Sunteți pe pagina 1din 183
OBIECTUL, PRINCIPHLE - ' SI METODELE PSIHOLOGIEI I, OBIECTUL PSIHOLOGIET 1. PSIHICUL — CA OBIECT DE STUDIU AL PSIHOLOGIEI Prin stiinta psihologica se realizeazd o maxima apropiere de specificul uman si sociouman, psihologia afirmindu-se ca stiinfaé centrald despre om si relatiile interumane. Psihologia (de la psiche si logos — vorbire, cunoag- tere, stiin}%) ocupa Jocul cel mai important in studiul omului ca fiin}a social& ce participa la culturd,-intrucit prin sistemul s&u psihic omul isi stabileste insusirile sale definitorii ca fiinta ce-l deosebeste esential de celelalte fiinte de pe planeta noastra, In decursul timpurilor, dovedindu-se asem&narea cu animalele, dar si deosebirea radicalé de acestea, omulvi i s-au recunoscut ca insusiri distinctive, capacitatea de a-si produce singur mijloecele de existenta, calitatea de membru al societatii si produs al istoriei, calitatea de participant la cultura cu care se inzestreaz&, accesul la semnificafii, la simbolismul verbal si, in consecin{a, lo ilumingrile constiinjei, dezvoltares spiritual prin insu- sirea si producerea de valori, capacitatea de gindire care permite co inointe de a actiona in fapt, omul s&-si proiecteze in minte scopurile si planurile, ratio- nalitatea ‘si cugetarea, vointa si sentimentele superiaare $.a.m.d. Este cunoscut& expresia despre om ca o ,trestie cugetiitoare“ ce sem- nificd, pe de o parte, apartenentafirava la seria organismelor gi, pe de elta, neli- mitatul potential psihic ce-] transforma pe om nu numai in mostenitor pri- vilegiat al naturii, ci si in stapin al acesteia, transformator al lumii si creator al propriilor condifii de existenti. Aceste calitati se dezvolta la fiecore prin intersectia dintre natural, respectiv, creierul omenese cu dotatia sa excepfio- nala si socio-culturalul in care fiecare se implicA-gi prin care existé omeneste. Nu ne vom referi aici la conditiile si cadrele socioculturale fara de care potentialul uman nativ nu se poate realiza, Ne limitam in a observa c& princi- palele note definitorii, ale umanului se prezinté nemijlocit tntr-o forma psihicd spirituald si poarta astfel de denumiri, cum sint: gindirea, vointa, imaginatia creatoare, constiinfa, personalitatea si totodata sufletul, spiritul,duhul etc. 3 Stnt termeni cuo existenj& multimilenara gi care rezulta din efortul oamenilor tuturor timpurilor de a se regisi pe.sine in lumea in care traiesc si de a cu- noaste, nu doar lumea inconjuritoare, ci de a-gi cunoaste gi propria -fiinta, in ceea ce are ea esential. In fapt, cunoasterea lumii si cunoasterea de sine sint legate una de alta, se impletese, intrucit au un termen comun — insasi cunoag- terea efectuata, cu mijloace psihice, de‘omenire gi de fiecare om. Se adaugh 5! preocuparea vie a fiecdruia de a sti, de a afla cine este, ce rost are si cum poate fece pentru a deveni cit mai va i * loros. : Tn aceste conditii, atit din motive practice, cit si din motive ce fin de sensul vietii omenesti ietii in societate, preocuparile gi interesul pentru fenomenele Sufletesti si pentru porfectionarea conduitei umane, s-au dezvoltat din cele mai vechi timpuri, cu mult inaintea clarificrilor pe care le-a adus stiinta. De aici, o situatie paradoxala exprimata in faptul c& sub aportul preocupdrilor psihologia este strdveche, pe cind in ordinea constitui slintifice psihologia este 0 disciplind de daté recenté, tinind de preliminariile $i incepu- turile secolului al XX-lea O dovada de netagaiduit a considerarii strvechi a fenomenelor $i rele- tilor psihice, a faptelor de conduitd o constituietermenii uzuali fixati in limb& de secole gi milenii si care nu rezulta din elaborari stiintifice ci, din experienta social& gi umana. Dictionarele oricarei limbi dezvoltate, cum este si limba roman, includ astfel de termeni, cum sint: simfurile, senzafiile, impresiile, vederea, auzul, gustul, mirosul, tactul, imaginile, reprezentarile, injelegerea, emojia, sentimentul, voinja, trebuinja, motivul, scopul, memoria, fantezia, deprin- derea, tndeminarea, capacitatea, firca, cugetarea, chibzuinja, harnicia, talentul, mintea, suferinfa, durerea, desteptdciunea, istetimca etc. Daca ar fi si nu ne limitém la termenii de bazd si sa extragem din dictionarul limbii romane tofi termenii care se refer la diverse feluri de emofii, sentimente, trisdturi de caracter, actiuni si moduri de actionare, comportari si tipuri umane, lista er putea si ajunga la cifre de ordinul miilor. Rezulta din aceasta, ci asemenea biologiei sau fizicii gi psihologia dispune de un esafodaj de cunostinte empirice, avind -denumiri corespunzitoare in limbajul curent. Deschizind o carte de literatura intimplator, se. intilnesc in text inevitabil, o multime de termeni ce semnifici fenomene psihice si actiuni. Un filosof contemporan arta ci omul trajeste intr-o tripli lume: intti lumea obiectiva, apoi lumea simbolurilor si a semnelor gi, in sfirgit, lumea subiectiva a sensibilitifii si activititii mintale, Este evident cd aceste lumi se intercoreleazf in viata fieciruis. Daci cerem elevului ce parcurge aceste rinduri si relateze despre cele petrecute in ziva respectiva, oe i s-a Intimplot, ceo facut, ce a simfit, ce a vazut, ce a gindit din momentul th core si-a intre- rupt visele, 8-2 trezit, s-a pregatit