Drept Penal

1.1. Determinați întrebările care trebuie să răspundă pentru stabilirea

limitei care desparte comportamentul flirtant de comportamentul
caracteristic hărțuirii sexuale.
În situația dată comportamentul flirtant răspunde la întrebarea acțiunii propriu-
zise, și anume, flirtul este o acțiune pozitivă, lipsită de aplicarea constrângerii și
șantajului. Flirtul nu impune acțiuni propriu-zise de hărțuire, în momentul în care
comportamentul caracteristic al hărțuirii sexuale, reprezentat în articolul 173 Cod
Penal al Republicii Moldova este opusul total al flirtului, care include în sine un
comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori
creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau
insultătoare cu scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte
acţiuni cu caracter sexual nedorite, săvîrşite prin ameninţare, constrîngere, şantaj.
Astfel, comportamentul flirtant reprezintă acțiunea inocentă și pozitivă, care nu
obligă și nu prezintă consecințe periculoase pentru ambele părți, în timp ce
hărțuirea sexuală în mod direct este fapta ilegală ce prezintă șantaj, comportament
inadecvat și umilitor.

1.2. Dezvoltați ideea conținută în art.116 și art.118 CP RM cu referire la

art.171 CP RM.
Răspunderea penală pentru violul presupunând constrângerea psihică se aplică,
inclusiv, in cazul în care amenințarca cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității
corporale sau a sănătăii a constituit calea de înfrângere a rezistenței opuse de
victima violului.
În acest caz, reieşind din dispoziția art. 118 CP RM, nu este necesară calificarea
suplimentară a faptei conform art.155 CP RM.
Dacă însă amenințarea cu omor ori cu vătămarca gravă a integrității corporale sau
a sănătății a fost expusă după săvârşirea violului (de exemplu, pentru a face
presiuni asupra victimei ca aceasta să nu-l denunțe pe făptuitor), fapta trebuie
calificată conform art.171 și 155 CP RM.
Aşadar, comun pentru constrángerea fizică și constrângerea psihică este că
împotrivirea victimei la raportul sexual este înfrântă prin producerea unui rău, a
cărui amplificare nu poate fi evitată decât prin acceptarea raportului sexual.
Aptitudinea acestui rău de a constrânge (adică de a o face pe victimă să nu-şi mai
poată dirija acțiunile, să nu mai poată fi stăpână pe propriul corp) se apreciază în
fiecare caz concret, în funcție de circumstanțele în care s-a exercitat constrångerea,
precum și de posibilitățile reale ale victimei de a opune rezistență.

După examinarea celor trei modalități normative ale acțiunii adiacente din cadrul
infracțiunii de viol, consemnăm că aplicarea răspunderii conform lit.g) alin.(2)
art.165 CP RM (care presupune săvârşirea prin folosirea violului a infracțiunii
specificate la alin.(1) art.165 CP RM) exclude necesitatea calificării suplimentare
conform art.171 CP RM. În acest caz vom aplica regula stabilită la art.118 CP
RM, potrivit căreia calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte și
un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele
faptei prejudiciabile săvârșite.
La lit.b) alin.(2) art.206 CP RM, traficul de copii presupune abuzul sexual sau
violența sexuală. Prin „abuz sexual sau violență sexuală" trebuie de înțeles violul.
În această ipoteză, nu este necesară calificarea suplimentară conform art.171 CP
RM.

1.3. Decideți asupra soluției de încadrare în ipoteza întreținerii de către

nepot a raportului sexual, prin constrângere, cu bunica care locuiește în
aceeași casă.

În adresa ipotezei întreținerii de către nepot a raportului sexual, prin constrângere,

cu bunica care locuiește în aceeași casă se aplică art. 173 Cod Penal al Republicii
Moldova, cu privire la hărțuire sexuală:
” Hărţuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau
nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută,
ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare cu scopul de a
determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acţiuni cu caracter sexual
nedorite, săvîrşite prin ameninţare, constrîngere, şantaj,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu
închisoare de pînă la 3 ani.”