Drepturile și obligațiile studenților

de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Art. 1. Prezentul Cod a fost elaborat în conformitate cu dispozițiile Ordinului MECTS nr.
3666/2012 și cuprinde drepturile și obligațiile studenților înmatriculați la Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Art. 2 - (1) Calitatea de student, respectiv student-doctorand, se dobândește prin admiterea la
un program de studii universitare de licență, master și, respectiv, doctorat, potrivit art. 142
alin. (7) și art. 199 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Drepturile și obligațiile studentului-doctorand sunt prevăzute în Hotărârea
Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat.
(3) Contractele de școlarizare și de studii încheiate între student și universitate în urma
admiterii la un program de studii universitare nu se pot modifica decât cu acordul părților.
Art. 3. - (1) Studenții se pot asocia în structuri sau organizații studențești potrivit prevederilor
art. 203 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Organizațiile studențești legal constituite au drept de acces în spațiile universitare
pentru a dezvolta proiecte pentru studenți sau pentru a derula activitățile interne, în afara
orelor din cadrul programelor de studii, cu aprobarea conducerii executive a universității sau,
după caz, a facultății și cu respectarea regulamentelor interne.
Art. 4. – Informațiile de interes general pentru studenți se fac publice pe site-ul universității
și prin alte mijloace.
Art. 5. – Spațiile și resursele Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași nu pot fi folosite
pentru propagandă politică, prozelitism, orice alte activități de manipulare a opiniei publice
sau care au ca scop discriminarea individuală sau de grup.
Art. 6. - (1) Studentul beneficiază de următoarele drepturi:
a) dreptul la educație de calitate;
b) dreptul de acces la programe de mobilitate internă și externă, cu recunoașterea, conform
legii, a creditelor obținute;
c) dreptul de transfer de la o universitate la alta, conform prevederilor legislației în vigoare
și Cartei universitare;
d) dreptul la protecția datelor personale, conform legii;
 e) dreptul la suport de curs gratuit (de minimum 5 pagini), în format fizic sau electronic, și
acces la toate materialele didactice disponibile în mod gratuit în bibliotecile universitare sau
pe site-ul facultății;
f) dreptul de a fi informat, în primele două săptămâni de la începerea semestrului, cu privire
la programa analitică, structura și obiectivele cursului, competențele generate de acesta,
precum și cu privire la modalitățile de evaluare și examinare. Orice modificare ulterioară a
modalităților de evaluare și examinare poate fi făcută doar cu acordul studenților;
g) dreptul de a beneficia la începutul primului an de studiu de un „Ghid al studentului”;
h) dreptul de a beneficia de un tutore de an/secție/grupă, în funcție de dimensiunea acestor
formațiuni de studiu, din rândul personalului didactic al facultății în cadrul căreia își
desfășoară cursurile;
i) dreptul de a participa la evaluarea cursurilor, seminariilor, lucrărilor practice și a altor
aspecte educaționale și/sau organizatorice legate de programul de studii urmat. Evaluările
sunt folosite în evaluarea performanțelor respectivelor cursuri, seminarii, stagii de practică,
programe de studiu și cadre didactice;
j) dreptul de acces la regulamente, hotărâri, decizii, procese-verbale și alte documente care
îl vizează direct;
k) drepturi de autor și de proprietate intelectuală pentru rezultatele obținute prin activitățile
de cercetare-dezvoltare, creație artistică și inovare, conform legislației în vigoare și Cartei
universitare și eventualelor contracte dintre părți;
l) dreptul de a beneficia gratuit de servicii de informare și consiliere academică,
profesională, psihologică și socială, conexe activității de învățare;
m) dreptul la practică în conformitate cu obiectivele programului de studii universitare,
precum și dreptul la baza materială, transport și masă asigurate în condițiile legii;
n) dreptul la recunoașterea practicii efectuate individual, după evaluarea gradului de
îndeplinire a obiectivelor de practică;
o) dreptul de a întrerupe și de a relua studiile conform legislației în vigoare;
p) dreptul la o evaluare obiectivă și nediscriminatorie a competențelor dobândite după
parcurgerea unui curs, cu respectarea programei;
r) dreptul de a cunoaște criteriile după care a fost evaluat;
s) dreptul la examinarea printr-o metodă alternativă atunci când suferă de o dizabilitate
temporară sau permanentă, certificată medical, care face imposibilă prezentarea cunoștințelor
învățate în maniera prestabilită de către titularul de curs, astfel încât metoda alternativă
indicată să nu limiteze atingerea standardelor examinării;
ș) dreptul de a contesta notele obținute la examenele scrise. Rezolvarea contestației va fi
făcută de către o comisie alcătuită conform Regulamentelor Universității „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași;
t) dreptul de a beneficia de trasee flexibile de învățare, conform art. 123 alin. (7) din Legea
nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, în cadrul programului de
studiu va fi asigurat un număr minim de cursuri opționale și/sau facultative din totalitatea
cursurilor oferite de universitate;
ț) dreptul de a li se restitui, la cerere, un exemplar înregistrat de universitate al lucrării de
licență/disertație, în termen de maxim 2 ani de la susținerea lucrării;
Art. 7. - (1) Studenții sunt reprezentați în structurile consultative, decizionale și executive din
cadrul universității, potrivit prevederilor Legii nr. 1/2011, cu modificările și completările
ulterioare și Cartei universitare.
(2) Studenții participă la luarea deciziilor din cadrul universității în temeiul
următoarelor drepturi:
a) dreptul de a alege și de a fi aleși în structuri de conducere ale universității, conform Legii
nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
b) dreptul de a fi reprezentați în Senatul universitar și în Consiliul facultății într-o proporție
de minimum 25%, în condițiile Legii nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare și
ale Cartei universitare;
c) dreptul de a fi reprezentați în structurile universității care gestionează serviciile sociale,
inclusiv comisiile de cazări, de alocare a burselor și a taberelor studențești;
d) dreptul de a participa la procedurile privind stabilirea modalității de desemnare a
rectorului prin reprezentanți, precum și în procesul de alegere a acestuia, potrivit art. 209 alin.
(2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
e) dreptul de a fi informați și consultați de către reprezentanții studenților în legătură cu
hotărârile votate în structurile de conducere ale instituției din care aceștia fac parte.
(3) Reprezentanții studenților trebuie să fi obținut cel puțin media 8 la admiterea în
ciclurile de studii sau în anii anteriori și să fi promovat toate examenele.
 (4) Un student nu poate avea calitatea de reprezentant în structuri decizionale
(Consiliu, Senat și Consiliu de administrație) ale universității pentru mai mult de 4 ani,
indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora.
(5) Reprezentanții studenților în Consiliul facultății și în Senat sunt aleși prin votul
direct, secret și universal al studenților de la nivelul facultății, respectiv al universității,
potrivit Regulamentului de alegere.
(6) Procesul de desemnare a reprezentanților studenților în orice alte structuri
consultative, deliberative și executive decât cele prevăzute de Legea nr. 1/2011, cu
modificările și completările ulterioare, se realizează în baza autonomiei universitare și se
stabilește de către studenți.
Art. 8. - (1) Studenții beneficiază de gratuitate pentru:
a) studii universitare de licență, master și doctorat în limita locurilor bugetate disponibile
conform prevederilor Legii nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. Această
dispoziție se aplică cetățenilor români, etnicilor români de pretutindeni, precum și cetățenilor
statelor membre ale Uniunii Europene și ai statelor aparținând Spațiului Economic European;
b) eliberarea actelor de studii și a celor care atestă statutul de student în conformitate cu
reglementările interne;
(2) În cazul eliberării duplicatelor actelor de studii, Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași poate percepe taxe.
(3) Studenții sunt încurajați să participe la acțiuni de voluntariat, pentru care pot primi
un număr de credite conform art. 203 alin. (9) din Legea nr. 1/2011, cu modificările și
completările ulterioare.
Art. 9. - Studenții beneficiază de următoarele drepturi sociale:
a) asistență medicală gratuită potrivit prevederilor art. 205 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, cu
modificările și completările ulterioare;
b) cazare, cu excepția cazului în care studiază în localitatea de domiciliu, în condițiile legii;
c) subvenții pentru cazare conform art. 205 alin. (15) din Legea nr. 1/2011, cu modificările
și completările ulterioare;
d) acces în spațiile universitare pentru a dezvolta proiecte destinate studenților sau pentru a
derula activități interne și în afara orelor din cadrul programelor de studii, în conformitate cu
regulamentele universității;
 e) dreptul de a sesiza abuzuri și nereguli și de a cere verificarea și evaluarea acestor sesizări
de către organisme specializate prevăzute de legislația în vigoare, precum și dreptul la
protecția celor care sesizează, potrivit Legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din
autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii;
f) dreptul de a li se înregistra toate cererile scrise și semnate sau transmise la adresele
oficiale de e-mail ale universității și de a primi răspuns scris, respectiv prin mijloace
electronice la aceste cereri, în condițiile stabilite de lege și de regulamentele universității;
g) dreptul la un termen de înscriere de cel puțin 5 zile lucrătoare de la afișarea anunțului
pentru concursurile organizate în universitate, inclusiv cele pentru burse, tabere, cazare și
mobilități.
Art. 10. - (1) Studenții au dreptul de a cunoaște modalitățile prin care se stabilesc taxele de
studiu, precum și alte taxe percepute de universitate, în conformitate cu Carta universitară.
(2) Studenții au dreptul să fie informați cu privire la numărul, tipul și cuantumul
fiecărei taxe practicate de către universitate.
Art. 11. - (1) Studenții pot beneficia de burse și alte forme de sprijin material, în conformitate
cu regulamentele interne.
Art. 12. - Studenții au următoarele obligații:
a) să îndeplinească toate sarcinile care le revin potrivit planului de învățământ și
programelor analitice ale disciplinelor;
b) să respecte Carta, regulamentele și deciziile universității;
c) să participe la ședințele structurilor de conducere în calitate de reprezentanți ai
studenților;
d) să respecte standardele de calitate impuse de către universitate;
e) să respecte drepturile de autor ale altor persoane și să recunoască paternitatea
informațiilor prezentate în lucrările elaborate;
f) să respecte prevederile Codului de etică și deontologie al universității;
g) să elaboreze și să susțină lucrări de evaluare specifice disciplinelor programelor de studii;
h) să sesizeze orice nereguli în procesul de învățământ și în cadrul activităților conexe
acestuia autorităților competente;
i) să nu pătrundă în spații academice aflându-se sub influența băuturilor alcoolice sau a
substanțelor interzise;
j) să nu folosească un limbaj și comportament inadecvate mediului universitar;
 k) să utilizeze în mod corespunzător, conform destinației stabilite, toate facilitățile și
subvențiile primite;
l) să respecte curățenia, liniștea și ordinea în spațiul universitar;
m) să păstreze integritatea și buna funcționare a bazei materiale pusă la dispoziția lor de
către universitate;
n) să suporte plata eventualelor prejudicii provocate bazei materiale pusă la dispoziția lor de
către universitate;
o) să informeze autoritățile competente cu privire la existența oricărei situații care ar putea
influența buna desfășurare a activităților de studiu individual și general;
p) să-și îndeplinească angajamentele financiare stabilite de către universitate, în condițiile
prevăzute în contractul de studiu.

Art. 13. – (1) Prezentul Cod a fost aprobat prin hotărârea Senatului nr. 7 din data de 30
ianuiarie 2014.
(2) Dispozițiile prezentului Cod sunt de imediată aplicare și vor fi afișate la avizierul
fiecărui cămin al universității, în termen de 3 zile de la data adoptării.

Rector, Președintele Senatului,

Prof. Dr. Vasile Ișan Prof. Dr. Constantin Rusu

Reprezentatul studenților în B.E.C.A., Reprezentatul studenților în Biroul Senat,

Magdalena Catargiu Dumitru Alexandru Aioanei
 Talmaciu Mihai
mihai.talmaciu2020@gmail.com, mtalm@uaic.ro
Corp C, etaj 5, C706
Departamentul de Management și Administrarea Afacerilor
Facultatea de Economie și Adminstrarea Afacerilor
 Etica, integritatea academică și responsabilitatea socială –
delimitări conceptuale, importanță, principii și implicații

 Dileme etice specifice mediului academic. Procesul de rezolvare a

dilemelor etice.

 Aspecte, dileme etice și comportamente neetice specifice

activităților de predare și evaluare din învățământul superior

 Aspecte, dileme etice și comportamente neetice specifice

activităților de cercetare (în elaborarea lucrărilor de licență și de
disertație).

 Reguli și bune practici privind etica, integritatea academică și

responsabilitatea socială din învățământul superior

 Instituționalizarea eticii și integrității în universități.

Instrumentele managementului eticii în universități.
 Dezvoltarea etică și morală a membrilor societății – obiectiv major al
învățământului (superior)

 Dublul rol al universității în societate:

◦ Educația oferită studenților le asigură suportul intelectual pentru a contribui la
creșterea nivelului de bunăstare
◦ Educația oferită studenților trebuie să contribuie la dezvoltarea morală a
acestora (viitoarele elite din societate)

 Valorile fundamentale universitare (bazate pe conceptul de

dreptate/justiție socială) care stau la baza sistemului etic universitar –
contribuie la indeplinirea rolului important al universtițății în economie
și societate (universitatea trebuie să fie loială acestui scop)


 Integritatea academică reprezintă una dintre valorile fundamentale pe

care o universitate trebuie să o sădească în rândul studenților săi –
trebuie sa fie capabili să discearna între onestitate și lipsa de
onestitate și să adopte atitudinea corespunzătoare față de aceste
probleme.
 Educarea în spiritul eticii și integrității academice
unul dintre scopurile universității - Carol I 29
septembrie 1911- „ Țara așteaptă de la Universitate
o muncă sîrguitoare închinată binelui și adevărului,
păstrarea neștirbită a credinței strămoșești și
ridicarea patriei prin forțe intelectuale și morale”
(Carta UAIC, p. 3)

 Vocația universității – instituție academică

multidisciplinară de cercetare, educație și
tezaurizare a culturii – fundamentată pe ”viziunea
umanismului clasic european despre om și lume,
spiritul științei moderne în investigarea naturii și
universului, încorporând valorile esențiale ale
demnității umane, libertății individuale,
responsabilității personale și integrității academice”
(Carta UAIC art. 2)
 Misiunea UAIC (art. 4 Carta universității):
◦ Să contribuie la dezvoltarea și răspândirea cunoașterii
◦ Să educe, pentru exercitarea de profesii și funcții, în spiritul
Adevărului și Binelui
◦ Să păstreze și să extindă expresiile creației științifice și
culturale
◦ Să promoveze ideile societății libere în scopul dezvoltării

 Magna Carta Universitatum (Bologna 1988) –

Universitatea (din Bologna înființată în evul mediu acum
900 de ani) – favorizează cunoașterea și integrarea
culturilor europene datorită mobilității studenților și
profesorilor provenind din țări diferite și libertatea
spiritului în căutarea adevărului

 Declarația de la Bologna – 19 iunie 1999 – 889 universități

din 88 de țări (Observatory Magna Carta Universitatum -
http://www.magna-charta.org/magna-charta-
universitatum/signatory-universities)

 Poluarea morală a mediului social

 Termeni cu semnificație asemănătoare
◦ Etica – ethicus (lat.), ethikos (gr.) –
ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci,
care au legătură cu fizionomia morală și moralitatea;
◦ Morala – moralis (lat)/ morale (fr) – ansamblul teoretic și
practic de principii, valori și reguli/norme de conduită, evaluate
după criteriile (atribute bipolare): bine-rău, drept-nedrept,
corect-greșit, acceptabil-inacceptabil, imperativ-dezirabil,
reprobabil-sancționabil; și în raport cu binomul virtute-viciu;
◦ Moralitatea – comportament uman care face să transpară
caracterul uman
 Etica – disciplină filosofică și socială – studiul sistematic al
moralei și moralității
 cei doi termeni se întregesc – etica fără morală este
lipsită de conținut......, morala fără etică este în sine oarbă
 știința practică  viață practică (acțiune)

 Dimensiune descriptivă –
 Dimensiune informativ –
lucruri judecate ca fiind bune
normativă (standardizarea/
sau rele prin prisma unor:
codificarea conduitei
judecăți, sentimente,
profesionale)
preferințe, intuiții, emoții,
motivații, condiții etc.

 Face trimitere la un sistem  Face referire la „codul moral al

social (comunitate profesională individului” – viața morală –
sau instituție) valori, principii, obișnuințe,
credințe, convingeri interioare

Etica Morala
 obiectivitate – evaluarea se  doză de subiectivism
face în baza unor norme
privind Ceea ce trebuie vs.
Ceea ce nu trebuie
 caracter universal –
 caracter particular caracteristică umanității
justificat de aderența la un
grup social

 suferă schimbări/adaptări în  Valorile și principiile

funcție de imperativele sau morale manifestă
particularitățile exercității stabilitate în timp
unei profesii

Etica
Morala
 Abordată ca un ansamblu de principii de reglementare a
comportamentului și a relațiilor dintre indivizi, grupuri, comunități
sociale

 Poate fi pusă în practică doar dacă se fundamentează pe valori și

teorii – care să permită echilibrarea unor perspective generale sau
situații concrete (prin reflecție, cunoaștere și voință);

 Pentru a-și atinge scopul are nevoie de reglementări bune/clare (nu

de multă reglementare)

 Este nu numai dezirabilă ci și profitabilă (Values and ethics for the

21st century, Madrid 2012, p. 21)

 Eficacitatea demersului etic depinde de oferta filosofiei morale,

prin doctrinele consacrate: utilitarismul, etica virtuții, etica
deontologică.
 Valori fundamentale care permit echilibrarea
situațiilor reale, cu situațiile ideale sau cu cele
dezirabile:
◦ onestitate, datorie, devotament, bunăvoință,
înțelepciune, fericire, moderație, dreptate, respect,
cooperare, solidaritate, curaj, demnitate, libertate,
generozitate, răbdare, încredere, empatie, grijă,
responsabilitate etc.