pentru a pleca la seoold, ce a vizut, auzit pe drum, cu cine s-a intilnit, in ce stare emofionsla era cind a intrat in clasa, cea aflat de le profesor si colegi, ce hotariri » luat, ce a Infeler din lectiile mai grele etc., el inevitabil va recurge la termeni cu semnificafii psihologice gi comportamentale, pentru ca toata viata 51 activitatea sa este un sir de 4 interectiuni, intre el, ca Subiect uman gi lumea faconjuratoare, In care: ceilalfi oameni cu care intrefine relatii sint factorii cei mai importanti. Filosofia porneste de la relatia fundamentalé dintre subiect gi obiect. Subiectul este cel care actioneazd, cunoaste, se orienteazd dupa valori. Psihologia nu se limiteaza la categotiile filosofice intrucit este o gtiin}a pozitiva (referi- toare la fapte), care-gi propune si deserie si, pe cit posibil, si explice fenomenele psihice si comportamentul uman, sa descopere structurile gi perticularitagile subiectului, luat ca personalitate. Pentru aceasta, psihologia generalé pune la dispozitia celui ce o studiazi un ansamblu de cunostinfe fundamentale ce servesc pentru identificarea, analiza si explicitarea activitatii psihocomporta- mentale. Amintim. ci {n centrul preocuparilor psihologiei sint: procesele psihice, comportamentul 5i personalitatea cu particularitatile ei. In ansamblul disciplinelor psihologice se regasegte un grup de concepte general velabile si care sint implicate in orice analiza stiintificd, aga cum sint atomul si molecula in fizicd si chimie, celula si adaptarea in biologie. Pentru psihologia contemporana, unitatea de bazd este acfiunea, care porneste dintr-um impuls lduntric, este orientata cdtre un tel si este definita prin factura sau modul ei de organizare. Activitatea reprezintéd un ansamblu sau un lang de acfiuni. Modul specific al comportamentului_uman cere este dirijat_mintal_gi_vizeaza_interventii_in ambian{a, transformari, modificdri de situa{ii, este activitatea. Termenii de actiune si activitate, nu se referd insi numai la ceea ce este éxtern gsi observabil \motricitate, vorbire, ges- tick), ci gi la fenomenele interne, subiective (renzoriale si intelectuale). Exista deci, acfiuni interne si o activitate mintala care ajunge pind la desfasurari complexe. Cind activitatea psihici, bezaté pe anumite functiuni, de core dispune, psihologic, subiectul, se desfasoara in mai multe faze gi este specia- lizata atunci sintem in prezenta unui proces psihic Privit din eferd, procesul psihic presupune 0 succesiune de stdri. Sint/ins& i stiri care pot fi si auto- nome. In fiecare moment subiectul se afl intr-o anumita stare, ce trebuie si fie luatd in considerare (incordare, relaxare, veghe, somn, mobilizare, demobilizare, concentrare, si, de asémenea, numeroasele stiri emotionale bine cunoscute). Conceptul de proces psikic, are o insemndtate centrald. Acesta este specializat prin functia pe care se reazem& gsi mai ales prin modul de operare gi continutul sau informational. Operatia se defineste la diverse nive- luri putind fi senzomotorie sau intelectuali. Operatia se defineste ca un demers specific de deplasare $i transformare (asociore — disociere, selectie, reunire sau separare, punere in corespondenta, diferentiere si stabilire de asemaniri, simbolizari, retentie, reactualizare, concentrare focali, anticipare, orientare spre scop etc.) Este important sé se infeleagd c&, orice demers psihic are o baz functionala si operajionala gi dispune de un continut informational specific. Informafia a devenit un termen general in stiintel plara rmine ins& informatia de ordin psihic. Vor avea informatiei care este relatia dintre un stimul-sursa si un receptor ce le moderne, Exem- In vedere prototipul codific& 5 si reproduce subiectiv’ prin decodificare stimulul originar. Am putea ‘Spune & informafia este 0 modelare a ceva prin mijloacele subiectului care ajunge la un model subiectiv al faptului sau relafiei obiective. La nivelul perceptiei lucru- rile sint mai simple intrucit un obiect vizut este modelat printr-o' imagine - vizualé, Existé insi mase de informatii supuse unor codificdri mai tnalte, ce presupun informafii despre informayii, implicind operatii superioare de pre- lucrare si elaborare a informatiilor, cum este in dazul gindirii, Cu aceasta ajungem la un alt concept si anume acela de structurd. In mod curent se infelege prin structura un mod stabil de organizare a unui obiect sau feno- men, cum ar fi scheletul de beton al unei constructii sau, dispozifia organis- mului dup& aparatul osteomuscular ‘sau, tipul de constructie a frazei intr-o limba, dup regulile ei gramaticale etc. In ordinea psihocomportamentala termenul este larg utilizat, desemnind, de exemplu, structurile sau configu- rafiile perceptive (modelul schematic al figurii umane sau oricarui alt obiect), schemele intelectuale, organizare emotionald, modalitafile logicii gi stilului cognitiv, dispozitia trisiturilor de caracter gi altele. Revenim incd 0 dat& la procesele psibice ca activitati multifazice, specializate. Exist&é 0 schemd generala de definire a lor, prin urmiatorii trei parametri: 1) conginut informa- fional, privind anumite laturi ale realitatii lumii si propriei fiinfe; 2) functii gi strycturi operafionale, specifice, prin care procesul (percepjie, gindire, me- morie, imaginatie, emofie) se