral-saliva si placa

-in scopul reducerii riscului de carie si pt aducerea necesarului de fluor

se pot utiliza metode de fluorizare a apei publice potabile, metode de
fluorizare a unor alimente precum sarea, lapte, paste de dinti si apa de
gura cu fluor, aplicati profesionale de produse cu fluor si materiale de
restaurare coronara care contin fluor

77. Sigilarea şanţurilor şi fosetelor în prevenirea cariei

dentare.

-fosetele si santurile sunt zone anatomice cu susceptibilitate maxima la

carie din cauza retentiei placii bacteriene si a eficientei scazute a
fluorizarii locale
-are cel putin 3 efecte cum ar fi: -sigilarea presupune umplerea
fosetelor si santurilor cu o rasina rezistenta la atacul acid;

36
 -sigilarile impiedica dezvoltarea
streptococilor mutans in habitatul lor preferat;
-fosetele si santurile sigilate pot
fi curatate mai usor si mai eficient

- avind in vedere ca suprafetele cu santuri si fosete prezinta cel mai

mare risc cariogen si ca leziunile initiale sunt dificil de diagnosticat in
general se recomanda sigilarea lor imediata dupa eruptia dintelui
-tehnica necesita o izolare perfecta, contaminarea cu saliva fiind
cauza principala a esecurilor
- indicatia de sigilare a dintilor temporari se rezuma la pacientii cu risc
crescut de carie
-sigilarile trebuie controlate la interval de 6 luni, deoarece pierderea
adezivitatii la smalt este destul de frecventa
-primul si al 2-lea molar –sint dintii cei mai indicati a fi sigilati

Neajunsuri ale acestora:-risc ca sub sigilant sa fie prezenta leziunea

carioasa ; -retentia precara a material de sigilare-atunci cind izolarea
nu poate fi efectuata corect; -pret de cost ridicat
Studiile arata ca-leziunile active sigilate nu mai progreseaza,iar
retentia sigilarilor este mai buna decat cea a obturatiilor ocluzale de
amalgam

78. Controlul carbohidraţilor din alimentaţie în carioprofilaxie.

-sucroza din alimentatie are 2 efecte nocive asupra placii bacteriene:

1. Ingestia frecventa de alimente zaharoase ofera un potential crescut
de colonizare a streptococilor mutans crescind potentialul cariogen al
placii;
2. Placa matura metabolizeaza rapid sucroza si produce rapid acizi
organici, ceea ce conduce la scaderea marcata si prelungita a ph-ului
placii- frecventa consumului de sucroza si nu cantitatea este
raspunzatoare de cresterea carioactivitatii.

- o metoda uzuala in controlul hidrocarbonatelor din alimentatietie este

analiza alimentatiei ce are drept scop sa identifice sursele de zahar din
alimentatie si sa reduca frecventa ingestiei lor,

Aaliza se face prin anamneza si trebuie efectuata tuturor pacientilor cu

risc crescut la carie ;
Eista 2 tehnici principale de efectuarea a acestei analize: inregistrrea
dietei in decursul a 24 ore; inregistrarea alimentatiei in decursul de 3-7
zile; ambele tipuri de inregistrare implica onestitatea si memoria
pacientului

RESTAURARILE DIRECTE CU AUR(79-90)

37
79.Avantajele si dezavantajele aurului ca material de
restaurare directa (RDA).
Avantajele aurului ca material de restaurare:
Biocompatibilitate foarte buna in mediul bucal
Adaptare marginala foarte buna,
permitand o inchidere etansa foarte buna
Durata in timp foarte mare, uneori toata
viata
Rezistenta deosebita la coroziune
Uzura similara cu cea a structurilor dure
dentare
Dezavantaje:
Sunt nefizionomice
Au o tehnica de lucru lenta, cerand timp mai
lung pentru realizare
Cer manualitate deosebita a medicului.
Energia folosita pentru condensare se distribuie si la
tesutul pulpar putand produce leziuni pulpare ireversibile, de
aceea se folosesc in procesele carioase in care startul de dentina
are grosime mai mare de 1mm pe dintii fara suferinta pulpara
sau parodontala
Pretul de cost este mare

80.Forme de prezentare ale aurului pentru RDA.

A. Aur precipitat
 Aur pulbere (Goldent, Easy Gold)
 Aur mat, nelustruit (cilindrii)
 Aurul mat, amalgamat cu calciu (Electrolloy)
B. Folie de aur
 Folia simpla, plata
 Folia ondulata
 Folia de aur platinata
 Folia de aur laminata

81.Decontaminarea aurului pentru RDA, obiective, metode de

decontaminare.
La introducerea aurului in interiorul preparatiei se urmaresc cateva
obiective:
 Sa adere cat mai bine la peretii preparatiei
 Sa se faca lipirea aurului de aur
 Sa se indeparteze golurile de aer din masa restauratiei
Aceste obiective pentru a fi atinse necesita un aur pur, cu suprafata
curata, coeziunea facandu-se prin legaturi mecanice. Daca suprafata
aurului prezinta impuritati (praf, strat oxidic), datorita faptului cu aurul

38
atrage gaze, suprafata sa va deveni necoeziva. In acest caz se va
recurge la eliminarea gazelor printr-un proces de degazare sau
decontaminare.
Decontaminarea se realizeaza prin incalzire, eliminandu-se astfel
impuritatile. Pentru degazare se folosesc:
 Flacara de la lampa de spirt, fiecare bucata de aur tinandu-se 3-
5 minute cu o pensa sau cu ajutorul unei tavite, in zona medie
albastra a flacarii, pana la inrosirea sa
 Decalitor electric, folosindu-se o placutza de mica dimensiuni pe
care se pun fragmente de aur
 Flacara de etanol pur la care se incalzeste aurul tot pe o placuta
de mica dimensiune, pana devine rosu
Aurul incalzit suficient va determina aparitia unor particule de
pulbere care vor fi greu de condensat. Dupa decontaminare aurul
trebuie sa fie plastic, asemeni amalgamului.

82.Modalitati de condensare a aurului si principii de

condensare.
Condensare manuala – se
folosesc instrumente de mana, respectiv fuloare, cu care se aplica
presiuni pe materialul restaurator, dar presiunea manuala ca atare
nu este suficienta. Se poate utiliza in faza initiala de aplicare a
aurului dupa care, cu un ciocanas de lemn se aplica forte manuale
sub forma de lovituri ritmice peste condensator care pentru a nu
permite alunecarea particulelor de aur va avea pe capul partii active
santuri, striuri, zimti. Forta de lovire cu ciocanul nu poate fi bine
controlata de practician.
Condensarea pneumatica
(ciocan automat) – aceasta metoda utilizeaza fuloare atasate la o
piesa de mana, in interiorul manerului se gaseste un resort pentru
transmiterea loviturilor si foloseste energia vibratorie a aerului
comprimat. Dozarea fortei de condensare e greu de controlat. Este
o metoda lenta, incomoda pentru pacient care simte durerea
Condensarea cu ajutorul
motorului electric al unitului dentar – condensatoarele se
ataseaza la piesa de mana sub forma de ciocanas si aceasta
transforma miscarea de rotatie a motorului in miscari axiale,
imprimate extremitatii instrumentului. Metoda cere o tehnica foarte
buna. Loviturile sunt ritmice, rapide si bolnavul nu percepe
presiunea
Condensarea electronica –
este cea mai eficienta si mai controlabila metoda.
Principii de condensare:
Forta de condensare se aplica ritmic, sub
unghi de 45 fata de peretii laterali ai cavitatii si podea

39
 Forta de condensare aplicata pe o
suprafata de aur deja inserat se face pe o directie perpendiculara
in unghi de 90
Condensarea se incepe pe o parte a
cavitatii si se continua in linie dreapta pana in partea opusa, apoi
se revine pe partea initiala continuandu-se la fel si astfel se
asigura o condensare pe toata suprafata de aur inserata. Fiecare
pas al condensatorului se suprapune peste ½ din urma lasata
anterior si se misca astfel pas cu pas spre periferie
Intensitatea fortei de condensare creste
progresiv cu fiecare strat de material adaugat, intensitatea putand
fi crescuta prin amplitudinea de condensare sau utilizand
condensatoare cu suprafata activa mai mica
Condensarea se realizeaza fie de la o
margine a cavitatii spre cealalta sau de la centru la periferie, a
doua varianta fiind mult mai buna, condensarea mai omogena
Condensarea formelor de aur precipitat
trebuie sa inceapa manual, de la centru la periferie, pana se
obtine un strat uniform de material apoi se trece la condensarea
mecanica

83.Condensatoarele utilizate pentru condensarea aurului in

cavitate.
Condensatoarele utilizate in aurificari difera dupa tehnica de
condensare utilizata si dimensiunea partii active, toate au insa o
trasatura comuna: suprafetele active au configuratie piramidala ceea
ce asigura 3 functii:
Maresc suprafata de condensare
Actioneaza prin generare de forte laterale pentru o condensare
uniforma
Determina in materialul condensat identitati triunghiulare ce
permit adaugarea a noi cantitati de material
Condensatoarele folosite la piesa de mana a unitului dentar sau
pneumatic sunt alcatuite dintr-un varf sau parte activa si un gat
scurt de 2,5 cm care se potriveste la piesa de mana.
Condensatoarele folosite cu ciocanel manual sunt mai lungi 15 cm
si au o terminatie plata, pentru a primi loviturile usoare ale ciocanelului
manual.
Partea activa a condensatoarelor are forme si marimi diferite. Toate
au configuratii piramidale si santuri sau striuri, pentru a preveni
alunecarea lor pe aur. Exista mai multe tipuri de condensatoare:
Condensator cu fata terminala rotunda
Condensator in forma de picior
Condensator rectangular
Gatul condensatoarelor poate fi:
Drept

40
 Monoangulat
Biangulat
In baioneta
Partea activa a condensatorului poate fi perpendiculara pe axul lung
al manerului sau perpendiculara pe partea finala a gatului. Cu cat e
mai mica fata partii active cu atat creste greutatea aplicata pe cm2, la
o forta constanta.

