Fişa nr.

34
OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE
9 5

I. NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE

Noţiune - îndatorirea legală de a se asigura mijloacele de trai, existentă între categoriile de

persoane determinate de lege, în anumite condiţii cerute de lege;
- obligaţia de întreţinere are în vedere atât asigurarea celor necesare traiului, cât şi
satisfacerea altor necesităţi, cum ar fi asigurarea locuinţei, îngrijirea sănătăţii, precum
şi satisfacerea necesităţilor spirituale.
Precizări - dispoziţiile privitoare la obligaţia de întreţinere existentă între rudele fireşti sunt
aplicabile şi în cazul rudeniei rezultate din adopţie [a se vedea art. 516 alin. (2) C.civ.];
în alte cuvinte, obligaţia de întreţinere este specifică relaţiilor de familie;
• prin excepţie, obligaţia de întreţinere este reglementată şi între alte categorii de
persoane, asimilate de legiuitor relaţiilor de familie (spre exemplu, obligaţia de între­
ţinere între foştii soţi, obligaţia de întreţinere aparţinând moştenitorilor etc).
Caractere 1. obligaţie legală;
juridice - se datorează şi există numai între persoanele expres prevăzute de lege, în cazul în
care sunt întrunite condiţiile prevăzute de aceasta (art. 513 C.civ.);
- orice alt acord intervenit între părţi constituie o obligaţie de întreţinere conven­
ţională, rezultând din încheierea unui contract de întreţinere, separat însă de obligaţia
legală de întreţinere;
2. în principiu, obligaţie personală;
- se va stinge prin moartea debitorului sau a creditorului, dacă prin lege nu se preve­
de altfel [art. 514 alin. (1) şi (2) C.civ.];
• excepţie: obligaţia de întreţinere a minorului - moştenitorii persoanei care a fost
obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia
de a o face sunt ţinuţi, în măsura valorii bunurilor moştenite, să continue întreţine­
rea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai
cât timp cel întreţinut este minor [art. 518 alin. (1) C.civ.];
3. obligaţie incesibilă;
- dreptul la întreţinere nu poate fi cedat pe cale convenţională, neputând face, deci,
obiectul unei cesiuni de creanţă [art. 514 alin. (3) teza 1 C.civ.];
4. obligaţie insesizabilă;
- dreptul la întreţinere nu poate fi urmărit de creditori decât în anumite condiţii
prevăzute de lege [art. 514 alin. (3) teza a ll-a C.civ.];
5. obligaţie la care nu se poate renunţa;
- nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul său la întreţinere (art. 515 C.civ.);
956 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE

6. obligaţie cu executare succesivă;

- s e prestează periodic, astfel încât să satisfacă necesităţile creditorului întreţinerii;
- deşi, ca regulă, obligaţia de întreţinere se prestează periodic, este posibil însă ca ea
să fie executată şi prin plata unei sume globale, potrivit art. 533 alin. (3) C.civ.;
• cuantumul obligaţiei de întreţinere poate varia în timp, în funcţie de evoluţia
nevoilor creditorului întreţinerii, precum şi de posibilităţile debitorului întreţinerii,
ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească în această materie se bucură de
autoritate de lucru judecat relativă, în sensul că autoritatea de lucru judecat există
cât timp se menţin împrejurările avute în vedere la pronunţarea hotărârii.

