Fişa nr.

33
FILIAŢIA
9

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Noţiuni -stricto sensu, prin filiaţie se desemnează acea legătură de rudenie firească rezultând
introductive din descendenţa unei persoane din fiecare dintre părinţii săi;
-între noţiunea de filiaţie şi aceea de rudenie fireasca nu există însă o suprapunere
perfectă, deoarece prin rudenie firească se desemnează şi legătura existentă între
mai multe persoane care au un ascendent comun [art. 405 alin. (1) C.civ.];
- dispoziţiile legale privitoare la filiaţia copilului sunt aplicabile şi majorului a cărui
filiaţie este cercetată.

II. DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND STABILIREA FILIAŢIEI. PREZUMŢIA DE

PATERNITATE

1. Clasificarea filiaţiei

Prin raportare 1. filiaţie stabilită faţă de mamă (maternitate);

la persoana 2. filiaţie stabilită faţă de tată (paternitate).
faţă de care se
stabileşte
Prin raportare 1. filiaţie din căsătorie;
la relaţia care - sunt copii din căsătorie:
există între a) cei concepuţi şi născuţi în timpul căsătoriei;
persoanele b) cei concepuţi înaintea căsătoriei, dar născuţi după încheierea acesteia;
care au c) cei concepuţi în timpul căsătoriei şi născuţi după desfacerea (încetarea) acesteia;
conceput d) cei concepuţi şi/sau născuţi în timpul căsătoriei care ulterior a fost anulată;
copilul 2. filiaţie din afara căsătoriei;
- sunt copii din afara căsătoriei:
a) cei concepuţi şi născuţi înainte de încheierea căsătoriei;
b) cei concepuţi şi născuţi după desfacerea, încetarea sau desfiinţarea căsătoriei;
c) cei ai căror părinţi nu au fost niciodată căsătoriţi.

2. Modurile de stabilire a filiaţiei

Filiaţia faţă de - regula: filiaţia faţă de mamă rezultă, în principiu, din însuşi faptul naşterii [art. 408
mamă alin. (1) teza I C.civ.];
 FILIAŢIA 939

• excepţii: poate fi stabilită şi prin [art. 408 alin. (1) teza a ll-a C.civ.]:
a) recunoaştere;
b) hotărâre judecătorească.
Filiaţia faţă de 1. filiaţia faţă de tatăl din căsătorie [art. 408 alin. (2) C.civ.];
tată - se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate: copilul născut sau conceput în
timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei [art. 414 alin. (1) C.civ.];
- prezumţia de paternitate nu este una absolută, putând fi răsturnată [art. 414
alin. (2) C.civ.];
2. filiaţia faţa de tatăl din afara căsătoriei [art. 408 alin. (3) C.civ.];
- s e stabileşte prin:
a) recunoaştere;
b) hotărâre judecătorească.

3. D o v a d a filiaţiei

Acte de stare 1. filiaţia se dovedeşte prin actul de naştere întocmit în registrul de stare civilă,
civilă precum şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia [art. 409 alin. (1) C.civ.];
2. în cazul copilului din căsătorie, dovada filiaţiei se va face prin actul de naştere şi
prin actul de căsătorie al părinţilor, ambele trecute în registrele de stare civilă,
precum şi prin certificatele de stare civilă corespunzătoare [art. 409 alin. (2) C.civ.].

4 . P o s e s i a d e stat ( f o l o s i r e a s t ă r i i c i v i l e )

Noţiune - posesia de stat reprezintă starea juridică rezultând din reunirea următoarelor ele­
mente: nomen, tractatus ş\fama;
- posesia de stat reprezintă latura dinamică a stării civile, care implică folosirea acesteia;
- posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie exis­
tente între copil şi familia din care se pretinde că face parte [art. 410 alin. (1) C.civ.].
Modalităţi de - posesia de stat constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări
manifestare [art. 410 alin. (1) lit. a)-c) C.civ.]:
1. o persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creşterea şi
educarea sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său
[tractatus);
2. copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, atunci când este cazul, de
către autorităţile publice ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părin­
tele său (fama);
3. copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său
[nomen).
Dovada - dat fiind faptul că posesia de stat este un fapt juridic, dovada acesteia se va putea
face cu orice mijloc de probă, în condiţiile legii.
Caractere - pentru a produce efecte, posesia de stat trebuie să fie [art. 410 alin. (2) C.civ.]:
juridice a) continuă;
• nu trebuie înţeleasă ca având un caracter absolut, posesia de stat putând suferi
acele întreruperi a căror apariţie este normală;
940 FILIAŢIA

b) paşnică;
• nu poate avea la bază constrângerea fizică sau morală ori o altă astfel de împre­
jurare;
c) publică;
• fiind un indicativ al stării civile a persoanei, nu poate avea un caracter secret;
d) neechivocă;
• trebuie să fie certă, adică lipsită de ambiguitate.
Efecte - efectul principal al posesiei de stat se situează pe tărâm probator, în sensul că
posesia de stat prezumă că starea civilă corespunde realităţii, prezumţie care poate fi
completată sau chiar combătută, afară de cazurile prevăzute de art. 411 alin. (1) şi (2)
C.civ.;
• de exemplu, potrivit art. 421 alin. (2) C.civ., în cazul contestării filiaţiei, aceasta se
dovedeşte prin certificatul medical constatator al naşterii, prin expertiza medico-le-
gală de stabilire a filiaţiei sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilităţii efec­
tuării expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat;
- nicio persoană nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce rezultă
din actul său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta [art. 411 alin. (1) C.civ.];
- nimeni nu va putea contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o posesie de
stat conformă cu actul său de naştere [art. 411 alin. (2) C.civ.];
- orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acţiune în justiţie, filiaţia
stabilită printr-un act de naştere ce nu este conform cu posesia de stat [art. 421
alin. (1) C.civ.];
- dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a statuat că a avut loc o substituire de copil
ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a năs­
cut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă [art. 411 alin. (3)
C.civ.].