84.Indicatiile restaurarilor directe cu aur.

Ca alternaviva la amalgam pentru zonele
laterale ale arcadelor dentare
La restaurarea cariilor mici din santurile si fosetele dintilor
laterali si pe fata orala a dintilor anteriori (cavitati clasa I)
La restaurarea leziunilor carioase cervicale mai mici sau a
un or leziuni de eroziune, defecte cuneiforme, situate in 1/3
cervicala a tuturor dintilor (cavitati clasa aV-a)
Leziuni mici proximale care nu distrug fata vestibulara a
dintilor frontali (cav clasa aIII-a)
Leziuni proximale mici acolo unde creasta marginala nu
este supusa la presiuni ocluzale mari (cavitati clasa a II-a)
La nivelul marginilor incizale sau a varfurilor cuspidiene
(cavitati clasa aVI-a)
Pe dinti ce vor beneficia de un tratament protetic
Pentru repararea unor restaurari turnate din aur care nu
mai sunt adaptate corect marginal (incrustatii)
Pentru inchiderea orificiilor de trepanare a unor restaurari
protetice inca functionale (doar la aliaje cu continut mare de aur)
Pe dinti vitali, cu parodontiu marginal sanatos, apt sa
suporte compactarea si fara suferinta pulpara
Pe dinti fara fisuri in smalt
La pacienti cu igiena orala corespunzatoare, cu indice de
carie scazut
La pacienti ce nu prezinta curenti galvanici datorati
prezentei unor restaurari metalice diferite

85.Contraindicatiile restaurarilor directe cu aur.

Dinti cu camera pulpara voluminoasa
Dinti grav afectati parodontal, cu
stabilitate deficitara si prognostic
discutabil
Dinti cu defecte ocluzale mari, cu risc de
fractura a cuspizilor
Acolo unde nu se poate face izolarea corecta a campului
operator si uscarea completa a preparatiei

41
 Dinti cu leziuni pe una sau mai multe suprafete situate in
zona laterala si risc de carie crescut sau cu defecte ocluzale
mari, cu risc de fractura
Dinti tratati endodontic, datorita rezistentei lor slabite
In cavitati profunde la care stratul de dentina e mai subtire
de 1mm
La pacienti lipsiti de rabdare, durata restaurarii fiind mai
mare
Lipsa de motivatie si colaborare a pacientului
La pacientii cu venituri reduse
La dentitia deciduala
La obturatii retrograde

86.Etape clinice de lucru pentru RDA.

1) Diagnosticul leziunii, a starii tesutului pulpar, parodontiului,
se efectueaza examen radiologic al ambelor arcade
2) Se instruieste pacientul cu privire la manopera, tehnica,
alternative, avantaje, dezavantaje
3) Eventuala anestezie locala
4) Prepararea conturului primar al cavitatii cu expunerea
leziunii carioase
5) Realizarea preparatiei dupa regulile lui Black
6) Izolarea campului operator cu diga
7) Tratamentul plagii dentinare, dupa caz. Zonele cavitatii
dispuse in apropierea pulpei dentare se vor acoperi cu preparate
cu hidroxid de calciu. In cazul cavitatilor profunde se recomanda
aplicarea unei obturatii de baza in special pentru izolarea termica,
pentru amortizarea impulsurilor de condensare precum si pentru
limitarea volumului de aur. In cazul cavitatilor superficiale se poate
renunta la obturatia de baza
8) Aplicarea aurului coeziv strat cu strat si condensarea sa la
baza
9) Acoperirea stratului de baza si umplerea prin aditie a
cavitatii de la margine spre centru
10) Indepartarea excesului si netezirea suprafetelor prin
presiune mecanica de la centru la periferie
11) Finisarea suprafetei obturatiei
12) Indepartarea digai, control si fluorizare

87.Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA – clasa I.

Efectuarea preparatiei va fi dependenta
de evolutia procesului carios, intindere in suprafata si profunzime,
calitatea tesuturilor dure dentare restante
Forma de contur a cavitatii depinde de
procesul carios. Ea se intinde pentru a cuprinde santurile si fosetele
de smalt afectate

42
 Atunci cand procesul carios este localizat
intr-o foseta, conturul cavitatii va fi circular sau triunghiular, daca se
extinde si in santuri el poate deveni alungit sau chiar extins,
cuprinzand aceste santuri
Marginile vestibulare si orale ale cavitatii
se plaseaza inafara adancimii santurilor si fosetelor, pe pantele
cuspidiene, dar latimea maxima a cavitatii nu va depasi 1/5 din
distanta intercuspidiana. Mezial si distal marginile vor fi cat mai
aproape de foseta meziala si distala, cu conservarea maxima a
crestei marginale aferente
Se indeparteaza in totalitate smaltul
nesustinut de dentina sanatoasa si toate defectele de structura
Accesul la cavitate este minim atat cat sa
permita introducerea instrumentarului si manipularea lui
Peretii laterali ai cavitatii trebuie sa fie
paraleli intre ei iar acolo unde preparatia se extinde mezial si distal,
acesti pereti pot fi usor divergenti spre ocluzal
Peretele pulpar are o adancime uniforma
si e plan, paralel cu suprafata ocluzala a dintelui si se gaseste la
0,5mm fata de JAD, in dentina. El se intalneste cu peretii laterali in
unghiuri bine exprimate
Atunci cand retentia cavitatii nu e
suficienta, se pot real;iza santuri paralele vestibular si oral la dintii
laterali si incizal si gingival la dintii frontali. Acestea nu trebuie sa
submineze crestele marginale
Marginile cavitatii se bizoteaza in unghi de
45 pentru a indeparta smaltul rugos, bizoul sa nu depaseasca in
latime 0,2mm

88.Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA – clasa a II-a.

Cavitatea orizontala nu trebuie sa aiba neaparat forma de coada
de randunica, latimea sa trebuie sa fie mai mica sau egala cu 1/5
din distanta intercuspidiana
Cavitatea verticala va fi tronconica, extinsa spre lingual la dintii
superiori si spre vestibular la dintii inferiori
Extensia se face in functie de cuspizii functionali
Peretele gingival va fi plasat sub punctul de contact
Contactul in sens transversal cu dintii vecini se desfiinteaza
putin, nu e necesar sa treaca sonda intre dinti ca la preparatiile
pentru amalgam
Unghiurile interne vor fi bine exprimate
Se vor bizota marginile cavitatii in unghi de 45
Istmul se teseste
Peretele axial (parapulpar) va fi convex iar peretele vestibular si
oral in unghi ascutit cu peretele parapulpar

43
89.Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA – clasa a V-a.
Forma de contur a cavitatii este
trapezoidala ea oferind o retentivitate buna, un aspect mai estetic si
o forma de convenienta buna in timpul lucrului
Marginea gingivala este mai mica decat
cea ocluzala/incizala, ele sunt paralele intre ele si cu planul ocluzal
al dintelui
Intre peretele gingival si cel parapulpar
exista unghi bine exprimat, ascutit. Marginea gingivala poate fi in
smalt si atunci se bizoteaza usor sau in cement si atunci nu se
bizoteaza
Marginile meziale si distale sunt paralele
cu suprafata proximala corespunzatoare si pot fi acoperite partial de
gingie
Peretele axial (parapulpar) este la 1 mm
adancime in dentina in ½ ocluzala/incizala a cavitatii si la 0,75mm
in ½ gingivala a cavitatii, paralel cu fata vestibulara a dintelui, usor
curbat mezio-distal si pastrand peste tot aceeasi adancime. El
intalneste peretele ocluzal al cavitatii in unghi drept, peretele
mezial si distal in unghi obtuz, bine exprimat si peretele gingival in
unghi ascutit
Peretele gingival este cheia retentiei, el
intalneste peretii mezial si distal in unghiuri bine exprimate, este
inclinat spre peretele axial dand un unghi ascutit si converge cu
peretele ocluzal
Pe dintii anteriori, pentru aspectul estetic,
marginea incizala poate fi curba, urmand conturul gingiei
Extinderea mezio-distala a cavitatii este in
raport cu extinderea procesului carios

90.Nocivitatea restaurarilor directe din aur pentru tesutul

pulpar.
Energia de condensare care nu e preluata de metal va fi dirijata
spre dentina si poate produce deformari ale acesteia putand determina
iritarea pulpei dentare. Cele mai nocive forte de condensare sunt cele
aplicate perpendicular pe peretele pulpar de aceea fortele de
condensare vor fi dirijate in unghi de 45.
Energia termica in exces ramasa dupa degazarea aurului, dupa
finisare, lustruire, curentii galvanici datorati altor metale sunt tot
atatea elemente ce pot produce leziuni pulpare. Aceste situatii depind
de distanta fata de pulpa:
La 3-3,5mm distanta fata de pulpa apar
reactii pulpare reparatorii. Nu este necesara protectia pulpara
La 2-3mm distanta de tesutul pulpar se va
recurge la aplicarea de lacuri, adezive dentinare

44
 La 1-2mm reactia pulpara de aparare este
deficitara, se va aplica hidroxid de calciu sau CIS, ZOE
Sub 1mm nu sunt indicate aurificarile
directe
Modificarile pulpare sunt reversibile dupa 24h pana la 2 saptamani,
sub protectie pulpara adecvata.