 Principiile etice – expresie a normelor morale –

structurate prin negociere și acorduri liber
consimțite între indivizi raționali, cu privire la
idei etice fundamentale
 Trebuie să satisfacă următoarele criterii:
◦ Universalității – standarde generale aplicabile tuturor
indivizilor (care aparțin unui grup social – profesie,
organizație etc.)
◦ Imparțialității – interesele indivizilor trebuie tratate în
mod egal
◦ Calificării – specificarea condițiilor care stau la baza
aprecierii comportamentelor ca fiind acceptabile sau
inacceptabile

 Principiile etice nu au caracter absolut- în aplicarea

lor indivizii trebuie sa dovedească: raționalitate,
moderație, flexibilitate, adaptabilitate la situații
concrete ale vieții.
 drepturile celorlalți sunt la fel de importante
ca și drepturile noastre

 datoria de a nu face rău celorlalti , atâta

timp cât se poate evita aceasta

 datoria de a ajuta pe ceilalți atunci când

este posibil
 Justa măsură – valoarea normă care permite obținerea unui de
echilibru optim în concilierea și depășirea stărilor conflictuale sau a
situațiilor dilematice;
 „regula de aur” – exprimă exigența de a-i trata pe ceilalți așa cum
vrem și noi să fim tratați în situații similare;
 Beneficiența și nonvătămarea – în spiritul utilitarismului etic -
a face alegeri și a acționa în așa fel încât să obții maximizarea stării de
bine (a cât mai multor persoane), sau minimizarea răului;
 Punerea în acord cu natura – a trăi în rezonanță cu natura –
exigența respectului față de natură (etica mediului)
 Responsabilitatea și precauția – prudența informată – a acționa
preventiv pentru a reduce hazardul și a riscurilor (pentru a avita un rău
ireversibil)
 dreptatea-echitatea – punerea în acord în legătură cu libertățile
fundamentale, distribuirea bunurilor sociale, deschiderea față de
egalitatea de șanse;
 Ajutorarea – exigența de a-i ajuta pe alții dacă efortul și timpul
acordat contează mai mult pentru aceștia decât pentru propria persoană
 Serie de norme/reguli/standarde (personale sau
instituționale) de conduită pentru toți
stakeholderii Instituțiilor de învățământ

 Nu se rezumă la normele cuprinse în codurile de

conduită – sunt necesare:
◦ Cunoașterea, înțelegerea și interpretarea conținutului
filosofico-moral al conceptului
◦ Reflecție morală și voință
◦ Activarea simțului datoriei profesionale

 Presupune manifestarea libertății academice

pentru asigurarea reușitei educației universitare
 Responsabilitate

Dreptatea și
onestitatea
echitatea

Corectitudine
Autonomia
(intelectuală
personală
morală)
Libertatea
academică

Respect/
Confidențialitate
toleranță

Bunăvoință și
Transparență
grijă
 Temă de interes primordial - nevoia unei culturi a
integrității – calea normalizare a educației (
contextul actual „haos moral” și „panică morală”)

 Face trimitere la calitatea umană de a fi integru

(onest, respect pentru principiile morale)

 Virtutea, valoare etică primordială – desăvârșirea

umanității din sinele profund al fiecărui om

 Este o trăsătură vitală de caracter – nu este

înnăscută – se formează prin educație
 Rectitudine  A fi de încredere
(„verticalitate”)  A fi loial(ă)
 Atentă cu ceilalți
 Onoare
 Bine informat(ă)
 Noblețe  Să dovedească:
 Morală ◦ Maturitate
 Integru/complet ◦ Disciplină
◦ Simțul datoriei
 Imparțial/ne-divizat ◦ Înțelepciune
 Incoruptibilitate  Să fie de cuvânt
 Comportament  Să facă ceea ce este
ireproșabil corect/drept
 Să acționeze de partea
binelui

Ce înseamnă Caracteristici ale unei

integritatea persoane integre
 Pilonii caracterului moral
(Josephson Institute 2012)
R C S
E P P
Î R S
O
I
R R
C E P
E E
R
O I
R S N C O T
E P S
A
T C C
I
D E B
T
U E
I T
E C L U P A
R T I D A T
T I R E
E U A
N N
E
A L T
E E A
E
S
A A C
 Pilonii Integrității Academice
R
Î C E
O R S
N P
C R E C
C E O
I S N U
R C
S
N T P R
E I
A
S E B A
D T
I J
T U C
E D
L
U
E T I
R I T L
A N U
E A
E L T
A A E
A
Centrul Internațional pentru Integritate Academică
 Climat de excesiv individualism în era
„narcisismului” (Christopher Lash)

 Societate cu valori răsturnate în care succesul

se măsoară după statut, faimă, putere

 Societate caracterizată prin materialism și

consumerism - alimentează: lăcomia, invidia,
aroganța, intoleranța, manipularea, minciuna,
încălcarea promisiunilor, secretomania, cinismul,
alienarea
 Nesocotirea ei are consecințe nedorite conduce la
cădere și proavocă suferință – ar trebui să ne
raportăm la integritate ca la o lege – este asemenea
legii gravitației (Michael C Jensen)

 Prezența la nivel global a unei „culturi a înșelăciunii”

 Integritatea academică este o extensie a

integrității personale – sursa și cadrul evitării
comportamentelor non-etice
 Contribuie la dezvoltarea unor bune practici:
◦ Prevenirea și împiedicarea tipurilor de fraudă
intelectuală
◦ Asigurarea și menținerea reputației organizației
◦ Protejarea intereselor stakeholderilor (studenți,
cadre didactice, cercetători, companii, familii etc.)

 Integritatea se învață, se exersează și se

consolidează în universitate
 Transparență și corectitudine administrativă
– liberul acces la informații cu caracter public
al fiecărui cetățean - au fost solicitate
universităților informații cu privire la 28 de
aspecte

 Corectitudine academică – existența unor

reguli și proceduri de prevenire, combatere,
sesizare și sancționare a plagiatului, copiatului
și altor forme de fraude academice.
 Calitatea guvernanței – evaluată prin prisma
următoarelor criterii: concursuri trucate,
nepotism, cazuri de corupție, abuzuri și
încălcări ale legislației, relațiile universitate –
studenți, respectarea drepturilor studenților în
procesul educațional, democrația universitară,
politizarea.

 Corectitudinea financiară – practicile

managementului financiar, procedurile de
achiziție și declarațiile de avere ale persoanelor
cu funcții de conducere
 Meritocrație – citările pe Google Academic –
numărul de citări ale creației știițifice a
conducătorilor de doctorat (număr de citări per
capita)

 Antidiscriminare – acces la facilități și

infrastructuri a persoanelor cu dizabilități,
metodologii și instrumente de sesizare privind
discriminarea, politici/strategii/masuri de
combatere a discriminării
 Transparența - scor 7,58 – criteriu respectat
în proporție de 80% de către universități – 36
universități peste medie și 12 sub medie;
 Corectitudinea academică – scor 5,46 – 25 de
universități sub medie și 23 peste medie
 Calitatea guvernanței - scor 6,32 – 24 sub
medie și 24 peste medie
 Corectitudinea financiară – 6,51 - 25 de
universități sub medie și 23 peste medie
 Meritocrația – scor 3,2 – 28 universități sub
medie și 16 peste medie – numărul mediu de
citări pe universitate 128 – Cel mai mare număr
UAIC cu aproape 400
 stare conflictuală între valori și principii etice

 stare conflictuală între perspectivele de natură etică

a două persoane sau grupuri

 problemă de natură morală, dificil de rezolvat care

implică două sau mai multe variante de acțiune
(ambele provocând daune) ce se exclud reciproc
(Jane M. Durgin)

 Situații ce implică alegerea dintre două alternative,

care au la bază o revendicare morală, adesea cu
principii contradictorii. (Deborah Antai-Otong)
•Decizia influențată • Adevărul și aderarea
de interesul la principiile etice –
împărtășite de toți
/câștigul personal
stakeholderii
Universităților

Conflictul de Onestitatea &

interese Integritatea

Provocări /
dileme etice
Instrumentele
eticii/ Avertizorii
de Loialitate vs
etică/integritate Adevăr

(whistle-blowers)
•Practicile ilegale, imorale • Membrii comunității
sau neetice - dezvăluite academice au
de către angajații expectanțe legate de
universităților, studenți, loialitatea față de
entități din afara
organizație/profesie și
organizației
nivelul de încredere

Sursele / cauzele apariției dilemelor etice în Universități

 Factorii care influențează climatul etic din mediul academic

Standarde Instrumentele
Decizii
managementului Influența
/ valori etice/
eticii stakeholderilor
individuale neetice

Organizaționali
•Valori •Competiția
•Mod de lucru •Condițiile economice
•Filosofia managerială
•Personalitatea •Instituțiile socio-
•Sistemul de recompense/
•Statut familial culturale
sancțiuni
•Carateristicile postului

Individuali Ambientali
 Atragerea de finanțare vs respectarea cerințelor pentru un
nivel ridicat al calității actului educațional

 Inechități în distribuirea resurselor limitate ale organizației

intre domeniile de studiu

 Găsirea unui raport adecvat între activitatea de predare și

cea de cercetare (presiuni asupra personalului didactic)

 Concurența între organizațiile cu ofertă educațională

asemănătoare pentru atragerea „celor mai buni studenți”
și/sau a unui număr mare de studenți
 Stabilirea cifrei de școlarizare și a criteriilor de selecție –
legătura dintre aceste aspecte și calitatea educației

 Corelarea/ecartul dintre tipul de educație așteptat de

studenți/stakeholderi și cel oferit de universitate

 „asimetria de putere” profesor vs student și/sau funcții de

conducere vs. Funcții de execuție (distanța mare față de
putere)

 Stabilirea sistemului de evaluare adecvat/echitabil și

respectarea acestuia (obiectivitatea în evaluare)

 Problemele legate de onestitate, cinste, responsabilitate în

aplicarea actului educațional și de cercetare
 orice formă de comportament care este intenționat concepută
pentru a afecta negativ activitatea profesională (Harris and
Ogbonna, 2002, p. 166)

 La nivel academic implică acțiuni care îi împiedică pe alții să-și

finalizeze activitatea -ruperea paginilor din cărțile disponibile public
în biblioteci, distrugerea voită a experimentelor altor colegi,
distrugerea bunurilor.

 Sabotajul în mediul academic se manifestă în șase forme

principale (Wallance et al, 2018):
◦ comportamentul anticolegial intenționat - oportunismul în detrimentul
altora;
◦ necinstea profesională - minciuna despre muncă, abuzul de resurse;
◦ Neconformarea - încăpățânarea sau refuzul de a se schimba;
◦ Abuzul de putere - în relațiile profesor - student, student - student, funcții de
conducere- funcții de execuție;
◦ Negativismul - critica altora, desconsiderarea muncii altora.
◦ Subperformanța – capacități de leadership slabe.
 Cauzele sabotajului academic:
◦ interesul personal - comportamentul învățat că astfel își
pot atinge scopurile iau note mai mari decât colegii;
◦ trăsăturile de personalitate - ambiția exagerată;
◦ probleme personale legate de îndeplinirea rolurilor -
imposibilitatea de a realiza totul la timp;
◦ stresul extern – multitudinea și presiunea îndeplinirii
sarcinilor;
◦ practicile manageriale - lipsa unor mecanisme eficiente de
atribuire și impunere a responsabilității care să funcționeze
în mod eficace;
◦ cultura organizațională - nepotrivirea între valorile
studentului și cele ale universității, slaba orientare spre
problemele eticii a culturii organizaționale.
 Erodarea încrederii cauzate de:
◦ neperceperea corectă de către managementul organizației a
caracteristicilor serviciilor educaționale așteptate/dorite de studenți
◦ ecarturile dintre expectanțele studenților și calitatea serviciului oferit
în realitate – nivel scăzut al satisfacției

 apariția și proliferarea unui cerc vicios cu efecte negative

asupra:
◦ calității actului didactic în ansamblul său
◦ Relației profesor-student
◦ Relației universitate-profesor-student
◦ Relației universitate – stakeholderi - comunitate

 Demotivarea, descurajarea și implicarea slabă a studenților

 slaba eficacitate a actului educațional și erodarea imaginii

universității
• Documentarea • Norme, principii
etice, valori
• Descrierea situației
• Coduri etice
• Teorii ale eticii
aplicabile

Identificarea Studierea/
comportamentului compararea cu
neetic

Analiza dilemei
etice
Rezultatul
• Judecăți și analize
din perspectiva
teoriilor, principiilor • Comunicarea
și valorilor eticii soluției
• Percepții ale • Argumentarea
observatorului
 Avem nevoie de instrumente care să ne ghideze în formularea unei
soluții

◦ Întuițiile:
 oferă semnale puternice privind caracterul corect sau greșit al unei acțiuni
 caracter subiectiv – aprobarea sau dezaprobarea depind de factori
moralmente irelevanți - sensibilitatea fiecăruia la stimuli care pot provoca o
atitudine pozitivă sau negativă

◦ Normele, regulile, cutumele – deprinse de la părinți, bunici, preoți sau

profesori
 Oferă indicii clare privind modul de acțiune - să nu minți, să-ți ții
promisiunile, să vorbești respectuos, să-i ajuți pe cei nevoiași, să nu furi
 Respectarea lor creează încredere între oameni, servește binelui general
 În situații complicate trebuie să cântărim toate detaliile – aplicarea rigidă a
acestora nu permite oferirea unei soluții corecte
 Uneori acțiunea morală merge împotriva autorității regulilor existente -
mintea deschisă pentru excepții și opțiuni neconvenționale
 Teoriile etice – oferă suport pentru analiza
sistematică a dilemelor etice complexe

◦ Evită erorile judecăților bazate pe intuiții și limitele caracterul

rigid al autorității regulilor

◦ Oferă unul sau mai multe principii generale – rezultate din

analiza sistematică a experiențelor morale și a diversității
valorilor morale – aplicabile unei varietăți de cazuri.

◦ Câteva dintre teoriile reprezentative ale eticii:

 Deontologia – etica respectului față de persoane
 Consecințialismul/Utilitarismul – etica fericirii generale
 Teoria virtuților – etica vieții virtuoase
 Etica bazată pe reguli – conflictul între valori
 Principii aplicabile (bazate pe teoriile lui Kant)
◦ principiul universalizării – acțiunea mea să devină o lege universală
pentru toți oamenii
◦ principiul umanității: acționează astfel încât să tratezi orice ființă umană ca
scop în sine, nu doar ca mijloc.

 Respectarea demnității oamenilor - aprecierea valorii absolute

a oricărei ființe umane, dincolo de utilitate.

 Tratarea celor din jur ca persoane cu propriile dorințe, nevoi și

aspirații.

 Presupune a gândi și acționa dincolo de interesul personal

 Decizia corectă – cea care care respectă drepturile și nevoile
fundamentale ale oamenilor și conduce la obținerea
consimțământului celorlalți
 Studiază obligațiile și comportamentul celor
care practică o profesie
 Care este principiul etic aplicabil în acest caz?
 Acest principiu poate să fie aplicat consistent în acest caz și
în cazuri similare? Poate fi considerat ca un posibil principiu
de comportament universal?
 Care dintre cursurile de acțiune exemplifică cel mai bine
idealul tratării tuturor persoanelor ca niște scopuri în sine?
 Care dintre cursurile de acțiune exemplifică și promovează
cel mai mult idealul unei societăți a persoanelor libere,
responsabile, ale căror scopuri sunt să se promoveze unii pe
alții, decât să fie în conflict unele cu altele?
 urmărirea fericirii generale a oamenilor este
scopul moral ultim.

 acțiunile sunt morale în măsura în care produc cea

mai mare cantitate de fericire pentru cel mai mare
număr de oameni
 Principiul = fericirea și bunăstarea fiecăruia sunt
la fel de importante ca a celorlalți

 2 variante:
◦ Consecințialismul clasic – Jeremy Bentham
◦ Utilitarismul lui John Stuart Mill
 Se bazează pe rezultatele acțiunilor - ”Scopul scuză
mijloacele”

 Are la bază Raționamentul Teleologic - acțiunea să

genereze și să aibă drept consecință fericirea cea mai
mare.

 un scop nobil poate justifica orice mijloc

 acțiunea corectă este apreciată doar prin prisma

consecințelor acesteia
 Promovează utilitarismul altruist – distinge binele public de
binele personal

 Individul care atinge cea mai mare virtute = sacrifică binele

personal în interesul binelui public

 Acțiunea este morală proporțional cu cantitatea de fericire

cauzată

 acțiunea corectă este cea care aduce cantitatea cea mai

mare de bine pentru cel mai mare număr de oameni

 evaluarea dezirabilității (eficienței/eficacității) fiecărei acțiuni;

 evaluarea globală a celui mai mare bine, pentru cel mai mare
număr de oameni.
 Care sunt consecințele acțiunilor mele?

