Complemente de analiză matematică

pentru profesori
-Note de curs ı̂n lucru-
Grupa 402; anul univ. 2021-2022

Titular: dr. Ovidiu Preda

Facultatea de Matematică şi Informatică

UB
2
Cuprins

Cuprins 3

1 Mulţimea numerelor reale 5

1.1 Mulţimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Proprietatea de Arhimedianitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.4 Proprietăţi de densitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.5 Teorema lui Baire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.6 Numere algebrice si numere Liouville . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2 Limite fundamentale 11
2.1 Funcţii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Limite fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.3 Teorema L’Hospital . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

3 Şiruri şi serii de numere reale 15

3.1 Şiruri de numere reale şi mulţimea punctelor limită . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
3.2 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3.3 Rearanjarea termenilor unei serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
3.4 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.5 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3.6 Serii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

4 Convexitate 27
4.1 Convexitate pentru funcţii reale de o variabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.2 Mulţimi convexe ı̂n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
4.3 Convexitate pentru funcţii reale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . 28

3
Cuprins 4
Capitolul 1

Mulţimea numerelor reale

1.1 Mulţimea numerelor reale

Construcţia progresivă de la (N, +, ≤) la (Z, +, ·, ≤) şi apoi la (Q, +, ·, ≤) este făcută doar
prin metode algebrice:

• Z = (N × N) /∼ , unde (m, n) ∼ (k, l) ⇔ m + l = n + k.

∗
• Q = (Z × Z ) /∼ , unde (a, b) ∼ (c, d) ⇔ ad = bc.

Totuşi, ı̂n Q, mulţimea {x ∈ Q | x2 < 2} nu are supremum. Pentru a extinde (Q, +, ·, ≤) la

o mulţime (R, +, ·, ≤) care este completă, i.e. orice mulţime A ⊂ R mărginită superior admite
sup A ∈ R, sau echivalent, orice şir Cauchy este convergent, nu mai putem folosi doar metode
algebrice.

1.2 Proprietatea de Arhimedianitate

Există o relaţie strânsă ı̂ntre mulţimea numerelor naturale N şi mulţimea mai mare a nume-
relor reale R. Deoarece avem bine formată o imagine a cum “arată” mulţimea numerelor reale,
această proprietate este foarte intuitivă şi naturală. Aceasta afirmă că mulţimea numerelor na-
turale nu are margnie superioară (i.e. nu există nicun număr real x pentru care n ≤ x pentru
orice n = 0, 1, 2, . . .).
Teorema 1.2.1: [Proprietatea de Arhimedianitate a lui R] Mulţimea numerelor naturale
N ⊂ R nu este mărginită superior.

Demonstraţie. Facem demonstraţia prin reducere la absurd. Dacă N ar admite o margine su-
perioară ı̂n R, atunci ar exista x = sup N ∈ R. Atunci, n ≤ x pentru orice număr n ∈ N. Dar
n < x − 1 nu poate fi adevărată pentru orice n ∈ N, conform definiţiei lui x = sup N. Atunci,
există m ∈ N pentru care m > x − 1, de unde deducem N 3 m + 1 > x = sup N, care este o
contradicţie. Aşadar, N nu este mărginită superior.
Observat, ia 1.2.2: Proprietatea de Arhmedianitate a lui R are următoarele consecinţe, şi este
chiar echivalentă cu fiecare dintre afirmaţiile:
1. pentru orice număr real y > 0 oricât de mare, şi orice x > 0 oricât de mic, există n ∈ N
pentru care nx > y.
1
2. având dat un număr real x > 0, oricât de mic, există un n ∈ N pentru care n < x.

5
Capitolul 1. Mulţimea numerelor reale 6

1.3 Topologie
Proprietăţi ale unui punct ı̂n raport o submulţime din R
În următoarele paragrafe vom da câteva definiţii privind proprietăţi ale unui punct ı̂n raport
o submulţime E ⊂ R.
Definit, ia 1.3.1: Fie E ⊂ R. Un punct x ∈ E se numeşte punct interior dacă există  > 0
astfel ı̂ncât (x − , x + ) ⊂ E.
Aşadar, un punct interior nu este numai punct al mulţimii, ci se află la o distanţă  > 0 de
orice punct care nu este al mulţimii E.
Exemplul 1.3.2: Următoarele exemple se pot vedea imediat dacă facem un desen:
• Orice punct x al unui interval deschis (a, b) este punct interior. Orice punct al unui interval
ı̂nchis [a, b], cu excepţia capetelor intervalului (a şi b), este punct interior.

• Mulţimea numerelor naturale N nu are niciun punct interior.

• Q nu are niciun punct interior (deoarece orice interval de numere reale conţine şi numere
iraţionale).

Definit, ia 1.3.3: Fie E ⊂ R. x ∈ E se numeşte punct izolat dacă există  > 0 astfel ı̂ncât
(x − , x + ) ∩ E = {x}. Un punct izolat al lui E este un punct din E care se află la o distanţă
 > 0 de orice alt punct din E.
Exemplul 1.3.4: Din nou, următoarele exemple devin clare pe un desen:
• Niciun punct al unui interval real nu este punct izolat.

• Orice punct al lui N este punct izolat.

• Niciun punct al lui Q nu este izolat.

Definit, ia 1.3.5: Fie E ⊂ R. Un punct x ∈ R (nu este necesar ca x să fie din E) se numeşte
punct de acumulare al lui E dacă pentru orice  > 0, intersecţia (x − , x + ) ∩ E conţine o
infinitate de puncte. Având dată o mulţime E, vom nota mulţimea punctelor de acumulare
cu E 0 .
Deşi definiţia cere ca pentru orice  > 0, ı̂n (x − , x + ) ∩ E să fie o infinitate de puncte, este
suficient să verificăm că aceasta conţine cel puţin un punct diferit de x.
Exemplul 1.3.6: La fel ca la exemplele precedente, următoarele devin clare pe un desen:
• Orice punct al unui interval (a, b) este punct de acumulare. Mai mult, a şi b sunt puncte
de acumulare, chiar daca nu sunt din interval. În plus, niciun punct din R \ [a, b] nu este
punct de acumulare.

• N nu are puncte de acumulare.

• Orice x ∈ R este punct de acumulare al mulţimii Q.

Definit, ia 1.3.7: Fie E ⊂ R. x ∈ R se numeşte punct de frontieră al lui E dacă pentru

orice  > 0, intervalul (x − , x + ) conţine cel puţin un punct din E şi cel puţin un punct din
afara lui E.
Exemplul 1.3.8: Cu o atentă aplicare a definiţiei, avem următoarele exemple:
7 1.4. Proprietăţi de densitate

• Capetele a, b ale intervalului (a, b) sunt puncte de frontieră. Aceeaşi afirmaţie este adevr̆ată
pentru orice tip de interval cu capetele a şi b.

• Orice punct din N este punct de frontieră.

• R nu are puncte de frontieră.

• Orice x ∈ R este punct de frontieră pentru Q.

Mulţimi deschise şi ı̂nchise

Definit, ia 1.3.9: Fie E ⊂ R. Mulţimea E se numeşte deschisă dacă orice x ∈ E este punct
interior.
Definit, ia 1.3.10: Fie E ⊂ R. Interiorul mulţimii E este mulţimea

E̊ = {x ∈ E | x este punct interior al lui E} = {x ∈ E | există  > 0 a.ı̂. (x − , x + ) ∈ E}.