RESTAURAREA CORONARA PRIN INCRUSTATII METALICE(91-101)

91.Clasificarea incrustatiilor metalice.

1) Dupa raportul cu tesuturile dure dentare
Intratisulare – inlay, care sunt integrate in profunzimea
tesuturilor dure dentare fiind inconjurate de acestea
Etratisulare – onlay, care acopera in suprafata 3 sau 4 fete
ale coroanei dentare. Sunt onlay-uri ¾ cand sunt acoperite 3 fete
coronare (coroane ¾ pe dintii frontali) si 4/5 cand sunt acoperite
4 fete coronare (la dintii premolari sau molari)
Combinatie intre cele doua: inlay-onlay
Pinlay – incrustatie ancorata in canalul radicular cu ajutorul
unor mijloace suplimentare de retentie (pivoturi, stifturi) ce fac
parte comuna cu inlay-ul
Combinatie inlay-pinlay
2) Dupa materialul din care sunt confectionate
Metalice, din aur coeziv pur de 24K, aur moale de 20K
folosit pentru incrustatii mici sau onlay-uri ce vor constitui ca
elemente de agregare ale unei lucrari protetice fixe, aur de 22K,
aliaje seminobile clasa I cu Au 87%, Cu 4%, Ag9% care este un
aliaj moale si clasa a II-a cu Au 76%, Cu 8,8%, Ag13%, Pd 2,5% si
Zn 0,5% aliaj mai dur, ambele fiind denumite si “inlay gold”
Nemetalice: materiale compozite si ceramice
Mixte: metalo-ceramice sau metalo-compozite
3) Dupa refacerea functiei fizionomice
Fizionomice
Nefizionomice
Mixte
4) Dupa numarul fetelor pe care e aplicata: cu 1,2,3 sau mai multe
fete (3/4 sau 4/5)
5) Dupa topografie
Pe suprafetele vestibulare sau orale
Pe suprafetele meziale sau distale
Pe suprafata ocluzala a dintilor laterali
Pe mai multe suprafete dentare:
Mezio-ocluzo-distale (MOD)
Mezio-ocluzo-vestibulare (MOV)
Disto-ocluzo-vestibulare(DOV)
Mezio-ocluzo-disto-vestibulare

45
 6) Dupa modul de constructie
Simple
Compuse
Cu pivot
Cu crampoane
Cu surub
Cu clavete
Cu glisiera
7) Dupa scop
Pentru restaurarea morfologica a coroanei dentare:
Cavitati de clasa I pe dintii laterali
Cavitati de clasa a II-a pe dintii laterali
Cavitati de clasa a III-a sau a IV-a pe dintii frontali
Cavitati de clasa a V-a la nivelul tuturor dintilor
Ca element de agregare a unei punti dentare putin
extinse (1-2 dinti)
Ca element de sprijin pentru protezele partiale
Ca element de fixare pentru aparate de imobilizare a
dintilor
Pentru echilibrarea ocluziei

92.Avantajele si dezavantajele inlay-urilor metalice.

Avantajele:
Ofera o rezistenta mecanica si chimica foarte buna in mediul
bucal
Au o durata in timp foarte buna, uneori toata viata
Permit realizarea unei inchideri marginale foarte bune, data de
precizia confectionarii piesei cat si a finisarii si slefuirii ulterioare
a marginilor
Permit reconstructia diferitelor pierderi de substanta de etiologii
diferite si cu localizari diferite
Permit o refacere foarte corecta a punctului de contact si a
pragului gingival greu de realizat cu alte restaurari
Permit o restaurare fizionomica prin posibilitatea de asociere a
metalelor nobile sau seminobile cu materiale fizionomice
Pot fi utilizate ca mijloace de agregare sau de sprijin in alte
constructii protetice fixe sau mobile
Folosesc ca mijloc de fixare pentru imobilizarea dintilor
parodontotici sau pentru inaltarea ocluziei
Dezavantaje:
Necesita tehnica riguroasa de lucru pentru realizare, atat in faza
clinica cat si in cele de laborator
Necesita instrumentar de lucru adecvat, de buna calitate
Necesita laborator specializat, cu instalatii speciale
Cer respectarea contactelor ocluzale ale dintilor restaurati atat in
intercuspidare maxima cat si in dinamica mandibulara

46
 Cer timp de lucru mai mare si mai multe sedinte de tratament
Sunt mai costisitoare decat restaurarile simple, avand in vedere
materialele din care sunt confectionate
Necesita precautii la dinti cu volum redus la care incrustatia
poate determina fracturi coronare ale dintilor daca nu se recurge
la o protectie corespunzatoare a cuspizilor, restaurarea in acest
caz actionand ca o pana
Incrustatiile imperfecte pot determina dereglari functionale mai
mari decat cele ale restaurarilor nereusite

93.Indicatiile si contraindicatiile inlay-urilor metalice.

Indicatii:
Atunci cand este nevoie de o rezistenta mai mare a materialului
de restaurare si contur mai exact, cu puncte interdentare de
contact precise
Pentru pierderi obisnuite de substanta dura dentara (carii,
fracturi, eroziuni, abraziuni)
In rezolvarea unor leziuni distrofice evolutive
Pentru imobilizarea dintilor parodontotici
Ca elemente de agregare pentru punti putin extinse (1, 2 dinti)
Ca elemente de sprijin pentru proteze partiale mobilizabile
Ca elemente de echilibrare a ocluziei (inaltarea ocluziei in
abraziuni dentare)
La pacienti cu posibilitati materiale
Contraindicatii:
Pacienti ce prezinta o igiena bucala deficitara
Pacienti cu predispozitie la carie
Procese carioase extinse pe mai multe suprafete dentare, cu
prezenta unei cantitati minime de tesuturi dure, cu rezistenta
scazuta la presiuni masticatorii
In inlocuirea unor restaurari vechi incorecte, extinse
Pacienti cu probleme majore de sanatate, cu care colaborarea
este deficitara
La dintii temporari sau la dintii permanenti in perioada de
formare
La dinti cu morfologie dentara si rapoarte ocluzale neprielnice
Ca elemente de agregare pentru punti extinse

94.Principii privind prepararea cavitatilor pentru incrustatii

metalice.
Se va tine seama de urmatoarele elemente:
Se indeparteaza tesuturile alterate in totalitate, fara concesii.
Dentina ramasa trebuie sa fie sanatoasa, de aspect normal, culoare si
duritate optime, in strat suficient de gros pentru a asigura protectia
pulpara

47
 Pentru realizarea retentiei preparatiei se urmaresc
urmatoarele obiective:
 Posibilitatea insertiei si dezinsertiei incrustatiei. Pentru aceasta
va trebui realizata o preparatie care sa fie retentivo-neretentiva,
neretentiva in sensul axului de insertie, a directiei ce permite
introducerea si indepartarea sa din cavitate, care trebuie sa
coincida cu directia in care sa exercite fortele de masticatie si
retentiva in toate celelalte sensuri. Aceasta presupune:
 Realizarea unor pereti laterali ai preparatiei relativ
paraleli intre ei, verticali si perpendiculari pe planseul
cavitatii
 Unghiuri de intalnire dintre peretii verticali si peretele
pulpar usor rotunjite
 Pentru indepartarea incrustatiei se accepta o usoara
convergenta a peretilor verticali spre peretele pulpar, in
unghi de 2-5
 Pentru stabilitatea restaurarii se pot realiza, pe langa
conturul primar al cavitatii si elemente suplimentare de
retentie, care sa se opuna dezinsertiei piesei din preparatie.
Astfel de elemente pot fi:
 Cavitati de retentie in coada de randunica, de dimensiuni
mai mici decat pentru restauratiile cu amalgam
 Santuri,puturi parapulpare, cavitati accesorii
 Perete parapulpar convex (cavitate de clasa aV-a)
Forma de rezistenta a preparatiei presupune ca aceasta:
 Sa opuna o rezistenta buna la presiuni ocluzale
 Sa fie protejata la marginea cavitatii de pereti de smalt sustinuti
de dentina sanatoasa
 Sa nu ramana cuspizi nesustinuti de dentina sanatoasa care sa
pot fractura in timpul actului masticator. Pentru cuspizii
nelucratori e necesara o protectie minima, marginile incrustatiei
putand fi plasate chiar langa varful cuspidului. Pentru cuspizii
lucratori, acestia trebuie acoperiti cam 1,5 mm de incrustatie
(sistem inlay-onlay)
Marginea incrustatiei trebuie sa se extinda pana in zonele unde
se face usor autocuratirea si curatirea artificiala, indepartarea placii
bacteriene, sa indeparteze fisuri, santuri, gropite retentive
E necesar sa se reduca din substanta dura dentara suficient
pentru a realiza un minimim de grosime a incrustatiei pentru a opune
rezistenta fortelor de masticatie, tinandu-se seama de zona dentara
pe care se realizeaza piesa si de scopul sau
Finisarea finala a cavitatii se realizeaza bizotand marginile de
smalt ale cavitatii in unghi de 30-40 pentru a permite brunisarea
marginilor incrustatiilor in timpul miscarilor de masticatie

48
 Restaurarea se cimenteaza in cavitate pentru prevenirea
microinfiltratieiilor marginale si pentru prevenirea indepartarii ei din
preparatie de catre alimentele lipicioase si de forta de gravitatie
E necesara protectie pulpara in functie de profunzimea cavitatii,
de caracterele plagii pulpo-dentinare. Aceasta se efctueaza inaintea
cimentarii piesei in interiorul preparatiei.