5. Prezumţia de paternitate

Noţiune - copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei [art. 414
alin. (1) C.civ.];
• prezumţia de paternitate nu operează în cazul copilului conceput şi/sau născut în
timpul parteneriatului de viaţă (concubinajului).
Temei - faptul concepţiei sau al naşterii copilului în timpul unei căsătorii, fiind presupuse
convieţuirea şi fidelitatea soţilor (mai exact, fidelitatea soţiei);
- prezumţia este instituită în interesul superior al copilului.
Condiţii 1. filiaţia faţă de mamă să fie stabilită;
2. mama să fie căsătorită;
3. concepţia sau naşterea copilului să se situeze în timpul căsătoriei mamei.
Caracter - prezumţia de paternitate operează de drept [ope legis), chiar şi în ipoteza unor
menţiuni eronate în actul de naştere;
- prezumţia de paternitate nu este absolută, paternitatea putând fi tăgăduită, dacă
este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului [art. 414 alin. (2) C.civ.];
- prezumţia de paternitate poate fi răsturnată, însă numai pe calea acţiunii în tăgada
paternităţii.
 FILIAŢIA 941

Conflictul de - prin conflict de paternitate se înţelege situaţia în care ar fi îndeplinite condiţiile

paternitate aplicării prezumţiei de paternitate în privinţa a doi bărbaţi;
-cazuri:
a) copilul a fost conceput într-o căsătorie, dar a fost născut după ce mama lui a
încheiat o altă căsătorie;
b) soţul este declarat mort prin hotărâre judecătorească, soţia se recăsătoreşte şi
naşte un copil la mai puţin de 300 zile de la data încheierii celei de-a doua căsătorii,
după care soţul declarat mort reapare şi se anulează hotărârea declarativă de
moarte;
c) soţia este bigamă;
- î n primele două cazuri, tatăl copilului este soţul mamei din cea de-a doua căsătorie
[concluzie dedusă din redactarea art. 414 alin. (1) C.civ., care se referă mai întâi la
naştere, iar apoi la concepţie); în cel de-al treilea caz, tatăl copilului va fi considerat cel
care se prezintă la înregistrarea naşterii copilului, existând posibilitatea pentru cel
interesat să introducă o acţiune în tăgada paternităţii;
• uneori, se vorbeşte şi despre aşa-numitul conflict aparent de paternitate [a) un
copil născut din părinţi necunoscuţi şi-a stabilit paternitatea prin recunoaştere, iar
apoi şi-a stabilit maternitatea faţă de o femeie căsătorită cu un alt bărbat decât cel
ce a făcut recunoaşterea; b) se recunoaşte paternitatea unui copil care îşi are sta­
bilită maternitatea faţă de o femeie căsătorită cu un alt bărbat decât cel care a
făcut recunoaşterea; c) soţul este declarat mort prin hotărâre judecătorească şi se
naşte un copil la peste 300 zile de la data stabilită prin hotărâre ca fiind data morţii,
copilul este recunoscut de un bărbat, după care soţul declarat mort reapare şi se
anulează hotărârea declarativă de moarte], care se rezolvă în sensul că soţul
mamei este prezumat a fi tatăl copilului, această prezumţie de paternitate putând
fi înlăturată pe calea acţiunii în tăgada paternităţii.

6. Timpul legal al concepţiunii

Timpul legal al - intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii
concepţiunii copilului;
- se calculează zi cu zi [art. 412 alin. (1) C.civ.]: se ia în calcul atât ziua de plecare a
termenului (dies a quo), cât şi ziua în care se împlineşte termenul [dies ad quem);
- rezultă că timpul legal al concepţiunii copilului este de 121 de zile.
Dovada - prin mijloace de probă ştiinţifice, se poate face dovada concepţiunii copilului într-o
concepţiunii anumită perioadă din intervalul de 121 zile prevăzut de lege ca timp legal al con­
copilului cepţiunii sau chiar în afara acestui interval de timp [art. 412 alin. (2) C.civ.];
- astfel, dispoziţia legală referitoare la timpul legal al concepţiunii nu constituie o
prezumţie absolută, ci relativă.
942 FILIAŢIA

III. RECUNOAŞTEREA COPILULUI

1. Noţiune şi caractere juridice

Noţiune - actul juridic civil unilateral prin care o persoană declară despre un copil că acesta îi
aparţine.
Caractere 1. act unilateral;
juridice - nu este necesar acordul persoanei în favoarea căreia se face recunoaşterea, aceasta
fiind valabilă doar prin declaraţia autorului ei, făcută în condiţiile legii;
2. act nepatrimonial;
3. act irevocabil;
- recunoaşterea îşi păstrează caracterul irevocabil chiar şi atunci când a fost făcută
prin testament [art. 416 alin. (3) C.civ.]; atunci când testamentul este revocat, în tot
sau în parte, clauza testamentară prin care s-a făcut recunoaşterea continuă să pro­
ducă efecte;
4. act declarativ;
- pe baza actului de recunoaştere, filiaţia se stabileşte cu efect retroactiv, chiar de la
data naşterii (sau, după caz, a concepţiei) copilului a cărui filiaţie a fost astfel recu­
noscută;
5. act solemn;
- pentru a fi valabilă, recunoaşterea trebuie făcută în condiţiile şi forma prevăzute de
lege;
- recunoaşterea poate fi realizată [art. 416 alin. (1) C.civ.]:
a) prin testament;
b) prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor;
c) prin înscris autentic;
• se admite că recunoaşterea făcută în faţa instanţei şi consemnată în încheierea
de şedinţă ar îndeplini cerinţa de formă, deoarece art. 434 C.proc.civ. prevede că
hotărârea judecătorească (deci inclusiv încheierea) are forţa probantă a unui înscris
autentic, deşi se observă că acest text de lege nu asimilează hotărârea cu înscrisul
autentic în privinţa tuturor efectelor pe care le-ar putea avea un înscris autentic; de
altfel, dacă recunoaşterea ar fi făcută într-un proces referitor la filiaţie, atunci ea nu
ar fi decât un mijloc de probă, însă ar fi vorba de stabilirea filiaţiei prin hotărârea
judecătorească ce ar urma să se pronunţe pe fond;
•în cazul recunoaşterii prîn înscris autentic, o copie a acestui înscris va fi trimisă
din oficiu serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor competent a
face înregistrarea, pentru a se face menţiunea corespunzătoare în registrele de
stare civilă [art. 416 alin. (2) C.civ.];
6. act nesusceptibil de modalităţi;
7. act personal;
- poate fi făcută doar de către persoana care recunoaşte copilul, iar nu şi de reprezen­
tantul legal, de moştenitori sau de alte persoane.
 FILIAŢIA 943