 Care sunt efectele pe termen lung ale acțiunii

mele?

 Acțiunea mea promovează cea mai mare fericire?

 o acțiune a unui individ este considerată a fi

morală - conformă principiului utilității - în măsura
în care tinde tot mai mult să sporească fericirea
comunității.
 Se bazează pe scrierile lui Aristotel (Etica Nicomahică, Etica Eudemică)

 Ce fel de persoane trebuie să fim? Cum ar trebui să trăim astfel încât

viața noastră să fie una împlinită, demnă de o ființă umană?

 Importanța caracterului virtuos - viață împlinită sau fericită

 virtuțile etice - ce anume determină o persoană să fie bună, mai puțin pe

ceea ce înseamnă o acțiune bună

 Promovarea Virtuții - a acționa ca o persoană cu un bun caracter, care

poate fi un exemplu bun de urmat de către ceilalți.

 este intuitivă (are logică și sens) și personală ( circumstanțe individuale

personale – unice), însă obținerea consensului și rezolvarea conflictelor
de etică sunt dificile
 virtuți morale: curajul, cinstea, cumpătarea,
mărinimia vs virtuți intelectuale: înțelepciunea,
inteligența sau discernământul.

 Ce trăsături de caracter pot fi desprinse din acțiunea

care este supusă analizei?

 Cum va afecta acțiunea pe care am ales-o caracterul

meu?

 Cum va afecta acțiunea mea caracterul altor

persoane?

 Este aceasta o acțiune a unei persoane pe care aș

admira-o pentru caracterul său?
 Are la bază regulile deprinse din familie, scoală, religie

 Exigența respectării acestora nu este totuși nelimitată –

flexibilitatea în aplicarea strictă regulilor – în unele situații
actiunea etică/morală presupune încălcarea regulilor

 Se bazează pe principiul umanității - ființele umane nu

trebuie folosite ca mijloace în atingerea scopurilor

 interzice acțiuni precum: minciuna, umilirea, batjocorirea,

exploatarea celorlalți, discriminarea etc.

 Pot să apară conflicte între valori sau teorii etice

 Identificarea valorilor împartășite de ambele părți
implicate în conflict – armonizarea celor două
perspective prin găsirea de soluții alternative.

 comportamentul preventiv/vizionar – măsuri care

să prevină apariția în viitor unor situații de natură
etică/morală greu de soluționat.
 Intuiționismul - acționa pe baza propriului sine, care indică
ce este corect și ce este incorect

 Teoria drepturilor - evaluarea acțiunilor pe baza

drepturilor părților implicate – impărțite în mai multe
categorii:
◦ Drepturile de prim nivel (înalt) - la viață, la autonomie și la
demnitate umană
◦ Drepturi de al doilea nivel - drepturile civile, legale, la proprietate
și privilegiile date de licențe .
◦ Drepturile de al treilea nivel – sociale: la educație de nivel superior,
îngrijiri de sănătate de calitate, dreptul la câștig (de a-ți câștiga traiul),
la protecție socială
◦ Drepturile de al patrulea (inferior) - legate de interese ale
individului care nu sunt de bază sau de dorințele acestuia: de a
acumula bogăție, de a avea o anumită marcă de mașină sau o un
anumit tip de locuință, de a te distra , de a fi atractiv îmbrăcat).
 TestulFiecăruia - Toți oamenii sunt egali ca
actori etici - în cazul în care considerăm că
pentru noi etic este să facem asta, atunci toată
lumea poate să facă asta.

 Teoria Datoriei - principiu deontologic

◦ abordarea caracterului etic al unei acțiuni din dubla
perspectivă: natura obligatorie a unei anumite acțiuni
și judecata care se face asupra aceea ce este corect
(bine) și ceea ce este incorect (rău).
 Teoria Justiției –
◦ utilizează principii etice universale - reciprocitatea, drepturi egale
pentru toți oamenii, respectul pentru demnitatea oamenilor,
distribuirea echitabilă a drepturilor membrilor comunităţii: NEVOIE,
MERIT, CONTRIBUȚIE, EFORT
◦ "Indivizii ar trebui să fie tratați la fel, cu excepția cazului în care
aceștia diferă în moduri care sunt relevante pentru situația în
care sunt implicați.“
◦ “egalii trebuie să fie tratați în mod egal iar inegalii în mod inegal."
(Aristotel)

 Egoismul etic - (Fritzsche, 1997) este o perspectivă

teleologică - se bazează pe maximizarea interesului
propriu al individului/ al organizației.
 Testul Viral al Știrilor - Ți-ar plăcea să-ți vezi
acțiunea adoptată ca titlu de știri în ziare?

 Testul Binelui comun - Care dintre sistemele

sociale, instituții, medii și ideologii de care
depinde funcționarea și sănătatea societății
noastre ar putea fi avantajate sau deteriorate de
acțiunile noastre în această situație? Ce acțiuni
le va consolida? Ce acțiuni le va debilita?
 Pentru a rezolva o problemă de etică nu este suficient să propunem
o soluție/recomandare – este necesară argumentarea

 Temeiuri și dovezi de natură etică – care susțin opinia/soluția

propusă

 Argumentarea morală recurge la termeni evaluativi precum –

bun/rău, corect/greșit, stare de bine/suferință, cruzime/compasiune,
uman/inuman, respectarea demnității/umilință

 Argumentarea în contradictoriu în cazul unei dileme morale depinde

de puterea argumentelor (nu tot ce are importanță pentru noi este și
moral)

 Argumentul moral trebuie să se încheie cu indicarea unui mod

imperativ de acțiune, o recomandare sau permisiune
 nu toți termenii evaluativi sunt de natură morală:
◦ imperativ moral - poruncește (indică în mod ) categoric,
independent de dorințele noastre particulare
◦ imperativele prudențiale - țin cont de ceea ce ne dorim la un
moment dat

 Recomandările etice pot fi susținute prin:

◦ Raționamente morale – argumentele care justifică
recomandarea fac referire la moralitatea comportamentelor
◦ Raționamente economice
◦ Raționamente politice
 Teme de control

 Analizati temele de următoare.

 A. E greșit ca mamele să alăpteze nou-născuții cu lapte
praf. Nou-născuții sunt foarte sensibili la ce mănâncă și de
aceea trebuie să avem grijă.

 B. Statul trebuie să finanțeze specializările de studii

universitare care au căutare pe piața muncii.
Angajabilitatea absolvenților trebuie luată în calcul pentru
a ierarhiza universitățile.

 C. Marijuana trebuie legalizată. Alte droguri care sunt

legale, cum ar fi tutunul și alcoolul, au aceleași efecte
asupra sănătății.

 D. Ce s-a întâmplat la Colectiv este un atentat la adresa

poporului român. Este un atentat la adresa poporului,
organizat de autorități.
 A. Dacă vrei să trăiești bine la bătrânețe, trebuie să
faci sport în fiecare zi!
 B. Trebuie să ajuți oamenii nevoiași!
 C. Trebuie să înveți ca să nu suferi la examene!
 D. Nu trebuie să lovești animalele!
 E. Trebuie să-ți dezvolți inteligența!
 F. Italienii, care mănâncă multe fructe și legume, au un
risc mai scăzut de boli de inimă decât românii.
Guvernul României trebuie, așadar, să-și încurajeze
cetățenii să mănânce mai multe fructe și legume,
astfel încât să reducă riscul bolilor de inimă.
 A. Copiatul de pe internet e la fel de greșit ca plagierea lucrării unui coleg, de vreme ce
impostura este implicată în ambele cazuri.

 B. Îmi plac vegetarienii cînd își practică opțiunea în mod firesc, fără prea multă doctrină și
fără exclusivism țanțoș. (…) omul e, prin definiție, omnivor, adică adaptat, structural, la un
regim mixt. (…) Da, e crud să ucizi pentru a te hrăni. Dar așa s-a lansat, pe scena vieții,
strămoșul nostru preistoric: n-a putut deveni metafizician înainte de a practica
vînătoarea.” Andrei Pleșu, Dilema Veche”

 C. „Biserica sprijină familia naturală, și nu tradițională, așa cum este ea numită, pentru că
familia tradițională, străveche, nu mai există. Există însă familia naturală, formată prin
căsătoria dintre un bărbat și o femeie.” Purtător de cuvânt Biserica Ortodoxă Română

 D. Porcușorii de Guineea nu sunt ființe umane. Așadar, nu există nicio justificare să-i
folosim în experimente științifice care provoacă durere pentru a afla ceva relevant despre
oameni.

 E. România nu trebuie să se implice într-un viitor război. Mulți români vor muri și nu vor
mai fi bani de investiții în infrastructură.
 De ce au studenții nevoie de etică?
 Ajutorarea colegilor poate fi neetică?
 Situațiile neplăcute sau dificile cu care se
confruntă studenții pot fi considerate dileme etice?
 Care sunt condițiile minime de comportament etic/
bun simț, în acțiunile de student, la curs?
 Cum ar trebui să se comporte studenții pentru a
evita situațiile de discriminare față de
colegi/profesori?
 Care sunt drepturile și obligațiile studenților?
 Ce este o abatere academică? Abaterile
academice sunt totuna cu abaterile disciplinare?
 Dați exemple de abateri disciplinare.
 Relația profesor – student = nevoia construirii și menținerii
unei culturi etice în universitate – crearea unui model de
„gândire, simțire și acțiune” bazat pe valori etice
împărtășite și respectate de toți membrii organizației

 Cultura etică a universității – rezultanta unor proceduri

manageriale, influențate de specificul cultural național.

 Cultura etică – fundamentată pe leadership-ul etic –

promovarea în vorbă și faptă a unui model de valori etice și
strategii cu scopul creării unui mediu propice în
conducerea/orientarea celorlalți spre obținerea
performanței.
 Lidership-ul înseamnă:
◦ conducerea prin puterea exemplului
◦ Ceea ce un lider face, nu ceea ce un lider spune
◦ demonstreaza echipei sale prioritatile sale

 daca onestitatea este valoarea fundamentală a

unei organizații – liderul trebuie sa demonstreze
aceasta valoare, fiind onest cu toti cei din jur

 Dacă libertatea este valoarea fundamentală a

companiei (în exprimare, gândire, actiune etc.) -
liderul trebuie sa se asigure că membrii echipei isi
pot exprima liber ideile
 Leadership-ul – fenomen complex prezent în toate procesele
organizaționale, sociale și personale

 Proces prin care o persoană influențează un grup spre atingerea unui

obiectiv comun – fără să existe obligativitatea autorității manageriale

 Capacitatea unei persoane de a influența comportamentul oamenilor

 Liderii buni respectă (reușesc să armonizeze) atat valorile personale,

cat si pe cele organizationale.

 Conducerea etică
◦ respect pentru demnitatea si drepturile celorlalti
◦ accent pe onestitate, corectitudine și încredere.

 Leadership-ul etic are un impact major asupra valorilor organizatiei,

asupra comportamentului stakeholderilor si asupra rezultatelor
obtinute.
 Increderea în sine și în cei cu care va trebui să
obțină scopul propus

 Determinarea în atingerea scopului propus, (voință

și perseverență în atingerea obiectivelor, poziție
dominantă în raport cu ceilalți, forță motivațională
superioară celorlalți)

 Integritatea

 Sociabilitatea
 Curajul personal

Incluziunea Interes public mai presus de

interese personale/
organizaționale

Înțelegere/sensibilitate față
de problemele actuale ale Lidership
macromediului Integritatea &
etic autodisciplina

Exigența aplicării unor

standarde etice înalte din
partea membrilor Abilitatea de a
organizației recunoaște talentele
altor persoane

Folosofie organizațională centrată pe

persoane și sarcini
Christoph Stuckelberger, Being an ethical and educational
leader: values, virtues and dilemmas, vol. Ethics in Higher
education. Foundation for sustainable development,
Globethics. Net, 2018, p. 541
T • Trust – increderea tuturor părților interesate în
companiile responsabile

• Accountability – responsabilitatea față de colegi și clienți,

A îndeplinirea promisiunilor - esențială pentru construirea
încrederii

C • Care – să ai sentimentul că cineva are grijă de tine și să ai

tu grijă de alții

T • Transparency - companiile nu trebuie sa aibă nimic de

ascuns, partajarea informațiilor

• Integrity – corectitudinea și respectul pentru adevăr –

I standardele etice mai stringente decat cerințele

reglementărilor
• Loyality – fidelitate față de clienți, angajați etc. – să te ții

L de promisiuni
• Learn – orientarea continuă spre învățare/perfecționare –
ajută companiile să se dezvolte

E •Equality (Empower)- să nu divizezi firma în lideri și restul

lumii – fără privilegii
 Competența disciplinară

Menținerea unor relații

profesionale cu studenții – Metode de predare eficace
deschidere, obiectivitate, și eficiente
nediscriminare,

Etica Unități de învătare cu un

Respectarea confidențialității – predării/ conținut echilibrat bazat pe
performanțelor academice informații și evidențe
evaluării corecte

Obiectivitate și onestitate în
evaluări – concordanța cu conținutul Respect față de studenți –
cursului și încurajarea gândirii față de opinii și libertatea de
critice exprimare

Consolidarea integrității academice –

aplicarea politicilor organizaționale
 Respectarea regulilor specifice deontologiei profesionale

 Preocuparea pentru crearea unei culturi a integrității

 Preocupare pentru conștientizarea de către studenți a

valorilor eticii și responsabilității sociale

 Identificarea și implementarea unor mecanisme care

asigură promovarea valorilor eticii și responsabilității
sociale

 Promovarea unor valori etice puternice: integritate,

implicare, orientare către performanță, calitate înaltă a
actului didactic

 Loialitate față de asumarea misiunii și valorilor

organizaționale
 Adecvarea conținutului unităților de învățare la cerințele pieței muncii

 Preocuparea pentru învățarea continuă – acordarea unei atenții sporite

raționamentului adecvat

 Asigurarea unor condiții de lucru adecvate

 Asigurarea unui climat de lucru optim și relații bazate pe încredere

reciprocă

 Utilizarea corespunzătoare a tehnologiilor informaționale în

transmiterea cunoașterii

 Eliminarea oricărei forme de inechitate în tratarea studenților –

tratament egal în comunicarea și implicarea în actul didactic

 Evitarea comportamentelor abuzive: cerințe de lucru excesive, termene

de predare prea scurte
 Corectitudinea, imparțialitatea și responsabilitatea în activitatea
de evaluare

 Asigurarea unui mediu propice integrității în procesul de evaluare

 Transparența – precizarea clară a criteriilor de evaluare, evitarea

ambiguităților în evaluare, respectarea criteriilor de evaluare

 Feedback transparent și constructiv al procesului de evaluare

 Introducerea în procesul de evaluare a unor criterii care iau în

considerare valorile eticii și responsabilității sociale

 Asumarea responsabilității față de rezultatele evaluării.