95.Fazele de lucru pentru realizarea incrustatiilor metalice.

Amprentarea antagonistilor
Inregistrarea ocluziei
Izolare cu rulouri de vata si aspirator
Indepartarea restaurarilor vechi (daca e cazul) si realizarea
preparatiei
Tratamentul medicamentos al plagii pulpo-dentinare
Amprentarea preparatiei sau modelarea incrustatiei in ceara de
catre medic si trimiterea ei in laboratorul de tehnica dentara, cu
toate indicatiile necesare
Restaurarea provizorie apreparatiei
Confectionarea piesei in laborator
Controlul piesei infinite de catre medic exobucal si proba
acesteia in interiorul preparatiei dupa indepartarea obturatiei
provizorii
Izolarea campului operator
Adaptarea incrustatiei in interiorul preparatiei
Cimentarea piesei si adaptarea sa perfecta in ocluzie

96.Prepararea cavitatilor de clasa I pentru incrustatii metalice.

Forma de contur a cavitatii
Aceasta depinde de:
 Gradul de afectare a smaltului in suprafata si profunzime
 Adancimea procesului carios
Se va urmari ca:
 Smaltul sa fie in totalitate sprijinit pe dentina sanatoasa
 Deschiderea procesului carios sa se faca in raport cu extinderea
acestuia avandu-se in vedere indepartarea in totalitate a
prismelor de smalt nesustinute
 Exereza dentinei alterate sa se faca in totalitate
 Extensia preventiva va include toate santurile si fosetele care
reprezinta zone de maxima retentie si unde este posibila aparitia
cariei secundare marginale. Marginile cavitatii preparate vor fi
extinse in zonele autocuratibile si accesibile curatirii artificiale
Rezistenta cavitatii se realizeaza prin pastrarea
peretilor suficient de grosi, cuspizi vestibulari si orali integri, pentru a
rezista presiunilor masticatorii. Smaltul trebuie sa fie sprijinit pe un
strat de dentina sanatoasa de cel putin 2 mm

49
 Retentia cavitatii depinde de:
 Inaltimea peretilor verticali
 Paralelismul a cel putin 2 pereti verticali
 Divergenta de 2-5 spre ocluzal a peretilor laterali ai cavitatii
 Peretele pulpar sa fie orientat astfel incat sa primeasca
perpendicular fortele exercitate asupra sa, sa fie plan sau in trepte
 Prezenta unor elemente suplimentare de retentie (santuri, puturi,
tunele)
Finisarea peretilor preparatiei trebuie sa fie facuta cu multa
atentie astfel:
 Unghiurile interne ale cavitatii vor fi usor rotunjite pentru a
permite indepartarea amprentei si pentru a putea permite
efectuarea probei incrustatiei precum si cimentarea sa
 Bizotarea marginilor externe ale cavitatii se face in functie de
distanta acestor margini ale cavitatii fata de mijlocul cavitatii in
sensul ca cu cat acestea sunt mai departe cu atat bizoul e mai
mare (30-40). Daca bizoul ar fi mai mic de 30 ar rezulta
incrustatii cu margini metalice ascutite, susceptibile de fracturare
si daca ele ar fi mai mari de 40, marginile metalice nu ar mai
putea fi brunisate. Latimea bizoului trebuie sa fie 0,25-0,50mm(1/4
din grosimea smaltului)
Toaleta cavitatii si tratamentul plagii pulpo-
dentinare se face in functie de profunzimea acesteia si de
caracteristicile sale.

97.Prepararea cavitatilor de clasa a II-a pentru incrustatii

metalice.
Cavitatea ocluzala a acestei preparatii se realizeaza ca si
cavitatea de clasa I dar mai putin extinsa decat pentru restaurarile de
amalgam
Exereza dentinei alterate trebuie facuta in totalitate
Extensia preventiva – pentru cavitatea orizontala e identica cu
cea a unei cavitati de clasa I, se extinde pe toata suprafata ocluzala a
dintelui, in santuri si fosete, exceptie facand molarul I superior la care
ne vom opri cu preparatia la nivelul crestei transversale ocluzale.
Pentru cavitatea verticala se respecta divergenta peretilor in toate
sensurile, peretii verticali vor fi scosi inafara punctului de contact cu
dintele vecin si vor fi evazati spre acesta. Podeaua cavitatii si
peretele axial trebuie sa aiba baza in dentina, cu adancimea
suficienta. Peretele (pragul) gingival se va afla sub punctul de contact
cel putin 0,5mm
Rezistenta cavitatii necesita pereti suficient de grosi, cuspizi
vestibulari si orali intregi
Retentia cavitatii presupune:

50
  Pereti vestibulari si orali evazati spre dintele vecin, paraleli sau
usor divergenti spre ocluzal
 Ccontinuitatea axului cavitatii verticale cu cel al cavitatii orizontale
 Podeaua cavitatii sa fie in dentina la 0,5mm de jonctiunea amelo-
dentina
 Pragul gingival sa aiba minimum 2mm, sa fie plasat in zona cu
gingie sanatoasa si unghiul de intalnire al acestuia cu peretele
axial sa fie bine exprimat. Atunci cand procesul carios este mai
intins, pentru a se opune alunecarii spre spatiul proximal al
incrustatiei se realizeaza la nivelul pragului gingival un jgheab de
blocare a acestei alunecari
Finisarea cavitatii de clasa a II-a presupune finisarea cavitatii
orizontale care se realizeaza la fel cu cea de la o cavitate de clasa I si
finisarea cavitatii verticale. La aceasta din urma se procedeaza la
bizotarea peretilor proximali spre ambrazuri, pentru a se putea realiza
margini metalice de 40, care sa permita brunisarea si prin bizotare
va ramane o zona mai puternica de smalt. Se bizoteaza si unghiul
axio-pulpar
Peretele gingival e totdeauna bizotat in unghi de 30 pentru
indepartarea smaltului subminat si bizoul are o latime de 0,5-1mm,
marginile metalice putand fi astfel brunisate
Uneori, cand in santul sau gropita de pe fata vestibulara sau
orala exista un proces carios, se extinde cavitatea, cu includerea
acesteia la o adancime de 1,75-2mm, sub forma unui sant ce trebuie
si el bizotat. Adancimea peretelui axial e de aproximativ 1mm. Se
bizoteaza peretele mezial si distal continand bizoul ocluzal de 40 si
peretele gingival in unghi de 30
Pentru cavitatile mezio-ocluzo-distale se vor prepara fie 2
cavitati distincte fie o cavitate transversala care va permite unirea
celor 2 cavitati verticale ce asigura mai bine rigiditatea, contentia si
retentia incrustatiei in interiorul preparatiei

98.Amprentarea preparatiei pentru incrustatia metalica.

Dupa prepararea cavitatii urmeaza amprentarea sa care se face prin
metoda directa sau indirecta.
Metoda directa
 Cavitatea se va izola printr-un strat subtire de vaselina, saliva,
glicerina. O ceara speciala se introduce in cavitate prin picurare
sau indesare cu pulpa degetului. Cu instrumente incalzite se
prelucreaza aceasta ceara pana se reface exact forma anatomica
a dintelui
 Se modeleaza functional fata ocluzala si se netezeste apoi cu
acetona

51
  In partea cea mai voluminoasa a amprentei se introduc unul sau
mai multe stifturi incalzite care, dupa racire vor servi la scoaterea
amprentei iar in laborator ca tije de turnare.
Metoda indirecta
 Este cea mai folosita datorita imbunatatirii proprietatilor
materialelor de amprentare. Aceasta metoda usureaza mult
munca medicului, mai ales cand este vorba de mai multe
restaurari alaturate, dar contine mai multe posibilitati de eroare
decat metoda directa. Aceasta metoda presupune amprentarea
preparatiei si obtinerea relatiilor asupra rapoartelor lor cu dintii
vecini si antagonisti
 Amprenta este trimisa la laborator insotita de toate datele
necesare pentru realizarea incrustatiei de catre tehnician.