2. Felurile recunoaşterii

Felurile 1. recunoaşterea de maternitate;

recunoaşterii - mama îl poate recunoaşte pe copil dacă [art. 415 alin. (1) C.civ.]:
a) naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă;
b) copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi;
2. recunoaşterea de paternitate;
- tatăl are posibilitatea de a recunoaşte copilul conceput şi născut în afara căsătoriei
[art. 415 alin. (2) C.civ.];
• minorul necăsătorit are posibilitatea de a-şi recunoaşte singur copilul din afara
căsătoriei, dacă are discernământ în momentul recunoaşterii (art. 417 C.civ.), deci
nu trebuie reprezentat ori asistat.
Beneficiarul - î n timpul vieţii, minorul sau majorul (art. 413 C.civ.);
recunoaşterii - după ce a murit, o persoană poate fi recunoscută numai dacă a lăsat descendenţi
fireşti [art. 415 alin. (3) C.civ.].

3. Nulitatea recunoaşterii

Nulitatea - recunoaşterea este lovită de nulitate absolută dacă (art. 418 C.civ.):
absolută 1. a fost recunoscut un copil a cărui filiaţie, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată;
• excepţie: recunoaşterea va fi valabilă dacă filiaţia anterioară a fost înlăturată
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fiind vorba de un caz particular de aco­
perire a nulităţii absolute, justificat de interesul superior al copilului;
2. recunoaşterea a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu are descendenţi
fireşti;
3. recunoaşterea a fost făcută în alte forme decât cele prevăzute de lege;
• acţiunea în nulitatea absolută a recunoaşterii este imprescriptibilă extinctiv,
urmând regimul de drept comun al nulităţii absolute.
Nulitatea - recunoaşterea poate fi anulată în cazul în care consimţământul persoanei care face
relativă recunoaşterea a fost viciat prin eroare, doi sau violenţă [art. 419 alin. (1) C.civ.];
• prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data încetării violenţei ori,
după caz, a descoperirii erorii sau dolului [art. 419 alin. (2) C.civ.];
-viciul leziunii nu poate afecta recunoaşterea de filiaţie.
Efectele - admiterea acţiunii în nulitatea recunoaşterii de filiaţie are ca efect o schimbare cu
admiterii efect retroactiv în starea civilă a copilului, acesta din urmă devenind, după caz:
acţiunii în a) copil cu filiaţia stabilită faţă de un părinte;
nulitate b) copil născut din părinţi necunoscuţi;
•în mod excepţional, copilul ar putea avea situaţia legală de copil cu filiaţia sta­
bilită faţă de ambii părinţi, de exemplu, un copil născut din părinţi necunoscuţi a
fost recunoscut de un bărbat, iar ulterior, şi-a stabilit filiaţia faţă de o femeie care
era căsătorită la data naşterii copilului cu un alt bărbat decât cel care a făcut
recunoaşterea;
- î n cazul în care copilul a avut numele de familie al celui ce îl recunoscuse, va inter­
veni o modificare a numelui de familie al copilului, care va lua fie numele de familie al
944 FILIAŢIA

părintelui faţă de care îşi are stabilită filiaţia, fie va reveni la numele de familie stabilit
prin dispoziţia primarului;
- admiterea acţiunii în nulitatea recunoaşterii de filiaţie mai poate avea efecte în
privinţa exercitării autorităţii părinteşti, obligaţiei de întreţinere, locuinţei copilului,
moştenirii legale etc.

4. Contestarea recunoaşterii

Admisibilitate - recunoaşterea de filiaţie care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând

şi de orice persoană interesată [art. 420 alin. (1) C.civ.].
Calitate - are calitate procesuală activă orice persoană care justifică un interes [art. 420
procesuală alin. (1) C.civ.], cum ar fi copilul recunoscut, celălalt părinte, succesibilii copilului recu­
noscut, succesibilii celui care a făcut recunoaşterea etc, precum şi procurorul [art. 92
alin. (1) C.proc.civ.];
- calitatea procesuală pasivă aparţine autorului recunoaşterii sau, după caz, moşte­
nitorilor acestuia.
Sarcina probei - dacă recunoaşterea este contestată de celălalt părinte, de copilul recunoscut sau de
descendenţii acestuia, dovada filiaţiei este în sarcina autorului recunoaşterii sau a
moştenitorilor săi [art. 420 alin. (2) C.civ.], deci sarcina probei este răsturnată,
revenind pârâtului din acţiunea în contestarea recunoaşterii de filiaţie;
- î n celelalte cazuri, sarcina probei revine reclamantului.
Prescripţia - acţiunea în contestarea recunoaşterii de filiaţie este imprescriptibilă extinctiv
[art. 420 alin. (1) C.civ.].
Efectele - admiterea acţiunii în contestarea recunoaşterii de filiaţie are ca efect schimbarea cu
admiterii efect retroactiv a filiaţiei copilului, care va deveni, după caz:
acţiunii în a) copil cu filiaţia stabilită faţă de un părinte;
contestarea b) copil născut din părinţi necunoscuţi;
recunoaşterii c) în mod excepţional, copil cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi;
- î n cazul în care copilul a avut numele de familie al celui ce îl recunoscuse, va inter­
veni o modificare a numelui de familie al copilului, care va lua fie numele de familie al
părintelui faţă de care îşi are stabilită filiaţia, fie va reveni la numele de familie stabilit
prin dispoziţia primarului;
- admiterea acţiunii în contestarea recunoaşterii de filiaţie mai poate avea consecinţe
în privinţa exercitării autorităţii părinteşti, obligaţiei de întreţinere, locuinţei copilului,
moştenirii legale etc.