 Respectarea principiului confidențialității rezultatelor evaluării

 Respectarea/promovarea principiilor autonomiei, libertății și
independenței studenților

 Evitarea inechităților și tratamentelor discriminatorii/ preferențiale

 Evitarea comportamentelor coruptive – subiectivism, presiuni,

condiționări, mita

 Respectarea demnității studenților – eliminarea oricărei forme de abuz

 Evitarea conflictelor de interese

 Intoleranța față de comportamentele neetice ale studenților

 Empatia față de problemele studenților

 Evitarea abuzurilor care pot să apară datorită „asimetriei de putere”

 În activitățile didactice unele acțiuni ale
profesorilor pot afecta încrederea studenților cu
efecte negative asupra performanțelor acestora

 Acțiunile care pot altera încrederea – grupate în 4

categorii în funcție de cauzele acestora:
◦ Benevolența – preocuparea față de problemele celorlalți și
inițiarea unor acțiuni în interesul acestora
◦ Integritatea – onestitatea, încrederea, ținerea
promisiunilor
◦ Competența – puterea, capacitatea și abilitatea de a
îndeplini rolul de cadru didactic
◦ predictibilitatea
 Anularea sau reprogramarea orelor fără un motiv întemeiat
 Pierderea sau încurcarea rezultatelor evaluărilor studenților
 Indisponibilitatea sau lipsa de pregătire în acordarea sprijinului
tutorial
 Refuzul de a media unele dispute între studenți care pot să apară
în cadrul grupe de proiect
 Eșecul în corectarea lucrărilor și comunicarea rezultatelor
evaluărilor într-un timp rezonabil
 Neactualizarea materialelor de predare
 Oferirea unui feedback insuficient de clar privind evaluarile
 A spune studenților că activitatea de cercetare este mai
importantă decât cea de predare
 Atitudine indiferentă dovedită față de activitatea de predare
și/sau evaluare
 Furnizarea unei orientări insuficiente în utilizarea timpului de
învățare (independentă)
 Acordarea unor amânări ale termenelor de predare a unor teme
unor studenți, în mod preferențial, fără un motiv întemeiat
 Criticarea unor studenți în prezența altor studenți, profesori sau
persoane
 Proces de evaluare excesiv de exigent sau foarte permisiv
 Permisiunea ca un grup restrâns de studenți să monopolizeze
discuțiile în clasă sau alte activități
 Acordarea sprijinului tutorial suplimentar anumitor studenți fără
o explicație (în mod discreționar)
 Pierderea cumpătului sau efectuarea unor remarci lipsite de
respect
 Nepredarea sau neacoperirea temelor prevăzute în fișa disciplinei
 Impunerea unor penalități sau aducerea unor critici referitoare la
lucrările predate de studenți fără o bază temeinică
 Furnizarea de informații cu privire la progresele/performnțele
studenților către terțe părți (angajatori, părinți) fără
consimțământul acestora
 Eșecul în a domonstra o bună cunoaștere a unui
subiect/ teme abordate la ore
 Activitatea de predare nesusținută de evidențe
empirice, bazată pe experiențe personale
 Utilizarea unor materale didactice
neactualizate
 Feedback neclar sau insuficient privind
evaluarea activităților studenților
 Insuficienta orientare în utilizarea timpului de
învățare independentă
 Acordarea unor amânări ale termenelor de
predare fără un motiv întemeiat
 Schimbarea conținutului cursului sau criteriilor
de evaluare la jumătatea semestrului
 Pierderea sau încurcarea rezultatelor
evaluărilor studenților
 Nepredarea sau neacoperirea conținutului
prevăzut în fișa disciplinei
 Înconsistența activităților didactice la debutul
și sfârșitul orelor
 Planificarea insuficiență a conținutului temelor
și timpului alocat predării
 Majoritatea studenților doresc să facă ceea ce trebuie – acțiunile lor să
fie conforme normelor eticii și integrității academice

 Profesorii trebuie să ofere studenților orientări privind

comportamentele care corespund principiilor eticii și integrității
academice în cadrul orelor pe care le susțin

 Încălcarea integrității academice = „orice act care alterează sau are

impact negativ asupra evaluării performanțelor sau realizărilor
academice ale unui student” (Codul de Etică și Integritate Academică)

 Abaterile de la normele eticii și integrității academice diminuează

abilitatea de a învăța dar și capacitatea profesorilor de a evalua cu
acuratețe studenții

 Încălcarea integrității academice erodează valorile fundamentale pe

care se sprijină comunitatea academică: adevărul, dreptatea, libertatea
academică, curajul, calitatea, spiritul liber, responsabilitatea.
 Orice formă de trișare la examene care conduce la falsificarea
rezultatelor:
◦ Folosind telefoanele mobile și alte tipuri de dispozitive electronice
◦ Diferite tipuri de însemnări sau notițe
◦ Colaborarea cu colegii din vecinătate
◦ Orice altă metodă prin care se urmărește obținerea unui rezultat
nemeritat

 Colaborarea cu alte persoane în cadrul unor sarcini de lucru care

trebuie realizate individual

 Orice formă de plagiat în realizarea proiectelor semestriale,

lucrărilor de licență/disertație, eseurilor sau altor teme

 Falsificarea datelor/rezultatelor

 Reprezintă încălcări ale integrității academice și acțiunile

neintenționate
 Furtul de materiale dintr-o altă sursă și trecerea acestora ca
fiind personale prin:
◦ Cumpărarea de materiale de la instituții de cercetare, bănci de eseuri,
fabricanți de proiecte (la cerere)
◦ Copierea unui text dintr-o sursă fără citarea și confirmarea
corespunzătoare
◦ Depunerea unei lucrări aparținând unui alt student, cu sau fără cunoștința
acestuia

 Trimiterea unui document scris de altă persoană și insușirea

acestuia ca fiind propriu

 Copierea unor secțiuni din unul sau mai multe texte sursă, dând
impresia că materialul a fost mai degrabă parafrazat, decât citat
în mod direct

 Parafrazarea materialelor dintr-unul sau mai multe texte sursă

fără a furniza indicații adecvate documentației
 Intenția de plagiat este uneori dificil de stabilit și dovedit

 Adeseori plagiatul este accidental sau neintenționat – deoarece

studentul nu reușește să adopte protocoalele adecvate pentru
trimiterea la sursă, modalități adecvate de a cita, de a
recunoaște idei și de a compila listele de referințe bibliografice

 De ce plagiază studenții? (Stevens 1987, Davis 1992, Staw 2002)

◦ Probleme în înțelegerea unor conținuturi/teme
◦ Creșterea eficienței (notă bună și economie de timp)
◦ Proasta gestionare a timpului
◦ Valori/atitudini personale necorespunzătoare
◦ Nesupunere/lipsă de respect față de autoritate
◦ Atitudinea față de profesori, colegi, specializare
◦ Negarea și atitudinea neutră
◦ Tentația, oportunitatea și disponibilitatea mijloacelor
◦ Lipsa măsurilor de descurajare
 Plagiatul digital – o nouă formă de plagiat – provocare pentru mediul
academic la nivel global
◦ mare varietate de surse digitale, baze de date, jurnale electronice
◦ accesare facilă și rapidă 24 de ore pe zi, 7 zile din 7
◦ costuri reduse, efort redus și o relativă siguranță în descărcare
◦ Oportunități aproape nelimitate

 Aly Colon, 2001 - studenții percep informațiile de pe internet ca fiind

„libere pentru a fi preluate și că e dificil să îi convingi de contrariu”

 Fialkoff, 2002 - „computerul și netul pot fi atât un blestem cât și o

binecuvântare pentru scriere”

 Răspunsul la această provocare - adoptarea de către universități a unui

cod de onoare – atrage atenția studenților asupra eticii și subliniază
valori precum: adevărul, răspunderea și responsabilitatea socială

◦ Permite promovarea unei „culturi a integrității” și permite aducerea în prim plan a

„valorii vieții intr-o comunitate de încredere” (McCabe& Trevino 2012)
 Pe cine ajută?
◦ Colegii profesorului care a raportat incidentul
◦ Pe ceilalți studenți de la specializare
◦ Pe studentul reclamat
◦ Organizația

 Eliminarea inechității față de studenții care:

respectă regulile, sunt onești, au o conduită
corectă
 De ce ar trebui să ne preocupe studenții care înșeală și au o
conduită academică necorespunzătoare? Nu este o formă de
penalizare suficientă eșecul în a învăța?

 Am autoritatea necesară pentru a gestiona de unul singur o

situație de încălcare a integrității academice? (Trebuie să apelez
la un serviciu specializat?)

 Dacă semnalez o situație de încălcare a integrității academice, de

unde știu că Universitatea mă va susține?

 Dacă raportez un incident de importanță mai redusă de unde știu

că situația nu va scăpa de sub control și va distruge astfel în mod
iremediabil cariera unui student?

 Cum voi fi privit de către studenți sau de către ceilalți colegi

dacă raportez un astfel de incident?
 Studenții „Generation Me” sunt cu adevărat diferiți și au multe puncte forte -
toleranța și dorința de a reuși
 unii studenți pot fi prea încrezători, alții clachează sub presiunea exigenței de a
obține rezultate înalte și dezvoltă probleme de natură psihică
 experiențele educaționale anterioare ale acestor studenți nu i-au pregătit pentru
munca grea și provocările necesare pentru a reuși.
 Ce pot face educatorii pentru a preda mai bine „Generația Me”?
◦ trebuie să încerce să înțeleagă perspectivele studenților. Studenții fac exact ceea ce părinții,
profesorii lor și mass-media i-au învățat.
◦ împărțirea prelegerilor în unități scurte, folosind videoclipuri și promovând învățarea practică.
◦ standardele privind conținutul unităților de învățare trebuie să rămână aceleași și trebui să fie
corecte pentru toată lumea.
 mulți studenți vor note mai bune și vor dori să depună mai putin efort
 studenții din „generația Me” au adesea nevoie să li se explice și să înțeleagă
scopul și sensul activităților (Spre deosebire de generațiile anterioare care
acționau din simțul datoriei)
 Dacă tinerii înțeleg semnificația profundă a ceea ce învață, pot depune mai multă
pasiune și energie în îndeplinire sarcinilor
 profesorii pot valorifica dorința de atenție a studenților, oferindu-le
recunoaștere pentru performanțele bune sau pentru manifestările de altruim –
chiar dacă stima de sine și narcisismul nu ajută neapărat oamenii să reușească
 Cunoașterea principiilor de bază ale eticii cercetării este necesară pentru: cei
care inițiază și derulează proiecte de cercetare, care folosesc și aplică
rezultatele cercetării

 Politici și proceduri privind siguranța subiectelor/rezultatelor cercetării,

prevenirea cercetărilor care presupun riscuri mari sau lipsă de responsabilitate –
ignorarea politicilor și procedurilor nu reprezintă o scuză viabilă pentru
proiectele de cercetare discutabile din punct de vedere etic.

 Cercetarea științifică – condiții care trebuie să fie îndeplinite:

◦ încrederea publică că activitatea de cercetare este condusă etic
◦ încrederea în rezultatele obținute
◦ Responsabilitatea socială
◦ toate părțile implicate într-un proiect de cercetare - de la faza scrierii proiectului
până la prezentarea rezultatelor și evaluarea de tip ”peer review” - trebuie să fie
corecte pentru a fi considerate etice.

 Când un aspect al unui proiect de cercetare este discutabil sau există

suspiciunea de comportamente neetice, integritatea întregului proiect
este pusă sub semnul întrebării
 Etica cercetării
◦ oferă orientări pentru conduita responsabilă a cercetării
științifice.
◦ educă și monitorizează oamenii de știință - oferă siguranța
respectării unor standarde etice ridicate

 Punctul de plecare în elaborarea unor norme (reguli)

privind etica cercetării – procesul criminalilor de
război de la Nuremberg (1946-1947) - dorința de a
proteja subiecții umani implicați în proiecte de
cercetare

 23 de medici nazisti germani au fost acuzați că au

efectuat "experimente" abuzive, traumatizante,
brutale (au recurs la tortură) și au ucis mii de victime
în numele cercetării
 Codul de la Nuremberg (1947)- listă de orientări etice
pentru desfășurarea cercetărilor având subiecți umani – 10
principii etice de bază încălcate de medicii naziști

 Declarația de la Helsinki - 1964 (revizuită la fiecare

10 ani) – promovează cercetările responsabile având subiecți
umani - stabilește principiile etice de bază pentru cercetările în
domeniul biomedical

 Raportul Belmont – 1979 - emis de Comisia Națională

pentru Protecția Subiecților Umani ai Cercetărilor
Biomedicale și Comportamentale (SUA)
 Acordul liber consimțit - Participanții la cercetare trebuie să
accepte voluntar participarea la cercetare
 Contribuția la binele societății - reprezintă Scopul cercetării
 Cercetarea trebuie să se bazeze pe o teorie solidă și pe o
testare anterioară pe animale
 Cercetarea trebuie să evite suferințele fizice și psihice inutile
 Necesitatea sistării proiectului de cercetare în cazul unor
riscuri potențiale mari (vătămări grave și / sau decese)
 Gradul de risc asumat de participanții la cercetare nu poate
depăși beneficiile rezultatelor anticipate
 Mediu de lucru și protecție adecvată pentru participanți
 Experimentele pot fi efectuate numai de către persoane care au
calificarea științifică necesară
 Subiecților umani trebuie să li se permită să decline participarea
în orice moment
 Oamenii de stiință trebuie sa fie pregătiți să întrerupă
cercetarea dacă există motive întemeiate că va provoca
daune, va duce la răniri sau deces
 Examinarea proiectelor potențiale de cercetare de către
un investigator independent
 supervizarea cercetării și asumarea responsabilității
pentru sănătatea și bunăstarea subiecților umani de către o
persoană calificată din punct de vedere medical
 Importanța asigurării corectitudinii rezultatelor cercetării
 Obținerea acordului liber consimțit și informat de la
participanții la cercetare
 Reguli clare privind cercetările pe copii și persoane care
nu au discernământ (incompetente din punct de vedere
mental)
 Evaluarea și utilizarea tratamentelor experimentale la
pacienți
 Importanța asigurării unor situații și condiții adecvate și
sigure pentru cercetare
 Principii etice ale cercetării cu subiecți umani

 Delimitarea granițelor dintre practica medicală

și cercetare

 Pomovarea principiilor respectului pentru

persoane, benevolenței, bunătății și dreptății

 Consimțământul în cunoștință de cauză

(respectul față de persoane), evaluarea
riscurilor și beneficiilor (bunăstarea) și selecția
subiecților (justiția)
 Cercetarea ar trebui să fie concepută, condusă și monitorizată
(revizuită) astfel încât să se asigure condițiile de integritate și
calitate;

 Asigurarea consimțământului informat din partea personalului de

cercetare și subiecților umani;

 Respectarea confidențialității informațiilor privind

respondenții/subiecții cercetării;

 participarea voluntară și lipsită de orice formă de coerciție;

 evitarea efectelor nedorite, nocive, dăunătoare;

 Independența cercetării – orice eventual conflict de interese

sau risc de comportament părtinitor trebuie declarat
 Drepturile de autor (Autorship)

Cercetările cu subiecți umani

Plagiarismul

Cercetările pe animale
Etica cercetării științifice
Peer review

Conduita necorespunzătoare a cercetării

Conflictele de interese

Data management

Aspetele vizate de etica cercetării științifice

 Dreptul de proprietate intelectuală este protejat prin reglementări
naționale și internaționale specifice, inclusiv prin Declarația Universală a
Drepturilor Omului (art. 27) - „Fiecare om are dreptul la ocrotirea
intereselor morale și materiale care decurg din orice lucrare științifică,
literară sau artistică al cărei autor este”

 Protejarea drepturilor de autor în legislația românească - Legea 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe (cu completările ulterioare).

 Prin operă se înțelege „orice act de creație nou și original, indiferent de

valoarea artistică sau științifică a acestuia”.

 Procesul decizional vizează stabilirea numelor persoanelor care pot să

apară pe o lucrare științifică (în cercetările care presupun colaborarea
mai multor persoane).

 Practicile responsabile privind drepturile de autor – o zonă tulbure si

neclară (vagă) pentru mulți cercetători
 Coautorii trebuie să aducă o contribuție semnificativă atât
la cercetare, cât și la scrierea lucrării

 Cerințe care justifică acordarea drepturilor de autor –

contribuții semnificative la:
◦ Conceperea, proiectarea, obținerea și prelucrarea datelor,
analiza și interpretarea acestora;
◦ redactarea articolului sau revizuirea critică a conținutului
științific important;
◦ Verificarea și definitivarea variantei care urmează să fie
publicată.

 Obținerea de fonduri, culegerea datelor (operatorii de

interviu) sau supravegherea generală a grupului de
cercetare, nu justifică acordarea drepturilor de coautor -
recunoașterea la sfârșitul manuscrisului, cu o scurtă descriere a
contribuției lor (acknowledgement)
 coautorii care au contribuit la scrierea unui articol
trebuie să decidă de comun acord ordinea includerii
numelor.

 Prima persoană listată ar trebui să fie persoana cea mai

implicată în cercetare – care a avut ideea (propunerea)

 coautorii ar trebui apoi să decidă ordinea celorlalți, în

conformitate cu criteriile revistei de publicare sau în
funcție de importanța contribuției la cercetare

 În ciuda provocărilor, cercetătorii ar trebui să se

familiarizeze cu practici de autorizare adecvate pentru
a-și proteja munca și ideile, prevenind, de asemenea,
fraudarea cercetării.
 Un fost masterand care a absolvit și cursurile școlii doctorale, lucrează la
activitățile de la seminar sub coordonarea unui profesor. Profesorul a
efectuat cercetări pe tematica managementului resurselor umane și a
adunat baze de date cu informații culese din surse secundare și primare.
Masterandul a venit cu o idee de articol științific în care a folosit baza de
date pusă la dispoziție de profesor. Ideea de articol s-a bazat pe
experiența acumulată în cercetarea din domeniul resurselor umane pe timpul
colaborării cu profesorul.

 Un prieten l-a ajutat cu prelucrarea datelor utilizând un soft specializat în

prelucrări statistice dar nu a contribuit la analiza și interpretarea datelor.
De asemenea, în timpul elaborării articolului a avut discuții cu alți doi colegi
care i-au oferit unele sugestii/idei/recomandări privind referințe
bibliografice.

 Fostul masterand a elaborat un draft al articolului științific iar profesorul l-

a ajutat la elaborarea părții de metodologie și la revizuirea articolului, a
rezultatelor cercetării și a concluziilor. Cine ar trebui să apară pe articol în
calitate de coautori și care ar trebui să fie ordinea numelor?
 Acțiunea de a prelua ideile, imaginile, teoriile,
articolele sau a unor părți din acestea, de a le
însuși și prezenta ca fiind proprii.

 un cercetător care plagiază munca altora ridică

suspiciuni privind integritatea sa, etica și
seriozitatea întregii activități de cercetare
desfășurate.

 plagiatul este un act ilegal și pedepsit - fiind

considerat a un furt al drepturilor de autor
 Articolul 22 - Este interzis şi se sancţionează plagiatul sub orice
formă.

 Plagiatul semnifică însuşirea integrală sau parţială de către o

persoană a unei opere literare, ştiinţifice, a ideilor ce aparţin altei
persoane şi prezentarea acestora drept creaţie personală.
◦ Este interzis să se facă abuz de statutul socio-profesional/poziţia ierarhică
în exploatarea rezultatelor muncii ştiinţifice ale altor persoane, şi se
sancţionează încălcarea dreptului la proprietate intelectuală.
◦ Prezentul Cod de etică nu suplineste aplicarea prevederilor codurilor pentru
cercetarea ştiinţifică de profil.