99.Restaurarea provizorie a preparatiei pentru incrustatia

metalica.
Restaurarea provizorie a preparatiei intre sedintele de lucru are
drept scop protectia acesteia si evitarea aparitiei durerii dentinare, in
acelasi timp ofera confort pacientului care va putea utiliza dintele, in
mod normal, in procesul de masticatie.
Pentru restaurarea provizorie a cavitatii preparate pentru inlay
metalic se folosesc: ciment ZOE, CIS, cimenturi policarboxilice, FOZ

100.Verificarea incrustatiei metalice si fixarea sa in interiorul

cavitatii.
Prelucrarea si finisarea primara a piesei se face in laborator.
In cabinet se va face proba incrustatiei si eventualele surplusuri de
turnare se indeparteaza cu ajutorul unor freze si pietre de
carborundum. Se va avea grija sa nu se atinga marginile piesei pentru
ca s-ar putea compromite astfel adaptarea sa si in timp ar putea duce
la aparitia de carii secundare.
Se va aplica piesa in cavitate si se aseaza corect in interiorul sau
folosind in acest scop un rulou de vata fie un betisor de lemn de
portocal pe care pacientul este pus sa inchida gura in scopul
concentrarii fortelor la nivelul suprafetei ocluzale a lucrarii. Dupa
aceste manopere se verifica adaptarea marginala, se indeparteaza
eventualele surplusuri de pe suprafata ocluzala cu ajutorul hartiei de
articulatie (static si dinamic) cu ajutorul unei pietre fine pana se obtine
o corecta adaptare ocluzala.
Se face toaleta cavitatii, izolare, degresare, in vederea cimentarii.
Se prepara cimentul ales pentru fixarea piesei in cavitate, dupa
tratamentul corect al plagii pulpo-dentinare si se aplica pe suprafata
tisulara a lucrarii. Se preseaza cu degetul in interiorul cavitatii si cu
ajutorul acelorasi mijloace folosite pentru proba piesei in ocluzie,

52
respectiv rulou de vata sau lemn de portocal, se fixeaza piesa in pozitia
dorita si se mentine in aceasta pozitie pana la priza finala a cimentului.
Dupa indepartarea mijloacelor de izolare se va realiza netezirea si
aplicarea intima a marginilor incrustatiei folosind instrumentar rotativ
special, cu care se lucreaza de la centru spre periferia marginilor.
Incrustatiile metalice se lustruiesc cu cauciucuri moi, perii si filturi
speciale, la care se pot adauga si pasta de lustruit.

101.Esecuri si defectiuni care pot sa apara la incrustatiile

metalice.
Caria secundara ce poate sa apara in anumite situatii:
Cand avem margini fragile ale incrustatiei
Cand a fost pastrata o punte de smalt nesustinuta de
dentina sanatoasa sau prea ingusta, intre 2 cavitati vecine
situate ocluzal
Cand raman pereti de smalt nesustinuti de dentina
sanatoasa
Cand se executa o bizotare incorecta a marginilor cavitatii
In lipsa brunisarii marginilor incrustatiei care lasa cimentul
liber in cavitatea bucala si duce la dizolvarea acestuia
Lipsa adaptarii perfecte incrustatie/preparatie
Cand nu s-a facut extensia preventiva pana in zonele
autocuratibile
Descimentarea incrustatiei datorita:
Retentiei insuficiente in profunzime si suprafata a
preparatiei, necorespunzatoare cu forma si marimea
incrustatiei
Lipsa de paralelism a peretilor verticali ai cavitatii
Suprafete ocluzale neechilibrate functional
Un contur al cavitatii prea complex, ce nu permite extensie
preventiva corecta si bizotare corespunzatoare

EVALUAREA CLINICA A RESTAURARILOR VECHI(102-119)

102.Criterii de evaluare corecta a unei restaurari.

Aceste criterii includ-riscul asupra integritatii dentare si a tesuturilor

orale
-refacerea formei naturale
-refacerea functiilor si propietatilor dintelui
-satisfactia in timp a pacientului

La examenul obiectiv se urmareste aparitia unor defecte care scad

calitatea restaurarilor estetice:-se urmaresc:-modificarile de culoare ale
obturatiei

53
 -modificari ale coloratiei marginale
-modificari ale morfologiei functionale
-adaptarea marginala
-carii secundare marginale

Avind in vedere toate aceste criterii ,restaurarile au fost clasificate in:

-restaurari corecte ce corespund tuturor exigentelor

-restaurari acceptabile ce prezinta unul sau mai multe defecte minore
care pot fi mentinute pe loc ,dar monitorizate in cursul vizitelor de
dispensarizare,pot fi reparate cind este cazul
-resuarari inacceptabile care necesita o inlocuire imediata pentru ca
risca sa produca leziuni ale dintilor restaurati sau alte tesuturilor din jur

103.Factori de care depinde longevitatea restaurarilor dentare.

Exista o serie de factori de care depinde longevitatea restaurarilor
coronare. In functie de importanta lor, ei pot fi grupati in 3 categorii:
1) Pacient:
 Factori generali:
o Starea lui de sanatate generala
o Obiceiurile alimentare
o Nivelul socio-profesional
o Colaborarea cu medicul
 Factori locali:
o Igiena orala
o Riscul de carie
o Dintele afectat
o Localizarea si intinderea restaurarii
o Starea de sanatate a pulpei dentare
o Tipul de ocluzie
2) Medic
 Diagnosticul corect al leziunii
 Planificarea corecta a tratamentului
o Respectarea corecta a indicatiilor
o Respectarea timpilor de lucru
o Alegerea unui material de restaurare corespunzator
o Manipularea corecta a acestuia
 Experienta, manualitate, motivatia individuala
3) Material de restaurare – proprietati (fizice, chimice, biologice)

104.Ce este si ce urmareste monitorizarea pacientului

(controlul periodic).

54
 Pacientii au cariosusceptibilitate diferita si in functie de aceasta si
de riscul de carie pacientul este chemat la controlul periodic care
urmareste sa verifice:
Daca masurile de prevenire de care a beneficiat pacientul sunt
aficace
Daca nu exista noi cazuri de imbolnavire prin carie aparute de la
ultima intalnire cu pacientul care, prin detectarea rapida sa poata
beneficia de tratamente noninvazive
Sa aprecieze evolutia proceselor carioase incipiente aflate sub
observatie
Sa detecteze si sa corecteze eventualele greseli de tehnica in
tratamentele efectuate anterior
Sa verifice vitalitatea dintilor care prezinta restaurari extinse
precum si a dintilor cu coafaj direct sau indirect

105.Ce este si ce urmareste supravegherea activa a

restaurarilor.
Supravegherea activa este cea mai buna solutie de tratament si
presupune:
O colaborare buna medic/pacient
Sedinte de control specific
Ameliorarea igienei orale si a comportamentului
alimentar al pacientului
Periaj profesional periodic
Aplicarea de fluoruri si/sau de agenti antimicrobieni
Toate aceste masuri permit prevenirea deteriorarilor si repararea
sau inlocuirea restauratiilor la momentul optim. Esecurile minore
aparute in timp la unele din restaurarile prezente necesita, la randul
lor, doar monitorizarea atenta, supravegherea lor activa. Aceasta
presupune:
 Analiza comportamentului in timp a restaurarii
 Aplicarea unor metode de prevenire specifice

106.Ce este si ce urmareste reparatia unei restaurari vechi.

Reparatia unei restaurari vechi consta in:
Mentinerea pe loc a restaurarii
Remedierea defectiunilor punctuale
Eventuale corectii in masa materialului restaurator
Reparatia reprezinta:
Un mijloc rapid de a rezolva o deficienta existenta la una
din restaurarile vechi
Poate constitui o alternativa acceptabila de remediere a
defectiunilor restaurarii in multe situatii clinice
Poate fi o faza intermediara (tranzitorie) de tratament, ce
ofera ragaz pentru aprecierea globala a cauzelor care au dus lla
esecul restaurarii si a consecintelor sale
55
 Un mijloc ce permite sigilarea restaurarilor cu deficiente
marginale minore, precum si o ameliorare rapida a esteticii prin
reconstituire si remodelare coronara
Permite stabilirea unor relatii de colaborare optima intre
medic si pacient

107.Ce este si ce urmareste inlocuirea unei restaurari vechi si

care sunt situatiile in care se realizeaza.
Inlocuirea unei restaurari cu deficiente majore presupune:
Eliminarea completa a materialului de restaurare
Realizarea unei noi preparatii
Realizarea unei noi restaurari
In alegerea solutiei terapeutice de remediere a unei restaurari vechi
nu trebuie minimalizat faptul ca fiecare inlocuire a unei restaurari duce
la pierdere de tesut dentar din structura dentara restanta, pierdere ce
poate conduce la slabirea rezistentei dentare. De asemeni, din punct
de vedere biologic, orice reinterventie presupune o noua agresiune
asupra complexului pulpo-dentinar.
Inlocuirea imediata a unei restaurari deficiente se face in 2 situatii:
 Existenta unor semne clare de alergie sau intoleranta locala
sau sistemica legate de materialul restaurator
 Existenta curentilor galvanici
Pentru a decide conduita terapeutica corecta este foarte important
diagnosticul etiologic al afectiunii prezente dar si tipul de defect al
restaurarii.