Definit, ia 1.3.11: Fie E ⊂ R. Mulţimea E se numeşte ı̂nchisă dacă R \ E este deschisă.

Definit, ia 1.3.12: Fie E ⊂ R. Închiderea (sau aderenţa) mulţimii E este mulţimea

E = E ∪ E 0 = {x ∈ R | pentru orice  > 0 avem (x − , x + ) ∩ E 6= ∅}.

Observat, ia 1.3.13: Exista mulţimi care nu sunt nici deschise, nici ı̂nchise.

Topologia canonica a lui R

Submulţimile deschise (cu Definit, ia 1.3.9) ale lui R formează o topologie, adică verifică
următoarele axiome:

1. ∅ şi R sunt deschise.

2. Orice reuniune de mulţimi deschise este deschisă.

3. Orice intersecţie finită de mulţimi deschise este deschisă.

1.4 Proprietăţi de densitate

Există o relaţie importantă ce are loc intre mulţimea numerelor raţionale Q şi mulţimea mai
mare a numerelor reale R: numerele raţionale sunt dense, ele există ı̂n fiecare interval real; nu
există spaţii intre ele, nu există intervale reale care nu conţin şi numere raţionale.
În aplicaţii practice, această proprietate are consecinţe foarte importante. Cum pentru orice
număr real fixat avem numere raţionale oricât de apropiate de el, de multe ori putem folosi ı̂n
schimb numerele raţionale pentru a face aproximări oricât de bune vrem. Deşi π este iraţional,
ı̂n multe situaţii din lumea reală este suficient să facem calculele aproximându-l cu 3.14159, cu
22
7 , sau chiar cu 3.
Capitolul 1. Mulţimea numerelor reale 8

Pentru aplicaţii teoretice, proprietatea de densitate este, de asemenea, importantă. Ea ne

permite ca ı̂n multe demonstraţii să ı̂nlocuim R cu mulţimea mai mică Q, lucru care duce la
multe simplificări.
Definit, ia 1.4.1: Fie A, B ⊂ R. A se numeşte densă ı̂n B dacă A ⊃ B.
În particular, o mulţime E ⊂ R se numeşte densă ı̂n R dacă E = R. Echivalent spus, pentru
orice interval (a, b) ⊂ R, avem E ∩ (a, b) 6= ∅.
Teorema 1.4.2: Mulţimea Q este densă ı̂n R.

Demonstraţie. Considerăm intervalul (x, y) cu x < y şi vrem să arătăm că există un număr
r ∈ Q in acest interval. Din proprietatea de Arhimedianitate, ştim că există n ∈ N astfel ı̂ncât
1
n > y−x , adică ny > nx + 1. Folosind că N este bine ordonată (i.e. orice submulţime nevidă are
minimum), alegem m ∈ Z pentru care m ≤ nx + 1 < m + 1. Din inegalităţile scrise până acum,
deducem că m − 1 ≤ nx < ny, de unde obţinem, mai departe, x < m 1
n ≤ x + n < y. Aşadar,
r=m n este numărul cătutat.
˚ = ∅.
Definit, ia 1.4.3: O mulţime E ⊂ R se numeşte rară dacă E
Este uşor să găsim exemple de mulţimi rare ı̂n R:

• Orice mulţime finită.

• Mulţimea N.

• n1 | n ∈ N, n ≥ 1


1.5 Teorema lui Baire

Teorema 1.5.1: [Baire] Orice intersecţie numărabilă de mulţimi deschise dense ı̂n R
este densă ı̂n R. Echivalent, orice reuniune numărabilă de mulţimi rare din R este rară.

Demonstraţie. Să considerăm şirul V1 , V2 , . . . , Vn , . . . de mulţimi dense ı̂n R. Vrem să demonstrăm
că pentru un interval deschis nevid fixat I ⊂ R,
∞
!
\ \
Vn I 6= ∅.
n=1

Cum V1 este deschisă, V1 ∩ I 6= ∅. Dar V1 ∩ I este deschisă, deci găsim x1 ∈ R şi 0 < r1 < 1
pentru care [x1 − r1 , x1 + r1 ] ⊂ V1 ∩ I. Procedăm apoi inductiv: dacă n ≥ 2 şi xn−1 , rn−1 au fost
alese, atunci densitatea lui Vn asigură că

Vn ∩ (xn−1 − rn−1 , xn−1 + rn−1 ) 6= ∅,

1
deci vom găsi xn şi 0 < rn < n pentru care

[xn − rn , xn + rn ] ⊂ (Vn ∩ (xn−1 − rn−1 , xn−1 + rn−1 )) .

Am construit astfel, inductiv, şirul (xn )n≥1 , care este şir Cauchy, deoarece dacă i, j > n, atunci
xi , xj ∈ (xn − rn , xn + rn ), deci |xi − xj | < n2 . Cum R este complet, (xn )n≥1 este convergent,
9 1.6. Numere algebrice si numere Liouville

xn → x ∈ R. Dar cum xj ∈ [xn −rn , xn +rn ] pentru orice j > n, deducem că x ∈ [xn −rn , xn +rn ]
pentru orice n ≥ 1, si deci x ∈ Vn ∩ I pentru orice n ≥ 1, lucru care ı̂ncheie demonstraţia.
Observat, ia 1.5.2: Teorema Baire este echivalentă cu a spune că orice reuniune numărabilă de
mulţimi rare din R este rară.
Definit, ia 1.5.3:
1. Orice reuniune numărabilă de mulţimi rare se numeşte de prima categorie.

2. Orice mulţime care nu este de prima categorie, se numeşte de a doua categorie.

Observat, ia 1.5.4: Teorema Baire rămâne adevărată pentru orice spaţiu metric complet, cu
aceeaşi demonstraţie.

1.6 Numere algebrice si numere Liouville

Definit, ia 1.6.1: Un număr z ∈ R se numeşte algebric dacă există un polinom nenul P ∈ Q[X]
astfel ı̂ncât P (z) = 0. Un număr real care nu este algebric se numeşte transcendent.
Observat, ia 1.6.2: Mulţimea numerelor algebrice este numărabilă.
Definit, ia 1.6.3: Un număr real z se numeşte număr Liouville dacă z ∈ R \ Q şi pentru orice
n ∈ N există p, q ∈ Z, q > 1, astfel ı̂ncât
 
z − p  < 1 .
 
 q  qn

∞
X 1
Exemplul 1.6.4: z = este număr Liouville. Pentru justificare, putem lua q = 10n! .
10k!
k=1
Lema 1.6.5: Pentru orice număr algebric z de grad n > 1, există M > 0 pentru care
 
z − p  > 1 ,
 
 q  M qn
pentru orice p, q ∈ Z, q > 0.