II. PERSOANELE ÎNTRE CARE EXISTĂ OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE ŞI

ORDINEA ÎN CARE ACEASTA SE DATOREAZĂ

1. Persoanele între care există obligaţia de întreţinere

Persoanele 1. între soţ şi soţie;

între care - regula: obligaţia există dacă ne aflăm în prezenţa unei căsătorii valabil încheiate
există [art. 516 alin. (1) C.civ.];
obligaţia de - obligaţia există de la data încheierii căsătoriei şi până la momentul încetării căsătoriei
întreţinere sau al rămânerii definitive a hotărârii de divorţ;
- în ipoteza căsătoriei putative, obligaţia de întreţinere există doar în privinţa soţului
de bună-credinţă, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii privind anularea
sau constatarea nulităţii căsătoriei;
• excepţie: obligaţia de întreţinere poate exista şi între foştii soţi, atunci când unul
dintre aceştia se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înain­
te de căsătorie ori în timpul acesteia (indiferent dacă soţul a avut sau nu cunoştinţă,
întrucât legea nu distinge) sau dacă aceasta se iveşte în decurs de un an de la desfa­
cerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea de muncă este cauzată de o împre­
jurare în legătură cu căsătoria [art. 516 alin. (3) coroborat cu art. 389 alin. (2) C.civ.];
2. între rudele în linie dreaptă;
- regula: este vizată obligaţia de întreţinere ce poate lua naştere între părinţi şi copii,
nepoţi şi bunici etc. [art. 516 alin. (1) C.civ.];
• situaţie particulară: în cazul obligaţiei de întreţinere a copilului de către soţul părin­
telui său, soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să
presteze întreţinerea copilului cât timp acesta este minor, atunci când părinţii fireşti
ai copilului sunt fie decedaţi, fie dispăruţi, fie în nevoie [art. 517 alin. (1) C.civ.];
• corelativ obligaţiei de întreţinere a copilului de către soţul părintelui său, prestată
în condiţiile sus-menţionate pe o durată de minim 10 ani, va apărea posibilitatea
obligării copilului astfel întreţinut la a întreţine pe soţul părintelui firesc [art. 517
alin. (2) C.civ.];
3. între fraţi şi surori;
- în ipoteza rudeniei în linie colaterală, obligaţia de întreţinere există doar în cazul
colateralilor de gradul II, respectiv fraţi şi surori, spre deosebire de rudenia în linie
dreaptă, unde obligaţia de întreţinere există indiferent de gradul de rudenie;
 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE 957

• dispoziţiile privind obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptă, precum şi

între fraţi şi surori sunt aplicabile şi în cazul adopţiei;
4. între alte persoane prevăzute de lege;
- exemple:
a) obligaţia dintre foştii soţi, ca urmare a pronunţării divorţului [art. 389 alin. (2) C.civ.];
b) obligaţia dintre foştii soţi din căsătoria putativă, însă doar în privinţa soţului de
bună-credinţă [art. 304 alin. (2) C.civ.];
c) obligaţia soţului care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ, însă numai
dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori în nevoie [art. 517 alin. (1) C.civ.];
corelativ acestei obligaţii, la rândul său, copilul poate fi obligat să asigure întreţinere
celui care l-a întreţinut astfel timp de 10 ani [art. 517 alin. (2) C.civ.];
d) obligaţia ce revine moştenitorilor (art. 518 C.civ.): dacă în întreţinerea lui de cuius
se afla un minor (obligaţie de întreţinere legală sau întreţinere fără a exista o obliga­
ţie legală), moştenitorii acestuia vor fi obligaţi să continue prestarea întreţinerii în
limitele valorii bunurilor moştenite, atunci când părinţii minorului sunt decedaţi, sunt
dispăruţi ori sunt în nevoie, atât timp cât cel întreţinut este minor; obligaţia va fi
solidară dacă există mai mulţi moştenitori; fiecare va contribui la întreţinerea mino­
rului în limitele valorii bunurilor moştenite;
e) obligaţia ce revine celui care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar,
până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii [art. 16 alin. (2) din Legea
nr. 272/2004];
5. între adoptatul faţă de care a fost desfăcută adopţia şi rudele sale fireşti/soţul
adoptatului (art. 520 C.civ.).