108.Elementele care se iau in consideratie pentru alegerea

tipului de interventie asupra unei restaurari vechi.
La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi
defectuoase se vor avea in vedere cateva elemente deosebit de
importante si anume:
Impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare,
manifestate prin jena (disconfort) la masticatie, durere (semne de
suferinta pulpara), aparute ca urmare a pierderii etanseitatii
restaurarii sau a unei protectii pulpo-dentinara
insuficienta/absenta
Impactul asupra parodontiului marginal prin: iritatie directa,
acumulare de placa bacteriana prin prezenta unor defecte de
suprafata, supra sau subconturare, morfologie incorecta a
punctului de contact
Diminuarea rezistentei coronare cu aparitia de fracturi marginale
de smalt, pereti cavitari cu o grosime mai mica de 2 mm,
microfisuri, ocluzie traumatizanta
Prezenta unor factori de risc: factori iatrogeni, regim alimentar
incorect, igiena orala deficitara, parafunctii, risc crescut de carie

56
 Prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul
bucal, reactii alergice cutaneo-mucoase
Beneficiul terapeutic al interventiei
Consimtamantul pacientului

109.Fractura marginilor de smalt sau ale materialului

restaurator in cazul restaurarilor din amalgam/cauze si
modalitati de rezolvare.
La nivelul marginilor de smalt o fractura poate aparea in
urmatoarele situatii clinice:
Prepararea incorecta acavitatii, cu marginile plasate
incorect, prea sus pe versantii cuspidieni, acolo unde fortele
ocluzale sunt mari si riscul de fractura a unor margini subtiri de
smalt este si el mare
Unghiul restaurarii de amalgam in raport cu peretii cavitatii
trebuie, pentru a se evita fracturarea sa, sa depaseasca 70 de
grade. Un unghi mai mic duce la un risc crescut de fractura
Smaltul subminat, nesustinut de dentina sanatoasa,
neprotejat, poate sa se fractureze cu usurinta
Coroziunea amalgamului – amalgamul mai bogat in cupru a
demonstrat clinic o mai buna adaptare marginala si o rezistenta
mai buna la fractura in raport cu cel sarac in cupru
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam
pot fi datorate:
Retentiei insuficiente pe o sectiune a cavitatii
Un amalgam cu o grosime insuficienta (de cel putin 2 mm)
Un istm care nu confera in aceasta zona a unei cavitati
proximo-ocluzale o grosime suficienta a amalgamului
Absenta mijloacelor de retentie necesare cavitatii verticale
Lipsa unei liner adecvat, care sa asigure amalgamului un
suport fizic corect
O fractura marginala mai importanta necesita repararea restaurarii
si realizarea unei retentii mecanice pentru amalgamul reparator ce
trebuie fulat in interiorul unei cavitati create si cu o restaurare de
amalgam preexistenta. Este inevitabila o pierdere de tesut dentar de
aceea se prefera repararea prin adeziune, cu ajutorul unui material
compozit fluid sau a unui CIS. Orice metoda de reparare de acest gen
presupune mai multe etape:
 Accesul in profunzimea defectului si/sau a leziunii prezente
 Indepartarea eventualelor tesuturi dentinare sau amelare ce
marginesc defectul
 Prepararea suprafetelor dentare pentru adeziune si aplicarea
materialului de restaurare
 Finisarea zonei de reparatie

57
 In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara, de cele
mai multe ori, indepartarea restaurarii si controlul peretilor restanti. In
prezenta unor contacte ocluzale defavorabile restaurarea poate fi
realizata doar dupa suprimarea factorului mecanic ce a stat la originea
fracturii initiale. Daca se presupune ca restaurarea dupa producerea
fracturii este optima si tesutul dur existent permite realizarea unei
retentii pentru repararea defectului cu ajutorul amalgamului, se va
realiza o cavitate distincta pentru viitoarea obturatie si in materialul
restaurator existent se va crea o cavitate de retentie pentru aceasta si
se va reface obturatia (cu materiale compozite, CIS, incrustatii, fatete).

110.Prezenta unor defecte marginale in cazul restaurarilor din

amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
Cauze: restaurari sub si supraconturate
 Defecte marginale localizate pe fetele vestibulara, ocluzala sau
orala – la pacienti cu o igiena orala corespunzatoare si un risc de
carie scazut (tratament noninvaziv) sau pacienti cu risc de carie
crescut (repararea acesteia)
 Un defect marginal vizibil cu ochiul liber – reparatie cu material
adeziv tip compozit sau CIS
 Defecte marginale in zona proximala, inaccesibila periajului, cu
retentie consecutiva de placa bacteriana si risc de aparitie a unei
carii marginale – indepartarea excesului localizat cu freza flacara
sau cu strips abraziv. Se poate folosi si o piesa speciala care
foloseste o freza speciala ascutita, triunghiulara, activa pe o parte.
Daca suprafata de amalgam ramasa va fi poroasa(deci va permite
acumularea de placa bacteriana) se va realiza inlocuirea
restaurarii cu una noua
 Supra sau subconturarea obturatiei de amalgam in zona cervicala
poate fi remediata cu freze de finisat
 Daca defectul marginal se extinde pe mai multi pereti la interfata
dinte/restaurare, inchiderea marginala nu mai este satisfacatoare
pot sa apara modificari de culoare care, de cele mai multe ori sunt
greu de interpretat. Coloratiile dintelui pot fi determinate de
prezenta amalgamului, situatie care duce destul de rar la
inlocuirea restaurarii vechi, doar atunci cand si adaptarea
marginala este deficitara. Cand exista modificari de culoare la
nivelul mai multor restaurari cu suspiciunea de carie secundara,
este bine sa se indeparteze amalgamul la una din acestea, cu
modificarea coloristica cea mai importanta si in situatia in care se
constata prezenta cariei secundare, se vatrece la rezolvarea prin
inlocuire si a celorlalte restaurari ce prezinta aceeasi deficienta.

111.Defecte ale suprafetei unei restaurari din amalgam: cauze

si modalitati de rezolvare.

58
 O restaurare din amalgam care prezinta o suprafata neregulata,
margini corodate devine un mediu propice de acumulare a placii
bacteriene care, la randul sau, poate determina aparitia procesului
carios. Ea nu trebuie inlocuita ci doar reconturata si finisata dar acest
lucru nu trebuie facut daca nu exista factori de nocivitate clari.
Finisarea unei obturatii vechi initiaza un nou ciclu de coroziune care nu
este de dorit.

112.Pierderea in totalitate a unei restaurari din amalgam:

cauze si modalitati de rezolvare.
Este rar intalnita si cauza este realizarea unei cavitati neretentive
sau contaminarea cavitatii cu saliva in momentul inserarii amalgamului
in cavitate. Poate fi incriminata si o calitate proasta a materialului de
restaurare, prea dur si sfaramicios si in cazul cavitatilor cervicale,
persistenta fenomenului de stres ocluzal, care va duce in timp la
indepartarea materialului restaurator. In aceasta situatie singura
solutie este realizarea unei cavitati corespunzatoare si restaurarea sa
corecta.

113.Defectele marginale aparute la restaurarile cu materiale

adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul
infiltrarii marginale si in consecinta aparitia unei carii secundare. Un
astfel de defect, aparut intr-o zona cariosusceptibila, cu deosebire in
zona cervicala sau proximala, duce la inlocuirea restauratiei pe cand
un defect marginal aparut pe fata vestibulara, orala sau ocluzal, acolo
unde exista posibilitatea unei igiene orale corecte si a unor tehnici de
fluorizare, permite supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simtomatologie
dureroasa, care presupune o afectare pulpara, este necesara
inlaturarea restaurarii in totalitate si tratamentul corect al acesteia, in
functie de gradul de afectare pulpara.

114.Pierderea formei anatomice, in cazul restaurarilor cu

materiale adezive:cauze si modalitati de rezolvare

Cauzele care pot duce la aceasta sint:

-prezenta ,pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un

aterial cu un grad mare de uzura
-prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de
natura chimica (obiceiuri alimentare inadecvate,regurgitatii acide)
-obiceiurile vicioase(roaderea creionului,pridere de cuie intre
dinti,bruxism)

59
Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor
ocluzale,cu deficit functional.De cele mai multe ori in aceste cauzri se
recurge la inlocuirea materialului restaurator si realizarea unui nou tip
de restaurare(inlay,onlay,fatete)

115.Alterarea suprafetei restaurarii si estetica

necorespunzatoare in cazul restaurarilor cu materiale adezive:
cauze si modalitati de rezolvare.

1) Alterarea starii de suprafata a restauratiei

Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta
rugozitati, fisuri, goluri, intinse in profunzime, favorabile acumularii
de placa bacteriana. Optiunea de finisare a acestei suprafete sau de
inlocuire se face dupa analiza atenta a factorilor cauzali, care pot sa
fie legati de un material restaurator de proasta calitate, o tehnica de
lucru incorecta, o finisare incorecta. In functie de acestea se va
recurge la inlocuirea restaurarii sau la ameliorarea sa.
2) Estetica necorespunzatoare
Aceasta este datorata alegerii unei culori inadecvate de la bun
inceput sau unei tehnici incorecte de plasare precum si degradarii in
timp a materialului. In primul caz se inlocuieste partial restaurarea cu
material adecvat sau poate fi inlocuita total, cu un material
corespunzator calitativ si coloristic. Se utilizeaza freza extradura sau
diamantata dar materialul nu trebuie indepartat de pe peretii de
smalt si dentina pentru ca sunt materiale adezive si fortele rezultate
pot fractura smaltul si marginile cavitatii nou realizate. Se poate lasa
un strat de material adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate
sa adere, in anumite conditii la cea veche. Aceasta presupune tehnici
de adeziune in 2 timpi, cu adezivi de generatia a 2-a si a 3-a. Daca
vrem sa inlaturam in totalitate compozitul atunci este necesara
indepartarea unui strat de smalt si dentina de cel putin 50 µm pentru
a avea pereti apti pentru o noua adeziune.