realizeaza; 3) modalitafi subiective $i comporta- mente corespunzatoare, caracteristice pentru acel proces, cum sint imaginea primari pentru perceptie, imaginea mentalé- pentru reprezentare, ideea * pentru gindire etc. De la inceput trebuie si aritim ci procesele psihice nu actioneaz& separat, unul de altul'si succesiv asa cum sint expuse, din motive didactice, in manvalul de fafa. Aga cum in organism toate procesele vitale sint intercor late, interdependente gi implicate simultan, tot asa se intimpla gi in actiw tatea psihicd. Intr-un simplu act de observatie, bazat pe percep fia unui eveni- ment, se implica si limbajul cu ajutorul ciruia-denumim gindirea ce ne per- mite si infelegem, si interpretam si poate ne pune Intr-o situafie préblematicé, gindire care apeleaza la resursele memoriei si se prelungeste prin imaginatie, faptul observat cu atentie provocind si un ecou emotional gi prilejuind o decizie-voluntara. Fiecare proces psihic participa la sistemul psiho-comporta- mental uman gi se prezinta ca un subsistem. Procesele sint dispuse la diverse niveluri ierarhice si se afl intr-o continua interactiune. Infrastructura siste- mului psihic uman (S.P.U.) constituie personalitatea in sensul ej réstrins, In aceasta viziune sistemica intre psihismul subiectiv si comportament sau activitatea externa este o legitura indisolubila, cu interdependente gi treceri reciproce. _ In fond, obiectul stiingei psihologice este sistemul psihic uman si, deci, ansamblul fenomenelor st structurilor psihice si comportamentale, care stint supuse ei clasificdri riguroase, sint descrise $i explicate prin dezvdluirea variatelor un J legi obiective ce le sint proprit. 2. RAMURILE APLICATIVE ALE PSIHOLOGIEI Incé de la inceputurile sale, psihologia s-a aplecot asupra studierii par- ticularitatilor comportamentului uman implicat in cele mai diverse tipuri de activitati si domenii. In felul acesta au aparut ramurile sale aplicative cu pregnante sarcini de ordin practic, ameliorativ. Cele mai cunoscute ramuri aplicative ale psihologiei sint urmatoarele: psihologia copilului (care studiazi evolutia psihici a copilului de la nagtere ping la maturitate, particularitatile de virsté gi individuale ale copiilor gi adolescentilor) ; psihologia pedagogicd (interesata de studiul bazelor psihologice ale instruirii gi educdrii copiilor, adicé ale insugirii cunostintelor, formarii priceperilor, deprinderilor ® ale personalitifii, ale fundamentarii psihologice a-metodelor de invajimint); psihologia_muncii: (studiazi adaptarea omului la masini, la meseria sa, dar si utilizarea masinii in functie de particularitatile psihice ale omului in vederea cresterii productivitatii muncii); psihologia sociald $i organizationala (studiazi relotiile om-om in cele mai diverse situafil §i contexte sociale); psihologia artei (studiaza particularitafile psihologice ale percepfiei si creafiei artistice); psihologia medicald si cea patologicd (stu diaza posibilitatea recuperdrii personalité{ii umane in condifiile tulburarii ei). La acestea se adauga gi altele cum ar fi: zoopsihologia, psihologia diferenfiald, psihologia militard, psikologia judiciaré, psihologia sportului, pentru ca mai - recent s& putem vorbi chiar de o psihologie‘a zborului sau psihologia cosmica. Intre psihologia general si ramurile sale aplicative exist -relatii de strinsi interdependenta. Studiind legile fenomenelor psihice, psihologia gene- rald oferd o baz solida pentru rezolvarea problemelor de ordin practic, gi invers, solutionind problemele practice prin ramurile sale aplicative, ea “isi poate extrage gi fundamenta, din punct de vedere stiintific, adevarurile sale mai generale cu caracter de lege. Studiul psihologiei este util nu numai pentru faptul ci ne furnizeaz’ cunogstinje despre 0 nou& categorie de fenomene (despre cele psihice), gi cd pe baza acestor cunostinje putem interveni si ameliora sau optimiza cele mai diverse activitafi ale omului, dar si pentru faptul et pe baza acestor cunos- tinfe omul {si poate cunoaste propriile sale capacita{i sau limite gi, In con- secinta, poate lua masurile corespunziitoare fie de intdrire si amplificare a primelor, fie de ameliorare sau chiar de inlaturare a ultimelor. Cu alte cuvinte, psihologia oferd temeiuri educatiei si totodatdé asigura posibilitatea trecerii de la cunoastere la autocunoastere, de la educazie la autoeducafie, de la reglare Ja autoreglare, de la control la autocontrol. TEME DE CONTROL a. In afara termienilor din text, dati si alfii care denumesc in limba roman& procese, funcfii si insusiri psihice. 2, Exemplificafi si analizali deosebirea dintre subiectiv si comportamental. 