Demonstraţie. Fie f ∈ Z[X] un polinom de grad n pentru care f (z) = 0. Luăm M ∈ Z, M > 0
astfel ı̂ncât |f 0 (x)| ≤ M pentru orice x ce verifică |z − x| ≤ 1. Atunci, vom avea

|f (x)| = |f (z) − f (x)| ≤ M |z − x|, pentru |z − x| ≤ 1. (1.6.1)

 
Acum, considerăm orice p, q ∈ Z, q > 0. Vrem să arătăm că z − pq  > M1qn . Acest lucru este
 
   
evident ı̂n cazul ı̂n care z − pq  > 1, deci putem presupune că z − pq  ≤ 1. Atunci, din 1.6.1,
   
 Ä ä  
 p 
f q  ≤ M z − pq , de unde deducem
 

 Å ã  
q f p  ≤ M q n z − p 
 n  
. (1.6.2)
 q   q
Ecuaţia f (x) = 0 nu are nicio rădăcină raţională (altfel, f nu ar mai
Ä ä fi de grad minimal, pentru că
z ar satisface o ecuaţie polinomială de grad < n). În plus, q f pq ∈ Z. Prin urmare, membrul
n
Capitolul 1. Mulţimea numerelor reale 10

 
drept ı̂n 1.6.2 este ≥ 1, de unde deducem z − pq  ≥ 1
M qn . Nu putem avea egalitate, deoarece
 
 
z ∈ R \ Q, aşadar rămâne că z − pq  > M1qn .
 

Propozit, ia 1.6.6: Orice număr Liouville este transcendent.

Demonstraţie. Presupunem, prin absurd, că z este un număr Liouville care este algebric. Aplicând
Lema 1.6.5, există M ∈ Z, M > 0, astfel ı̂ncât
 
z − p  > 1
 
(1.6.3)
 q  M qn

pentru orice p, q ∈ Z, q > 0. Alegem un k ∈ Z, k > 0, astfel ı̂ncât 2k ≥ 2n M . Cum z este număr
Liouville, există p, q ∈ Z, q > 1, pentru care
 
z − p  < 1 .
 
(1.6.4)
 q  qk
1 1
Acum, din 1.6.3 şi 1.6.4, obţinem k
> , de unde M > q k−n ≥ 2k−n ≥ M , care este o
q M qn
contradicţie.
Propozit, ia 1.6.7: Mulţimea E a numerelor Liouville este de a 2-a categorie.

Demonstraţie. Pentru n ≥ 1, notăm

∞ [ ∞ Å ã
[ p 1 p 1
Gn = − , + .
p=−∞
q qn q qn
q=2

Atunci, \
E = (R \ Q) ∩ Gn .
n≥1

Să observăm că Gn este o reuniune de intervale deschise. Mai mult, Gn conţine orice pq cu
T
p, q ∈ Z, q > 2, deci Q ⊂ Gn , aşadar Gn este densă ı̂n R. În plus, R \ Q = r∈Q (R \ {r}) este
intersecţie numărabilă de mulţimi deschise dense. Aplicând Teorema Baire, deducem că E este
densă ı̂n R.
Capitolul 2

Limite fundamentale

2.1 Funcţii elementare

O funcţie elementară este o funcţie de o singură variabilă, care este definită folosind
sume, produse sau compuneri de un număr finit de funcţii polinomiale, raţionale, trigonometrice,
hiperbolice sau exponenţiale, şi inversele acestora. Funcţiile elementare au fost introduse in acest
fel de Joseph Liouville, ı̂ntr-o serie de lucrari publicate ı̂n 1833.
Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definite, şi derivabile pe interiorul
acestora.

Limite de funcţii şi continuitate

Considerăm o funcţie f : D ⊂ R → R şi x0 ∈ D0 . Spunem că f are limită ı̂n x0 dacă există

f (x) − f (x0 )
lim = l ∈ R = R ∪ {±∞}.
x→x0 x − x0

Pentru o funcţie f : D ⊂ R → R şi x0 ∈ D, spunem că f este continuă ı̂n x0 dacă

f (x) − f (x0 )
lim = f (x0 ),
x→x0 x − x0

adică limita lui f ı̂n x0 există, este finită, şi este egală cu f (x0 ). Dacă x0 este punct izolat al
lui D, atunci f este continuă ı̂n x0 . Pentru continuitate, avem următoarele două caracterizări
echivalente:

1. Pentru orice  > 0, există δ = δ() > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ D, |x − x0 | ≤ δ, avem
|f (x) − f (x0 )| ≤ .

2. Pentru orice şir (xn )n≥1 ⊂ D, xn → x0 , avem f (xn ) → f (x0 ).

2.2 Limite fundamentale

2.3 Teorema L’Hospital

Regula lui L’Hospital este o metodă de a elimina nedeterminările atunci când avem de calculat
limite de funcţii. Deşi metoda poartă numele lui L’Hospital, care a publicat-o ı̂ntr-un tratat de

11
Capitolul 2. Limite fundamentale 12

calcul diferenţial din anul 1696, se presupune că ea a fost descoperită prima dată de Johann
Bernoulli.
Teorema 2.3.1: [L’Hospital, cazul 00 ] Fie D o vecinătate a lui a şi f, g : D \ {a} → R, astfel
ı̂ncât sunt ı̂ndeplinite următoarele condiţii:

1. lim f (x) = lim g(x) = 0.

x→a x→a

2. g 0 (x) 6= 0 pentru orice x ∈ D \ {a}.

f 0 (x)
3. există lim .
x→a g 0 (x)

f (x) f 0 (x)
Atunci, lim = lim 0 .
x→a g(x) x→a g (x)

Demonstraţie. Putem prelungi prin continuitate ı̂n a funcţiile f şi g punând f (a) = g(a) = 0.
Apoi, aplicând teorema lui Cauchy a valorii intermediare, ştim că există un cx ı̂ntre a şi x pentru
care
[f (x) − f (a)]g 0 (cx ) = [g(x) − g(a)]f 0 (cx ). (2.3.1)
Cum f (a) = g(a) = 0, egalitatea 2.3.1 devine

f (x)g 0 (x) = g(x)f 0 (x). (2.3.2)

Pentru a putea scrie 2.3.2 sub forma

f (x) f 0 (x)
= 0 , (2.3.3)
g(x) g (x)

trebuie să ne asigurăm că g(x) 6= 0 pe o vecinătate mică a lui a. Acest lucru rezulta din teorema
Rolle: dacă ar exista un x pentru care g(x) = 0, atunci ar exista un punct t intre x şi a pentru
care g 0 (t) = 0, ı̂n contradicţie cu ipoteza.
În final, facem x → a şi cum cx este ı̂ntre a şi x, din 2.3.3 deducem că

f (x) f 0 (cx ) f 0 (x)

lim = lim 0 = lim 0 ,
x→a g(x) x→a g (cx ) x→a g (x)

a doua egalitate fiind asigurată de punctul 3 al ipotezei.

Observat, ia 2.3.2: Dacă a = ∞, considerăm funcţiile F (t) = f ( 1t ) şi G(t) = g( 1t ), iar apoi
aplicăm Teorema 2.3.1 pentru F şi G. Cu o schimbare de variabilă similară poate fi tratat şi
cazul a = −∞.
f (x) f 0 (x)
Observat, ia 2.3.3: Există situaţii ı̂n care limx→a g(x) există, dar limx→a g 0 (x) nu există.
Teorema 2.3.4: [L’Hospital, cazul ∞ ∞ ] Fie D o vecinătate a lui a şi f, g : D \ {a} → R, astfel
ı̂ncât sunt ı̂ndeplinite următoarele condiţii:

1. lim g(x) = ∞.
x→a

2. g 0 (x) 6= 0 pentru orice x ∈ D \ {a}.