116.Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de

greseli in diagnosticul si planificarea tratamentului.
 Un diagnostic incorect privind starea tesuturilor dure dentare
restante, pereti, santuri, fosete, cuspizi
 Prezenta unor leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de
etiologie carioasa sau necarioasa si pe alte suprafete dentare,
adiacente procesului carios, acestea putand necesita o atitudine
terapeutica mai complexa, cu luarea in considerare a tuturor
acestor leziuni dentare

117.Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de

greseli in etapa de realizare a preparatiei.

60
  Pastrarea smaltului cretos, pigmentat, demineralizat, de la
marginea cavitatilor precum si lipsa finisarii conturului marginal de
smalt al cavitatilor. Cel mai frecvent aceasta greseala apare la
cavitatile cu localizare la coletul dentar, de predilectie la dintii
laterali sau la pragul gingival al cavitatilor proximo-ocluzale
 Mentinerea unor prisme de smalt nesustinute de dentina
sanatoasa sau a unor pereti de smalt subminati, cu predilectie in
zonele supuse direct fortelor masticatorii
 Realizarea unui unghi mai mic de 70 intre peretele de smalt al
preparatiei si materialul restaurator
 Un contur marginal defectuos care nu prezinta un traseu ondulat
care sa ocoleasca cuspizii si pastrarea unor unghiuri externe bine
exprimate, ce maresc pericolul fracturarii marginalii a restaurarii.
De asemeni, plasarea marginilor de contur ale cavitatii in zone
favorabile retentiei alimentare si a placii bacteriene si in care nu
se poate efectua o autocuratire sau curatire artificiala optima pot
duce la aparitia cariei secundare marginale
 Mentinerea unor cuspizi subminati, nesustinuti de dentina
sanatoasa. Fractura cuspizilor apare cel mai frecvent la dintii cu
cavitati mari, ocluzale sau proximo-ocluzale restaurate cu
amalgam de aceea, cuspizii presupusi a fi subminati trebuiesc
protejati prin captusire cu ciment fosfat de zinc, cimenturi
policarboxilice, CIS, restaurare adeziva
 Nu au fost redusi din inaltime peretii laterali de smalt ai cavitatii
ocluzale sau verticale, care au mai putin de 2mm grosime
 Mentinerea la nivelul pragului gingival a unui smalt decalcifiat
si/sau a unor prisme de smalt neregulate, datorate lipsei de
bizotare a pragului gingival
 Conturul marginal al cavitatii verticale nu a fost scos din contact
cu dintele vecin atat in sens vertical cat si orizontal ceea ce duce
la acumularea unor resturi alimentare si a placii bacteriene intr-o
zona greu accesibila tehnicilor de periaj
 Realizarea unui istm prea ingust de intalnire intre cavitatea
verticala si cea orizontala, prea superficial fara a se executatesirea
muchiei pulpo-axiala a acestuia, ceea ce are drept consecinta
fracturarea restaurarii cu mentinerea sa in pozitie sau, mai
frecvent, cu dislocarea ei partiala
 Lipsa de finisare a conturului marginal al cavitatilor care sa
permita o buna adaptare a restaurarii la marginile preparatiei.

118.Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de

greseli in tehnica de restaurare.
 Alegerea incorecta a materialului restaurator, fara a se tine seama
de rezistenta sa la uzura si duritatea ceruta de situatia clinica

61
 data. O buna restaurare trebuie sa prezinte o grosime suficienta
care sa ofere rezistenta la actiunea fortelor dezvoltate in procesul
de masticatie (2mm) care daca nu este asigurata poate determina
fractura materialului restaurator
 Greseli ce apar in timpul prepararii materialului
restaurator:
Prepararea unui amalgam care nu respecta
proportia ideala intre pilitura de argint si mercur. Un exces de
mercur duce la aparitia unui amalgam moale, cu timp de priza
prelungit si coeficient mare de expansiune pe cand o cantitate
mare de pilitura de argint duce la realizarea unui amalgam
sfaramicios, cu priza rapida si contractie de priza mare.
Timpul efectiv scurs de la prepararea materialului si
pana la introducerea sa in cavitate prin condensare poate
influenta decisiv calitatea restaurarii
Nerespectarea timpului optim de triturare al
amalgamului. O supratriturare va creste gradul de expansiune
al amalgamului pe cand o subtriturare va duce la o contractie
de priza crescuta. In ambele situatii va rezulta un amalgam ce
are calitati necorespunzatoare pentru realizarea unei
restaurari rezistente in timp
Utilizarea unor materiale de restaurare fizionomice
aderente cu termen depasit, ce nu mai corespund din punct
de vedere calitativ
Malaxarea prelungita mult peste timpul optim
indicat de firma producatoare a ionomerilor de sticla sau a
compozitelor autopolimerizabile
Amestecul in proportii incorecte a componentelor
acestor materiale de restaurare fizionomice
 Greseli in tehnica de inserare a materialului restaurator in
interiorul preparatiilor
Utilizarea unei cantitati insuficiente sau in exces
a materialului restaurator
Condensarea insuficienta a materialului de restaurare in
interiorul cavitatii, cu referire in special la portiunea verticala
a unei cavitati de clasa aII-a, cu deosebire in zona marginii
sale gingivale unde si izolarea este deficitara, cu aparitia de
goluri in masa materialului restaurator
Aplicarea matricei fara o corecta adaptare la peretii
cavitatii, ceea ce determina in final aparitia unui contact
proximal defectuos a unei restaurari supra sau subconturate,
retentive pentru placa bacteriana precum si o presiune
insuficienta aplicata prin intermediul matricei asupra
materialului restaurator, in timpul prizei primare a
materialului de restaurat

62
 Prezenta, la nivelul conturului marginal al preparatiei, a
unor urme de lineri, baze intermediare sau materiale de
obturatie de baza care vor fi ulterior indepartate prin diluare
in mediul bucal umed.In cazul restaurarilor scurte, turnate din
aur sau alt metal sau din ceramica, dupa cimentare, cimentul
din spatiul dintre dinte si restaurare va suferi un proces de
dizolvare ceea ce, in timp, va da nastere unui spatiu retentiv
la interfata dinte/restaurare, cu aparitia unui proces carios
secundar
 Greseli in modelarea si finisarea restauratiilor
Adaptarea incorecta a restaurarii la
marginile preparatiei, cu prezenta unor lipsuri de material
creandu-se astfel conditii optime de retentie pentru placa
bacteriana, cu deosebire in zona marginii gingivale a
preparatiei
Modelaj marginal incorect conceput si
realizat, cu realizare de margini subtiri de material restaurator
care, prin facturare, vor lasa zone de retentie marginala
Dislocarea marginala a materialului
restaurator prin indepartarea incorecta a matricei si penelor
dentare
O finisare precoce a amalgamului, la mai
putin de 24 de ore de la aplicarea sa, la turatii mari si timp
indelungat, ceea ce poate genera caldura si consecutiv,
alterarea materialului restaurator
Lipsa de finisare si lustruire a restaurarii
care poate determina aparitia unor zone de retentie pe
suprafata obturatiei, la interfata preparatie/restaurare
Relustruirea suprafetei ocluzale a
restaurarii de amalgam in scopul imbunatatirii adaptarii
marginale care poate determina modificarea morfologiei
ocluzale si a contactelor cu dintii antagonisti
Adaptarea materialului compozit la
marginea gingivala, acolo unde stratul de smalt foarte fragil
sau inexistent nu va permite o adeziune corecta prin gravare
acida si deci va determina o inchidere marginala deficitara
Fotopolimerizarea insuficienta, deficitara
la nivel cervical a materialului compozit

119.Principii de tratament ale cariei secundare marginale si

recidivei de carie.
Tratamentul cariei secundare marginale si al recidivei de carie pune
uneori probleme, avand in vedere ca orice interventie noua pe un dinte
ce prezinta o restaurare presupune o noua pierdere de substanta dura
dentara, ceea ce ar putea slabi rezistenta dintelui la solicitarile
masticatorii.