3. Ardtafi interdependenja dintre psihologia generala, psihologia copilului si psihologia pedagogica. If, PRINCIPILLE INTERPRETATIVE SI EXPLICATIVE ! ALE PSIHOLOGIEL STINTIFICE ey 4. Neindoielnic,/ psihicul uman, “constiinfa congtituie cel mai complex fenomen din univers. JAceasta cu atit mai mult cu cit, in intimitatea‘sa subiec- tiva, psihicul nu poate-fi exploatat asemenea unui obiect sau fenomen fizic, a unei substante chimice sau chiar a unei functiuni fiziologice. S-a spus de aceea ca psihicul este inefabil, imponderabil, ci se prezint ca o traire subiec- tivd, subtila, ideala. In acelasi timp, stiintele au demonstrat faptul ca orice fenomen subiectiv are cu necesitate un substrat fizico-chimic si se bazeaza nemijlocit, pe procese neurofiziologice. Referindu-ne la creier, care reprezinta cea mai complex gi desavirsita forma de organizare a materiei, amintim ca in cele 24 miliarde nevroni ce-l alcdtuiesc se constata relatii simple, mecanice si toata varietatea fenomenelor fizice intrunite intr-un sistem biofizic'si, de asemenea, cea mai complexa si original procesualitate chimicd (care este studiata de o disciplina speciala a biochimiei). In ce priveste neurodinamica sau fiziologia cerebrala, ce implica si depaseste fenomenele fizico-chimice amintite, lucrurile ojung la un virf de complexitate, pentru descifrarea cdreia probabil mai sint necesare secole de investigatii. Fenomenele subiective, constructiile mintale ale gindirii si fanteziei sint indisolubil legate de biosistemul cerebral. Este adevarat ins& c& sub raportul confinutului ele nu izvorisc din creier, aceste continuturi nu sint simple emanatii ale creierului ci, sint dependente de mediul inconju- rator, de relatiile si activitatea sociala si de fondurile culturale Ja care a ajuns epoca si de care individul beneficiazi prin invitare. Strins legat de toate componentele organismului, creierul omenesc, aparut in urm& cu cel mult 1 milion de ani, a fost precedat de aparitia viefii pe Terra, cindva, in urma cu 1—2 miliarde de ani, planeta noastri avind o virsté de 4—5 miliarde de ani, fafa de circa 6 miliarde ani, de cind dateaza soarele in sistemul nostru galactic, cruia i se presupune o virsté de 15 miliarde ani: Rezulti c& toate potenfialitajile acestui cicla de dezvoltare sint cumulate in creierul omenese prin care in cadrul social-istoric, omul ajunge la constiin}a. De accea, sa afirmat ef, psihicul uman, constiinja reprezinta efectul ultim. si suprem al dezvoltarii universale, Nu putem insi objine explicajii asupra acestui feng. men doar printr-o confruntare directa cu el, ignorindu-i preliminariile, sub, stratele materizle, conditia vietii, cadrele de mecanism social si cultural, Tocmi pentru aceea, ca orice stiinfé moderna si mai mult decit orieare alta, psihologia apeleaza la resursele altor stiin{e, incepind cu fizica gi termining eu sceiologio, ceea ce presupune 0 abordare pluridisciplinard. Desigur, datele neurofiziologiei ofers psihologiei un suport indispensabil. Este inst necesas s&§ consideram lucrurile intr-un cadru mai lorg biologic gi sociocultural. 2. O categorie fundamentala a biologiei este adapterea, prin care se denvmese toate demersurile ce asigura reechilibrarea: si echilibr ‘area Organis.+ 8 mului cu mediul. La omul social, adaptarea are un caracter activ $i mijlocit, astfel inclt nu doar organismul se ajusteazi Ja mediu,.ci gi natura, transfor- mata de oameni, se ajusteaza la conditiile de viata omeneasca. In acest proces, psihicul, dezvoltat pina la constiinta, indeplineste un rol esential. Munca transformativa este solidord cu functiile constiinei. Aceste performante ale speciei ‘umane au fost precedote de evolufii ale comportamentului gi psihis- mului elementar la toate celelalte speci preurmane. Orice vietuitoare pentru a se adapta, conservindu-si existen{a, dobin- dindu-gi brana gi reproducindu-si specia, trebuie s& dispun’ de capacitatea de a reactiona la stimuli din mediu gi totodata la cei dinléuntrul organismu- lui, reusind, astfel, de a se orienta in ambianji. ‘Organismele inferioare dispun de excitabilitate global. Inci pe trepte inferioare apare sensibilitatea,, sem- naliziri tactile, gustative, olfactive, vizuale, auditive, semnalizari complexe, perceptive iar pe treptele evolutiei animalelor superioare se ajunge gi la inteligenja senzoriomotorie. Dac este suprimati activitatea organelor de sim}, nu mai este posibili adaptarea gi deci viaja. In stiintele biologice se face distinctie intre viata vegetala interna gi viata de relatie. Comportamentul si, legate deacesta, instinctele, semnelizarile senzoriale, reactivitatea emofionala si toate actele psihice, dezvoltate !a om, constituie modalitaji superioare ale viefii de relafie. Tocmai in virtutea dez- voltarii psihice superioare solidare cu activitatea transformatoare, oamenii reugesc si acomodeze natura conditiilor lor de viati. Fiind 0 modalitate sau un compartiment de virf al viefii de relatie, psihicul uman tsi demonstreaza rolul vital gi totodata este atestat faptul ci sub un anumit unghi psihicul nu este altceva decit 0 componenta 0 vietii in genere. 