f 0 (x)
3. există lim .
x→a g 0 (x)
13 2.3. Teorema L’Hospital

f (x) f 0 (x)
Atunci, lim = lim 0 .
x→a g(x) x→a g (x)
Enunţuri similare sunt valabile pentru a = ±∞ sau pentru lim g(x) = −∞.
x→a
0
Demonstraţie. Vom justifica numai cazul ı̂n care limita limx→a fg0 (x)(x)
este finită. Celelalte cazuri
au demonstraţii similare. 0
Notăm L = limx→a fg0 (x) (x)
. Fixăm p şi q astfel ı̂ncât p < L < q. Alegem r ∈ (L, q). Din
x>a
0
condiţia 3 din ipoteză şi din definiţia lui L, există δ1 > 0 pentru care fg0 (x)
(x)
< r pentru orice
x ∈ (a, a + δ1 ). Dacă a < x < y < a + δ1 , atunci din teorema Cauchy a valorii intermediare şi
ipoteza 2 deducem că există c ∈ (x, y) astfel ı̂ncât

f (x) − f (y) f 0 (c)

= 0 < r. (2.3.4)
g(x) − g(y) g (c)

Fixăm y ı̂n 2.3.4. Cum limx→a g(x) = ∞, există δ2 > 0 pentru care a + δ2 < y, şi g(x) > g(y),
x>a
g(x) > 0 dacă a < x < a + δ2 . Avem apoi

g(x) − g(y)
>0
g(x)
g(x)−g(y)
pentru x ∈ (a, a + δ2 ), deci putem inmulţi ambii membri ı̂n inegalitatea 2.3.4 cu g(x) şi
obţinem
f (x) g(y) f (y)
<r−r + pentru x ∈ (a, a + δ2 ). (2.3.5)
g(x) g(x) g(x)
Facem acum x → a, cu x > a. Avem g(x) → ∞ pentru x → a, din ipoteză. Cum r, g(y), şi
f (y) sunt constante, al doilea şi al treilea termen al membrului drept din 2.3.5 tind la 0. Rezultă
acum din inegalitatea r < q că există δ3 ∈ (0, δ2 ) astfel ı̂ncât

f (x)
< q pentru orice a < x < a + δ3 . (2.3.6)
g(x)

În mod asemănător arătăm că găsim δ4 > 0 pentru care

f (x)
> p pentru orice a < x < a + δ4 .
g(x)

Cum p şi q ce verifică p < L < q au fost alese arbitrar, ajungem la concluzia că

f (x) f 0 (x)
lim
x→a
= L = x→a
lim 0 .
x>a
g(x) x>a
g (x)

Procedăm similar pentru limita la stânga şi obţinem concluzia.

Capitolul 2. Limite fundamentale 14
Capitolul 3

Şiruri şi serii de numere reale

3.1 Şiruri de numere reale şi mulţimea punctelor limită

Definit, ia 3.1.1:

• Limita superioară a unui şir de numere reale (xn )n≥1 este definită prin

lim sup xn = inf ( sup xm ) = lim ( sup xm ).

n→∞ n≥1 m≥n n≥1 m≥n

• Limita inferioară a unui şir de numere reale (xn )n≥1 este definită prin

lim sup xn = sup( inf xm ) = lim ( inf xm ).

n→∞ n≥1 m≥n n≥1 m≥n

Teorema 3.1.2: Dacă (xn )n≥1 este un şir de numere reale, atunci

lim inf xn ≤ lim sup xn ,

n→∞ n→∞

iar dacă are loc egalitate, atunci există

lim xn = lim inf xn = lim sup xn .

n→∞ n→∞ n→∞

Teorema 3.1.3: Considerăm (xn )n≥1 un şir de numere reale. Atunci,

1. `∗ = lim inf n→∞ xn ⇔ pentru orice  > 0, sunt verificate următoarele condiţii:

• mulţimea {n ∈ N | xn < `∗ − } este finită.

• mulţimea {n ∈ N | xn < `∗ + } este infinită.

2. `∗ = lim supn→∞ xn ⇔ pentru orice  > 0, sunt verificate următoarele condiţii:

• mulţimea {n ∈ N | `∗ +  < xn } este finită.

• mulţimea {n ∈ N | `∗ −  < xn } este infinită.

15
Capitolul 3. Şiruri şi serii de numere reale 16

Definit, ia 3.1.4: Pentru (xn )n≥1 şir de numere reale, notăm

ß ™
L((xn )n≥1 ) = x ∈ R | există un subşir (xnk )k≥1 pentru care lim xnk = x .
k→∞

Teorema 3.1.5: Considerăm (xn )n≥1 un şir de numere reale. Atunci,

`∗ = lim inf xn = inf L((xn )n≥1 ) şi `∗ = lim inf xn = sup L((xn )n≥1 ).
n→∞ n→∞

3.2 Serii de numere reale

Considerăm un şir de numere reale (an )n≥0 . Suma ordonată a termenilor acestui şir se
numeşte serie (cu termenul general an ) şi o vom nota
∞
X
an .
n=0

Spunem că această serie este convergentă cu suma c ∈ R, dacă şirul sn = nk=0 ak , numit şirul
P

sumelor parţiale este convergent, cu limita c. În acest caz, vom scrie ∞
P
n=0 an = c.

Observat, ia 3.2.1: Încă de la ı̂nceput, observăm că o condiţie necesară pentru ca seria ∞
P
n=0 an
să fie convergentă este limn→∞ an = 0.

Serii cu termeni pozitivi

Pentru o serie cu termeni pozitivi ∞
P
n=0 an , an > 0 pentru orice n ≥ 0, vom nota:
P∞
• n=0 an < ∞, dacă seria este convergentă.
P∞
• n=0 an = ∞, dacă este divergentă.

Pentru seriile cu termeni pozitivi, avem următoarele criterii de convergenţă:

1. Criteriul comparaţiei
P∞ P∞
• Comparaţie directă: Dacă n=0 an şi n=0 bn sunt două serii cu termeni pozitivi,
atunci:
– dacă an ≤ bn pentru orice n ≥ 0 şi ∞
P P∞
n=0 bn < ∞, atunci n=0 an < ∞.
– dacă bn ≤ an pentru orice n ≥ 0 şi ∞
P P∞
b
n=0 n = ∞, atunci n=0 an = ∞.
P∞ P∞
• Comparaţie la limită: Dacă n=0 an şi n=0 bn sunt două serii cu termeni pozitivi,
şi avem
an
lim = ` ∈ (0, ∞),
n→∞ bn

atunci ∞
P P∞
n=0 an ∼ n=0 bn , unde prin această notaţie ı̂nţelegem că seriile sunt de
acelaşi tip, adică sunt ambele convergente, sau ambele divergente.

2. Criteriul raportului. Fie ∞

P
n=0 an o serie cu termeni pozitivi.

• Dacă limn→∞ an+1 an

= r < 1, atunci ∞
P
n=0 an = ∞.
17 3.3. Rearanjarea termenilor unei serii

• Dacă limn→∞ an+1

an
= r > 1, atunci ∞
P
n=0 an < ∞.
• Dacă limn→∞ an+1 = 1, atunci nu putem decide cu acest criteriu dacă seria este
an

convergentă sau divergentă.

3. Criteriul Raabe. Acest criteriu P ı̂l vom aplica atunci când nu am putut decide convergenţa
seriei cu criteriul raportului. Fie ∞ n=0 an o serie cu termeni pozitivi.