 Art. 23. Constituie abateri grave de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:
◦ plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
◦ confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor reale cu unele fictive;
◦ introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare.
 Plagiatul de tip copy-paste sau clonă – intenția
este evidentă - preluarea și folosirea cuvânt cu
cuvânt a muncii unei alte persoane fără citare
corectă, prin atribuirea sursei și utilizarea
ghilimelelor

 Plagiatul prin citare parțială - preluarea unui

conținut dintr-o singură sursă, asupra căruia se fac
intervenții minimale – sursa originală poate să nu fie
indicată deloc sau poate să fie menționată prin notă
de subsol sau paranteze fără plasarea între ghilimele
a textului preluat. (deși se face trimiterea către autor lipsa
ghilimelelor face ca respectivul pasaj să fie declarat plagiat.)
 Plagiatul prin parafrazare („plagiat camuflat” - Debora Weber-
Wulff)- cuvintele cheie sau unele porțiuni din propoziție
sau frază sunt înlocuite cu cuvinte sau expresii
sinonimice, dar conținutul și ideea de bază este păstrat -
sursa originală nu este menționată.

 Parafrazarea - unul sau câteva paragrafe reformulate

sau rescrierea unei lucrări întregi.

 poate fi greu de identificat și demonstrat - schimbarea

unor cuvinte cu unele cu înțeles identic sau similar,
schimbarea ordinii cuvintelor într-o frază sau chiar a
topicii frazei
 Plagiatul prin mixare (formă de plagiat intenționat și „muncit”) -
porțiuni de propoziții sau fraze sunt preluate din mai multe surse și
sunt folosite în așa fel încât să se potrivească.

 Plagiatul prin reciclare – publicațiile redundante (autoplagiatul

sau „plagiatul de tip duplicat” - Platforma iThenticate) - utilizarea
propriei munci a autorului, folosită anterior într-o altă lucrare
publicată, la care au fost aduse modificări minimale, fără a se
specifica (cita) faptul că respectivul text a mai fost publicat
anterior.

 „Publicarea redundantă sau duplicat este publicarea unei lucrări

care se suprapune substanțial cu una publicată deja.” - retrimiterea
unui manuscris către un jurnal atunci când acesta a fost deja
publicat în altă parte încalcă „legile internaționale privind drepturile
de autor, conduita etică și utilizarea cost-eficientă a resurselor”
(International Committee of Medical Journal Editors website.
http://www.icmje.org/index.html#redundant)
 Plagiatul hibrid (formă de plagiat intenționat)- se
combină surse citate corect cu propoziții, fraze sau
paragrafe copiate fără referire la sursa originală.

 Plagiatul prin confuzie (shake and paste collection -

Debora Weber-Wulff) - propoziții, fraze sau
paragrafe întregi din surse diferite care nu sunt
atribuite – procedeul este amestecarea și lipirea.

 Plagiatul mascat (formă de plagiat cu intenție) -

folosirea unor referințe inexistente sau inexacte
despre autorii lucrărilor sau materialele de
proveniență a datelor - citarea la a doua mână =
citarea autorului citat de acesta
 Plagiatul de tip agregat – lucrare fără valoare științifică
– se folosește în mod corect atribuirea sursei originale
(referire și utilizarea ghilimelelor) - lucrarea nu conține
niciun fel de contribuție originală fiind o simplă însăilare de
citate sau idei aparținând altor autori.

 Procedee de plagiere
◦ prin traducere – traducere dintr-o altă limbă fără citarea sursei
◦ Plagiatul peticit (folosit în plagiatul prin parafrazare) -
patchwriting plagiarism (Rebecca Moore Howard)
◦ Plagiatul structural – conținutul nu este același - copierea
structurii argumentative a unei alte lucrări (scopul și obiectivele, la
sursele folosite, notele de subsol și metodologia de cercetare).
◦ prin manipularea surselor – paragrafe citate corect, prezentate
cu ghilimele urmate de paragrafe sau pagini întregi fără citare
corectă
Site-ul Universității Indiana
 „Reproducerea identică a
cuvintelor altei persoane, fie
orale, fie scrise;
 Parafrazarea cuvintelor altei
persoane, fie orale, fie scrise;
 Folosirea ideilor, opiniilor sau
teoriilor altei persoane;
 Folosirea unor informații,
statistici sau alte materiale
ilustrative, cu excepția
cazului în care informațiile
sunt cunoscute de publicul
larg. ”
Site-ul Universității Northwestern
 Citarea tuturor ideilor și informațiilor
care nu vă aparțin și / sau care nu
sunt cunoștințe comune
 Folosirea ghilimelelor dacă se
reproduc identic cuvintele altcuiva
 La începutul unei secțiuni
parafrazate, trebuie evidențiat faptul
că ceea ce urmează este ideea
originală a altcuiva. (încep prin a
spune de unde provin informațiile)
 La sfârșitul unei secțiuni parafrazate,
plasați citarea corectă.
 Un cercetător științific a publicat în urmă cu 3 ani
un articol știițific pe o anumită temă împreună cu un
alt coleg. Acum intenționează să trimită spre
publicare un alt articol care reprezintă o dezvoltare
a temei articolului precedent pe care l-a elaborat
ca singur autor. În noul articol a folosit o
reprezentare grafică din articolul precedent, care
a reprezentat o contribuție a colegului său.

 Este necesară sau nu citarea articolului elaborat în

urmă cu 3 ani împreună cu colegul său, din care a
folosit reprezentarea grafică? Argumentați.
 proces în care articolul trimis unui jurnal spre publicare de către un autor (sau
mai mulți) este supus evaluării, de către editorul jurnalului, unor experți în
domeniu (recenzenți) care pot face sugestii privind îmbunătățirea conținutului
articolului și emit recomandarea de publicare, revizuire sau respingere.

 Etapele procesului de recenzare:

◦ Recenzorii și editorii citesc și evaluează articolul
◦ Recenzorii trimit comentariile înapoi la editorul jurnalului
◦ Editorul trimite comentariile recenzorilor și pe cele proprii autorului/autorilor

 Criterii de evaluare a articolelor științifice

◦ importanța - impactul cercetării asupra domeniului
◦ Utilitatea - Studiul oferă informații științifice utile, cu caracter originalitate
◦ Relevanța - cercetarea se încadrează în domeniul jurnalului și poate prezenta interes pentru
cititori
◦ Metode de cercetare adecvate - metode științifice solide care au permis cercetătorilor să
răspundă la întrebările lor de cercetare
◦ Respectarea normelor/principiilor Eticii - protecție adecvată a subiecților umani, înformațiilor,
rezultatele sunt prezentate corect și onest
◦ Completitudine – includerea tuturor informațiilor relevante în articol
◦ Precizie – articolul reflectă în mod real a comportamentul și rezultatele cercetării
 Confidențialitatea - Referentii nu ar trebui să știe autorul (sau autorii)
articolului pe care îl revizuiesc, iar autorilor (sau autorilor) nu li se
comunică numele recenzenților (proces de tip „blind”)

 protecția proprietății intelectuale - editorul, recenzenții, alți agenți ai

jurnalului - nu pot dezvălui public informațiile din articol sau utiliza
informațiile într-un alt articol trimis în nume personal

 Evitarea conflitelor de interese – financiare (patrimoniale),

științifice – eforturi de cercetare proprii asemănătoare cu cele din
articol, relații personale cu autorul/autorii

 Flexibilitatea – în atribuirea recenzorilor

 Transparența - feed back transparent și clar

 Libertatea editorială a jurnalului (în funcție de domeniu) - includerea

numai a articolelor pe care le consideră cinstite, exacte, etice și
responsabile din punct de vedere științific
 Un profesor cu notorietate științifică într-un
domeniu, de la o universitate de pretigiu a fost
rugat de către editorii unui jurnal internațional din
domeniul managementului să recenzeze un articol.

 După primirea articolului își dă seama că autorul

este un doctorand îndrumat de un coleg de
departament cu care a publicat articole științifice
și a colaborat în proiecte de cercetare. Colegul său
i-a prezentat recent meritele științifice ale
doctorandului la o intrunire științifică.

 Recenzorul se află sau nu într-un conflict de

interese care ar trebui raportat editorilor
jurnalului?
 apar atunci când obligațiile unei persoane (sau a unei
organizații) implicate într-un proiect de cercetare sunt în
conflict cu interesele sau obligațiile personale

 Conflictele de interese pot influența obiectivitatea

cercetătorului, iar integritatea rezultatelor cercetării pot fi
puse sub semnul întrebării de orice persoană implicată în
procesul de analiză și recenzare

 Orientări privind prevenirea problemelor etice determinate

de conflictele de interese:
◦ Declararea situațiilor de conflicte de interese care ar putea influența
capacitatea a realiza obiectivele proiectului de cercetare
◦ Dezvăluirea conflictelor de interese financiare ale soților sau copiilor
aflați în întreținere.
◦ Existența unui proces administrativ scris și consolidat pentru
identificarea și gestionarea, reducerea sau eliminarea conflictelor de
interese în ceea ce privește proiectele de cercetare pentru care se
solicită finanțare
 Un cercetător din domeniul biochimiei alimentare
este implicat într-un proiect de cercetare inițiat și
finanțat de o companie producătoare de aditivi
pentru industria alimentară. Compania testează un
nou aditiv (ameliorator și potențiator de gust și
aromă). Compania îl plătește cu o sumă de 5000 de
dolari pentru fiecare firmă din industria
alimentară care este convinsă să cumpere și să
utilizeze noua substanță.

 Avem sau nu de a face cu un conflict de interese?

 Gestionarea datelor, în ceea ce privește etica cercetării, face
referire la trei aspecte:
◦ Etica, veridicitatea și fiabilitatea procesului de culegere a datelor;
◦ proprietatea și responsabilitatea pentru datele colectate;
◦ păstrarea datelor și partajarea accesului la datele colectate împreună cu
colegii și cu publicul

 Aspectele eticii și integrității culegerii, prelucrării și gestionării

datelor pot cu ușurință ignorate de cercetători

 Atribuirea și asigurarea responsabilității pentru colectarea și

păstrarea datelor este una dintre cele mai importante
considerații etice atunci când se desfășoară un proiect de
cercetare.

 alte aspecte etice legate de procesele de prelucrare a datelor

sunt manipularea, falsificarea sau modificarea - care ar putea
conduce la obținerea unor rezultate false
 problematica eticii schimbului de date și informații
este complicată de emoții, motive, obligații și
drepturi de proprietate

 În ciuda complexității sale, schimbul de date este

incurajat și considerat un semn distinctiv al
comunității științifice, în special în mediul academic.

 Deși în cercetarea științifică partajarea datelor

este încurajată pentru asigurarea acurateței și
verificarea acestora - uneori datele sunt asociate
cu proprietatea intelectuală și trebuie protejate ca
atare.
 Cine se ocupă de gestionarea datelor? - responsabilul
proiectului de cercetare – proiectează designul colecției de
date și colectarea datelor fizice.

 Cum vor fi colectate datele? - telefon, poștă, interviu

personal, înregistrări, surse secundare etc

 Cum vor fi stocate datele și ce probleme de confidențialitate

și protecție vor rezulta din metoda de stocare?

 Cine va răspunde de completitudinea datelor și de asigurarea

exactității interpretării rezultatelor?

 După incheierea proiectului pentru cât timp vor fi păstrate

datele? – în funcție de sursa de finanțare și de politicile
organizaționale
 procesul de identificare și raportare a comportamentelor neetice
sau nesănătoase în activitatea de cercetare științifică

 Abaterile față de practicile etice ale cercetării:

◦ Fabricarea – înregistrarea și/sau raportarea unor date sau rezultate nereale.
◦ Falsificarea – proces de manipulare a materialele, echipamentelor de măsurare
sau proceselor de cercetare, schimbarea sau omiterea datelor
◦ Plagiatul
◦ Abaterile de cercetare nu includ erorile oneste sau diferențele de opinie

 Orice persoană (avertizor de integritate) care suspectează un om

de știință de abateri de cercetare ar trebui să raporteze incidentul
unui ofițer de integritate în cercetare care ar trebui să examineze
imediat sesizarea și să constate dacă este vorba de o abatere de la
normele etice ale cercetătii, - la rândul său acesta va raporta
instituțiilor sau organizațiilor abilitate
 Doi cercetători sunt implicați într-un proiect de
cercetare care vizează studierea efectelor stresului
la locul de muncă asupra performanțelor angajaților.
Unul dintre ei află că celălalt, atunci când în urma
intervievării subiecților cercetării nu obține
răspunsuri la anumite întrebări, le inventează și le
trece în colecția de date ca find veridice.

 El îl atenționează pe cercetărorul cu comportament

incorect, însă acesta nu recunoaște că ar fi procedat
astfel. Cercetătorul cu comportament incorect se află
în relație de rudenie cu managerul de proiect.

 Ce ar trebui să facă cercetătorul care a observat

comportamentul incorect mai departe?
 Probleme etice:
◦ Participarea voluntară
◦ Corectitudinea selecției
◦ Respectarea drepturilor (justiția socială – mai ales în cazul
persoanelor din grupuri sociale vulnerabile)

 Principii etice
◦ Respect pentru persoane - Consimțământul informat: să știe în ce se
implică; să nu fie forțat sau manipulat; să își exprime în mod liber
acordul de a participa la proiect ca subiect
◦ Respectarea caracterului privat și a Confidențialității informațiilor -
protejarea informațiilor adunate în timpul participării la cercetare
mai ales dacă divulgarea lor ar aduce daune unei persoane.
◦ Beneficiența și benevolența – a face bine – rezultatele
studiului/cercetării să fie folosite pentru a-i ajuta pe alții
◦ Justiția – prevenirea abuzurilor față de persoanelor din categorii
defavorizate: grupuri minoritare, femei, copii, bătrâni, persoane cu
dizabilități (inclusiv mentale), prisonieri, refugiați din țările lumii a
treia, grupuri vulnerabile din punct de vedere financiar etc.
◦ Angajați
 Managementul eticii – dezvoltarea și
implementarea unor măsuri instituționale care
vizează prevenția și combaterea comportamentelor
imorale și lipsite de integritate dintr-o
universitate

 Managementul eticii ≠ etica managementului

(calitatea și valoarea etică deciziilor manageriale)

 Universitatea morală – scop al managementului

eticii și integrității academice (în declarația de
misiune a universității Michigan apare ca obiectiv
„crearea unei universități responsabile și morale)
 Universitate morală = prin practicile sale curente (contextul
moral sau mediul universitar) stimulează membrii săi să adopte o
conduită morală (Kaptein, Ethics management).

 Contextul sau mediul universitar joacă un rol activ în procesul de

luare a deciziilor etice - poate constrânge sau stimula membrii
universității să acţioneze moral ori imoral. (Donald Menzel. „Ethics
Management Internationally”).

 Managementul eticii nu constă în controlul şi penalizarea

comportamentelor neetice/imorale sau în reflecţia asupra eticii
locului de muncă – un ansamblu de acţiuni întreprinse de
manageri pentru a stimula formarea unei conştiinţe morale şi a
unei sensibilităţi etice capabile să impregneze toate aspectele
activităţii organizaţiilor. Presupune promovarea şi menţinerea
unei puternice culturi etice la locul de muncă (Donald Menzel).
 Cazurile de înșelăciune academică se reduc
semnificativ dacă universitățile recurg la
metode explicite și implicite de
instituționalizare a eticii:

◦ Adoptarea unor coduri de onoare - reducerea cazurilor

de înselăciune academică de la 71% la 54 % (McCabe &
Pavela 2000, McCabe & Treviño 1995).

◦ Cod de onoare+metode de informare, comunicare și

implicare a studenților în rezolvarea unor probleme de
etică = ponderii cazurilor de înșelăciune academică a
scăzut de la 50 % la 12,5 % (Bing et al. 2012)
 Opiniile autorilor privind evoluția managementului etic sunt
împărțite:
◦ negarea ideii de evoluţie, preferința pentru o abordare comprehensivă, cu
strategii diverse care se completează reciproc.
◦ patru stadii în evoluţia managementului etic: stadiul conştientizării etice,
stadiul raţionării etice (proceduri şi criterii de luare a deciziilor),
stadiul acţiunii, stadiul lidership-ului etic (angajamentul managerilor
organizației în formarea unei culturi etice).

 patru tipuri de abordare strategică a managementului eticii:

◦ strategia bazată pe conformitate (compliance) - formularea şi
impunerea regulilor etice în organizaţie.
◦ strategia includerii în cost - tratează acţiunile neetice ca pe un factor de
cost ce trebuie redus, minimizat sau eliminat.
◦ strategia învăţării - accentul cade pe procesele de training etic şi pe
asimilarea unor comportamente etice.
◦ Strategia promovării unei culturi organizaţionale a eticii/moralei -
considerată cea mai promiţătoare și cuprinzătoare (le presupune pe toate
celelalte).
 instrumentele aflate la dispoziţia managerilor eticii
(promovarea unei culturi a integrității într-o
organizaţie):
◦ Management (echipă managerială) exemplar sub aspect moral –
leadership etic;
◦ trainingul etic;
◦ codurile etice;
◦ Coduri de onoare
◦ Comisii de etică
◦ jurămintele profesionale;
◦ auditul etic;
◦ managementul resurselor umane respectând criteriile etice;
◦ Consilierii/ofițerii de etică
◦ Avertizorii de etică/integritate
 trainingul etic este metoda/instrumentul cea/cel mai eficace -
mijloacele de impunere a moralităţii - semnarea unui jurământ,
evaluarea performanţelor, penalizările etc. au cea mai mică
importanţă în respectarea normelor eticii și integrității academice
 patru abordări posibile ale ideii de management
etic (R. Jeurissen):
◦ respectarea regulilor - prevederilor codurilor etice.
◦ Promovarea unor valori morale – angajaţii să vină cu noi
soluţii creative pentru rezolvarea problemelor etice -
într-un cadru normativ preexistent.
◦ dialogul cu beneficiarii externi (stakeholders - clienţi,
furnizori, instituții publice etc.) - pentru a optimiza etica
și integritatea relațiilor cu aceştia.
◦ Dialogul social - poate da răspunsuri în cazurile în care
oamenii ajung cu dificultate la o înţelegere iar temele
etice sunt foarte controversate (dezbaterile despre
sutenabilitate, energia nucleară, drepturile omului în
diferite contexte culturale etc.)
 Abordarea de manieră evoluţionistă a eticii - "organizaţiile
cunosc un proces de evoluţie în sensul sporirii sofisticării lor în
ceea ce priveşte managementul performanţei etice“ (G. Rossouw şi
L. van Vuuren ).