3. In legitura cu aceasta trebuie pus’ gi propozitia cunoscuta ,,psihicul este funcfie a creierului“. Aceasta propozitie care are valoare de principiu trebuie si fie in primul rind injeleasa in sensul inseparabilitafii dintre feno- menele prihice, subiective ca si demersurile comportamentale si creier, ca organ principal al vietii de relatie, cu functii dg coordonare a raporturilor dintre organism si mediu. Perturbarea proceselor cerebrale, traumele sau focarele de infecfie, intoxicafiile sau alte anomalii in chimismul cerebral, anibileazé sau perturba procesele psihice si céndifia de personalitate. Infir- mitatile sau perturbirile psihologice sint intr-o anumita masurd dependente gi de locul in care regimul normal de funcfionare a creierului este afectat. Drogurile, fiind o experien{a trista si ruindtoare, oferi totusi dovezi relevanta in sensul unitafii dintre neurodinamica si starile psihice. San&tatea mintala depinde de regimul normal de funcjionare al creierului si tuturor celorlalte componente ale organismului de care creierul este legat. Nu trebuie si ignoriim faptul c& principalul este orientarea in mediu si echilibrarea cu mediul. Continuturile viefii subiective nu-gsi au izvorul in creier, ci in lumea obiectiva. Creierul este un aparat extrem de complex, care face, 1n condifii normale, posibilé cunoasterea, reglajul voluntar, antici- ale neurofiziologiei care in secolul area gi previziunea. Sint demonstra‘ ae touthal i Tarepistat descoperiri foorte importante, cum sint cele privind reflexele gi sistomole de reflexe, semnolizarea, funchia activatoaree sistemu'u! reticular, specializarea emisforclor cerebrale g.a. S-a ajuns pind Ja. inter- pretarea creierului ca un calculator viu, dezvoltindu-se astfel neurociberne- tice. Totodata,experientele clinice de mare tehnicitate privind reanimarea (un sistem de intervenfii care readuc la viata pe cei ajunsi in stare de moarte clinicd), dovedese frogilitatea functionali a ,egregatulvi* cerebral. S-a con- statat ci, daci reanimarea nu intervine in minutele ‘consecutive decesului, ea nu reugeste, sub raportul restabilirii normalitafii psihice, gi aceasta din cauza faptului ci prin incetarea circulatici sanguine gi a anoxiei (lipsa ox genului), in masa cerebrali se produc modificari chimice ireversibile. Cele- lolte organe au o rezisten}a mult mai mare gi pot fi repuse in functiune dup& 1—2 ore. Restobilirea functiei unui organ sau a creierului nu inseamna insa c& functia e-a desprins de organul respectiv, si-a luat zborul gi apoi a revenit. Dac& inceteazad bataile inimii gi, epoi (prin masaj electronic, pind nw sint degradate fesuturile), acestea sint reluate, nu inseamni cA pulsatile ‘s-au separat de cord gi apoi au fost rechemate. Intre organ gi functie este un raport de indisociabilitate. Sé nu uitém ins& ci psihicul indeplineste functii adaptativ- relationale. - 4, Epistemologia sau teoria cunoasterii, este preocupaté in principal de valoarea de adevar (corespondenta intre subiectiv $i obiectiv) a cunoag- terii individuale gi sociale. Psihologia, de asemenea, este interesaté in a da r&spunsuri la aceeagi intrebare privind validitatea confinuturilor la care ajunge activitatea psihici. In legitura cu aceasta s-a sustinut ci psihicul, constiinja reprezinta ,reflectarea subiectivé a lumii obiective*. Aceasta afirmatie este ins& prea generala si nediferentiata, intrucit cunoasterea se refera gi la fiinta proprie, se efectueazi procesual, cu mijloace de care dispune subiectul indi- vidual in conditiile unci anume culturi si sub imperiul unor mentalitati si eredinte cu larg& r&spindire sociala: Istoria ne demonstreazi c& asupra aceloragi obiecte, cum sint soarele gi planeta noastra, mineralele si viejuitoarele, omul gi societatea, du fost - formulate diferite gi variabile opinii. La nivel intelectual intervine o alt& situafie decit cea privind semnalizarea senzoriali nemijlocit&a. Fapt este c& procesul cunoagterii nu intervine intro confruntare simpli dintre individ gi naturé, ci este mijlocit de tot ceea ce solicitd si ofer& sistemul sociocultu- ra] in care subiectul se integreaza gi pe care-l reprezinta. Adevirul este intot- deauna relativ, partial gi contaminat cu iluzii gi erori, Pentru a trece dincolo de aparenfe, subiectul preia modelele explicative ale culturii sale si este foarte activ, formulind ipoteze gi scrutind experienja sa gi infaptuirile epocii sale, Practica este foarte importanta in tripla sa functie de izvor, baza. si criteriu ~~ de yverificare a cunoasterii. Tot aga de important& este gi corectitudinea lo- 10 gitk a construcfillor cognitive. In aceste condifii este mai bine sk utiliza concepte moderne, care permit o analizi implicind evaludri cantitative 5 calitative, cum este conceptul de informal . Intotdeauna informajia presu- pune raporturi dintre “subiect $i obiect, stimulafic 5 receptie, codificdri gi re- codifictri, modelare prin preluordri ale informatie! Ja diverse niveluri, n final ajungindu-se Ja decodificari Nemantice (generatoare de ingelesuri). vi a informatie: jmplic& 0 combinatoricl, Prelucrarea secundaria §i tertia ic rn F Te (cur sint concluziile sau ipotezele generind noi complexe informations B plismuirile fanteziei), astfel ineit Tetemul psihic uman de fiecare data poate i decit @ avut la punctul de pornire. tiintei. produce Ia ,finis* mai multe jnformati Tn toate acestea rezida ceca ce clasic Se denumea activism al cons! Nu se poate insi susfine of informatiile, ce presupun un izomorfism (asern’- nare, analogie) intre situafiile obiective si modelele subiective, se redue numa! Ja astfel de finale constructii ipotetioe. Constiinta umoni este in acelasi timp reproductiva gi creatoare. Intre aceste doua loturi este o leg’tura de interde- s. In ordinea tehnicd, de pildd, nu este posibil ca proiectele creative, prestipunind 0 médelare $i ‘mbinatoricd original si contrazic& flagrant legile obiective ale fizicii. Mai degrabé, pentru reugita este nevoie de 0 uti- lizare si imbinare ingenioasé a legilor Sbiective si datelor realitatii. Cit pri- vegte ereatiile oftistice, acestea urmeazi vn curt aparte privind valorile stetice gi alte condifii ale constructiilor simbolice. Combinitile si constructiile informationale, cu un grad voriabil de ibertate, sint posibile datorita constituirii de operatii, grupuri gi structuri operatorii prin care informatiile acumulate sint prelucrate si reorganizate. Structurile operatorii se pot transforma de la un conjinut la altul gi sint specializate in sensul preocupirii, elabordrit intelectuale (logice si rationale), a memoririi sau imagintrii ete. Toate procesele psibice stnt $i procese informa- tionale cu baze operafionale specializale. 