• Dacă limn→∞ n( an+1an

− 1) = r < 1, atunci ∞
P
n=0 an = ∞.
P∞
• Dacă limn→∞ n( an+1 − 1) = r > 1, atunci n=0 an < ∞.
an

• Dacă limn→∞ n( an+1

an
− 1) = 1, atunci nu putem decide cu acest criteriu dacă seria
este convergentă sau divergentă.
4. Criteriul radicalului (sau rădăcinii). Fie ∞
P
n=0 an o serie cu termeni pozitivi.
√
• Dacă limn→∞ n an = r < 1, atunci ∞
P
an < ∞.
√ Pn=0
∞
• Dacă limn→∞ n an = r > 1, atunci n=0 an = ∞.
√
• Dacă limn→∞ n an = 1, atunci nu putem decide cu acest criteriu dacă seria este
convergentă sau divergentă.

Observat, ia 3.2.2: Criteriul radicalului este mai tare decât criteriul raportului. Dacă
nu putem decide convergenţa unei serii folosind criteriul radicalului, nu vom putea nici
folosind criteriul raportului.
Fie ∞
P
5. Criteriul condensării. P n=0 aP
n o serie astfel ı̂ncât (an )n este un şir descrescător, cu
limn→∞ an = 0. Atunci, n=0 an ∼ ∞
∞ n
n=0 2 a2n .

Serii cu termeni pozitivi şi negativi. Serii absolut convergente

O serie ∞
P P∞
n=0 an se numeşte absolut convergentă dacă n=0 |an | este convergentă. Evident,
orice serie absolut convergentă este convergentă, dar nu şi reciproc.

Alte criterii de convergenţă

6. Criteriul seriei
P alternante. Fie (an )n≥0 un şir descrescător, pentru care limn→∞ an = 0.
Atunci, seria ∞n=0 (−1)n a este convergentă.
n

7. Criteriul Dirichlet. Fie (an )n≥0 un şir descrescător, P pentru care limn→∞ an = 0, şi
 N
(bn )n≥0 un şir pentru care există M > 0 astfel ı̂ncât  n=1 bn  ≤ M pentru orice N ≥ 0.


Atunci, seria ∞
P
n=0 an bn este convergentă.
P∞
8. Criteriul Abel.P∞ Fie n=0 an o serie convergentă şi (bn )n≥0 un şir monoton şi convergent.
Atunci, seria n=0 an bn este convergentă.

3.3 Rearanjarea termenilor unei serii

P∞
Definit, ia 3.3.1: O serie seria
P∞ n=0 an se numeşte necondiţionat
P∞ convergentă dacă pentru orice
σ : N → N bijectivă, avem n=0 aσ(n) convergentă. a
n=0 σ(n) se numeşte rearanjare a seriei
date.
P∞ n+1 1 nu este necondiţionat convergentă. Pentru a
Exemplul 3.3.2: Seria seria n=1 (−1) n
justifica această afirmaţie, considerăm σ acea permutare a lui N obţinută enumerând alterna-
Capitolul 3. Şiruri şi serii de numere reale 18

tiv, ı̂n ordine, câte un număr impar, urmat de două numere pare. σ este descrisă de şirul:
1, 2, 4, 3, 6, 8, 5, 10, 12, . . . În acest caz, permutând ordinea de sumare cu σ, vom avea seria:
1 1 1 1 1 1 1 1 1
− − + − − + − − ···
1 2 4 3 6 8 5 10 12
Grupând convenabil, ı̂n modul descris mai jos, avem:
Å ã Å ã Å ã
1 1 1 1 1 1 1 1 1
− − + − − + − − ···
1 2 4 3 6 8 5 10 12
Cu nişte calcule simple, ajungem la seria:
Å ã
1 1 1 1
1 − + − + ··· ,
2 2 3 4
care este jumătate din suma seriei iniţiale!
Vrem să arătăm ı̂n cele ce urmează că necondiţionat convergent ⇔ absolut convergent.
Teorema 3.3.3: [Dirichlet] Dacă ∞
P
n≥0 an este absolut convergentă, atunci ea este necondiţionat
convergentă.

Demonstraţie. Vom demonstra mai ı̂ntâi pentru serii P cu termeni non-negativi. Considerăm o
serie ∞ ∞
P
a
n≥0 n < ∞, cu an ≥ 0 pentru orice n ≥ 0. Fie n≥0 aσ(n) o rearanjare a seriei. Atunci,
pentru orice M ∈ N, există N ∈ N astfel ı̂ncât
M
X N
X ∞
X
aσ(n) ≤ an ≤ an < ∞,
n=0 n=0 n=0

pentru că luăm N = max{σ(1), Pσ(2), . . . , σ(M )}. Din aceste inegalităţi, dacă facem M → ∞,
obţinem că şi seria rearanjată ∞
n≥0 aσ(n) este convergentă şi
∞
X ∞
X
aσ(n) ≤ an .
n≥0 n=0
P∞ P∞ P∞
Dar pornind cu seria n≥0 aσ(n) , acelaşi argument arată că şi n=0 aσ −1 (σ(n)) = n=0 an este
convergentă, cu
∞
X ∞
X
an ≤ aσ(n) ,
n=0 n≥0
aşadar orice rearanjare a seriei este convegentă, şi suma ei este egală cu cea a seriei iniţiale.
Studiem acum cazul general, al seriilor cu termeni arbitrari (nu neapărat non-negativi). Dat
un număr x ∈ R, notăm
[x]+ = max{x, 0} şi [x]− = max{−x, 0}.
+ − + − egalităţi şi ştiind căP ∞
P
P∞ − [x] +şi |x| =−[x] + [x] . Având acesteP
Atunci, x = [x] n=0 |an | < ∞,
deducem că n=0 ([an ] + [an ] ) < ∞, de unde rezultă ∞ [a
n=0 n ]+ < ∞ şi ∞ −
n=0 [an ] < ∞.
Făcând diferenţa celor două serii, obţinem
∞
X ∞
X ∞
X ∞
X
an = ([an ]+ − [an ]− ) = [an ]+ − [an ]− ,
n=0 n=0 n=0 n=0
P∞
deci n=0 an este convergentă, fiind diferenţa a două serii convergente.
Teorema 3.3.4: [Riemann] Fie ∞
P P∞
n=0 an convergentă. Dacă n=0 an este necondiţionat con-
vergentă, atunci ea este absolut convergentă.
19 3.4. Serii de puteri

Demonstraţie. Vom face demonstraţia prinPreducere la absurd, adică vom presupune că ∞
P
n=0 an
∞
nu este absolut convergentă, şi arătăm că n=0 an nu este necondiţionat convergentă. Ştiind că
P ∞
n=0 an nu este absolut convergentă, dar este convergentă, deducem că

∞
X ∞
X
[an ]+ = ∞ şi [an ]− = ∞.
n=0 n=0

În plus, ştim că limn→∞ an = 0. Notăm cu p1 , p2 , . . . şirul numerelor pozitive din (an )n≥0 , şi cu
q1 , q2 , . . . celelalte (pe care le-am sărit iniţial). Construim apoi seria

S = p1 + p2 + . . . + pn1 + q1 + pn1 +1 + pn1 +2 + . . . + pn2 + q2 + pn2 +1 + pn2 +2 + . . .

unde am ales 0 = n0 < n1 < n2 < . . . astfel ı̂ncât

pnk +1 + pnk +2 + . . . + pnk+1 > 2k ,

pentru orice k ≥ 0. Cum limn→∞ qn = 0, seria construită mai sus este divergentă, deoarece

S ≥ 2 + q1 + 2 2 + q2 + 2 3 + q3 + . . . ,

iar 2k + qk → ∞ pentru k → ∞. Aşadar, S = ∞.