IV. ACŢIUNILE PRIVIND FILIAŢIA

1. Dispoziţii comune privind acţiunile referitoare la filiaţie

Noţiune - acţiunile în justiţie al căror obiect este filiaţia ca element component al stării civile,
fiind, în sens larg, acţiuni de stare civilă;
 FILIAŢIA 945

- acţiunile în materie de filiaţie pot fi:

a) acţiuni în reclamaţie de stare civilă (acţiunea în stabilirea maternităţii şi acţiunea
în stabilirea paternităţii);
b) acţiuni în contestaţie de stare civilă (acţiunea în tăgada paternităţii, acţiunea în
contestarea filiaţiei faţă de tată, acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de mamă,
acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate sau de paternitate, acţiunea în
nulitatea recunoaşterii de maternitate sau de paternitate);
- î n ceea ce priveşte filiaţia stabilită în mod legal, atât timp cât nu a fost contestată în
justiţie, nu se va putea stabili, pe o altă cale, o altă filiaţie [art. 435 alin. (1) C.civ.]; pe
cale de consecinţă, unui copil nu i se pot stabili concomitent mai multe filiaţii faţă de
persoane care pretind a fi mama, respectiv tatăl său.
Instanţa Competenţa materială
competentă - acţiunile privind filiaţia se soluţionează în primă instanţă de judecătorie [art. 94
pct. 1 lit. a) C.proc.civ.].
Competenţa teritorială
- în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei (stabilirea maternităţii şi stabilirea
paternităţii), competenţa teritorială este alternativă, aparţinând fie instanţei de la
domiciliul pârâtului, fie instanţei de la domiciliul reclamantului [art. 113 alin. (1) pct. 1
C.proc.civ.];
- î n cazul celorlalte cereri în materie de filiaţie, competenţa teritorială revine instanţei
de la domiciliul pârâtului (art. 107 C.proc.civ.);
- î n toate cazurile (deci şi în cele de competenţă alternativă), competenţa teritorială
este de ordine publică [art. 129 alin. (2) pct. 3 C.proc.civ. şi art. 126 alin. (1) C.proc.civ.,
interpretat per a contraria].
Citarea - în toate cauzele privitoare la filiaţie, atât copilul, cât şi părinţii vor fi citaţi, chiar şi
atunci când nu au calitatea de reclamant sau de pârât (art. 436 C.civ.);
- în cazul acţiunilor privitoare la filiaţie, care, potrivit legii, pot fi pornite împotriva
moştenitorilor, iar moştenirea este vacantă, renunţătorii la moştenire, în cazul în care
aceştia există, vor fi citaţi în proces în mod obligatoriu (art. 439 C.civ.).
Renunţarea la - î n acţiunile privitoare la filiaţie nu se poate renunţa la drept [art. 437 alin. (1) C.cîv.]
drept şi nici nu se poate face o tranzacţie, nefiind vorba de drepturi de care părţile ar putea
să dispună.
Renunţarea la - regula: cum legiuitorul nu distinge, reclamantul va putea renunţa la judecată, în
judecată condiţiile dreptului comun (art. 406-407 C.proc.civ.);
• excepţie: nu pot renunţa la judecarea acţiunii privitoare la filiaţie [art. 437 alin. (2)
C.civ.]:
a) cel care introduce o acţiune privitoare la filiaţie în numele unui copil sau al unei
persoane puse sub interdicţie judecătorească;
b) copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acţiune.
Hotărârea Soluţionarea unor cereri accesorii
judecăto­ - î n cazul admiterii acţiunii în materie de filiaţie, instanţa se pronunţă din oficiu, prin
rească însăşi hotărârea de admitere a acţiunii, cu privire la [art. 438 alin. (1) C.civ.]:
a) stabilirea numelui copilului;
b) exercitarea autorităţii părinteşti;
946 FILIAŢIA

cj obligaţia părinţilor de a-l întreţine pe copil;

- î n cazul admiterii unei acţiuni în contestarea filiaţiei, instanţa are posibilitatea să
stabilească, dacă este cazul, modalitatea în care copilul va păstra legăturile personale
cu cel care l-a crescut [art. 438 alin. (2) C.civ.].
Caracterul declarativ al hotărârii
- hotărârea prin care se admite o cerere în materie de filiaţie are caracter declarativ,
în sensul că elementul de stare civilă respectiv este recunoscut nu de la data pro­
nunţării sau a rămânerii definitive a hotărârii, ci de la data naşterii copilului, iar dacă
este vorba de drepturile copilului născut viu, chiar de la data concepţiei;
• prin excepţie, dacă admiterea acţiunii implică şi modificarea numelui de familie al
copilului, acest efect nu retroactivează, ci numele de familie va fi modificat numai
pentru viitor.
Momentul de la care se produc efectele hotărârii
- producerea efectelor hotărârii este condiţionată de rămânerea ei definitivă (prin
expirarea termenului de apel sau prin soluţionarea apelului, având în vedere că în
această materie nu există calea de atac a recursului);
• prin excepţie, hotărârile pronunţate în primă instanţă cu privire la modul de
exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului şi modul de
exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul sunt executorii de
drept [art. 448 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ.].
Comunicarea hotărârii
- hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a dispus o modificare cu privire la
filiaţie (precum şi orice alte modificări în statutul civil al unei persoane) se comunică,
din oficiu, în termen de 10 zile, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoa­
nelor sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administra­
tiv-teritoriale care a întocmit actul de naştere (de căsătorie sau de deces - pentru alte
schimbări de stare civilă) al persoanei la care această modificare se referă, în vederea
înscrierii menţiunilor corespunzătoare [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, cu
modificările ulterioare].
Opozabilitatea erga omnes a hotărârii
- hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opoza­
bilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul
[art. 99 alin. (3) C.civ.];
- dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei per­
soane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acţiune prin care
s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre îşi pierde efectele la data ră­
mânerii definitive a celei de a doua hotărâri [art. 99 alin. (4) C.civ.].
Situaţii 1. dacă moştenirea este vacantă, iar, potrivit legii, există posibilitatea pornirii unei
particulare acţiuni privitoare la filiaţie împotriva moştenitorilor, aceasta va putea fi introdusă
împotriva comunei, oraşului ori municipiului de la locul deschiderii moştenirii (art. 439
C.civ.);
2. în cazul infracţiunilor a căror calificare presupune existenţa unui raport de filiaţie
care nu este legal stabilit, hotărârea penală nu poate fi pronunţată înainte de rămâ-
 FILIAŢIA 947

nerea definitivă a hotărârii civile privitoare la raportul de filiaţie (art. 440 C.civ.), fiind
astfel consacrată o excepţie de la regula conform căreia „penalul ţine în loc civilul".
Aplicare în - stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie
timp este supusă dispoziţiilor Codului civil din 2009 şi produce efectele prevăzute de acesta
numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare (art. 47 din Legea
nr. 71/2011).

