Cireul

Ultima modificare: 2010-01-22 | Primul publicat: 2009-03-09 Share |

105

1 2 3 4 5 Listeaza articol Trimite articol

Cireele, fiind printre primele fructe care apar primvara, sunt foarte cutate pe pia, att pentru consulmul n stare proaspt, ct i pentru prelucrare n diferite produse (compot, dulcea, gem, jeleu, suc, sirop). Cireul este cultivat pe ntreg teritoriul Romniei, cu rezultate mai mult sau mai puin satisfctoare, n funcie de condiiile climatice locale.
Cerinele cireului fa de factorii de mediu:

Cldura

Cireul are cerine destul de mari fa de cldur, n special n perioada de primvar, cerine care pot fi satisfcute n zona dealurilor mici i mijlocii. Este o specie la care necesarul de frig este mare, ntre 1000 i 1700 ore, n funcie de soi, ceea ce face ca cireul s aib un repaus profund mai mare i s nu fie afectat dect rar de ngheul de revenire, din cauza decalrii n ferestrele de iarn. Pe perioada iernii, mugurii rezist la temperaturi de -24 C, n faz de buton la -5.5 C iar la deschiderea florilor la -2.2 C. Nu suport temperatura ridicat i aria din timpul verii.

Apa

Fa de ap, cerinele sunt moderate, plantarea reuind n zonele cu 600-700 mm precipitaii anual. Apa stagnat din sol este foarte greu suportat de cire, dac e de durat, provoac asfixia rdcinilor. i umiditatea relativ a aerului are efecte negative: n

timpul nfloritului favorizeaz atacul moniliozei, iar la maturarea fructelor determin crparea pielielor n zona punctului stilar, la fel ca i ploile care cad n aceast perioad. Rezistena la apa n exces este dependent de altoi. Altoit pe mahaleb (viin turces), cireul reuete bine n zone cu precipitaii mai puine (500-550 mm), iar dac este altoit pe viin are nevoie de irigare.

Lumina

Fiind o specie iubitoare de lumin, cireul trebuie plantat pe versanii sudici, la o distan suficient pentru evitarea umbririi reciproce a pomilor. n condiii de umbrire, calitatea fructelor este slab, iar uscarea rapid a ramurilor de rod duce la degarnisirea coroanei n zona umbrit.

flori de cires

Solul

Cerinele fa de sol sunt destul de mari. Cireul prefer solurile profunde, adnci, uoare, luto-nisipoase, lutoase, bine drenate, i cu pnza freatic nu mai sus de 1,5- 2m. Nu supot solurile grele, umede, reci sau cu ap stagnant, unde creterile sunt slabe i numrul pomilor uscai prematuri este mare.

Principalele soiuri de cire

Bigarreau Morreau

Soi viguros, autosteril, are fructul mijlociu-mare, larg-corodiform, colorat n rou-viu, lucios, cu pulpa pietroas, bine colorat, de calitate bun. Se maturizeaz n a doua jumtate a lunii mai.

Soi Bigarreau Morreau

Negre de Bistria

Soi de vigoare mare, fructul mijlociu, rou-vineiu, cu o depresiune n vrf, cu pulpa semipietroas, colorat, de calitate bun. Se maturizeaz la sfrit de mai i nceput de iunie.

Cerna

Are vigoare mijlocie, este autosteril, bun polenizator, are fructul mare, tronconic, cu pielia roie-strlucitoare, pulpa roie semipietroas i cu gust echilibrat. Se matureaz pe la mijlocul lunii iunie.

Stella

Soi de vigoare mijlocie, autofertil, are fructul mijlociu mare, ovoid alungit, rou cu pulpa pietroas, foarte bun pentru mas. Se maturizeaz n decada a treia a lunii iunie.

Silva

Soi autosteril, viguros, cu fructul mic-mijlociu, de culoare neagr i cu gust amar. Se maturizeaz la sfrit de iunie.