2. Ordinea în care se datorează obligaţia de întreţinere

Ordinea în 1. soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi [art. 519 lit. a)
care se C.civ.];
datorează • în cazul foştilor soţi a căror căsătorie a încetat prin divorţ ori care a fost anulată
obligaţia de sau constatată nulă în condiţiile legii, când unul dintre foştii soţi se află în nevoie
întreţinere din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul
acesteia sau dacă aceasta se iveşte în decurs de un an de la desfacerea/desfiinţarea
căsătoriei, iar incapacitatea de muncă este cauzată de o împrejurare în legătură cu
căsătoria; această obligaţie încetează în cazul recăsătoririi soţului îndreptăţit la
întreţinere; în ipoteza în care divorţul este pronunţat din culpa exclusivă a soţului
îndreptăţit la întreţinere, această obligaţie încetează în termen de un an de la
desfacerea căsătoriei;
• dacă există descendenţi, rezultaţi din căsătorie, din afara căsătoriei (a căror filia­
ţie a fost stabilită) oh din adopţie, sau ascendenţi, aceştia nu vor putea fi obligaţi la
întreţinere înaintea soţului ori fostului soţ;
2. descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai
mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat este obligat
înaintea celui în grad mai îndepărtat [art. 519 lit. b) C.civ.];
3. fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, dar înaintea bunicilor
[art. 519 lit. c) C.civ.].
958 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE

3. Particularităţi ale obligaţiei de întreţinere

Regulă - obligaţia legală de întreţinere este una pură şi simplă, cu caracter personal, având
un singur debitor şi un singur creditor.
Excepţii 1. pluralitatea de debitori - în cazul în care mai multe persoane dintre cele prevăzute
de lege sunt obligate să întreţină aceeaşi persoană, ele vor contribui la plata întreţi­
nerii proporţional cu mijloacele pe care le au [art. 521 alin. (1) C.civ.];
• excepţii:
a) în cazul în care părintele are drept la întreţinere de la mai mulţi copii, acesta va
putea porni acţiunea, în caz de urgenţă, doar împotriva unuia dintre copii; copilul
care a plătit părintelui întreţinerea solicitată va avea o acţiune în regres împotriva
celorlalţi, însă doar proporţional cu partea fiecăruia [art. 521 alin. (2) C.civ.];
b) tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigu-
rându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa
profesională [art. 499 alin. (1) C.civ.];
c) în privinţa obligaţiei de întreţinere aparţinând moştenitorilor, potrivit art. 518
alin. (2) C.civ., în cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, obligaţia este solidară,
fiecare dintre ei contribuind la întreţinerea minorului proporţional cu valoarea
bunurilor moştenite;
2. obligaţia subsidiară - în situaţia în care cel obligat în primul rând la întreţinere nu
are mijloacele îndestulătoare pentru a acoperi nevoile persoanei care o cere, instanţa
de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreţinere să o comple­
teze, în ordinea prevăzută de lege (art. 522 C.civ.); aceste din urmă persoane vor
putea fi obligate să presteze întreţinerea total sau parţial, în funcţie de întinderea
imposibilităţii de întreţinere (totală sau parţială) a celui obligat în primul rând;
3. divizibilitatea întreţinerii - obligaţia de întreţinere este susceptibilă de a fi divizată,
în conformitate cu prevederile legale (art. 523 C.civ.); astfel, când cel obligat la
întreţinere nu o poate presta, în acelaşi timp, tuturor persoanelor îndreptăţite să o
ceară, instanţa de tutelă, având în vedere criteriul general al nevoilor fiecăreia dintre
aceste persoane, va putea să dispună ca întreţinerea:
a) fie să se plătească unei singure persoane;
b) fie să se împartă între mai multe sau între toate persoanele îndreptăţite să o
ceară; în acest caz, instanţa va hotărî modalitatea de împărţire a întreţinerii între
persoanele care urmează a o primi.