2. Contestarea filiaţiei

Acţiunea în Noţiune
contestarea - acţiune cu caracter nepatrimonial, prin care o persoană contestă în justiţie o filiaţie
filiaţiei. Reguli stabilită printr-un act de naştere ce nu este conform cu posesia de stat [art. 421
de probaţiune alin. (1) C.civ.].
Reguli de probaţiune
-filiaţia se dovedeşte prin:
a) certificatul medical constatator al naşterii;
b) expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei;
- regula: dacă certificatul medical constatator al naşterii lipseşte ori efectuarea exper­
tizei medico-legale este imposibilă, va fi admisibil orice mijloc de probă, inclusiv pose­
sia de stat [art. 421 alin. (2) C.civ.];
• excepţie: nu se va putea face dovada filiaţiei cu martori decât dacă [art. 421
alin. (3) C.civ.]:
a) fie printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil
ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a
născut [art. 411 alin. (3) C.civ.];
b) fie există înscrisuri care fac demnă de crezare acţiunea formulată.
Acţiunea în - regula: dacă există concordanţă între actul de naştere şi posesia de stat, nu se poate
contestarea reclama o altă filiaţie faţă de mamă sau, după caz, contesta filiaţia faţă de mamă
filiaţiei faţă de [art. 411 alin. (1) şi (2) C.civ.];
mamă • excepţii: art. 411 alin. (3) C.civ. prevede două situaţii în care acţiunea în contes­
tarea filiaţiei faţă de mamă poate fi exercitată:
a) certificatul de naştere şi posesia de stat ale copilului nu sunt concordante în
privinţa filiaţiei faţă de mamă;
b) există un certificat de naştere ce indică filiaţia faţă de mamă, dar nu există o pose­
sie de stat;
- î n aceste două situaţii, în raport de prevederile art. 421 C.civ., orice persoană intere­
sată poate promova acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de mamă; prin persoană
interesată înţelegem copilul a cărui filiaţie s-a stabilit, persoana înscrisă în actul de
naştere ca mamă a copilului, adevărata mamă, descendenţii copilului, precum şi terţii
care justifică un interes; de asemenea, pe temeiul art. 92 alin. (1) C.proc.civ., acţiunea
poate fi introdusă şi de către procuror;
- acţiunea în contestarea filiaţiei este imprescriptibilă extinctiv [art. 421 alin. (1)
Cciv.];
948 FILIAŢIA

- în toate cazurile, dacă există o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost
stabilită filiaţia faţă de mamă, nici copilul şi nici mama nu o vor (mai) putea contesta,
având în vedere autoritatea de lucru judecat.
Acţiunea în -orice persoană interesată poate cere, oricând, instanţei să constate că nu sunt întru­
contestarea nite condiţiile pentru ca prezumţia de paternitate să se aplice unui copil înregistrat în
filiaţiei actele de stare civilă ca fiind născut din căsătorie (art. 434 C.civ.), adică atunci când
faţă de părinţii copilului nu au fost niciodată căsătoriţi, când copilul nu a fost nici conceput şi
tatăl din nici născut în timpul căsătoriei mamei, însă acesta a fost înregistrat ca fiind din căsă­
căsătorie torie;
•acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de tată nu se confundă cu acţiunea în tăgada
paternităţii, aceasta din urmă tinzând la răsturnarea prezumţiei de paternitate,
presupunând deci, prin ipoteză, că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a prezum­
ţiei de paternitate, însă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului;
- acţiunea în contestarea filiaţiei este imprescriptibilă extinctiv [art. 421 alin. (1) şi
art. 434 C.civ.].

3. Acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă (în stabilirea maternităţii)

Noţiune - acţiunea copilului ori a moştenitorilor acestuia, introdusă împotriva mamei, când
filiaţia acestuia faţă de mamă nu a putut să fie stabilită în condiţiile legii.
Cazuri - art. 422 C.civ. prevede două cazuri de admisibilitate a acţiunii în stabilirea mater­
nităţii:
1. din orice motiv, dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face prin certificatul
constatator al naşterii;
• de exemplu: copilul a fost înregistrat ca fiind din părinţi necunoscuţi, nu a fost
înregistrată naşterea copilului din alte motive decât omisiunea ofiţerului de stare
civilă, s-a admis o acţiune în contestarea recunoaşterii de maternitate etc;
2. se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii;
• trebuie însă să nu existe concordanţă între actul de naştere şi posesia de stat;
• nu este necesar să se introducă două acţiuni separate, ci, prin aceeaşi acţiune, se
poate contesta realitatea celor cuprinse în certificatul de naştere şi reclama o altă
stare civilă (o altă maternitate).
Calitate -acţiunea aparţine:
procesuală a) copilului, iar dacă acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu, acţiunea se por­
activă neşte, în numele acestuia, de către reprezentantul său legal [art. 423 alin. (1) C.civ.];
copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsă va introduce personal acţiunea, dar va fi
asistat de ocrotitorului legal;
bj moştenitorilor copilului, aceştia putând fie să pornească acţiunea în stabilirea
maternităţii autorului lor, fie să continue acţiunea introdusă de autorul lor [art. 423
alin. (2) C.civ.];
- acţiunea poate fi introdusă şi de procuror [art. 92 alin. (1) C.proc.civ.].
Calitate proce­ - persoana despre care se susţine că ar fi mama copilului;
suală pasivă - moştenitorii pretinsei mame [art. 423 alin. (3) C.civ.].
Probele - v o r putea fi administrate orice mijloace de probă.
 FILIAŢIA 949

Prescripţia - în cazul în care acţiunea este introdusă de copil, dreptul la acţiune este impres­
dreptului la criptibil [art. 423 alin. (4) C.civ.];
acţiune - î n cazul în care acţiunea este introdusă de moştenitorii copilului, iar copilul a dece­
dat fără a introduce acţiunea, termenul de prescripţie extinctivă este de un an de la
data decesului copilului [art. 423 alin. (5) C.civ.].
Efectele - admiterea acţiunii are ca efect schimbarea cu efect retroactiv a stării civile a copi­
admiterii lului, care va deveni copil cu filiaţia stabilită faţă de mamă; ar fi posibil ca respectivul
acţiunii în copil să devină copil cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi (de exemplu, avea deja
stabilirea stabilită paternitatea prin recunoaştere sau mama era căsătorită la data la care a avut
maternităţii naşterea);
- admiterea acţiunii în stabilirea maternităţii mai produce efecte cu privire la numele
de familie al copilului, la exercitarea autorităţii părinteşti, la obligaţia de întreţinere, la
locuinţa copilului etc.

4. Acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de tatăl din afara căsătoriei (în stabilirea
paternităţii din afara căsătoriei)

Noţiune - acţiunea copilului ori a moştenitorilor acestuia, introdusă împotriva tatălui din afara
căsătoriei, când acesta nu a recunoscut copilul astfel conceput şi născut.
Ipoteză - persoana arătată ca fiind tatăl copilului nu îl recunoaşte pe acesta, caz în care filiaţia
se va stabili prin hotărâre judecătorească (art. 424 C.civ.).
Calitate -acţiunea aparţine:
procesuală a) copilului şi, dacă este cazul, se porneşte, în numele acestuia, de către mamă,
activă chiar dacă este minoră, ori de către alt reprezentant legal [art. 425 alin. (1) C.civ.]
sau personal de către copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cu asistarea ocro­
titorului legal;
b) moştenitorilor copilului: acţiunea poate fi atât pornită, cât şi continuată de
aceştia [art. 425 alin. (2) C.civ.];
- acţiunea poate fi introdusă şi de procuror [art. 92 alin. (1) C.proc.civ.].
Calitate proce­ - persoana despre care se susţine că ar fi tatăl copilului;
suală pasivă - moştenitorii pretinsului tată [art. 425 alin. (3) C.civ.].
Probele. - prezumţie legală relativă: paternitatea se prezumă, dacă se dovedeşte că pretinsul
Prezumţia tată a convieţuit cu mama copilului în timpul legal al concepţiunii [art. 426 alin. (1)
filiaţiei faţă de C.civ.];
pretinsul tată -înlăturarea prezumţiei: are loc dacă pretinsul tată dovedeşte că este exclus ca el să îl
fi conceput pe copil [art. 426 alin. (2) C.civ.];
• prezumţia reglementată de art. 426 C.civ. este incidenţă în cazul stabilirii
paternităţii copilului din afara căsătoriei, iar prezumţia de paternitate prevăzută de
art. 414 C.civ. operează în favoarea copilului din căsătorie;
• imposibilitatea ca pretinsul tată să îl fi conceput pe copil trebuie să fie absolută;
aceasta poate fi dovedită cu orice mijloc de probă (astfel, se poate dovedi cu orice
mijloc de probă că pretinsul tată şi mama copilului nu au convieţuit ori au con­
vieţuit în afara timpului legal de concepţie a copilului; se poate dovedi cu mijloace
de probă ştiinţifice imposibilitatea absolută de procreare a pretinsului tată).
950 FILIAŢIA

Prescripţia - în cazul în care acţiunea este introdusă de către mamă, în numele copilului, ori de
dreptului la către alt reprezentant legal al acestuia, atât timp cât copilul este în viaţă, dreptul la
acţiune acţiune este imprescriptibil [art. 427 alin. (1) C.civ.];
- î n cazul în care acţiunea este introdusă de moştenitorii copilului, copilul decedând
fără a introduce acţiunea, termenul de prescripţie extinctivă este de un an de la data
decesului copilului [art. 427 alin. (2) şi art. 423 alin. (5) C.civ.].
Efectele - ca urmare a admiterii acţiunii, copilul devine, cu efect retroactiv, copil din afara
admiterii căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi;
acţiunii în - pe temeiul art. 450 alin. (2) sau (3) C.civ., ar putea avea loc modificarea numelui de
stabilirea familie al copilului, în sensul că acesta poate lua numele de familie al tatălui ori nume­
paternităţii le de familie reunite ale părinţilor (sau poate rămâne cu numele de familie al mamei);
- admiterea acţiunii mai produce efecte cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti,
la obligaţia de întreţinere, la locuinţa copilului, la moştenirea legală etc.
Cereri accesorii 1. mama copilului (şi moştenitorii acesteia) vor putea cere despăgubiri pretinsului
tată, respectiv să plătească jumătate din [art. 428 alin. (1) C.civ.]:
a) cheltuielile naşterii şi ale lehuziei;
b) cheltuielile făcute cu întreţinerea mamei în timpul sarcinii şi în perioada de
lehuzie;
- cheltuielile menţionate vor putea fi cerute inclusiv în situaţia în care copilul s-a
născut mort sau a murit înainte de pronunţarea hotărârii privind stabilirea paternităţii
[art. 428 alin. (2) C.civ.];
-termenul de prescripţie a dreptului mamei de a cere despăgubiri este de 3 ani de la
data naşterii copilului [art. 428 alin. (3) C.cîv.];
- aceste despăgubiri nu vor putea fi cerute dacă mama nu a formulat şi acţiunea
pentru stabilirea paternităţii [art. 428 alin. (4) C.civ.]; astfel, despăgubirile vor putea fi
acordate numai în cazul admiterii acţiunii în stabilirea paternităţii, pârâtul fiind decla­
rat ca fiind tatăl copilului;
2. mama copilului şi moştenitorii acesteia vor putea cere despăgubiri pentru orice alte
prejudicii, în condiţiile dreptului comun [art. 428 alin. (5) C.civ.];
• în lipsa unei reglementări a termenului de formulare a acţiunii în despăgubiri de
către moştenitorii mamei decedate anterior introducerii acţiunii, moştenitorii aces­
teia vor putea promova acţiunea în termenul de prescripţie stabilit pentru mamă,
de 3 ani de la data naşterii copilului.

5. Acţiunile privind filiaţia faţă de tatăl din căsătorie

5.1. Consideraţii introductive

Tipuri de - sunt reglementate două tipuri de acţiuni, anume:

acţiuni a) acţiunea în tăgada paternităţii (art. 429-433 C.civ.);
b) acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie (art. 434 C.civ. - a se
vedea consideraţiile din cadrul secţiunii 2 privind contestarea filiaţiei).
Noţiune - acţiunea în tăgada paternităţii este acţiunea cu caracter personal, ce poate fi por­
nită de tatăl biologic al copilului, de soţul mamei, de mamă, de copil sau de moşte-
 FILIAŢIA 951

nitorii oricăreia dintre aceste persoane pentru înlăturarea filiaţiei deja stabilite faţă de
o persoană ce pretinde a fi tatăl copilului despre a cărui filiaţie este vorba.
Titulari - soţul mamei este titularul principal (însă nu şi singurul) al acţiunii în tăgada pater­
nităţii;
- aceasta poate fi exercitată şi de către mamă, tatăl biologic, copil ori moştenitorii
tuturor acestor persoane [art. 429 alin. (1) C.civ.], precum şi de către procuror [art. 92
alin. (1) C.proc.civ.].
Precizare -acţiunea în tăgada paternităţii priveşte doar copilul din căsătorie.