Combaterea bolilor i duntorilor

Protecia cireului, dei este mai simpl dect la alte specii, poate creea probleme din pricina nlimii mari a pomilor i a lipsei mijloacelor adecvate de stropire a vrfului coroanei. Principalele boli ale cireului sunt: moniloza, antracnoza, ptarea roie, ciuruirea frunzelor. Dintre duntori amintim: pduchii de frunze, musca cireelor, grgria fructelor. Musca cireelor, care prin oule depuse n fructe i formarea larvelor depreciaz mult calitatea, afecteaz numai soiurile cu maturare mijlocie i trzie.

Bolile ciresului si visinului

Ultima modificare: 2011-01-18 | Primul publicat: 2010-11-25 Share |
1325

1 2 3 4 5 Listeaza articol Trimite articol

Ca toate speciile pomicole, ciresul si visinul sunt atacati de un numar mare de boli si daunatori, care afecteaza fructele, frunzele, lastarii, florile, ramurile, trunchiul si radacinile. Pomii afectati, au o stare de vegetatie necorespunzatoare, se calamiteaza total sau partial productia de fructe, se depreciaza calitatea acestora si se ajunge implicit la scaderea longevitatii pomilor. Vom prezenta in continuare bolile si daunatorii cu cea mai mare raspandire in zonele de cultura ale ciresului si visinului.

1. Monilioza samburoaselor (Monilinia laxa si Monilinia fructigena)

Se mai numeste, popular, putregaiul brun sau mumifierea fructelor de samburoase. Este o boala frecventa si cu un foarte mare grad de daunare a florilor, lastarilor (Monilinia laxa) si fructelor (Monilinia fructigena).

Cirese atacate de Monilia fructigena

Atacul va determina, cu timpul, uscarea pomilor, deci monilioza reprezinta o boala foarte grava a samburoaselor. Florile se ofilesc, se innegresc, se usuca, insa nu cad. Daca este afectata o singura floare, miceliul ciupercii se raspandeste in intreaga inflorescenta si cuprinde apoi intreg lastarul. Frunzele tinere sufera un proces de uscare, devin brune si se rasucesc. Incepand cu varful pomului, ramurile tinere se usuca si vor atarna in jos luand aspect de steag. Fructele sunt sensibile in toate stadiile de dezvoltare, dar manifestarea este mai frecventa la maturitate. La inceput apare o pata bruna, circulara, care se extinde asupra intregului fruct. Acestea au aspect mumifiat, raman agatate in pom si pe ele apar, de cele mai multe ori, pustule alb-galbui, dispuse in cerc, asigurand transmiterea bolii. De cele mai multe ori, vedem mai multe fructe mumifiate, prinse pe ramuri la un loc, fiind lipite unele de altele prin sucul dulce scurs din interiorul lor. alte fructe cad din pom si putrezesc. Pentru inlaturarea efectelor bolii se recomanda operatiuni de igiena culturala ce constau in indepartarea organelor afectate si arderea lor (nu lasarea lor pe sol), precum tratamente fitosanitare cu zeama bordeleza

2. Antracnoza ciresului sau Patarea purpurie a frunzelor de cires (Blumeriella jaapii)

Este o boala grava produsa de ciuperca Blumeriella jaapii, care afecteaza in special ciresul, in toate zonele de cultura ale acestuia. Sunt afectate in special frunzele, unde, pe fata superioara, in lunile mai-iunie, apar pete mici cu diametrul de 2-3 mm. Aceste pete au forma circulara si culoare rosie - purpurie. Partile de frunza nepatate se ingalbenesc. Atacul cuprinde toata frunza, care devine astfel galbena cu pete purpurii, iar pe partea inferioara petele sunt mai conturate de culoare purpuriu deschis, si se acopera rapid cu mucegai albicios. Frunzele atacate cad de pe ramuri in iulie - august. Atacul se extinde rapid in anii ploiosi, manifestandu-se pe frunzele si ramurile superioare, astfel incat puietii din pepiniera sau pomii din plantatiile tinere sunt defoliati prematur, cu exceptia catorva frunze din varf.