 Sunt identificate cinci stadii ale evoluţiei managementului etic:

◦ stadiul imoralităţii (immoral) - ignorarea totală a dimensiunii etice a vieţii
unei organizaţii - cultura organizaţională dominată de sloganuri cum ar fi:
"trăim într-o lume de lupi”, "supravieţuieşte cel mai adaptat", "pe băieţii cu
obraz îi găseşti la coadă" (dispreț pentru comportamentul etic), "tot ceea
ce contează e ratingul (profitul)" (în televiziuni nu contează decât câştigul,
nu efectele educaţionale, morale etc.) etc.

◦ stadiul managementului etic reactiv - managerii îşi dau seama că trebuie

făcut ceva pentru a evita riscurile comportamentelor neetice. Sunt
percepute riscurile acestor comportamente pentru organizație, dar lipsește
total competența etică. Universităţile româneşti, şi în general organizaţiile
din ţara noastră care au adoptat formal coduri etice, se află în acest stadiu
de evoluţie managerială.
 cinci stadii ale evoluţiei managementului etic
(continuare):
◦ Stadiul de conformitate etică - angajarea conştientă a
organizaţiilor în monitorizarea şi managementul performanţei
lor etice - se angajează explicit în reglementarea vieţii etice
şi în eradicarea comportamentului neetic.

◦ Stadiul integrităţii etice - internalizarea valorilor şi

standardelor etice - angajarea subiectivă a personalului în
raport cu o mulţime de valori definitorii pentru organizaţie
("integritatea" organizaţiei). Scopul este ridicarea nivelului
performanţei etice prin încurajarea comportamentului etic, nu
doar prin penalizarea comportamentului neetic

◦ stadiul alinierii totale - o integrare a eticii în scopul,

misiunea şi ţelurile particulare ale organizaţiei .
Comportamentul etic dobândește importanţă strategică iar
scopul managementul etic consolidarea moralei ca parte
esenţială a culturii organizaţionale.
 organizaţia morală definită pe baza conceptului de
„conţinut etic” al acesteia (Muel Kaptein)

 Modelul conceptual al conţinutului etic – existența a trei

tipuri de relaţii relevante din punct de vedere moral în orice
organizaţie:
◦ relaţiile dintre angajaţi şi organizaţie - numită „dimensiunea
mâinilor încurcate” - potenţialul conflict dintre interesele
angajaţilor şi interesele organizaţiei din punctul de vedere al
folosirii bunurilor acesteia;
◦ relaţiile dintre angajaţii organizației - numită „dimensiunea
mâinilor multiple” - riscurile morale ce apar din nevoia de a folosi
mai mult de un angajat;
◦ relaţiile dintre organizaţie şi părţile interesate (stakeholders) -
numită „dimensiunea mâinilor murdare” - eforturile dezirabile ale
organizaţiei de a se menţine „curată”, adică de a satisface în mod
onest promisiunile făcute părţilor interesate.
 Pe baza unei liste de „calităţi”, „criterii” sau „virtuţi” ale
organizaţiei.

 şapte „calităţi etice” sau virtuţi organizaţionale (Muel Kaptein):

◦ Claritatea - gradul în care organizaţia îşi clarifică şi îşi face transparente
exigenţele morale sub forma unor valori şi reguli morale.
◦ Consistenţa gradul în care aşteptările morale ale organizaţiei sunt
coerente, neambigue şi compatibile cu celelalte valori.
◦ Sancţionabilitatea - gradul în care se aplică sancţiuni (forme de motivare)
pozitive sau negative pentru comportamentul personalului.
◦ Realizabilitatea - gradul în care responsabilităţile şi aşteptările pot fi
puse în practică.
◦ Suportabilitatea - sprijinirea angajaţilor să utilizeze bine bunurile
organizaţiei („mâini încurcate”), să cultive o strânsă cooperare cu colegii şi
şefii („mâini multiple”), să realizeze dorinţele părţilor interesate („mâini
murdare”).
◦ Vizibilitatea - gradul în care efectele acţiunilor angajaţilor sunt vizibile –
principiului publicităţii al lui Kant.
◦ Criticabilitatea - măsura în care în organizaţie sunt posibile ori încurajate
discuţiile critice cu privire la comportamentul imoral
 Interacţiunea naturală/facilă cu beneficiari variaţi - regulile ei
de bază fac din binele stakeholderilor parte a binelui propriei
organizaţii

 Sensibilitatea membrilor organizaţiei față de tema imparţialităţii

- interesele altora contează la fel de mult ca şi propriile interese,
iar înşelarea şi exploatarea clienţilor e coşmarul lor (este de
neconceput)

 Responsabilitatea e privită ca fiind mai degrabă individuală decât

colectivă - asumarea responsabilității personale de către membrii
organizației, pentru acţiunile inițiate în numele organizaţiei. Regulile
acesteia stabilesc faptul că indivizii sunt responsabili pentru ei
înşişi.

 Stabilirea de obiective clare - obiectivul este un mod de operare

foarte preţuit de membrii organizaţiei şi îi leagă de mediul extern.
 Sprijinirea programelor etice de către managementul executiv - dacă
acesta nu crede în ele, sunt puţine şanse de reuşită

 constituirea unui comitet de etică - rol de a supraveghea derularea

programului de management etic

 Constituirea unui comitet de management etic – implementearea şi

administrarea „programelor etice” - politici şi proceduri cu caracter moral, şi
să rezolve dilemele şi conflictele morale care pot sufoca atmosfera într-o
organizaţie

 instituirea funcţiei manager cu probleme etice - îmbină cunoştinţele şi

experienţa managerială cu aceea din domeniul eticii practice

 instituirea funcţiei de „ombudsperson” – responsabil cu instituţionalizarea

valorilor morale la locul de muncă, cu rezolvarea litigiilor morale prin
interpretarea corectă a politicilor şi procedurilor şi printr-un contact strâns
cu personalul şi beneficiarii.
 Infrastructura etică = program de etică (ethics program
SUA) = sistem etic (Europa Ethics framework) = “sistem
de management al eticii şi conformităţii” = un mod integrat
şi comprehensiv prin care sunt îmbunătăţite structurile
organizaţionale, procesele decizionale şi cultura unei
organizaţii, astfel încât funcţionarea acesteia să se facă pe
principii şi reguli morale solide (Ducu 2011)

 Cerințe pentru Instituționalizarea eticii în organizații:

◦ buna gestionare contractului psihologic dintre angajați și
organizații

◦ consolidarea angajamentului angajaților față de valorile și

obiectivele organizației

◦ sprijinirea unei culturi organizaționale orientate spre etică.

 procedurile interne privind: etica și conformitatea, evitarea
conflictelor de interese, angajarea rudelor sau cunoscuților;

 activitățile cu caracter informativ și formativ: mecanisme de

informare și comunicare, hotline/helpline de etică,
trainingurile de etică și conformitate;

 politicile/reglementările interne de etică și conformitate:

codurile de etică, conduită, deontologice sau de valori;
politicile privind discriminarea, politicile privind cadourile etc.

 mecanisme de management și control: departamentele de

etică și conformitate, comisiile de etică, consilierii de etică,
ombudsman, auditul de etică și conformitate, practica
semnalului de alarmă.
 crearea şi dezvoltarea codurilor etice - articulează aşteptările ferme ale
organizaţiei privind moralitatea
 organizarea şi conducerea unor comitete de etică - dezvoltarea politicilor
cu caracter etic, evaluarea acţiunilor şi deciziilor organizaţiei şi angajaţilor,
cercetarea şi sancţionarea cazurilor de abatere de la reguli
 implementarea unor sisteme de comunicare etică (e.g. linii telefonice) –
angajaţii/stakeholderii să poată raporta abuzurile sau să solicite consiliere
 Funcția de director cu probleme etice sau a unei „ombudsperson” -
coordonarea politicilor de educaţie etică, cercetarea avertizărilor şi
aplanarea conflictele
 organizarea de traininguri etice - formarea virtuţilor etice ale profesiei
 desfăşurarea de activităţi de disciplinare în cazul comportamentelor
neetice
 cultură instituţională bazată pe respectul pentru valorile specifice
organizaţiei
 imposibilitatea conturării unei situaţii a managementului etic în România în
condițiile absenței datelor empirice

 sinteza situaţiei din universităţi (au răspuns 14 universităţi):

◦ Toate au adoptat un cod etic - ca răspuns la un ordin al ministrului, imitând codul
etic al SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative, 2006)
◦ Adoptarea codurilor etice nu s-a făcut pentru a răspunde unei nevoi, ci pentru a
se conforma unei cerințe
◦ Existența în toate universitățile a unor comitete/comisii de etică - focalizare
exclusiv pe rezolvarea litigiilor, nu pe actualizarea sau dezvoltarea codului etic
◦ Organizarea unor activități de training etic (măcar cel de conformitate) la modul
declarativ- aproape nimeni nu a participat personal la o asemenea activitate.
◦ Inexistența unui mijloc de comunicare - dedicat obținerii unui feedback de la
personalul/stakeholderii organizaţiei (Linia telefonică dedicată) - a unor consutanți
pe probleme de etică
◦ Inexistența auditului etic
◦ În planurile strategice lipsesc restricțiile/prevederile privind etica
◦ Nu sunt încurajate dezbaterile etice - în jurul unor probleme morale ale
universităţii
◦ Nu se poate vorbi despre o cultură organizaţională etică, - în absenţa
trainingurilor etice, a plângerilor pe teme morale, a discuţiilor pe probleme etice, a
inserării eticii în managementul universităţii
◦ se acceptă o pluralitate de viziuni etice
 principalele acţiuni imorale înfăptuite în universităţile
româneşti (Silvia Puiu; Radu Florin Ogarca. „Ethics Management in Higher Education System of
Romania”,2015 și Mihaela Miroiu (coord.); Daniela Cutaș; Ana Bulai; Liviu Andreescu; Daniela Ion. Etica în
:
universități. Cum este și cum ar trebui să fie: cercetare și cod. 2005)
◦ favoritismul și evaluarea subiectivă din partea cadrelor didactice;
◦ hărțuirea sexuală;
◦ nerespectarea proprietății intelectuale;
◦ comunicarea deficitară în instituție;
◦ mita și cadourile oferite profesorilor;
◦ relațiile romantice între studenți și profesori;
◦ utilizarea unui limbaj ofensator sau superior de către cadrele didactice;
◦ limbajul rece și nepoliticos al personalului administrativ în relația cu
studenții
◦ presiuni din partea profesorilor pentru ca studenții să le cumpere cărțile;

 Introducerea codurilor etice după anul 2000 nu a schimbat

radical situaţia – lipsa unei „infrastructuri etice” care să
instituționalizeze și să impună valorile morale ale instituției
 în ce stadiu de evoluţie a managementului eticii se
află universităţile din România? - între stadiul reactiv
şi cel de conformitate.

 Dezvoltarea gândirii morale critice, autonome, sau

asimilarea de metode de decizie etică nu
reprezintă obiective explicite - nu există exerciţiul
dezbaterilor publice pe teme de etică și morală, ori al
integrării unor criterii morale în managementul
universităţii.

 universităţile româneşti se află în cel mai bun caz la

nivelul de conformitate - stadiu de evoluţie etică mai
mult declarativ = instituirea unui cod etic, având în
general o funcţie educativă, el nefiind obligatoriu
 teme etice prioritare pentru universităţile româneşti -
pentru activități de training etic (VALENTIN MUREŞAN, Managementul
eticii în organizații, 2009):
◦ darea şi luarea de mită la examene.
◦ hărţuirea sexuală
◦ utilizarea în scopuri private sau însuşirea unor bunuri din
patrimoniul instituţiei
◦ consumul de băuturi alcoolice în timpul programului
◦ plagiatul
◦ conflictul de interese
◦ traficul de influenţă (promovări etc.)
◦ agresivitate verbală la unii profesori şi la studenţi
◦ tratarea cu aroganță a studenţilor
◦ nepotism în angajare şi în notarea studenţilor
◦ misoginism
◦ încălcarea dreptului la confidenţialitate.
◦ somarea studenţilor pentru a oferi avantaje materiale.
•Biroul de Integritate academică (educațională):
•politici și proceduri: Cod de conduită pentru studenți, Onestitatea academică, Hărțuire și discriminare
•training-uri/ cursuri: modul educațional de onestitate academică, stiluri de citare, plagiat, gândire critică
•Biroul de Etica cercetării:
UNIVERSITATEA DIN SIDNEY (AUSTRALIA)
•echipe dedicate pentru etica cercetării pe animale, subiecți umani, managementul eticii în cercetare, comunicarea rezultatelor cercetării
•politici și proceduri: Codul de conduită în cercetare,
•Departament de Etică și Integritate cu domeniile (1)
•training-uri pe teme precum: practici responsabile de cercetare, etica cercetării pe subiecți umani/ animale

integritate academică și (2) etica cercetării

•Secțiuni speciale pe intranet unde se pot accesa cursuri,
workshop-uri, materiale, reglementări, resurse etc.
•Biroul de Integritate academică (educațională):
•politici și proceduri: Cod de conduită pentru studenți,
Onestitatea academică, Hărțuire și discriminare
•training-uri/ cursuri: modul educațional de onestitate
academică, stiluri de citare, plagiat, gândire critică
•Biroul de Etica cercetării:
•echipe dedicate pentru etica cercetării pe animale,
subiecți umani, managementul eticii în cercetare,
comunicarea rezultatelor cercetării
•politici și proceduri: Codul de conduită în cercetare,
•training-uri pe teme precum: practici responsabile de
cercetare, etica cercetării pe subiecți umani/ animale
UNIVERSITATEA ASTON (UK)
•Structuri organizaționale privind aspecte de etică:
•Grupul de Etică înființat de Consiliul Universității elaborează și
supervizează Strategia de etică (Ethics Framework) și modul în
care aceasta se armonizează cu politici și proceduri de etică
specifice din universitate
•Comisia de Etică a Cercetării - dezvoltă politici și proceduri
privind conduita etică în cercetare, evaluează proiectele de
cercetare
•Comitetul de Bioetică - implementează proceduri privind
cercetarea pe animale
•Strategia de etică stabilește: valorile și principiile etice, principalele
domenii care ridică probleme morale, responsabilitățile membrilor,
modalitatea de abordare a dilemelor morale, sistemul de raportare,
politica privind cadourile
•Politici si proceduri complementare (disponibile online sub secțiunea
Resurse de Etică): Politica de raportare a problemelor etice (Speak Up!
Policy), Cod de conduită în cercetare, Politica de etică a cercetării,
Practici privind analiza abaterilor în cercetare (ex. fabricarea datelor,
plagiat, proprietate intelectuală), Politica privind etica investițiilor,
Politica privind libertatea informației, Politica privind tehnologiile
mobile, Actul privind țesutul uman, Protecția datelor, Politica de
prevenire a corupției, Politica privind egalitatea și diversitatea etc.
 majoritatea firmelor chestionate nu au cod etic (firmele care au
elemente de management etic în organizarea lor sunt mai ales cele
transnaţionale sau străine cu sediul în România)
 resping, uneori foarte ferm existenţa unor elemente de management
etic
 Nu există mijloace de implementare a codului etic - nu există comitete
etice
 Trainingul etic e cunoscut doar de firmele străine - cele pur româneşti
se feresc de el ca şi cum ar fi un pericol
 echilibru între cei ce spun că se face/nu se face training etic (probabil
pentru că în unele locuri se organizează accidental asemenea activităţi,
ele fiind „la modă”)
 Nu există linie telefonică dedicată plângerilor etice (nici nu e dorită în
majoritatea cazurilor)
 Nu există consultanţi morali şi activităţi de consultanţă, nici activităţi
de audit etic.
 În marea majoritate a cazurilor nu se vede o legătură între criteriile
etice şi planul strategic, aproape toţi fiind fixaţi pe etica creştină ca
unică paradigmă de evaluare morală.
 Majoritatea consideră că problematica morală e importantă
pentru firmă - apreciază că respectarea regulilor etice sporeşte
profitul şi că firmele au şi obligaţii morale faţă de clienţi
 Majoritatea consideră că există o cultură organizaţională
favorabilă eticii – confirmă că se folosesc spontan criterii etice
la angajare
 numărul celor ce se confruntă cu probleme etice în firmă şi
trebuie să participe la dispute spontane pe teme morale este
în creștere
 tendinţă de creştere a numărului celor ce cred că e nevoie de
specialişti pentru administrarea problematicii etice -
managementul etic presupune o competenţă profesională specială
 marea majoritate resping existenţa unor consilieri morali şi a
unei linii telefonice dedicate (bănuiala de „turnătorie”), după
cum resping şi o administraţie etică numită pe criterii
profesionale („putem şi noi”)
 managementul etic în firmele chestionate se află
în primul stadiu - al imoralităţii, cu tendinţe de
a trece spre stadiul reactiv.