III. CONDIŢIILE OBLIGAŢIEI DE ÎNTREŢINERE

» Î »

Condiţii cu Condiţii
privire la 1. creditorul întreţinerii să se afle în stare de nevoie (art. 524 teza 1 C.civ.);
creditorul - prin stare de nevoie vom înţelege acea situaţie în care o persoană nu îşi poate
întreţinerii asigura prin propriile mijloace cele necesare traiului;
(cumulative) - starea de nevoie poate fi totală sau parţială, după caz;
2. creditorul întreţinerii să nu se poată întreţine din munca sau din bunurile sale
(art. 524 teza a ll-a C.civ.);
 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE 959

- incapacitatea de muncă, coroborată cu lipsa bunurilor care să producă fructe sau

care să fie valorificate, generează starea de nevoie;
- incapacitatea de muncă poate fi datorată bolii, bătrâneţii, unei infirmităţi etc. şi
poate fi totală sau parţială;
- incapacitatea de muncă, prin ea însăşi, nu dă dreptul persoanei de a obţine pensie
de întreţinere, dacă persoana deţine bunuri valorificabile;
3. în principiu, starea de nevoie a creditorului întreţinerii să nu se datoreze culpei
proprii;
• excepţie: cel care se află în stare de nevoie din culpă proprie va putea cere numai
întreţinerea de strictă necesitate [art. 526 alin. (2) C.civ.];
4. creditorul întreţinerii să nu se facă vinovat faţă de cel obligat la a presta întreţinere
de fapte grave, contrare legii ori bunelor moravuri [art. 526 alin. (1) C.civ.].
Situaţia minorului
- reguia: în cazul în care creditorul întreţinerii este minor, acesta va putea cere între­
ţinere de la părinţii săi dacă se află în stare de nevoie;
• minorul se află în stare de nevoie dacă nu se poate întreţine singur din munca sa,
chiar dacă ar avea bunuri [art. 525 alin. (1) C.civ.]; rezultă că, spre deosebire de
condiţia generală referitoare la starea de nevoie prevăzută de art. 524 C.civ., starea
de nevoie a minorului se apreciază numai în raport cu posibilitatea de a obţine
venituri din muncă, iar nu şi în raport cu posibilitatea de a se întreţine din bunurile
sale;
• recurs în interesul legii: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor
art. 1616-1618 lit. c) raportat la art. 499, art. 514 alin. (1) şi (3), art. 515, art. 525
alin. (1), art. 529-531 C.civ. şi art. 729 alin. (3) şi (7) C.proc.civ., instanţa de tutelă va
putea dispune compensaţia obligaţiilor de întreţinere datorate de fiecare părinte
copilului care nu locuieşte cu acesta, până la limita celei mai mici dintre ele şi în
măsura în care compensaţia nu contravine interesului superior al copilului (I.C.CJ.,
Completul competent să judece recursul în interesul legii, Decizia nr. 6/2019, M. Of.
nr. 197 din 12 martie 2019);
• excepţie: în situaţia în care părinţii nu pot presta această întreţinere fără a-şi pune
în primejdie propria lor existenţă, instanţa de tutelă va putea încuviinţa ca întreţi­
nerea să se asigure prin valorificarea bunurilor minorului, în afara celor de strictă
necesitate [art. 525 alin. (2) C.civ.]; această valorificare ar trebui dispusă, pe cât
posibil, astfel încât copilul să nu fie deposedat de bunurile sale (de exemplu, să se
dispună arendarea sau închirierea imobilului, şi nu vânzarea);
- dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de
a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională,
[art. 499 alin. (2) C. civ.];
• rezultă că, dacă minorul are un venit propriu îndestulător, părinţii nu mai au
obligaţia de întreţinere;
- minorul care solicită întreţinere este obligat să facă dovada stării sale de nevoie,
adică a insuficienţei acestor venituri pentru întreţinerea sa;
- obligaţia de întreţinere a minorului incumbă ambilor părinţi, în solidar [art. 499
alin. (1) C.civ.];
- pensia de întreţinere este datorată minorului până la împlinirea vârstei de 18 ani;
960 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE

• prin excepţie, părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se
află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de
26 de ani [art. 499 alin. (3) C.civ.].
Condiţii cu Condiţii
privire la 1. debitorul întreţinerii să fie persoana desemnată de lege în acest sens (art. 516
debitorul C.civ.);
întreţinerii 2. să nu existe alte persoane obligate la a presta întreţinerea înaintea persoanei che­
(cumulative) mate să o presteze; cu alte cuvinte, să se respecte ordinea imperativă prevăzută de
lege (art. 519 C.civ.);
3. debitorul întreţinerii să aibă mijloacele pentru a presta întreţinerea ori cel puţin
posibilitatea dobândirii mijloacelor pentru a o presta [art. 527 alin. (1) C.civ.];
• în toate cazurile, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se va
ţine cont de [art. 527 alin. (2) C.civ.]:
i) veniturile şi bunurile acestuia;
ii) posibilităţile de realizarea a veniturilor;
iii) celelalte obligaţii ale sale;
• cel care nu realizează venituri, deşi are capacitatea de a munci nu poate fi scutit
de obligaţia legală de întreţinere care îi incumbă, obligaţia sa urmând a fi stabilită în
raport de salariul minim pe economie;
• vor fi luate în calcul doar veniturile debitorului întreţinerii, nu şi cele realizate de
membrii familiei sale;
• veniturile sunt cele obţinute din muncă, precum şi cele care au caracter de conti­
nuitate; în categoria veniturilor nu se includ alocaţiile de stat pentru copii, indem­
nizaţiile pentru copii, ajutorul de maternitate, bursele de studii etc, toate acestea
având o destinaţie specială;
• dacă veniturile şi bunurile debitorului nu sunt suficiente pentru a presta între­
ţinerea în totalitate, el va fi obligat să o presteze proporţional cu acestea;
• recurs în interesul legii: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi
art. 529 alin. (1) şi (2) C.civ., echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de
art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în
timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se
include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de
întreţinere datorată de către părinte copilului (I.C.C.J., Completul competent să ju­
dece recursul în interesul legii, Decizia nr. 21/2015, M. Of. nr. 943 din 21 decembrie
2015).
Dovada stării - pot fi dovedite prin orice mijloc de probă (art. 528 C.civ.):
de nevoie şi a o) starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere;
mijloacelor b) mijloacele celui care datorează întreţinere.
celui care
datorează
întreţinere
 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE 961

IV. STABILIREA ŞI EXECUTAREA OBLIGAŢIEI DE ÎNTREŢINERE

Competenţa - aparţine instanţei de tutelă, în ceea ce priveşte atât persoana sau persoanele care
vor presta întreţinerea, cât şi cuantumul acesteia.
Cuantumul - la stabilirea obligaţiei de întreţinere, instanţa va trebui să ia în considerare două
întreţinerii aspecte, şi anume [art. 529 alin. (1) C.civ.]:
a) nevoia aceluia care solicită întreţinerea in concreto;
b) mijloacele celui care urmează să acorde această întreţinere;
-întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la [art. 529 alin. (2) C.civ.]:
a) o pătrime din venitul său lunar net, pentru un copil;
b) o treime din venitul său lunar net, pentru doi copii;
c) o jumătate din venitul său lunar net, pentru trei sau mai mulţi copii;
-întreţinerea datorată copiilor însumată cu întreţinerea datorată altor persoane, în
condiţiile legii, nu poate depăşi jumătate dîn venitul lunar net al părintelui obligat
[art. 529 alin. (3) C.civ.].
întreţinerea - tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigu-
copilului rându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profe­
minor. sională [art. 499 alin. (1) C.civ.];
Obligaţia - dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de
solidară a a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională
părinţilor [art. 499 alin. (2) C.civ.];
- în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile exe­
cutării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă,
pe baza raportului de anchetă psihosocială [art. 499 alin. (4) C.civ.].
întreţinerea - părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în conti­
copilului nuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani
devenit [art. 499 alin. (3) C.civ.]; în acest caz, contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabileşte
major doar la cererea copilului, după aceleaşi reguli ca în cazul întreţinerii datorate copilului
minor.
întreţinerea -întreţinerea se stabileşte până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei,
între foştii soţi în raport cu mijloacele sale şi cu starea de nevoie a creditorului;
- această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi
jumătate din venitul net al celui obligat la plată [art. 389 alin. (3) C.civ.].
Modalităţi de - regula: obligaţia de întreţinere se execută de bunăvoie, în natură, prin asigurarea
executare celor necesare traiului şi, după caz, prin acoperirea cheltuielilor pentru educare, învă­
ţătură şi pregătire profesională [art. 530 alin. (1) C.civ.]; prin urmare, aceasta se va
putea stabili atât în bani, cât şi în bunuri;
• excepţie: dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură,
instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere,
stabilite în bani, ce poate fi [art. 530 alin. (2)-(3) C.civ.]:
a) o sumă fixă;
b) o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinerea;
- pensia de întreţinere poate fi asigurată parţial în natură şi parţial în bani.
962 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE

Data de la care - regula: pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată
se datorează [art. 532 alin. (1) C.civ.];
• excepţie: pensia de întreţinere poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară,
dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debito­
rului [art. 532 alin. (2) C.civ.].
Plata pensiei - regula: pensia de întreţinere se va plăti în rate periodice, la termenele convenite de
de întreţinere părţi; dacă părţile nu se înţeleg cu privire la aceste termene, ele vor fi stabilite de
instanţă, prin hotărâre judecătorească [art. 533 alin. (1) C.civ.];
• dacă creditorul întreţinerii decedează în perioada ce corespunde unei rate, între­
ţinerea va fi datorată pentru întreaga perioadă, fără a fi redusă corespunzător
[art. 533 alin. (2) C.civ.];
• excepţie: părţile pot conveni sau, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă va
putea dispune ca întreţinerea să se execute prin plata anticipată a unei sume
globale; suma astfel prestată va trebui:
a) fie să acopere nevoile de întreţinere ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai înde­
lungată;
b) fie să le acopere pentru toată perioada pentru care se datorează întreţinerea;
• în toate cazurile, acest tip de prestare a întreţinerii va putea fi dispus numai în
măsura în care debitorul întreţinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei
obligaţii [art. 533 alin. (3) C.civ.].
Modificarea - pensia de întreţinere nu are un caracter imuabil; în situaţia în care se iveşte o schim­
pensiei de bare în privinţa mijloacelor celui care prestează întreţinerea ori a stării de nevoie a
întreţinere celui care o primeşte, instanţa de tutelă poate [art. 531 alin. (1) C.civ.]:
a) fie să mărească sau să micşoreze cuantumul pensiei de întreţinere;
b) fie să dispună încetarea plăţii pensiei de întreţinere;
- mărirea pensiei se va acorda de la data formulării cererii, iar micşorarea acesteia se
va dispune de la data apariţiei cauzei care o generează, cu excepţia situaţiei în care
debitorul a plătit întreţinerea de bunăvoie, cunoscând cauza acesteia;
- dacă pensia de întreţinere a fost stabilită într-o sumă fixă, aceasta se indexează tri­
mestrial, de drept, în funcţie de rata inflaţiei [art. 531 alin. (2) C.civ.].
încetarea -încetarea obligaţiei legale de întreţinere poate interveni în următoarele împrejurări:
obligaţiei de a) moartea debitorului sau a creditorului obligaţiei de întreţinere, dacă prin lege nu
întreţinere se prevede altfel [art. 514 alin. (2) C.civ.];
• chiar dacă creditorul întreţinerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate,
întreţinerea este datorată în întregime pentru acea perioadă [art. 533 alin. (2)
C.civ.];
b) mijloacele celui care prestează întreţinerea nu mai permit executarea obligaţiei;
• debitorul care are însă capacitatea de a munci nu va putea solicita încetarea
obligaţiei de întreţinere, ci doar reducerea pensiei de întreţinere, prin luarea în
considerare a salariului minim pe economie;
c) creditorul întreţinerii nu se mai află în stare de nevoie;
• încetarea obligaţiei de întreţinere în aceste ultime două situaţii se dispune de
către instanţa de judecată, la cererea creditorului sau, după caz, a debitorului.
Restituirea - pensia de întreţinere poate fi restituită atunci când se dovedeşte că întreţinerea
pensiei de asigurată nu era datorată, indiferent că aceasta a fost prestată de bunăvoie ori în
 OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE 963