63
 Tratamentul presupune 2 etape distincte:
Tratamentul profilactic. Presupune
respectarea regulilor de realizare a cavitatilor si restaurarilor, un
diagnostic corect al leziunii de tratat, evitarea tuturor iatrogeniilor care
pot constitui factorii etiologici ai afectiunii. Medicul trebuie sa aleaga
materialul restaurator corect, in functie de situatia clinica, de aspectul
fizionomic dar si de durabilitatea si rezistenta la uzura z materialului
ales. Pacientii purtatori ai unei restaurari coronare vor trebui
monitorizati, medicul fiind cel care va decide intervalul de timp la care
pacientul va reveni la control si tot medicului ii revine sarcina de a
incerca sa constientizeze pacientul de importanta masurilor de
profilaxie privind igiena orala, obiceiurile alimentare, fluorizarile locale,
menite sa scada riscul de carie
Tratamentul curativ. Presupune fie o reparatie
a vechii restaurari, cu conditia sa se poata pune in evidenta in
totalitate leziunea carioasa si sa se indeparteze tesuturile contaminate
in totalitate (localizarea procesului carios recidivant este cervical) fie
indepartarea sa in totalitate, refacerea cavitatii si restaurarea sa. La un
pacient in varsta, prezenta unui parodontiu redus, cu largirea
ambrazurii faciliteaza accesul la zona cervicala proximala permitand
uneori tratarea unei leziuni cervicale marginale fara inlaturarea in
totalitate a restaurarii vechi. Daca exista suspiciunea existentei unor
procese carioase la nivelul mai multor dinti ce prezinta modificare de
culoare, se va decide inlocuirea uneia, cea care pare cea mai suspecta
si in cazul in care exista un proces carios medicul va decide probabil
inlocuirea si a celorlalte restaurari. Decizia de inlocuire a unei
retsaurari suspecte de recidiva de carie va fi luata si dupa efectuarea
unei radiografii bite-wing, pe care poate apare o zona
radiotransparenta sub materialul restaurator sau, la nivel marginal, o
pierdere a conturului marginal ferm al cavitatii, cu aparitia unei zone
radiotransparente. Dupa realizarea tratamentului leziunii carioase se
va recurge fie la realizarea retentiei necesare pentru amalgam fie
pregatirea preparatiei pentru adeziune si restaurare cu materiale
adezive, in functie de situatia data.

DESCHIDEREA ACCIDENTALA A CAMEREI PULPARE(120-126)

120.Deschiderea camerei pulpare la dintii

vitali:definitie,aspecte generale

Deschiderea camerei pulpare la dintii vitali –reprezinta

comunicarea creata voluntar sau produsa accidental intre camera
pulpara si mediul cavitatii bucale

Deschiderea voluntara –se realizeaza in toate situatiile in care este

necesara efectuarea tratamentului endodontic la dintele in cauza ,fiind

64
efectuata pe parcursul etapei de creare a accesului in spatiul(sistemul)
endodontic

Deschiderea accidentala a camerei pulpare –este un episod acut

care apare in decursul tratamentelor dentare sau in urma unui
traumatism dentar.
Acest episod accidental constituie o entitate clinica situata la limita de
trecere spre patologia pulpei dentare ,avind un rol indiscutabil in
determinarea acesteia

Deschiderea accidentala poate aparea la oricare dintre dintii arcadei

maxilare sau mandibulare ,cu precadere in timpul tratamentului cariei
simple dentare,indiferent de localizarea topografica a procesului carios
si de varsta pacientilor ,dar cu frecventa mai mare la pacientii tineri

121.Cauzele favorizante ale deschiderii accidentale a camerei

pulpare la dintii vitali

Cauzele care pot conduce la deschiderea accidentala a camerei

pulpare la dintii vitali se impart in 2 mari categorii:-cauze favorizante
si cauze determinante

Cauze favorizante:-a)-volumul mare al camerei pulpare –situatie

frecvent intilnita la dintii temporari si la dintii permanenti la copii si
tineri
-b)-uzura
dentara(atritie/abraziune/eroziune)patologica
-c)-topografia procesului carios-localizarile
proximale sau cervicale duc mai frecvent la deschiderea accidentala
decat cele ocluzale ,datorita grosimii mai reduse a structurilor dure
dentare
-d)-volumul coroanei-frecventa deschiderii
accidentale este mai mare la dintii cu volum coronar mai mic
-e)-efectuarea preparatiilor dentare pe dintii
insensibilizati prin anestezie

122.Cauzele determinante ale deschiderii accidentale a

camerei pulpare la dintii vitali

Cauze determinante:-a)-procese carioase cu evolutie rapida-frecvent

intilnite la copii si tineri
-b)-manevre incorecte sau intempestive in cursul
tratamentului cariei simple:-indepartarea dentinei alterate cu
instrumentar rotativ inadecvat in cavitati profunde
-folosirea frezelor cu turatii inalte (turbina) in exereza
dentinei aletrate

65
 -folosirea incorecta a frezelor active frontal(cu varf activ)
in prepararea peretilor cavitatilor
-folosirea incorecta cu presiune mare a instrumentelor
de mana in interiorul cariilor profunde
-deraparea instrumentelor de mana
-vizibilitatea slaba,insuficienta asupra campului
operator in timpul manoperelor de preparare a cavitatilor(in special pe
fetele distale ale molarilor,mai ales cei maxilari)
-finisarea insistenta ,exagerata a cavitatilor profunde
cu peretii dentinari subtiri
-c)-prepararea excesiva sau incorecta a
bonturilor dentare prin slefuire in cursul tratamentului protetic
-d)-traumatisme dentare,cu interesarea camerei
pulpare

123.Semnele clinice ale deschiderii accidentale a camerei

pulpare la dintii vitali

Semnele clinice care pot fi constatate sint:-subiective si obiective

Semnul clinic subiectiv-cel mai important este durerea:in momentul
deschiderii camerei pulpare ,pacientul acuza o durere vie
,lancinanta,intensa,persistenta

Semnele clinice obiective :-pe peretele pulpar sau parapulpar ai

cavitatii se observa la inspectie orificiul de deschidere ,insotit de
aparitia sangerarii

Daca orificiul de deschidere este foarte mic ,el va putea fi evidentiat

prin palpare prudenta cu sonda flexibila ,manevra avind frecvent ca
rezultat o reactie dureroasa intensa si aparitia sangerarii la nivelul
orificiului respectiv

In cazul manoperelor de preparare efectuate sub anestezie

,deschiderea accidentala poate scapa uneori neobservata ,din cauza
absentei reactiei dureroase(datorita anestezicului) si a
sangerarii(datorita adjuvantului vasoconstrictor)

De aceea,practic,intotdeauna cind se lucreaza sub anestezie,mai ales

in cavitati profunde, posibila producere a orificiului de deschidere
trebuie controlata frecvent pe parcursul lucrului,pt a putea fi depistata
si tratata corespunzator

124.Diagnosticul pozitiv si diferential al deschiderii accidentale

a camerei pulpare la dintii vitali

Diagnosticul pozitiv –poate fi pus pe baza urmatoarelor semne:

66
-leziune profunda,in imediata apropiere a camerei pulpare
-aparitia durerii,cu caracterele mentionate ,si a sangerarii
-prezenta orificiului de deschidere al camerei pulpare

Diagnosticul diferential se va face cu:

-hipersensibilitatea/hiperestezia dentinara(nu exista orificiu de

deschidere al camerei pulpare si nu apare sangerare)
-hiperemia preinflamatorie pulpara(caracterele durerii sint diferite:
durere provocata de stimuli termici si/sau chimici,care dureaza mai
multe minute dupa incetarea actiunii stimulului;de obicei ,orificiul de
deschidere si sangerarea consecutiva lipsesc)

125.Tratmentul deschiderii accidentale a camerei pulpare la

dintii vitali: principii generale

Tratamentul se efectueaza diferentiat ,in functie de marimea orificiului

de deschidere al camerei pulpare ,de starea pulpei dentare si de
statusul general al pacientului

In deschiderea accidentala cu un orificiu de deschidere cu diametrul

pina la max 1 mm,la un pacient tanar ,cu pulpa dentara indemna la
dintele in cauza ,se recomanda coafaj direct

In cazul prezentei unui orificiu de deschidere cu diametrul mai mare ,ce

depaseste 1-1,5 mm ,sau la pacienti varstnici ori cu tratamente
dentare preexistente care implica modificarea reactivitati pulpare la
dintele in cauza ,se indica efectuarea tratamentului endodontic
corespunzator(amputatie sau extirpare pulpara)

126.Coafajul direct in tratamentul deschiderii accidentale a

camerei pulpare la dintii vitali

Coafajul direct reprezintă o modalitate biologică de tratament care

constă în acoperirea pulpei dentare expuse prin orificiul de deschidere
al camerei pulpare, cu o substanţă izolantă, neiritantă, cu acţiune
antimicrobiană, antiinflamatoare şi remineralizantă, prin care se
urmăreşte conservarea organului pulpar, cu menţinerea în totalitate a
vitalitătii sale.

Pentru reuşita tratamentului prin coafaj direct este necesară o evaluare

atentă atât a situaţiei clinice loco-regionale la nivelul cavităţii bucale şi
al aparatului dento- maxilar, cât şi a factorilor generali în funcţie de
care se face indicaţia terapeutică.

67
Coafajui direct este metoda terapeutică de pansare a pulpei dentare
des¬coperite cu o substanţă izolantă, neiritantă, cu acţiune
antiinflamatoare şi dentinoneogenetică.
Substanţele folosite pentru coafajui direct trebuie să îndeplinească o
serie de calităţi indispensabile pentru reuşita tratamentului şl anume:
- solubilitate în apă şi umorile tisulare;
- pH alcalin apropiat de cel al pulpei dentare;
- toxicitate tisulară minimă;
- eficacitate mare în concentraţie mică;
- acţiune antiinflamatoare şi antiseptică îndelungată şi neiritantă;
- inerţie chimică faţă de materialul de obtu raţie, pentru a nu intra
în com¬binaţie;
- să nu coloreze dintele;
Trebuie să precizăm că dintre numeroasei* substanţe şi materiale
folosite pentru coafajul direct, nici unul nu îndeplineşte toate aceste
calităţi.

68