 în mod declarativ cei chestionaţi recunosc

importanţa problematicii etice în firmele lor -
resping totuşi profesionalizarea managementului
eticii („putem face şi noi”) şi resping (uneori
foarte ferm) introducerea oricăror instrumente
de management etic.
 https://www.ted.com/talks/adam_grant_are_yo
u_a_giver_or_a_taker

 https://www.ted.com/talks/alexander_wagner_
what_really_motivates_people_to_be_honest_in_
business

 A class divided -
https://www.youtube.com/watch?v=1mcCLm_L
wpE
 Scopul Managementului eticii în universități - atingerea
dezideratului/statutului de Universitate morală în condițiile
secolului 21

 Universitatea morală – organizație care împărtășește sarcina

de a construi o comunitate academică morală, nu
numaidecât în sens Kantian și mai mult în sens Aristotelic (Jeffrey
D. Sachs, What is a Moral University in the 21st Century? Speech at Columbia University, aprilie 2015)

 Pentru aceasta este nevoie să se dezvolte cultura etică

 cultura etică a unei organizații - o "felie" a culturii

organizaționale - reprezintă aspectele culturii organizaționale
care afectează modul în care angajații gândesc și acționează în
situații care au legătură cu etica/moralitatea (Treviño, L. K., Nelson, K. A.:
Managing Business Ethics. Straight Talk About How To Do It Right. New York: John Wiley & Sons, Inc. 2014)
 Abordările
individuale

Conștientizarea
Judecata etică Acțiunile etice
eticii

Cultura etică

Rolul culturii etice organizaționale – Treviño 2014

"Cultura etică este o sursă de bune practici care îndrumă și
pot influența angajații să facă ceea ce este corect sau
greșit"
• Cultura etică este creată și menținută printr-o
interacțiune complexă a sistemelor organizaționale formale
și informale.
 Problemele care se ridică în fața membrilor comunității academice dintr-
o Universitate morală în condițiile începutului de secol 21:
◦ Atitudinea față de agenții generatori de poluare - renunțarea la combustibilii
fosili?
◦ Modul de abordare a acuzațiilor de hărțuire sexuală și de agresiune sexuală
◦ Metodele de disciplinare a studenților în cazurile de înșelăciune și plagiat
◦ Care este datoria/menirea Universității față de comunitate/societate
◦ modul de gestionare a proprietății intelectuale dezvoltate în campus
◦ Condițiile de desfăsurare a cercetărilor care folosesc subiecți umani sau animale
◦ Cine ar trebui să obțină accesul la studii la universitate?
 Cei cu scoruri de top; copiii absolvenților; copiii donatorilor bogați; studenți de
culoare; Studenți români sau străini?
◦ Care ar trebui să fie atitudinea universității față de țările care adoptă politici
neadecvate privind drepturile omului?
◦ De la care donatori trebuie să accepte finanțare universitatea și pe care ar trebui
să-i refuze?
◦ Care trebuie să fie atitudinea universității față de vorbitorii care au notorietatea
că promovează ura/discrimirea/ naționalismul în discuri (având în vedere spiritul
libertății de exprimare)
◦ Atitudinea universității față de libertatea membrilor săi de a oferi de servicii
organismelor financiare, servicii secrete, organizații care generea diferite forme
de poluare in activitatea lor.
Intrumentele managementului eticii

Leadership
etic
(Management)

Avertizorii de Codurile
etică/integrita etice/moral
te e/de onoare

Managementul
eticii în Comisii/
Consilierii/ universități
consilii/
ofițerii de
etică comitete de
etică

Trainingul
Auditul etic
etic
 Liderii eficienti – consideră etica un element central pentru viaţa lor
profesională și contribuie la conștientizarea de către angajaţi şi toți
stakeholderii că etica este un aspect foarte important în procesul decizional.

 Implicaţii posibile ale leadershipului etic

◦ Deschidere pentru discutarea problemelor de etică - în legătură cu deciziile
adoptate
◦ recunoaştea valorii aspectelor eticii și integrității în activitatea academică - vor
cere subordonaţilor să conștientizeze acest lucru (înțelegerea implicațiilor eticii
asupa activităților organizaționale)
◦ Angajaţii vor fi mult mai atenţi în a lua în considerare implicaţiile etice ale propriilor
decizii.
◦ Valoarea etică a deciziilor devine un subiect legitim de discuţie între manageri şi
subordonaţii direcţi
◦ Edica măsurilor adoptate - subiect legitim de discuţie între echipele desemnate
pentru îndeplinirea anumitor sarcini
◦ Consistenţa etică a deciziilor importante – mai buna înțelegere a valorilor etice ale
companiei şi celor personale – sprijinirea culturii etice organizaţionale
◦ Perceperea managerilor ca fiind activ implicaţi şi susţinători ai iniţiativelor etice a
organizaţiei
◦ Managerii percepuţi drept promotori ai comportamentului etic
◦ impact pozitiv asupra percepţiilor etice ale angajaţilor la locul de muncă.
 Tipuri de lideri

Liderul • Calități de lider înnăscute

• Experiență îndelungată în modelarea capacității de a conduce

total
• Instruire în știința managementului (etic)
• Capacitate ridicată de autodisciplină

Liderul • Experiență îndelungată în modelarea capacității de a conduce

• dobîndirea de cunoștințe și aptitudini manageriale prin

format
instruire.
• Capacitate de autodisciplină

Liderul • A văzut de curând cum se modelează capacitatea de a

conduce.
• Învaţă să fie lider prin instruire

latent • Dispune de capacitatea de autodisciplină necesară

managerilor
 Neînțelegerea oamenilor
 Lipsa de imaginaţie
 Se confruntă cu probleme personale
 Neasumarea greșelilor proprii - aruncă vina pe alţii
 Se simte în siguranţă şi mulţumit
 Lipsa de organizare
 Lipsa stăpânirii de sine - se înfurie des
 Neasumarea riscurilor
 Atitudine nesigură şi defensivă
 Inflexibilitatea
 Lipsa spiritului de echipă
 Opoziția față de schimbări
 Eșecul în anticiparea și recunoașterea diferenţelor dintre propriile
percepţii şi percepţiile subordonaților, în ceea ce priveşte etica
personală şi leadership-ul etic
 Agățarea de păreri intuitive (nejustificate) potrivit cărora nu se
poate face o diferenţă între leadershipul etic şi leadership - liderii
buni sunt prin definiţie lideri etici, sau opusul liderii lipsiți de etică
sunt prin definiţie lideri slabi
 Se pot simți inconfortabil atunci vorbesc despre etică şi valori
 Subaprecierea legăturilor directe şi indirecte dintre pecepţia
proprie privind etica, în calitate de lider, şi cultura etică
organizaţională
 Credința greșită că etica poate distrage de la atingerea
obiectivelor organizaționale
 Să se bazeze pe presupunerea că odată ce organizația a
implementat programe etice (de respectare a aspectelor etice
organizaționale) acestea sunt foarte bine îndeplinite.
 Leadership etic
Etica adoptării
Comportament deciziilor
Lideri/manageri cu etic/moral
calități (manager moral) Preţuirea valorilor etice
morale/etice organizaționale
(persoană morală): Adoptarea deciziilor Obiectivitate
potrivite (a acționa Corectitudine
Integri in interesul Empatie faţă de problemele
societății
stakeholderilor)
Respectarea regulilor eticii
Cinstiți decizionale
Empatizarea cu Model prin acțiuni etice
Responsabili oamenii vizibile
Recompensarea și disciplina
De încredere Moralitate personală Deschidere pentru
ridicată comunicarea despre etică,
morală și valori
  o declarație oficială a principiilor etice și a regulilor
de conduită

 un document scris/formal ce cuprinde standarde

morale pentru ghidarea activității angajaților și
organizației

• o declarație a valorilor, principiilor etice și a normelor

de conduită

• o declarație a normelor și credințelor etice ale unei

organizații
 conferă vizibilitate managementului organizației

 atragerea încrederii stakeholderilor interni și externi

 se limitează discreționaritatea în adoptarea deciziilor

de manageri

 identificarea rapidă a oricărui abuz de putere - prin

raportarea la standardele etice prevăzute in cod

 subliniază principiile de comportament ce trebuie

respectate în procesul de luare a deciziilor
 orientarea organizației către un management moral
 Promovarea unor standarde profesionale ridicate
 Modelarea climatului etic din organizație
 Instrument de învățare: ce este etica? Ce sunt
dilemele etice? Cum pot fi soluționate ? etc.
 Etalon oferit angajaților pentru a-și evalua
comportamentul
 Ghid pentru stakeholderi în ceea ce privește ceea ce
este acceptat/neacceptat din punct de vedere etic în
relația cu organizația
 Instrument util în evaluarea, recompensarea,
personalizarea comportamentului etic al angajaților
 Intrument util pentru soluționarea dilemelor
etice
 Metoda de a câștiga vizibilitate în rândul
publicului
 Promisiune și angajament public al respectării
drepturilor stakeholderilor și urmăririi
performanțelor
 Metodă de gestionare a riscurilor etice
 Instrument de diferențiere pe piață
 În literatura de specialitate se face distincție între mai
multe tipuri de coduri (care cuprind principii, valori și
standarde etice) care pot fi adoptate de către o firmă:
◦ Codul de valori – prevede idealurile, valorile și principiile pe care și le asumă
organizația in relațiile cu stakeholderii săi
◦ Codul de etică – prevede clar ceea ce este acceptat și neacceptat în interiorul
organizației și in relațiile cu stakeholderii externi.
◦ Codul de conduită – se adesează în special angajaților și managerilor și stabilește
standardele comportamentale care trebuie sa fie respectate în activitatea zilnică de
către întreg personalul
◦ Codul deontologic – cuprinde principii și sandarde de conduită specifice unei
profesii

 Codul de etică se bazează mai mult pe conștientizare și pe

auto-control

 Codul de conduită este mai detaliat și are la bază controlul

impus
 Rolul codurilor de etică:
◦ Promovarea virtuților și valorilor morale în viața profesională;
◦ Oferă un mod de abordare uniform a situațiilor organizaționale care
comportă consecințe morale;
◦ Combate tendința de a aborda valorile etice în mod diferit de către
angajați si manageri, tendință datorată naturii umane (toți oamenii au
simț moral dar în mod inegal dezvoltat)

 Obiectivele codurilor de etică

◦ Asigurarea conformității legale și a altor cerințe statutare
◦ Oferirea unui ghid privind comportamentele așteptate
◦ Protejarea și consolidarea reputației organizaționale
◦ Obținerea și menținerea încrederii din partea stakeholderilor
◦ Comunicarea principiilor și angajamentelor în relațiile cu stakeholderii
◦ Asigurarea consistenței etice în cadrul rețelelor globale
 Trebuie să acopere acele aspecte organizaționale
care reprezintă arii de risc în viața acesteia.
 Cuprinde 4 mari arii de interes (Pettinger,
2007):
◦ Conformitatea cu procedurile interne și externe ale
organizației
◦ Conformitatea cu reglementările (legile) externe
◦ Standarde de comportament bazate pe valorile
organizaționale
◦ Standarde de comportament bazate pe valorile
individuale
 Conflictele de interese
 Cadourile și gratuitățile în organizație
 Gestiunea și utilizarea resurselor financiare
 Loialitatea și dedicarea față de organizație
 Condițiile de muncă dificile
 Conformitatea cu legea și cu standardele organizaționale
 Interzicerea divulgării informațiilor secrete
 Asigurarea sănătății, securității și bunăstării angajaților
 Combaterea, demascarea și sancționarea comportamentelor de
hărțuire sexuală
 Combaterea, demascarea și sancționarea comportamentelor
discriminatorii
 Utilizarea tehnologiei și scopurile sale
 Evitarea favoritismelor, conflictelor și a victimizării
 Îmbunătățirea constantă și continuă a tuturor aspectelor
organizaționale
 Simpla elaborare a codurilor de etică nu reprezintă o
garanție a comportamentului etic în organizației sau în
relațiile cu stakeholderii.

 Multe coduri de etică nu sunt formulate în concordanță cu

valorile interiorizate ale angajaților (nu sunt documente
vii), sunt documente teoretice și abstracte, impuse de sus,
fara implicarea angajaților în formularea și adoptarea lor.

 Factori care asigură eficiența/eficacitatea codurilor de

etică:
◦ Adoptarea voluntară (neimpusă de sus)
◦ Leadership etic
◦ Cultură organizațională orientată spre etică/morală
◦ Condiții de lucru bune și salarii decente pentru angajați
◦ Mecanisme de monitorizare a comportamentului etic
◦ Training-uri periodice și adecvate
 Stabilirea clară a necesității și a obiectivelor codului de etică
 Alegerea unui responsabil și a echipei care va elabora conținutul codului de etică
și va coordeona implementarea sa
 Alegerea tipului de cod
 Stabilirea clară a setului de de principii și valori pe care se va fundamenta codul
 Adoptarea unei structuri a codului potrivit practicilor relevante pentru
persoanele din organizație
 O structură și un conținut flexibile/adaptabile a codului
 Orientarea codului spre problemele de etică cu care se confruntă
profesia/organizația
 Formularea clară și fără ambiguități a standardelor etice privind conduita
profesională a angajaților
 Stabilirea unui sistem de recompense și penalizări pentru încurajarea și
consolidarea comportamentului etic
 Evitarea formulării unor aspteptări nerealiste privind persoanele cărora li se
adresează codul
 Evaluarea costurilor privind elaborarea și implementarea codului –
previzionarea acestora pe termen mediu și lung
 Inițierea unui proces de dezvoltare a codului ( de îmbunătățire continuă a
acestuia)
 Luarea în considerare a legislației și reglementărilor aplicate
domeniului/profesiei pentru care se elaborează codul etc.
 Stabilirea și realizarea unui program de promovare a conținutului codului și
de formare pentru angajați
 Stabilirea unui termen realist pentru elaborarea și implementarea codului
 Asumarea de către management a responsabilității adoptării și respectării
codului
 Monitorizarea/testarea respectării codului de către angajați
 Mediatizarea și prezentarea codului către angajași și stakeholderi.
 elaborat în raport cu valorile, principiile şi normele etice profesionale generale (art. 2):
◦ libertatea academică
◦ autonomia personală
◦ dreptatea şi echitatea
◦ respectul şi toleranţa
◦ meritul personal
◦ Transparenţa
◦ responsabilitatea individuală şi publică
◦ onestitatea şi corectitudinea intelectuală
◦ bunăvoinţa şi altruismul

 document cu funcţie de ghid în desfăşurarea relaţiilor moral-profesionale dintre studenţi,

masteranzi, doctoranzi, profesori, personal didactic auxiliar, personal nedidactic şi comunitatea
universitară în ansamblul ei, precum şi în desfăşurarea relaţiilor dintre membrii comunităţii
universitare şi colaboratorii externi. (art 3)

 Scopul este de a susţine şi de a dezvolta continuu climatul de cooperare, respect reciproc,

colegialitate, politeţe, încredere, discreţie, solidaritate, care există în interiorul acestei
instituţii de învăţământ superior, pentru a facilita creşterea calităţii activităţii didactice, de
cercetare, de educaţie - cu impact asupra profilului moral al societăţii în ansamblu (art 5)

 reflectă vocaţia etică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi - instituţie angajată
deplin atât în educarea studenţilor, cât şi în afirmarea şi cultivarea unor înalte standarde
comportamentale în beneficiul societăţii şi, totodată, ca instituţie academică ce acţionează pentru
compatibilizarea propriilor practici educaţionale cu valorile şi principiile spaţiului european al
învăţământului superior (Art. 5)
 Art. 16. Membrii comunităţii academice, precum şi ceilalţi
angajaţi ai Universităţii nu pot participa la următoarele
activităţi care implică soţul/soţia sau rude până la gradul
IV, sau un afin până la gradul III, inclusiv:
◦ concursuri de admitere;
◦ activităţi de evaluare a studenţilor (comisii de examene);
◦ îndrumarea lucrărilor de licenţă şi a disertaţiilor;
◦ conducerea doctoratelor;
◦ activităţi de evaluare a personalului didactic, didactic auxiliar şi
nedidactic;
◦ concursuri pentru ocuparea posturilor;
◦ comisii de analiză şi recepţie a lucrărilor din contractele de
cercetare ştiinţifică;
◦ comisii de cercetare disciplinară, de etică şi control;
◦ comisii de atribuire de burse, premii, recompense, titluri şi grade
onorifice;
◦ comisii de achiziţii.
◦ comisii de doctorat.
 preşedintele Senatului cu rectorul, prorectorii, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, ceilalţi
membri ai Consiliului de administraţie, directorii departamentelor (inclusiv administrative) şi directorii
şcolilor doctorale şi membrii Senatului;

 rectorul cu prorectorii, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, ceilalţi membri ai Consiliului
de administraţie, directorii departamentelor (inclusiv administrative), directorii şcolilor doctorale şi
directorii celorlalte unităţi funcţionale din Universitate (staţiuni didactice şi de cercetare, editură,
grădină botanică, muzee etc.);

 prorectorul cu decanii, prodecanii, directorul general administrativ, ceilalţi membri ai Consiliului de

administraţie, directorii departamentelor (inclusiv administrative) şi directorii şcolilor doctorale;

 decanul cu prodecanii facultăţii, directorii departamentelor din facultate, directorul şcolii doctorale,
membrii Consiliului de administraţie şi directorii departamentelor administrative din Universitate;

 directorul general administrativ cu decanii, prodecanii, directorii departamentelor (inclusiv administrative)