Observat, ia 3.3.5: De fapt,P cu aceeaşi demonstraţie, dar alegând convenabil numerele nk , se
poate arăta că dacă seria ∞ P∞ convergentă, atunci pentru orice număr c ∈ R,
n=0 an nu este absolut
există o permutare σ : N → N pentru care n=0 aσ(n) = c.

3.4 Serii de puteri

Definit, ia 3.4.1: Fie (an )n≥0 un şir de numere reale şi x0 ∈ R. O serie de forma
∞
X
an (x − x0 )n
n=0

se numeşte serie de puteri centrată ı̂n x0 . Numerele an se numesc coeficienţii seriei de puteri.
Exemplul 3.4.2: Seria geometrică ∞ n
P
n=0 x este absolut convergentă pentru orice |x| < 1.

Teorema 3.4.3: [Hadamard] Dată o serie de puteri ∞ n

P
n=0 an (x − x0 ) , există 0 ≤ R ≤ ∞
astfel ı̂ncât:

1. Dacă |x − x0 | < R, atunci seria este absolut convergentă.

2. Dacă |x − x0 | > R, atunci seria este divergentă.

1 1
În plus, dacă facem convenţia 0 = ∞ şi ∞ = 0, atunci R este dată de formula lui Hadamard

1 1
= lim sup |an | n .
R
Numărul R se numeşte raza de convergenţă a seriei de puteri, iar intervalul deschis |x−x0 | <
R se numeşte intervalul de convergenţă.
1
1
Demonstraţie. Notăm L = R = lim sup |an | n .
Capitolul 3. Şiruri şi serii de numere reale 20

• Dacă |x − x0 | < R, alegem  > 0 suficient de mic, astfel ı̂ncât

(L + )|x − x0 | = r < 1.
1
Din definiţia lui L, există n astfel ı̂ncât pentru orice n ≥ n avem |an | n ≤ L + . Prin
urmare,
|an ||x − x0 |n ≤ [(L + )|x − x0 |]n = rn .
P n
an z n este convergentă.
P
Prin comparare cu seria geometrică r , deducem că

• Dacă |x − x0 | > R, alegem  > 0 suficient de mic, astfel ı̂ncât

(L − )|x − x0 | = r > 1.
1 1
Cum L −  < lim sup |an | n , există un subşir (akn )n≥0 pentru care |akn | kn > L −  pentru
orice n ≥ 0. Aşadar, |akn ||x − x0 |kn > [(L − )|x − x0 |]kn = rkn pentru orice n ≥ 0. Dar
r > 1, deci rkn → ∞ pentru n → ∞, deci seria are un subşir care, ı̂n valoare absoluta,
tinde la infinit, ı̂n consecinţă nu poate fi convergentă.

Observat, ia 3.4.4: Pentru punctele din capetele intervalului de convergenţă se poate ı̂ntâmpla
orice, aşa că aceste cazuri trebuie analizate separat când studiem convergenţa.
Observat, ia 3.4.5: Teorema 3.4.3 a lui Hadamard este adevărată şi pentru serii de puteri de
numere complexe, cu adaptările necesare (de exemplu disc de convergenţă ı̂n loc de interval de
convergenţă).
P∞ n
Teorema 3.4.6: Seria de puteri f (x) = n=0 an (x − x0 ) defineşte o funcţie derivabilă ı̂n
intervalul său de convergenţă. Derivata lui f este, de asemenea, o serie de puteri, obţinută
derivând termen cu termen seria lui f , adică
∞
X
0
f (x) = nan (x − x0 )n−1 .
n=1

Mai mult, f 0 are aceeaşi rază de convergenţă ca şi f .

Demonstraţie. Afirmaţia privind raza de convergenţă a lui f 0 rezultă imediat din formula lui
1
Hadamard. Într-adevăr, limn→∞ n n = 1, deci
1 1 1
lim sup |an | n = lim sup |nan | n = lim sup |nan | n−1 ,

deci ∞
P n
P∞ n−1 au aceeaşi rază de convergenţă. Pentru a demon-
n=0 an (x − x0 ) şi n=0 nan (x − x0 )
stra teorema, avem de arătat că seria
∞
X
g(x) = nan (x − x0 )n−1
n=1

este derivata lui f . Pentru aceasta, fie R raza de convergenţă a lui f , şi presupunem că |x − x0 | <
r < R. Scriem
f (x) = SN (x) + EN (x),
unde
N
X ∞
X
SN (x) = an (x − x0 )n şi EN (x) = an (x − x0 )n .
n=0 n=N +1
21 3.5. Serii Taylor

Atunci, dacă h este ales astfel ı̂ncât |x + h − x0 | < r, avem

f (x + h) − f (x) SN (x + h) − SN (x)
Å ã
0
− g(x) = − SN (x) +
h h
EN (x + h) − EN (x)
Å ã
0
(SN (x) − g(x)) + .
h

Cum an − bn = (a − b)(an−1 + an−2 b + . . . + abn−2 + bn−1 ), vom avea

∞ ∞
 (x + h − x0 )n − (x − x0 )n 
   
 EN (x + h) − EN (x)  X X
 ≤ |a |
n 
  ≤ |an |nrn−1 ,
 h  h 
n=N +1 n=N +1

unde am folosit că |x − x0 | < r şi |x + h − x0 | < r. Expresia din dreapta este ”coada” unei serii
convergente, deoarece seria lui g converge abosolut pentru x ∈ (x0 − R, x0 + R) şi 0 < r < R.
Prin urmare, dat un  > 0, putem găsi N1 astfel ı̂ncât pentru orice N > N1 să avem
 
 EN (x + h) − EN (x) 
  < .
 h 

0 (x) = g(x), există N astfel ı̂ncât pentru orice N > N , avem

De asemenea, cum limN →∞ SN 2 2

0
|SN (x) − g(x)| < .

Dacă fixăm N astfel ı̂ncât N ≥ max{N1 , N2 }, atunci există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru |h| < δ,
vom avea  
 SN (x + h) − SN (x) 0

 − SN (x) < ,
 h 

deoarece derivata unui polinom este obţinuta derivând termen cu termen. În consecinţă,
 
 f (x + h) − f (x) 
 − g(x)  < 3
 h 

pentru orice |h| < δ, adică f este derivabilă ı̂n x şi f 0 (x) = g(x), şi astfel teorema este demon-
strată.
Corolarul 3.4.7: Orice serie de puteri este de clasă C ∞ şi derivata de ordinul k a ei este tot o
serie de puteri, cu aceeaşi rază de convergenţă, care se obţine din cea iniţială derivând de k ori
fiecare termen.

3.5 Serii Taylor

Definit, ia 3.5.1: Pentru o funcţie f de clasă C ∞ ı̂n x0 , seria de puteri

∞
X f (n) (x0 )
(x − x0 )n
n!
n=0

se numeşte seria Taylor a lui f ı̂n x0 .

Am văzut până acum că dacă ∞ n
P
P−∞x0 ) este o serie
n=0 an (x de puteri cu raza de convergenţă
R > 0, atunci ea defineşte o funcţie f (x) = n=0 an (x − x0 )n care este de clasă C ∞ pe intervalul
f (n) (x0 )
de convergenţă, iar an = n! pentru orice n ≥ 0.
Capitolul 3. Şiruri şi serii de numere reale 22

Reciproc, dacă luăm o funcţie f care este de clasă C ∞ , ne putem intreba dacă are loc
ı̂ntotdeauna egalitatea
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0

pe un interval nedegenerat ı̂n jurul lui x0 . Răspunsul este NU, dar putem obţine condiţii suficiente
pentru a avea egalitatea funcţiei cu seria ei Taylor. Acest lucru il vom studia ı̂n cele ce urmează.