5, Observiim insi c& omul nu se naste cu un sistem psihic gata constituit, ci, de exemplu, nu dispune de la inceput de cunostinfe, de sentimente supe- rioare si de vointi. Toate agestea depind de condifiile dezvoltarii in cadrul societatii, si de activitatile pe care le desfigoard, de relatiile in care este penien| prins. Pentré a se pune in evident rolul condifiilor dezvoltarii in societote se invoc’, de regula, cazurile »copiilor-lup* care dacd de la o virsta fraged& s-au pierdut In naturd, crescind impreund cu animalele, nu ajung prin forte proprii s& se formeze ca oameni care gindesc, dispun de cunostinje, se caléu- zese dupa scopuri. Regisiji dupa un numir de ani ei nu prezinta caracteristici ale conditiei umane si par aifi niste animale ce se comporté asemenes celor din specia care i-a adoptat. Dac ei au ajuns la adolescenta, ier maturizarea sistemului nervos a fost depiigit, nici nu mai pot fi recuperafi prin invafare gi educatie. “Aceasta ne demonstreaza rolul socializarii si esimilérii culturii, der nu ne dovedeste ci nu ar exista o ereditate, specific umana, care in conditiile 1 3 et firegti ale existenfei socioculturale si permité parcurgerea ee nil ie constiinfa si persondltate. Animelele nu sint apte de umonizare, jar cope cu un handicap ereditar-nu pot beneficia dectt parfial gi limitat de ele Inv&farii si educafiel. Se stie chiar c& gi in condifiile unei erediti{i norm a existé inegalititi sub raportul sanselor de dezvoltare general gh aH : Cazurile ,,copiilor-lup* dovedesc faptul c& ereditatea umand fu are di valoarea unor premize sau a unui potential ce nu dispune de forfa necesar& pentru a se realiza i dezvolta’ de la sine, in absenja unor conditii adecvate de participare 1a social, de inzestrare cu limbaj gi cunogtinje etc. Inc& de la Darwin se discuta intens despre raportul dintre ereditar $1 dobindit, cu inclinafii variabile citre nativism sau genetism (constructivism). Problema nu consti insi in a stabili un raport, care nici nu poate fi universal valabil, ci in a injelege ci ezistd o unitate si continuitate tntre nativ si construc- title psihocomportamentale dobindite. Dezvoltarea psihicd, intelectual gi morala Presupune 0 intilnire, interactiune si interdependentaé dintre erediter gi dobindit. Valorificindu-si dotatia ereditar’, omul se realizeazi ca om in prima parte a vietii sale (cind tot in virtutea unui program ereditar se produce maturizarea neurosomatic’) prin muncit, activitate si preluarea experientei Socioculturale. Prin urmare, aceasté dezvoltare depinde direct de conditiile epocii, de realizarile gi cerintele istoriei. i Consideraté individual, dezvoltarea psihoiritelectualé gi psihomorala se produce in ordinea interactiunii dintre cei trei termeni: ereditate — mediu — educafie. In aceasta triada se atribuie, de mulfi autori, un rol conductor educatiei si mai ales invatarii, Dezvoltarea psihick nu este insi intimplitoare, ei parcurge de fiecare dat& un drum ce porneste de la psihicul elementar senzorial gi urc& pind la gindire gi constiinja. De asemenes, se parcurge traiectoria de la instincte gi trebuinte fiziologice la trebuinje si motive superioare cu o tnalté cota de valoare. Dezvoltarea parcurge intotdeauna 0 succesiune de stadii ce se ega- loneaza tntr-o ordine ce nu poate fi schimbata. 6. Din cele arditate mai sus rezultad c&: pentru constituirea psihocom- portamentala a omului, decisivd este adaptarea la condifiile de existenza sociala, prin integrare in activitate si tnodjare. Psihologul elvetian J. Piaget areta o& dezvoltarea psihici se infaptuieste inliuntrul procesului mai cuprinzitor, pe care el 1] numeste socializarea copilului. In cadrul procesului de determinare social-istoried desprindem urma- toarele modalititi sau cdi: 1/ stabilirea si dezvoltarea continua a relatiilor de coexistent, de asistenja reciproca si cooperare intre oameni; 2/ adaptarea la modele, scheme de actiune ale practicii social-istorice de la actele motorii, cele mai elementere, Ja acjiunile generale si pind Ja Procesele cele mai > plicate ale productiei cu mijloace tehnice si ale conviefuirii sociale; 3/ insugi- rea limbii gi dezvoltarea continua a tuturor mijloacelor de comunicere socialy- 4] asimilarea treptaté a principalelor elemente din tezaurul de cunogtinge 12. ‘acuimulat de omenire si exefsares, prin instruire gi activitate intelectualé, a , | formelor de gindire logici ; 5/ insugirea cerinfelor existentei sociale si formarea de mctive gi norme de ordin moral, estetic, cultural, foarte importante find tradifiile, moravurile, credintele multiseculare; 6/ integrarea deplin& in sis- temul relafiilor sociale gi asumarea de