şi directorii şcolilor doctorale;

 prodecanul cu directorii departamentelor din facultate (inclusiv administrative) şi directorul şcolii

doctorale;

 directorul de departament cu şefii subunităţilor funcţionale (grupuri de cercetare şi activitate didactică,

laboratoare şi centre);
 Art. 21. Se consideră abatere de la Codul de etică şi se sancţionează
următoarele:
◦ frauda sub orice formă în activitatea de predare, învăţare, cercetare ştiinţifică şi în celelalte
activităţi din Universitate;
◦ corupţia sau favorizarea acesteia (de la acte de mituire, până la trafic de influenţă, cu recurgere la
bani, servicii, cadouri);
◦ distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale Universităţii, ca şi
utilizarea lor în scopuri ilicite;
◦ furnizarea de informaţii false conducerii Universităţii;
◦ obstrucţionarea activităţii de educaţie, de cercetare ştiinţifică, administrativă sau a oricărei alte
funcţii a Universităţii;
◦ orice formă de agresare fizică sau morală;
◦ favoritismul sub orice formă;
◦ obţinerea, pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
◦ participarea la activităţi didactice şi manifestări ştiinţifice sub influenţa alcoolului;
◦ folosirea unui limbaj contrar spiritului academic;
◦ intrarea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri speciale;
◦ practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene;
◦ utilizarea neautorizată şi provocarea de prejudicii, cu vinovăţie, a patrimoniului
Universităţii;
◦ denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii comunităţii universitare;
◦ folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice;
◦ organizarea şi desfăşurarea de activităţi politice în Universitate, ca şi folosirea numelui Universităţii,
a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri politice partizane;
◦ discriminarea sub orice formă.
 Art. 22. Este interzis şi se sancţionează plagiatul sub orice formă.

 Art. 23. Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi

activitatea universitară:
◦ plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
◦ confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
◦ introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare.

 Art. 24. Este interzisă şi se sancţionează hărţuirea sexuală a angajaţilor Universităţii,
doctoranzilor, postdoctoranzilor, masteranzilor, studenţilor şi candidaţilor.
◦ condiţionarea angajării, numirii, admiterii sau evaluării personalului din Universitate, studenţilor,
masteranzilor, doctoranzilor, de obţinerea unor favoruri sexuale;
◦ practicarea unor comportamente sau atitudini de natură sexuală, implicite sau explicite, fizice sau
verbale, prin care se urmăreşte obţinerea unor avantaje personale;
◦ promovarea unor conduite care au ca interese sau ca efect crearea unei intimităţi jenante, a unui climat
de muncă ostil sau conflictual, sau care conduc la afectarea performanţelor în muncă ale salariaţilor şi
studenţilor Universităţii;
◦ folosirea unor ţinute vestimentare indecente în raporturile publice din spaţiile Universităţii.

 Art. 26. Folosirea de către studenţi a unor mijloace ilicite atunci când sunt supuşi
evaluării prin examene, colocvii, referate, lucrări de licenţă şi disertaţii, constituie
abatere.

 Art. 27. (1) Este interzisă deţinerea şi comercializarea, în spaţiile Universităţii, a
produselor periculoase: substanţe narcotice, droguri, arme, substanţe explozibile.
◦ Se interzice consumul de narcotice sau droguri în spaţiile Universităţii.
◦ Se interzice comercializarea şi consumul băuturilor alcoolice în spaţiile Universităţii.
 Art. 30. Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi personalului
didactic şi de cercetare auxiliar:
◦ avertisment scris;
◦ diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi
de control;
◦ suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea
unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru
în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;
◦ destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
◦ desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

 Art. 31. Sancţiunile care se pot aplica de către Comisia de etică universitară
studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor si postdoctoranzilor:
 avertisment scris;
 exmatricularea;
 alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie universitară.

 Art. 32. Sancţiunile care se pot aplica de către Comisia de etică pentru personalul
nedidactic:
◦ avertisment scris;
◦ retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus
retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
◦ reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
◦ reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni
cu 5-10%;
◦ desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
 Art. 43. La nivelul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi se constituie Comisia de etică universitară.
◦ Structura şi componenţa comisiei de etică universitară este propusă de Consiliul de administraţie, avizată de Senatul
universitar şi aprobată de rector.
◦ Membrii comisiei de etică sunt persoane cu prestigiu profesional şi autoritate morală.
◦ Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă una dintre următoarele funcţii: rector,
prorector, decan, prodecan, director administrativ, director de departament sau de unitate de
cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.
◦ Preşedintele Comisiei de etică este ales prin vot direct de către membrii comisiei în prima şedinţă de după constituire.
◦ Preşedintele Comisiei de etică va desemna o persoană dintre membrii comisiei care îi va ţine locul atunci cand nu va putea
participa la întâlnirile comisiei.

 Art. 44. Comisia de etică universitară are următoarele atribuţii:
◦ analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare;
◦ realizează un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare, care se
prezintă rectorului, senatului universitar şi constituie un document public;
◦ contribuie la elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară, care se propune Senatului universitar pentru adoptare
şi includere în Carta universitară;
◦ urmăreşte respectarea Codului de etică.

 Art. 45. Orice persoană, din universitate sau din afara universităţii, poate sesiza Comisiei de etică
universitară abaterile săvârşite de membrii comunităţii universitare. Asigurarea confidențialității
identității autorului sesizării.

 Art. 46. În urma unei sesizări, Comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul de
etică universitară. Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării şi îi
comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.

Art. 47. În cazul în care, pe parcursul analizei faptei presupuse a fi o încălcare a Codului de etică, un
membru al Comisiei de etică se află în conflict de interese, acesta se va retrage de la evaluarea faptei
sesizate.
 au început să se formeze în urmă cu aproximativ trei
decenii - în paralel cu apariţia codurilor etice -
instrument instituţional de implementare a acestora.

 Majoritatea comitetelor etice sunt iniţiative strict

birocratice, cu funcţiuni reduse la minima rezistenţă -
statutul acestora a rămas preponderent formal, simple
angajamente pe hârtie uitate în sertarul managerului
general (Valentin Mureșan 2017)

 Nu există o denumire omogenă a acestora:

◦ Comisii - instituite la nivel internaţional
◦ Consilii – la nivelnaţional
◦ Comitete – la nivel de organizații
 Lipsa de omogenitate în ceea ce priveşte conceperea funcţiilor sau
organizarea internă.

 Comitetele etice sunt formate din 5-20 de persoane - La UAIC 8

persoane + 2 supleanți – președinte + 7 membri

 România - Legea nr. 206/27.05.2004 privind buna conduită în

cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare stabileşte -
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării
Tehnologice şi Inovării (format exclusiv din oameni de ştiinţă sau
persoane legate de institutele de cercetare).

 Funcţiile:
◦ a) stabileşte principiile etice specifice domeniului de cercetare- dezvoltare
◦ b) elaborează codurile de etică pe domenii de activitate
◦ c) urmăreşte respectarea regulilor codului de etică şi aplicarea de sancţiuni în caz
de încălcare
◦ formulează opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică ridicate
de evoluţia ştiinţei şi a cunoaşterii.
 Nu se specifică nimic despre alte atribuții importante: dezvoltarea
codurilor morale, influenţarea legislativului sau despre influenţarea şi
educarea personalului instituţiei şi a publicului larg

 Comisiile de etică din cadrul universităților și instituțiilor de cercetare -

au o singură funcţie: de urmări respectarea codului etic din instituţie
(art. 10) - sunt transformate în comisii de arbitraj

 Comitetele de etică în adevăratul sens al cuvântului trebuie să devină

grupuri de specialişti cu un training etic obligatoriu.

 Funcţiile „comisiilor de etică” din Universități conform Ordinul

Ministrului educaţiei nr. 4492/6.07.2005:
◦ a) elaborarea codului de etică universitară
◦ b) analiza şi soluţionarea reclamaţiilor şi sesizărilor referitoare la abaterile de la
etica universitară.

 la Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi şi la Universitatea „Babeş-Bolyai”

din Cluj-Napoca - se adaugă funcţia de a iniţia modificări în codul etic
 mari diferenţe, de la ţară la ţară, în ceea ce
priveşte modul de lucru:

◦ deliberări şi decizii prin consens în interiorul comitetului

◦ angajarea de echipe externe de eticieni-experţi

◦ iniţierea unor dezbateri publice pentru acreditarea unei

soluţii general acceptate

◦ nici o concepţie clară cu privire la ceea ce au de făcut -

felul cum se defineşte o problemă morală şi metodele pe
care le-ar putea utiliza în decizia etică
 Studierea sistematică a implicaţiilor morale ale
activităţilor din diferite domenii profesionale;

 Oferirea de consultanţă şi recomandări pentru diferite

entități (preşedintele republicii, pentru instituţiile
guvernamentale şi cele profesionale la nivel naţional)

 influenţarea parlamentelor pentru crearea de legislaţie în

domeniu;

 informarea şi educarea opiniei publice pe problemele

abordate, ca şi implicarea publicului larg în luarea unor
decizii etice majore.

 elaborarea şi dezvoltarea codului etic al profesiei

 elaborarea şi dezvoltarea codului deontologic („manualului etic”);

 evaluarea periodică a politicilor instituţiei sub aspect etic - elaborarea

de politici etice noi;

 formarea şi întreţinerea unei culturi instituţionale de natură etică;

 Oferirea de consiliere sau consultață pe probleme de etică/morală;

 coordonarea educaţiei etice a personalului şi asigurarea unei imagini bune

a instituţiei sub aspect moral

 protejarea drepturilor, siguranţei şi bunăstării membrilor instituţiei

 menţinerea conduitei etice a personalului –investigarea şi rezolvarea

plângerilor de conduită incorectă
 proces formativ intensiv - menit să sensibilizeze
angajaţii din punct de vedere moral, să-i facă să
internalizeze codul etic şi valorile comune, să-i
ajute să-şi dezvolte un caracter moral şi să-şi
perfecţioneze în acelaşi timp capacităţile de
judecată morală în concordanţă cu cerinţele
organizaţiei.

 SUA 1991 - adoptarea unei legi care cere

organizaţiilor să-şi dezvolte programe de training
etic pentru a detecta şi preveni violarea legilor
 explicarea noţiunilor etice de bază şi a semnificaţiei
prevederilor codului etic al organizaţiei;
 Sprijinirea angajaților în identificarea problemelor
morale din viaţa organizaţiei şi să le ierarhizeze;
 sensibilizarea generală faţă de problemele etice ale
organizaţiei
 Reducerea confuziilor cu privire la cine şi pentru ce e
responsabil din punct de vedere moral (cine trebuie
pedepsit?);
 identificarea, discutarea şi rezolvarea unor cazuri
morale reale;
 Oferirea de instrumente care să-i ajute să înţeleagă
procesele de decizie etică - întărire capacității de
reflecţie morală;
 Consolidarea climatului etic în organizaţional și a
culturii etice organizaţionale – care orientează în mod
hotărâtor comportamentul angajaţilor
 trainingul etic - instrumentul cel mai eficient aflat la
dispoziţia managerului interesat de construirea unei
culturi a integrităţii și a unor Universități morale

 trainingul de conformitate - urmăreşte

conştientizarea regulilor morale existente şi
inocularea lor

 Trainingul care vizează formarea unui "model al

integrităţii“ - programe sofisticate de formare a
caracterelor (character building), internalizrea
valorilor etice ale organizaţiei – trebuie să fie
completat cu programe de formare a unei culturi
instituţionale care să exercite o presiune asupra
comportamentului individual al membrilor organizaţiei
 Conferinţe ocazionale, ateliere şi seminarii
◦ conferinţe susţinute de conducătorii organizaţiei - centrate pe lămurirea noţiunilor
şi regulilor de bază ("consimţământ informat", "cinste", “formularea sesizărilor de
natură etică", "conflict de interese", acceptabilitatea "cadourilor" etc

◦ tehnicile narativiste - folosirea unor povestiri exemplare pentru a inocula o

anumită regulă, evocarea unor eroi pozitivi sau negativi ai domeniului, utilizarea
unor filme.

◦ metoda cazuistică - procedeu didactic ideal pentru trainingurile etice - „sesiuni de

training prin dileme” (dilemma training session): un participant prezintă o dilemă
etică altor doi participanţi; aceşti doi participanţi îl ajută apoi pe primul să
găsească soluţii alternative şi să reflecteze la argumentele pro şi contra acestora.

 Auto-trainingul etic online - cunoaşterea codului etic - chestionare,

cuvinte încrucişate sau jocurilor sunt specifice eticii organizaţiionale

 Clipurile video - cu actori care joacă roluri asemănătoare cu cele din

organizaţie - au un impact emoţional major.
 Utilizarea povestirilor - romane, filme, biografii - pentru a
încuraja respectul pentru virtuţi şi respingerea viciilor

 Imitarea modelelor (mentoratul moral pe lângă cel vocaţional) – se

bazează pe rolul major pe care-l au managerii exemplari sub aspect
moral pentru instituirea unei vieţi morale în organizaţie.

 Lucrul în colective mici, colaborative, unite – bazate pe încredere

reciprocă- opuse muncii competitive şi individualiste –se pot forma sau
consolida virtuţi precum dorinţa de a ajuta, comunicarea şi încrederea
reciprocă.

 Metodele de auto-reflecţie - ţinerea unui jurnal, dezbaterile etice

interne sau punerea în situaţii limită (punereea în „pielea” unui personaj
care se confruntă cu diverse probleme etice)

 filme, jocuri –The Ethics Challenge al lui Dilbert - "simularea

comportamentală" bazată pe jucarea de roluri într-un scenariu imaginar
 Analizaţi următorul desfăşurător al unui training etic
conceput pentru personalul unei firme comerciale şi
spuneţi dacă vi se pare acceptabil:

 Trainingul are loc la sediul firmei după orele de program (1

oră).

 Ziua1: Un profesor universitar prezintă un curs de istoria

eticii de la origini până în prezent. Întrebări.
 Ziua 2: Membrii comitetului de etică prezintă codul etic
al firmei şi răspund la întrebările cursanţilor.
 Ziua 3: Se discută exemple de dileme etice având ca
invitat un preot.
 Ziua 4: Se prezintă şi se discută sancţiunile prevăzute în
codul etic.
 Analizaţi acest desfăşurător al unui training etic conceput pentru personalul unei firme comerciale şi
spuneţi dacă vi se pare acceptabil:

◦ Trainingul trebuie precedat de un auto-training online axat pe cunoaşterea codului etic.

◦ E de preferat ca el să aibă loc într-o altă localitate, montană, într-un hotel, pentru ca participanţii să nu fie bruiaţi de
rezolvarea sarcinilor de serviciu, rezolvarea de probleme familiale etc.

 Ziua 1: Conducătorul instituţiei prezintă importanţa programelor etice ale firmei şi voinţa conducerii de a
le urma. Un instructor prezintă codul etic al firmei; discuţii clarificatoare pe probleme ridicate de public
(noţiuni specifice domeniului, definiţii, cazuri etc.)

 Ziua 2: Discuţii de caz pentru asimilarea de metode de gândire etică;; cazurile vor fi alese din firmă (dacă
se poate) şi vor fi tratate: conform bunului simţ moral; după consecinţe (utilitarist), după principii
(principiist), conform moralei creştine, după precedente (cazuistic), cu scurte şi elementare explicaţii ale
metodelor de decizie etică; e un bun prilej de a da cursanţilor şi definiţia eticii, ce e o regulă morală, un
principiu etic etc.
◦ Se distribuie 2 cazuri pentru reflecţie (dileme etice) pentru ziua a 4-a.
◦ Se prezintă filme cu pilde etice din domeniu (comitetul de etică trebuie să-şi constituie o filmotecă).
◦ Pe grupuri de cursanţi se vor distribui cuvinte încrucişate cu cazuri din firmă.

 Ziua 3: Program de socializare şi de comunicare a rezultatelor cuvintelor încrucişate.

 Ziua 4: Simularea aplicării mai multor metode la acelaşi caz distribuit cursanţilor în ziua a 2-a (pe grupe):
se comunică rezultatele şi se încearcă o negociere pentru instituirea unei reguli noi.

 Ziua 5: Concluzii şi plecarea.