Frunza afectate de antracnoza

In lunile iulie - august, deci, se produce o defoliere prematura, cu influente negative asupra proceselor de crestere si diferentiere. Astfel, in livada, vigoarea pomilor, rezistenta la ger si incarcatura de rod se diminueaza, iar in pepiniera, atat puietii cat si ramurile altoi, devin improprii operatiei de altoire

3. Ciuruirea micotica (stigmina carpophylla)

Este provocata de ciuperca stigmina carpophylla, care ataca frunzele, fructele si ramurile. Pe frunze, boala apare sub forma unor pete mici, circulare, de culoare verzui deschis cu tenta galbuie la inceput, pentru ca mai tarziu sa capete o culoare brun-roscata. La nivelul petelor, tesutul din frunza moare. Aceste parti moarte din frunza se vor desprinde si vor cadea, dand astfel un aspect de frunza ciuruita. Atacul asupra fructelor consta in aparitia unor pete mici, circulare, negricioase, usor adancite, producandu-se deformarea fructului, prin uscarea pulpei pana la sambure. Pe ramuri se formeaza leziuni deschise si adanci. Pentru combaterea bolii se recomanda aceleasi tratamente ca si in cazul moniliozei, cu aceleasi produse.

Cires afectat de ciuruirea micotica

4. Arsura bacteriana (Pseudomonas spp.)

Aceasta boala a ciresului este de natura bacteriana si se manifesta in acelasi mod pentru toate samburoasele, pe frunze, fructe si pe lastari nelignificati. Atacul de pe frunze poate fi confundat uneori cu arsurile produse de diferite solutii chimice de stropit: pete circulare, punctiforme cu diametral de 0,5 - 5 mm, de culoare verde inchis, cu aspect

laptos. Pe timp umed in dreptul petelor se observa o pelicula umeda de lichid iesit din frunza. Pe timp uscat tesuturile atacate se vestejesc si cad, iar frunza capata un aspect ciuruit. In cazul unui atac puternic, frunzele cad in numar mare. Mugurii atacati se umfla si se vestejesc, iar vara ramurile incep sa se usuce. Pe lastarii tineri, atacul produce pete alungite cu diametrul de 7-8 mm. scoarta ramurilor atacate este distrusa capatand o culoare bruna. Ranile de pe ramuri, ca niste ulcere, se maresc de la un an la altul si pot evolua in cancere deschise. Pe fructe apar pete circulare cu continut umed. Picatura de lichid ce apare la suprafata petelor (si provine din frunza insasi), are o culoare usor galbuie. Atacul timpuriu pe fructele tinere, produce excavatii pline cu bacterii. Pulpa fructelor atacate prezinta in dreptul petelor, numeroase crapaturi mici. Fructele se strica sau se putrezesc. Aceasta boala este favorizata de precipitatiile abundente din timpul perioadei de vegetatie. O mare parte din infectii se produc si in timpul altoirii.

5. Boala plumbului (stereum purpureum)

Este o boala mai rar intalnita, dar destul de periculoasa. Apare izolat in plantatiile masive si dezvolta vetre de atac in jurul unui pom infectat. Frunzisul are aspectul plumburiu, insa cel mai evident este atacul pe lemn unde pare sub zona unor zone necrotice, colorate brun din cauza vaselor lemnoase care capata o structura lacunara, plina de gome. Transmiterea bolii la pomii vecini se realizeaza prin ranile proaspete si circula odata cu seva, producand modificari structurale si morfologice intregului pom fructifer. Ca atare, pomii cresc si rodesc putin, dupa care incep sa se usuce, intai ramurile si apoi intregul pom. Pentru inlaturarea bolii se recomanda aplicarea masurilor de igiena culturala (taierea ramurilor afectate si dezinfectarea ranilor, in stadiul incipient, sau indepartarea totala a pomilor bolnavi din livada). Se aplica si tratamente chimice.