întreţinere temeiul unei hotărâri judecătoreşti; cel care a prestat astfel întreţinerea va putea
nedatorate (art. 534 C.civ.):
a) fie să ceară restituirea acesteia de la cel care a primit întreţinerea;
b) fie să ceară restituirea de la cel care avea, în mod real, obligaţia de a o presta (pe
temeiul îmbogăţirii fără justă cauză).
Aplicare în - dispoziţiile art. 531 C.civ. privind modificarea şi încetarea pensiei de întreţinere sunt
timp aplicabile şi în cazul pensiilor de întreţinere stabilite prin hotărâre judecătorească
anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009 (art. 51 din Legea nr. 71/2011).
 Fişa nr. 35
AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ

I. NOŢIUNE. DURATA ŞI EXERCITAREA AUTORITĂŢII PĂRINTEŞTI

Noţiune - ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copi­
lului şi care aparţin în mod egal ambilor părinţi [art. 483 alin. (1) C.civ.].
Distincţii - noţiunea de autoritate părintească nu trebuie confundată cu drepturile şi îndato­
ririle ce intră în componenţa acesteia, fiecare dintre ele fiind independente şi având
un conţinut distinct;
- î n privinţa drepturilor şî îndatoririlor părinteşti nu se face distincţie după cum copilul
provine din căsătorie, din afara căsătoriei, din reproducerea umană asistată medical
cu terţ donator sau dîn adopţie;
- în sensul prevederilor legale privind protecţia copilului, prin copil se înţelege per­
soana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de
exerciţiu, potrivit legii [art. 263 alin. (5) C.civ.].
Durata - autoritatea părintească nu este nelimitată în timp; se dobândeşte la momentul
autorităţii stabilirii filiaţiei faţă de respectivul copil şi se exercită până la data la care copilul
părinteşti dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu (art. 484 C.civ.), fie prin împlinirea vârstei
de 18 ani (art. 38 C.civ.), fie prin căsătorie încheiată anterior împlinirii vârstei de 18 ani
(art. 39 C.civ.), fie prin emancipare (art. 40 C.civ.).
Exercitarea - regula: pentru creşterea copiilor lor minori vor răspunde ambii părinţi [art. 483
autorităţii alin. (3) C.civ.];
părinteşti • excepţie: în cazul în care autoritatea părintească se exercită de către un singur
părinte, acesta va răspunde pentru creşterea copilului (copiilor) minor(i);
- părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu
respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl
privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate [art. 483 alin. (2) C.civ.]:
a) drepturile ce revin părinţilor în cadrul autorităţii părinteşti se exercită în interesul
copilului, nu în interesul părinţilor;
b) exercitarea autorităţii părinteşti implică realizarea de acte şi fapte juridice;
- în toate cazurile în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea
drepturilor părinteşti ori la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, competenţa de solu­
ţionare va reveni instanţei de tutelă, care va hotărî asupra acestora având în vedere
interesul superior al copilului, după ascultarea părinţilor, a copilului (în condiţiile
art. 264 C.civ.) şi luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială
(art. 486 C.civ.).