Principiul contradictorialităţii și «egalității de arme» în procesul civil

Noțiune

Contradictorialitatea reprezintă un principiu fundamental, atât al dreptului

procesual civil, cât şi al dreptului procesual penal, în sensul că în temeiul
acestuia, părţile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe şi
să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care
depinde corecta soluţionare a procesului. El este exprimat prin adagiul audiatur
et altera pars – să fie ascultată şi cealaltă parte, rezumând esenţa întregului proces.

În mod sugestiv s-a arătat că, „în realitate, principiul este un set de drepturi şi
obligaţii, pentru instanţă şi pentru părţi, gândite astfel încât, în desfăşurare, să
confere dialogului judiciar echilibrul de dorit pentru reuşita judecăţii”.

Art.26 Contradictorialitatea şi egalitatea părţilor în drepturile

procedurale
(1) Procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi
egalităţii părţilor în drepturile procedurale.
(2) Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît
părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula,
argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele
susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane,
de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are
legătură cu cauza dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra
iniţiativelor instanţei.
(3) Instanţa care judecă cauza îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea,
creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru
cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale cauzei.
(4) Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată prin lege şi
se asigură de către instanţă prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi
adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei
asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încît nici una dintre părţi să nu
fie defavorizată în raport cu cealaltă.
 Trăsături

Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o

componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părţilor aflate
pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune
concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea
pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuţie reprezintă rezultatul iniţiativei
părţilor ori al judecătorului.

Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanţa de judecată are
obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept apărute
în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul. Vor fi puse în discuţia
părţilor excepţiile, cererile, împrejurările de drept şi de fapt invocate, instanţa
urmând a-şi întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii
contradictorii a părţilor.

Astfel, se vor pune în discuţie cererile de amânare, cererile de modificare a cererii

de chemare în judecată ori cererile de introducere în cauză a terţilor.

Se poate afirma că principiul contradictorialităţii primează faţă de principiul rolului

activ, instanţa neputându-se pronunţa fără a asculta poziţia părţilor.

Manifestari
La etapa scrisă a procesului contradictorialitatea constă în prezentarea cererii de
chemare în judecată de către reclamant şi depunerea referinţei de către pîrît, prin
intermediul cărora părţile îşi aduc la cunoştinţă reciproc pretenţiile şi obiecţiile lor,
arată probele pe baza cărora îşi întemeiază susţinerile.
La etapa dezbaterilor contradictorialitatea se manifestă şi prin faptul că
preşedintele şedinţei dă cuvînt ambelor părţi pentru a-și expune opinia cu privire la
toate circumstanțele de fapt și de drept importante pentru cauză şi asupra
inițiativelor instanței.

Contradictorialitatea mai presupune că încuviinţarea probelor de către instanță în

şedinţă de judecată se face după ce părţile se pronunţă asupra admiterii lor.
Contradictorialitatea opune clar şi reuneşte totodată părţile în proces, deoarece
niciuna dintre părţi nu poate face nimic în instanţă decît sub privirile celeilalte
părţi.
Contradictorialitatea reprezintă trăsătura de bază a procedurilor contencioase și
lipsește în cadrul procedurilor necontencioase. Dacă principiul disponibilității se
referă mai mult la obiectul litigiului, atunci principiul contradictorialității se referă
la procesul de probațiune.

Egalitatea de arme

Egalitatea părților prevede ca fiecare parte implicată să beneficieze de o

posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul său, în condiții care să nu-i
poziționeze într-un dezavantaj substanțial vis-à-vis de parte litigantă adverse.

În timp ce "egalitatea părților" denotă în esență capacitatea procedurală egală

pentru a susține cauza, de obicei, acest principiu se suprapune cu
principiul ,,contradictorialităţii - acesta din urmă se alătură în conformitate cu
înțelegerea destul de limitată a Curții în ceea ce privește accesul la probe și
cunoașterea lor - iar în baza jurisprudenței consecvente a Curții nu este clar dacă
aceste principii, de fapt, au o existență independentă, unul față de altul.

Se poate constata cu siguranță că problemele cu caracter de non-divulgare a

probelor către organele apărării pot fi analizate atât din punct de vedere al cerinței
ce impune caracterul contradictoriu al procedurii (capacitatea de a cunoaște și de a
evalua probele în fața judecătorului) cât și din punct de vedere al asigurării
egalității părților (capacitatea de a cunoaște și evalua probele în condiții egale cu
partea adversă).