5.2. Trăsături specifice acţiunii în tăgada paternităţii, în funcţie de titularul ei

Copilul şi
Pretinsul tată
Soţul mamei Mama moştenitorii
biologic
(art. 430 C.civ.) (art. 431C.civ.) acestuia
(art. 432 C.civ.)
(art. 433 C.civ.)
Scop -înlăturarea unei -înlăturarea unei -înlăturarea unei -înlăturarea unei
paternităţi necores­ paternităţi care nu paternităţi necon­ paternităţi nereale,
punzătoare cu corespunde cu reali­ forme cu realitatea şi stabilite faţă de soţul
realitatea. tatea, pentru ca, restabilirea mamei.
ulterior, să se poată paternităţii reale.
stabili în mod legal
paternitatea copilu­
lui faţă de tatăl
biologic al acestuia.
Calitate - soţul mamei; - mama copilului; - pretinsul tata - copilul;
proce­ - tutorele soţului - tutorele mamei, biologic al copilului; - reprezentantul
suală mamei, dacă acesta dacă mama este -tutorele pretinsului legal al copilului,
activă este pus sub inter­ pusă sub interdicţie; tată biologic, dacă dacă minorul nu are
dicţie; - curatorul special acesta este pus sub capacitate de exer­
- curatorul special desemnat de instan­ interdicţie; ciţiu, sau, în cazul
desemnat de instan­ ţă, dacă mama este - curatorul special minorului cu capaci­
ţă, dacă soţul mamei pusă sub interdicţie desemnat de tate de exerciţiu
este pus sub inter­ şi nu are un tutore; instanţă, dacă restrânsă, dacă
dicţie şi nu are un - moştenitorii pretinsul tată minorul a fost pus
tutore; mamei vor putea biologic este pus sub sub interdicţie;
- moştenitorii soţului continua acţiunea în interdicţie şi nu are - minorul cu capaci­
mamei vor putea toate cazurile în care un tutore; tate de exerciţiu
continua acţiunea în aceasta a pornit - moştenitorii pretin­ restrânsă va putea
toate cazurile în care acţiunea înainte să sului tată biologic înainta acţiunea
acesta a pornit decedeze; vor putea continua singur, cu încuviin­
acţiunea înainte să - moştenitorii acţiunea în toate ţarea părinţilor sau,
decedeze; mamei vor putea cazurile în care aces­ după caz, a tutorelui;
- moştenitorii soţului introduce acţiunea. ta a pornit acţiunea - curatorul special
mamei vor putea dacă mama a murit înainte să decedeze; desemnat de instan-
952 FILIAŢIA

Copilul şi
Pretinsul tată
Soţul mamei Mama moştenitorii
biologic
(art. 430 C.civ.) (art. 431 Cciv.) acestuia
(art. 432 C.civ.)
(art. 433 C.civ.)
introduce acţiunea, fără a porni - moştenitorii ţă, dacă nu există un
dacă soţul mamei a acţiunea. pretinsului tată reprezentant legal
murit fără a porni biologic vor putea ori acesta nu îl poate
acţiunea. introduce acţiunea, reprezenta pe minor
dacă acesta a murit în cadrul acţiunii;
fără a porni - moştenitorii copilu­
acţiunea. lui, în cazul în care
copilul a decedat
înainte de a intro­
duce acţiunea.
Calitate Regula: copilul Regula: soţul mamei Regula: soţul mamei Regula: soţul mamei
proce­ [art. 429 alin. (2) (tatăl copilului faţă şi copilul [art. 429 [art. 429 alin. (4)
suală teza 1 C.civ.]. de care a fost deja alin. (5) teza 1 C.civ.]. teza 1 C.civ.].
pasivă Excepţie: în cazul în stabilită filiaţia care Excepţie: dacă Excepţie: în cazul în
care acesta este se doreşte a fi aceştia sunt decedaţi care acesta este
decedat la data in­ înlăturată) [art. 429 la data introducerii decedat la data
troducerii acţiunii, alin. (4) teza 1 C.civ.]. acţiunii, acţiunea se introducerii acţiunii.
acţiunea se va porni Excepţie: în cazul în va introduce acţiunea se va porni
împotriva: care acesta este împotriva moşteni­ împotriva
-mameicopilului a decedat la data torilor lor [art. 429 moştenitorilor
cărui filiaţie se tăgă­ introducerii acţiunii, alin. (5) teza a ll-a acestuia [art. 429
duieşte; acţiunea se va porni C.civ.]. alin. (4) teza a ll-a
- altor moştenitori ai împotriva moşte­ C.civ.].
copilului, dacă este nitorilor acestuia
cazul [art. 429 [art. 429 alin. (4)
alin. (2) teza a ll-a teza a ll-a C.civ.].
C.civ.].
Pres­ -termenul de pres­ -termenul de pres­ - dreptul la acţiune - dreptul la acţiune
cripţia cripţie a dreptului la cripţie a dreptului la al tatălui biologic nu al copilului nu se
drep­ acţiune este de 3 acţiune este de 3 se prescrie în timpul prescrie în timpul
tului ani, care poate curge ani, care curge: vieţii acestuia; vieţii acestuia;
la de la: a) din momentul - dacă acesta a - dacă acesta a
acţiune a) data la care soţul naşterii copilului; decedat înainte de a decedat înainte de a
mamei a cunoscut că bj de la data ridicării introduce acţiunea, introduce acţiunea,
este prezumat a fi interdicţiei, în cazul aceasta poate fi aceasta poate fi
tatăl copilului; în care acţiunea nu a formulată de formulată de
b) data la care soţul fost pornită de moştenitorii săi moştenitorii săi în
mamei a aflat că tutore; în termen de cel termen de cel mult
prezumţia de - prescripţia nu mult un an de la un an de la data
paternitate nu curge împotriva data decesului decesului [art. 433
 FILIAŢIA 953