roluri responssbile in ordines cetafe- | neasca si profesionala. xt In vista sociali, omul scumuleazi o experienté de actiune. practicé, ide cunoastere si respectare a valorilor. Aceasté experienta degi este a indivi dului, nu-i apartine door lui, pentru ci rezulta din interactiunea cu ceilalti. ‘2 © Omul este in acelasi timp produs social gi subiect al istoriei. Este produs intrucit societatea fl inzestreazé cu mijloace ce-l ridic& la nivélul constiintei igi-este creator, intrucit, pe masura acestei inzestrari, ujungind s& gindeascd, si imagineze, si manifeste sentimente gi otitudini, el este capabil de inifiative, aducindu-si contributie Ja viata societafii care l-a generat si de care este legat prin mii de fire O influen cita rela! _ Remijlocita asupra formarii omului gi constiinjei sale exer- concrete in core este prins, grupurile din care face parte. Fiecare -om.parcurge pe firmamentul vietii sociale un drum unic, irepetabil din punct -de vedere al tuturor detoliilor privind dotet itard, imitotia, exersarea, influentele, raportarea la alfii, integrarea in practic& gi cultura. Astfel, con- -istoricd, capaté un caracter particular gi pind la urm& socializarea, prin care se explici formarea personalit&tii, se realizeazi ca un proces de individuslizare. Treptat, determiniirile trec in autodeterminare. Subiectul constient ajunge si-si dirijeze ‘singur procesul propriei dezvoltari. 7. Ca gi in orice stiinta, in psihologie este necesar si se giseasci gi si se demonstreze ansamblul de legi-proprii activitafii psihice si comportamen- tului. In domeniul stiintelor naturii, relatiile necesare si esentiale, cum este aceea de cauzi — efect, se'impun cu evidenti si constituie partea cea mai importanta a obiectului de studiu. In stiintele sociale si umene nu este o alt& situafie, ins uneori legile sint contestate pentru ci nu pot fi toate reduse la modelul de baz al cauzalitajii si pentru c& actiunea legilor este mai relativa gi nu au un caracter asa de imperativ ca in cazul gravitafiei sau magnetismului. Este necesar, de aceea, si ne referim, in cazul particular al psihologiei, ‘la determinism, ca teorie a legilor si explicatiilor stiintifice. Relativitates legilor nu inseamna absenta lor, ci, dimpotriva, este legaté de numérul mare al relatiilor necesore, de multitudines gi varietotea factorilor determinativi ce intervin in unul gi ocelagi fenomen psihic. De pilda, invéijares este depen- denta etit de efortul de injelegere, cit si de numarul repetitiilor memte sé producé efecte de memorare, atit de semnificafia 51 interesul pentru cunog- tinge, oft si de organizares lor sistematicd etc. Un material neinteresant gi nesemnificativ necesita multe si variate repetitii. Daci materielul stirneste un viu interes el poate fi insusit dintr-o. data, fara s& se recurgé la repetifil obositoare. Constataim, deci, c&i uneori legile psihologice ecfioneaza disparat sau chiar se gpun una alteia. 13 Amintim gi de’ varietatea legilor in: psihologie. tn primul Mind, fintnd | seama de carscterul multidisciplinar al Psihologisi, vom porni“de Ia'o serie | de-Jegi mixte cum sint cele Psihofizice, psihobiochimice, paihofiziologice a, de esemenea, psihopedagogice, psihosoc; i i Acestea, apar raporturi legi emofionale. Nu exemplifi mentiona astfel de legi. Toate aceste ra; minare, prezinté 0 varietate ce depaseste cu mult cauzalitatea, addugind legi Benetice, legi' functionale, legi structurale, legi finaliste, legi dialectice.. Tot- odata, exist legi particul: ares Proprii unvia sau altuia dintre procesele ptibice 5H legi fundamentale, care sint proprii intregului domeniu psi tal. Explicatiile necesita construirea de modele explicativ, tuturor relotiilor necesare si conditiilor ce intervin in am 8. Th cepitotul de fay am pornit de lo yn numéi Pentru psihologie, legi co au o valobilitate general , prin coordonarea rumite cazuri, de legi fundamentale Si, deci, reprezinta principii TEME DE CONTROL 4. Cum se poate demo 2. Ce este informatia informational? 3. Care sint caile condi uman? nstra c& psihicul este inseparabil de creier? i cum demonstrim cd procesele psihice au un continut iondrii si determinarii sociocultural a psihicujui UL. METODELE PSIHOLOGIEL 1. SPECIFICUL CUNOASTERII PSIHOLOGICE » chimie, biologie faptul cercetat este obiectiv, material, Jn psihologie el este subiectiv, idesl, apartine subiectului, este dependent de starile lui de moment, de istoria vietii sale personele. Este mai ugor 8A cunogti forma, miérimea, culoarea, osperitatea,- 4 Vdutitatea, groutates unui obiect fizie, decit otitudinile si sentimentele unvi om, intenfiile si motivatiile lui, aspiratiile, conceptiile gi convingerile de care este animat.