Definit, ia 3.5.2: Fie I ⊂ R un interval deschis. O funcţie f : I → R se numeşte analitică,

dacă pentru orice x0 ∈ I, există r > 0 astfel ı̂ncât
∞ ∞
X
n
X f (n) (x0 )
f (x) = an (x − x0 ) = (x − x0 )n , pentru orice x ∈ (x0 − r, x0 + r).
n!
n=0 n=0

Pentru o funcţie f de clasă C ∞ pe o vecinătate a lui x0 ∈ R. Facem următoarele notaţii:

n
X f (k) (x0 )
Pn (x) = (x − x0 )k şi Rn (x) = f (x) − Pn (x).
k!
k=0

A spune că seria Taylor a lui f ı̂n x0 este egală cu f ı̂n jurul lui x0 este echivalent cu a spune că

Rn (x) = f (x) − Pn (x) → 0 pentru n → ∞,

punctual pentru x pe o vecinătate a lui x0 .

Teorema 3.5.3: [Polinomul Taylor cu restul Lagrange] Fie f o funcţie care este cel
puţin de clasă C n+1 (I) şi x0 ∈ I. Considerăm
n
X f (k) (x0 )
Pn (x) = (x − x0 )k şi Rn (x) = f (x) − Pn (x).
k!
k=0

Atunci, pentru orice x ∈ I, există c ı̂ntre x şi x0 astfel ı̂ncât

f (n+1) (c)
Rn (x) = (x − x0 )n+1 .
(n + 1)!

Demonstraţie. Fixăm x ∈ I. Există M = Mx ∈ R astfel ı̂ncât f (x) − Pn (x) = M (x − x0 )n+1 .

Considerăm
g(t) = f (t) − Pn (t) − M (t − x0 )n+1 = Rn (t) − M (t − x0 )n+1 ,
pentru orice t ∈ I. Cum deg Pn ≤ n, avem

g (n+1) (t) = f (n+1) (t) − (n + 1)!M, pentru orice t ∈ I. (3.5.1)

Dar f (k) (x0 ) = P (k) (x0 ) pentru orice 0 ≤ k ≤ n, de unde deducem g (k) (x0 ) = 0 pentru orice
0 ≤ k ≤ n. Pentru simplificare, presupunem că x0 < x (celălalt caz este similar). Avem: g(x0 ) =
g(x) = 0. Aplicăm Teorema Rolle şi obţinem că există c1 ∈ (x0 , x) pentru care g 0 (c1 ) = 0. Deci
g 0 (x0 ) = g 0 (c1 ) = 0, aşadar putem aplica iar Teorema Rolle şi obţinem c2 ∈ (x0 , c1 ) pentru care
23 3.5. Serii Taylor

g 00 (c2 ) = 0. Continuând ı̂n acelaşi mod, după n+1 paşi, deducem că există cn+1 ∈ (x0 , cn ) pentru
care g (n+1) (cn+1 ) = 0. Notăm c := cn+1 . Punând t = c ı̂n 3.5.1, obţinem f (n+1) (c) = (n + 1)!M ,
aşadar
f (n+1) (c)
M= .
(n + 1)!
Cu aceasta, putem scrie

f (n+1) (c)
f (x) = Pn (x) + M (x − x0 )n+1 = Pn (x) + (x − x0 )n+1 ,
(n + 1)!
de unde obţinem, ı̂n final,

f (n+1) (c)
Rn (x) = f (x) − Pn (x) = (x − x0 )n+1 .
(n + 1)!

Teorema 3.5.4: [Forma integrală a restului Lagrange] Fie f o funcţie care este cel
puţin de clasă C n+1 (I) şi x0 ∈ I. Considerăm
n
X f (k) (x0 )
Pn (x) = (x − x0 )k şi Rn (x) = f (x) − Pn (x).
k!
k=0

Atunci, Z x
1
Rn (x) = f (n+1) (t)(x − t)n dt.
n! x0

Demonstraţie. Demonstraţia este doar o aplicare repetată a integrării prin părţi.

Z x Z x
0
f (x) = f (x0 ) + f (t)dt = f (x0 ) + f 0 (t)(x − t)0 (−1)dt
x0 x0

x
Z x
= f (x0 ) − f 0 (t)(x − t) x0 + f 00 (t)(x − t)dt

x0
Z x
= f (x0 ) + f 0 (x0 )(x − x0 ) + f 00 (t)(x − t)dt
x0
1 x 00
Z
0
= f (x0 ) + f (x0 )(x − x0 ) + f (t)[(x − t)2 ]0 (−1)dt
2! x0
1 x (n+1)
Z
= . . . = Pn (x) + f (t)(x − t)n dt.
n! x0

Teorema 3.5.5: Fie f de clasă C ∞ (I). Dacă pentru orice x0 ∈ I, există M > 0 şi r > 0
ce verifică
M m!
|f (m) (x)| ≤ m
r
pentru orice m ≥ 1 şi orice x ∈ (x0 − r, x0 + r), atunci f este analitică.
Capitolul 3. Şiruri şi serii de numere reale 24

Demonstraţie. Fie x0 ∈ I fixat. Atunci, avem M > 0 şi r > 0 ca ı̂n ipoteză.
 
 f (n+1) (c)  |x − x0 |n+1
|Rn (x)| =  (x − x0 )n+1  ≤ M →0
 
 (n + 1)!  rn+1

pentru n → ∞, dacă |x − x0 | < r. Deducem că

∞
X f (n) (x)
f (x) = (x − x0 )n
(n)!
n=0

pentru x ∈ (x0 − r, x0 + r). Aşadar, f este analitică.

Exemplul 3.5.6: Următoarele funcţii sunt analitice şi pot fi definite prin următoarele serii de
puteri:
∞
X xn
• ex =
n!
n=0
∞
X x2n
• cos(x) = (−1)n
(2n)!
n=0
∞
X x2n+1
• sin(x) = (−1)n
(2n + 1)!
n=0

3.6 Serii trigonometrice

În această secţiune, vom prezenta o metodă de a reprezenta funcţiile periodice ca serii tri-
gonometrice (sau serii Fourier). Considerăm o funcţie f periodică, de perioadă 2π. Am vrea să
putem scrie f sub forma
∞
1 X
f (t) = a0 + (aj cos(jt) + bj sin(jt)).
2
j=1

Teorema 3.6.1: Fie

∞
1 X
f (t) = a0 + (aj cos(jt) + bj sin(jt)),
2
j=1

astfel ı̂ncât seria converge uniform pe intervalul [−π, π]. Atunci, f este continuă şi
coeficienţii seriei sunt daţi de formulele:

1 π 1 π
Z Z
aj = f (t) cos(jt)dt şi bj = f (t) sin(jt)dt
π −π π −π

Demonstraţie. Fie j ≥ 1 şi n > j. Notăm

n
1 X
sn (t) = a0 + (aj cos(kt) + bj sin(kt)).
2
k=1
25 3.6. Serii trigonometrice

Atunci, folosind Exercit, iul 3.6.2, avem:

Z π Z π
sn (t) cos(jt)dt = aj (cos(jt))2 dt = aj π.
−π −π

Cum sn → f uniform pe [−π, π] şi cos(jt) este mărginită, obţinem şi sn (t) cos(jt) → f (t) cos(jt)
uniform pentru t ∈ [−π, π]. Prin urmare, putem comuta limita cu integrala astfel:
Z π Z π
lim sn (t) cos(jt)dt = f (t) cos(jt)dt.
n→∞ −π −π

Din cele două egalităţi de mai sus, obţinem expresia lui aj , j ≥ 1, din enunţul teoremei. Pentru
a0 şi bj , j ≥ 1, calculele sunt asemănătaore.