Copilul şi
Pretinsul tată
Soţul mamei Mama moştenitorii
biologic
(art. 430 C.civ.) (art. 431 C.civ.) acestuia
(art. 432 C.civ.)
(art. 433 C.civ.)
corespunde mamei puse sub [art. 432 alin. (2) alin. (3) coroborat cu
realităţii; interdicţie; C.civ.]. art. 423 alin. (5)
c) data ridicării inter­ - moştenitorii C.civ.].
dicţiei, în cazul în mamei vor putea
care acţiunea nu a introduce acţiunea în
fost pornită de termen de un an de
tutore; la data decesului,
- prescripţia nu dacă mama a murit
curge împotriva înainte de împlinirea
soţului pus sub termenului de
interdicţie; prescripţie de 3 ani,
- moştenitorii soţului indiferent de
mamei vor putea momentul de la care
introduce acţiunea în acesta a curs, fără a
termen de un an de porni acţiunea
la data decesului, [art. 431 alin. (2)
dacă soţul mamei a coroborat cu art. 430
murit înainte de alin. (3) C.civ.].
împlinirea termenu­
lui de prescripţie de
3 ani, indiferent de
momentul de la care
acesta a curs, fără a
porni acţiunea
[art. 430 alin. (3)
C.civ.].
Admisibilitatea - spre deosebire de celelalte situaţii, în cazul acţiunii în tăgada paternităţii exer­
acţiunii exerci­ citate de către pretinsul tată biologic, acesta din urmă, pentru a se admite acţiunea,
tate de pretinsul va trebui să facă dovada paternităţii sale faţă de copil; în caz contrar, acţiunea
tată biologic acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată [art. 432 alin. (1) C.civ.].
Efectele admi­ - ca urmare a admiterii acţiunii în tăgada paternităţii, starea civilă a copilului se
terii acţiunii în schimbă, cu efect retroactiv, putând fi incidenţă una dintre următoarele situaţii:
tăgada pater­ a) copilul va avea filiaţia stabilită doar faţă de mamă;
nităţii b) copilul rămâne tot copil din căsătorie, dar dintr-o căsătorie anterioară a mamei
sale, având deci filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi (ipoteza presupune că la
naşterea copilului a existat aşa-numitul conflict de paternitate şi că s-a admis
acţiunea în tăgada paternităţii soţului mamei din cea de-a doua căsătorie,
renăscând de drept prezumţia de paternitate din prima căsătorie a mamei);
954 FILIAŢIA

c) copilul devine din afara căsătoriei, dar cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi
(ipoteza presupune că la naşterea copilului a existat aşa-numitul conflict aparent
de paternitate, după care a fost admisă acţiunea în tăgada paternităţii soţului
mamei);
- numele de familie al copilului se va modifica în următoarele cazuri:
a) la naştere, mama avea un alt nume de familie decât cel al soţului, iar copilul
luase numele de familie al acestuia sau numele de familie reunite ale părinţilor;
b) deşi admisă acţiunea în tăgada paternităţii, întrucât a existat un conflict de
paternitate sau un conflict aparent de paternitate, copilul rămâne cu filiaţia stabi­
lită faţă de ambii părinţi, iar aceştia convin sau instanţa hotărăşte ca respectivul
copil să ia numele de familie al tatălui sau numele de familie reunite ale părinţilor;
- admiterea acţiunii în tăgada paternităţii mai produce efecte în privinţa exercitării
autorităţii părinteşti, locuinţei copilului, obligaţiei de întreţinere, moştenirii legale
etc.
 Fişa nr. 34
OBLIGAŢIA DE ÎNTREŢINERE
9 5

I. NOŢIUNE ŞI CARACTERE JURIDICE

Noţiune - îndatorirea legală de a se asigura mijloacele de trai, existentă între categoriile de

persoane determinate de lege, în anumite condiţii cerute de lege;
- obligaţia de întreţinere are în vedere atât asigurarea celor necesare traiului, cât şi
satisfacerea altor necesităţi, cum ar fi asigurarea locuinţei, îngrijirea sănătăţii, precum
şi satisfacerea necesităţilor spirituale.
Precizări - dispoziţiile privitoare la obligaţia de întreţinere existentă între rudele fireşti sunt
aplicabile şi în cazul rudeniei rezultate din adopţie [a se vedea art. 516 alin. (2) C.civ.];
în alte cuvinte, obligaţia de întreţinere este specifică relaţiilor de familie;
• prin excepţie, obligaţia de întreţinere este reglementată şi între alte categorii de
persoane, asimilate de legiuitor relaţiilor de familie (spre exemplu, obligaţia de între­
ţinere între foştii soţi, obligaţia de întreţinere aparţinând moştenitorilor etc).
Caractere 1. obligaţie legală;
juridice - se datorează şi există numai între persoanele expres prevăzute de lege, în cazul în
care sunt întrunite condiţiile prevăzute de aceasta (art. 513 C.civ.);
- orice alt acord intervenit între părţi constituie o obligaţie de întreţinere conven­
ţională, rezultând din încheierea unui contract de întreţinere, separat însă de obligaţia
legală de întreţinere;
2. în principiu, obligaţie personală;
- se va stinge prin moartea debitorului sau a creditorului, dacă prin lege nu se preve­
de altfel [art. 514 alin. (1) şi (2) C.civ.];
• excepţie: obligaţia de întreţinere a minorului - moştenitorii persoanei care a fost
obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia
de a o face sunt ţinuţi, în măsura valorii bunurilor moştenite, să continue întreţine­
rea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai
cât timp cel întreţinut este minor [art. 518 alin. (1) C.civ.];
3. obligaţie incesibilă;
- dreptul la întreţinere nu poate fi cedat pe cale convenţională, neputând face, deci,
obiectul unei cesiuni de creanţă [art. 514 alin. (3) teza 1 C.civ.];
4. obligaţie insesizabilă;
- dreptul la întreţinere nu poate fi urmărit de creditori decât în anumite condiţii
prevăzute de lege [art. 514 alin. (3) teza a ll-a C.civ.];
5. obligaţie la care nu se poate renunţa;
- nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul său la întreţinere (art. 515 C.civ.);