(Specificul cunossterii_psihologice rovine gi din faptul c& es “nu se-realizeaz’. direct, ca in celelalte forme de cufiosstere, ci indirect, manifes- t&rile-exterioare, comportamentale find considerate ta ipdicatori ai_starilor Fen ee Te a depinie, de aces, ott de capaciaten de exteriorizare a subiectului, cit side cea de eyaluare i_interpretare a cerce- titorului. Nu trebuie s& pierdem din vedere nici faptul ci, cel pufin In uncle forme ale sale, cum ar fi cunoastereo, de sine, obiectul de cercetet re idén- tificd cu eubiectul cercetaitor. Este greu, daci nu chiar imposibil, s& gindesti gi B-fi studiezi; in acelasi timp, propriile ginduri. Cunoasterea psihologic&d defi Gomplexi-si dificil este extrem de profitabilé pentru subiectul in cauzd, pentru activitetea’ lui tau -pentra’colectivitatea in care traieste. In vederea Tealiziirii ei cit mai adecvate, psihologia pune la dispozifia cercetétorului un ansaiiblu “de metode. Prin metoda de _cercetare tnfelegem calea, itinerarul, structura de ordine sau programul dupa care se regleazé acfiunile intelectuale $i peactica in eederea qtingerii_unui scop. Metogele au un carecter instrumental, de interventie, de informare, interpretare si actiune. In fupatie de scopyl lor, pot fi impartite th: metode de récoltare Sarees s¥matode de spalvorace gi inter nrstte a_informafilor recoltate; metode de ifivestigare intensiva gi extensiya gi metode de diagnoza si prognozi; metode de éercete: MgiGde_aplicative (psihoeducationale, psihoergonomice, psihaterapeutice etc.). Metodele sint ghidate-de conceptia generali-o ‘ccrcétatorului, de principiile teoretico-stiin- fifice de la care porneste, reunite sub denumirea de metodologia cercetarii, Fiecare orientare sau scoali psihologica isi are-propria~sa metodologie. 2. PRINCIPALELE METODE UTILIZATE IN INVESTIGAREA FENOMENELOR--PSIHICE: tnregistrarea exacti, sistematici a difer'telor manifestiri comportamentale ale ingistdatar at far (Sau grupului) ca $1 a contextului situepional al comportamentului. © simptomatica stabjld, dick tpisiturile bip-constitutionale ale indi dului (indljimeo, greutatea, lungimea si grosimea membrelor,.cireumferinja cranian’, torecic’, abdominal), ca” si trigiturile fiziognomice (ospectul capului, fefei, relatiile dintre diferitele detalii anotomice ale fetei: fruntea, gasu), birbia, pomefii obrajilor, ochii, maxilarele ete.). Se porneyte dela pre- misa c& Infajigarea omulul rin este muta, dimpotriv’ furniza 0 serie 15 de informafii. Vechii greci spuneau: ,,Chipul este oglinda sufletului* sau! »Copa_ce-se-arati este o imagine a ceea te nu poate fi vézut. |” ° Un a constatat, de exemplu, existenta wnei rglatii intre_tipul somatic (infdfisarea fizica) si animite manifestari comportamentale gi chiar dintre acest zitia pentru anumite boli psihice. Stim si din propria experien}a cdo viat& afectiva-intens’» tumultuoasd, c& anumite tipuri de triiri afective (bucurii freevente sau tristeti frecvente) tsi pun amprenta asupra chipului uman. Aceste date si mai ales relafiile dintre ele trebnie interpretate cu multi prudenfa pentru a nu ne conduce Ja concluaii pripite sau_chiar eronate. © simptomatica labild, adick multitudinea comportamentelor gi condui+ telor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi conduita verbala, motorje, mnezicfi, inteligent& ete.,.ca si varietatea_expresiilor_comportamentelor, de exemplu, expresiile afective, atitudinale ete, Nu este pentru nimeni un secret c& observind felul cum merge un individ, cum_gesticuleazi, cum_yorbeste, cum isi exteriorizeazi triirile psihice ne putem da seama despre multe dintre stirile, insusirile si tras&turile_lui-psihice. Un_mers-lent si greoi ne spune sltceva-decit altul rapid, energic, suplu si ferm;-gesturile.rare, moi, de. mic& amplitudine furnizeazd alte-informatii decit cele repezi, violente,-pe-directia pinainte"; Ia fel de-semnificative pentru caraoterizarea unui. individ. sint_si unele partioularititi ale vorbirii: sonoritates, fluenta,-debityl,intonatie, pro- ja, structura_yocabularului, adecverea-la- confinut..--- -- ~-— ~ 4 Pentru“observarestuturor acestor manifestari_ comportamentale;—cer- cetatorul face apel la mai multe ferme de observatie, care pot fi clasificate in funcfie de diverse qriterii, cum ar fi: qrigntares_actului_ observational: cnabsacoats (orientata ciitre sur- prinderea particularitatilor propriului comporlament) ; obsereajia propriu-zisd (orientat& ciitre observarea manifestarilor comportamentale ale altor -per- soane); . prezenja_sau absenta observetorului: direct (bozata pe prezenta obseryatorului si pe constigntizorea ei de ciitre subiectii observafi); ingirectd (observatorul este amplasat in spatele unor geamuri_cu vedere unilateral& sau beneficiazi de televiziune cu circuit inchis); cu_gtservator_uitat, ignosat (observatorul este prezent insi este atit_de cnnoscut _membrilor grupului Incit_este ignorat) ; ee spatele unor draperii,a.unor para- vane etc.); ee lic ses conte eoninaplic ee al vecpetorehi V ascal (iiimpi- careg direct a ahservatorylui inactivitate); participated (obseryatoryl deyine membru_al_grupului si parti Ja _activitatea lui); © dyrata observinii: continyd (efectuata pe 0 perioadi mei mare de timp); djscontinud (pe unitati de timp’mai mici si la intervale diferite); : __© objectivele urmarite: integralé (ti surprinderea_tuturor sou cit mai multor manifestari de conduita); slectivg (se concenteazi doar asupra_unei_singure conduite). te . 16 de partioularitati psihoindivid Je enfiei, de.selectivitate, Tonabilitate etc.). De ase- i, uni cb catizatea observatie, depinde deo serie ale obfervataruluy capacitajen 82 de concentrare menea, ea este influentata gi de tpu I Baas ee tinlad Seat deacetiv (inregistreazi minutios, exact, $¢C), alt pela eyaluativ (cu tendinja de a face aprecier, estimari, interpretari), @ sii tip’ =

S-ar putea să vă placă și