Exercit, iul 3.6.2: Pentru orice ı̂ntregi k 6= j şi orice i, avem:

Z π Z π Z π
sin(kt) sin(jt)dt = 0, cos(kt) sin(it)dt = 0, cos(kt) cos(jt)dt = 0
−π −π −π

şi dacă i, k sunt ı̂ntregi, k 6= 0, atunci

Z π Z π
2
(sin(kt) dt = π, (cos(it))2 dt = π.
−π −π

Teoria seriilor Fourier ar fi fost mult mai simplă dacă seria Fourier a oricărei funcţii continue
date ar converge uniform la funcţia dată. Acest lucru nu este adevărat, dar putem remedia acest
lucru luând mediile Cesàro ale sumelor parţiale.

Teorema 3.6.3: [Fejér] Fie f continuă pe [−π, π], astfel ı̂ncât f (−π) = f (π). Atunci,
şirul mediilor Cesàro ale sumelor parţiale ale seriei Fourier a lui f converge uniform la f
pe [−π, π].

Teorema 3.6.4: [Parseval] Fie f : [−π, π] → R integrabila (Lebesgue), astfel ı̂ncât şi f 2
este integrabilă. Atunci,
π ∞
a20 X 2
Z
1
f 2 (x)dx = + (aj + b2j ),
π −π 2
j=1

unde aj , bj sunt coeficienţii seriei Fourier asociaţi lui f .

Exercit, iul 3.6.5: Aplicând Teorema 3.6.4 pentru funcţia f : [−π, π] → R, f (x) = x,
π2
demonstraţi că ∞ 1
P
n=1 n2 = 6 .
Capitolul 3. Şiruri şi serii de numere reale 26
Capitolul 4

Convexitate

4.1 Convexitate pentru funcţii reale de o variabilă

Definit, ia 4.1.1: Fie I ⊂ R un interval şi f : I → R. f se numeşte convexă dacă pentru orice
x1 , x2 ∈ I şi orice t ∈ [0, 1], are loc inegalitatea

f ((1 − t)x1 + tx2 ) ≤ (1 − t)f (x1 ) + tf (x2 ).

Dacă inegalitatea de mai sus este strictă, f se numeşte strict convexă, iar dacă inegalitatea este
ı̂n sens opus, atunci f se numeşte concavă, respectiv strict concavă.
Dacă f : I → R este o funcţie convexă şi x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 , atunci, conform definiţiei,
f (x2 ) − f (x1 )
f (x) ≤ M[x1 ,x2 ] (x) = f (x1 ) + (x − x1 )
x2 − x1
pentru orice x ∈ [x1 , x2 ]. M[x1 ,x2 ] dată de definiţia prin mai sus este o funcţie liniară pe R, deci
are derivata constantă M[x 0 ∈ R şi pentru orice x1 ≤ a < b ≤ x2 , avem
1 ,x2 ]

M[x1 ,x2 ] (b) − M[x1 ,x2 ] (a) 0

= M[x 1 ,x2 ]
.
b−a

De asemenea, pentru orice x1 < z < x2 , avem inegalităţile:

f (z) − f (x1 ) 0 0 0 f (x2 ) − f (z)

≤ M[x 1 ,z]
≤ M[x 1 ,x2 ]
≤ M[z,x2]
≤ . (4.1.1)
z − x1 x2 − z

Folosind inegalitatea 4.1.1 pentru un x ∈ int I fixat şi δ > 0 suficient de mic astfel ı̂ncât
(x, x + δ) ∈ I, dacă 0 < h1 < h2 < δ, avem:
f (x + h1 ) − f (x) 0 0 f (x + h2 ) − f (x)
≤ M[x,x+h1]
≤ M[x,x+h2]
≤
h1 h2
deci funcţia
f (x + h) − f (x)
(0, δ) 3 h 7→
h
este crescătaore (nu neapărat strict). Aşadar, există limita
f (x + h) − f (x)
lim = ` ∈ R ∪ {−∞}.
h→0 h
h>0

27
Capitolul 4. Convexitate 28

Dar pentru un punct x ∈ int I, există x0 ∈ I, x0 < x, şi putem scrie inegalitatea
f (x0 ) − f (x) f (x + h) − f (x)
0
≤ ,
x −x h
deci nu putem avea ` = −∞. Astfel, am demonstrat că pentru orice punct x din interiorul lui
I, funcţia f este derivabilă la dreapta ı̂n x, iar derivata o vom nota fd0 (x). Procedând similar,
deducem că f este derivabilă şi la stânga ı̂n x, şi această derivată va fi notată fs0 (x).
Mai mult, deoarece pentru orice h > 0 suficient de mic, are loc inegalitatea
f (x − h) − f (x) f (x + h) − f (x)
≤ ,
−h h
deducem că fs0 (x) ≤ fd0 (x). În particular, pentru că f are ı̂n orice punct din int I derivate laterale,
ştim că f este continuă pe int I.
În continuare, să considerăm x, y ∈ I, x < y. Atunci, pentru un h > 0 suficient de mic, vom
avea x + h < y − h. În plus, din inegalităţile 4.1.1, avem:
f (x + h) − f (x) 0 0 0 f (y − h) − f (y)
≤ M[x,x+h] ≤ M[x,y] ≤ M[y−h,y] ≤ ,
h −h
iar dacă facem h → 0, obţinem fd0 (x) ≤ fs0 (y).
Enunţăm acum o consecinţă a rezultatelor demonstrate anterior.
Corolarul 4.1.2: Fie I ⊂ R un interval deschis şi f : I → R. Atunci,
• Dacă f este derivabilă, atunci f convexă ⇔ f 0 este crescătoare.
• Dacă f este de 2 ori derivabilă, atunci f este convexă ⇔ f 00 ≥ 0.

Propozit, ia 4.1.3: [Inegalitatea Jensen] FieP I ⊂ R interval deschis, x1 < x2 < . . . < xn
puncte din I, λ1 , λ2 , . . . , λn ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât nk=1 λk = 1, şi funcţia f : I → R convexă.
Atunci,

f (λ1 x1 + λ2 x2 + . . . + λn xn ) ≤ λ1 f (x1 ) + λ2 f (x2 ) + . . . + λn f (xn ).

Demonstraţie. Demonstraţia se face prin inducţie după n.

Propozit, ia 4.1.4: [Inegalitatea Jensen pentru integrale] Fie f : [a, b] → R o funcţie

integrabilă, m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x ∈ [a, b], şi φ : [m, M ] → R convexă. Atunci,
Ç Z b å Z b
1 1
φ f (x)dx ≤ φ(f (x))dx.
b−a a b−a a

Demonstraţie. content...

4.2 Mulţimi convexe ı̂n Rn

4.3 Convexitate pentru funcţii reale de mai multe variabile