Campionatul Mondial Franța 1998

Campionatul Mondial de Fotbal din 1998 este a șaisprezecea ediție a celei mai
importante competiții unde au participat echipe naționale din toată lumea, ediție
organizată și desfășurată în Franța.
Organizarea Cupei Mondiale din 1998 este împuternicită de FIFA Federației Franceze
de Fotbal. La data de 10 noiembrie 1992 FFF a înființat Comitetul de organizare francez
(CFO) pentru a avea grijă de toate amănuntele campionatului. Comitetul de organizare
francez este dirijat de 2 copreședinți Fernand Sastre, fost președinte al FFF și promotor
al candidaturii franceze, și Michel Platini, campion european.
Comisia FIFA este gerantă pentru realizarea angajamentului dintre CFO și FIFA.
Delegatul acestei comisii este Lennart Johansson, de asemenea președintele UEFA din
1990 până în 2007. Vicepreședintele acesteia este argentinianul Julio Grondona, și
vicepreședinte al FIFA.
A fost conceput în 1997 un turneu amical în aranjarea desfășurării concursului.
Începutul acestei Cupe Mondiale este îndurerat de stingerea lui Fernand Sastre,
copreședintele al comitetului de organizare al competiției, care a decedat de cancer în
amurgul zilei de 13 iunie 1998.
În preparativele pentru Cupa Mondială au luat parte 174 de echipe, au fost 643 de
meciuri până s-au hotărât echipele participante. S-au aflat în tribunele meciurilor din
preliminarii 15 milioane de spectatori, iar în Europa au avut loc pentru prima dată
meciuri de baraj între ocupantele locului secund din grupe.
Cele 32 de echipe participante au venit din cinci confederații: 15 din Europa adică
Anglia, Bulgaria, Belgia, Croaţia, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia,
Norvegia, Austria, Olanda, România, Spania şi Scoţia, 3 din America de Nord şi
Centrală: Jamaica, Mexic şi SUA, 5 din America de Sud: Brazilia, Argentina, Chile,
Columbia şi Paraguay, 5 din Africa: Camerun, Africa de Sud, Nigeria, Maroc, şi Tunisia
şi 4 din Asia: Coreea de Sud, Arabia Saudită, Iran şi Japonia.
A fost trimfat meciul de deschidere de către Razil cotra Scoției cu un scor de 2 la 1.
Marocul și Norvegia sunt la egalitate în prima zi, iar în cea de-a doua zi, Brazilia a
înfrânt Marocul cu 3-0 asigurându-și locul în turul următor în al doilea meci.
Scoția a fost înfântă de Maroc cu 3-0. Marocanii cred că sunt calificați, dar Norvegia
uimește Brazilia și pune în buzunar al doilea bilet pentru optimile de finală, triumfând
un meci fără nicio cotă pentru brazilienii care, din cauza amplitudinii câștigului la trei
puncte, aveau deja asigurat matematic că vor reuși primii din grupe. Această victorie a
izbucnit mass-media pentru că Norvegia a făcut rost de o penalizare percepută
neînsemnată de mulți spectatori și telespectatori. Arbitrul meciului, americanul
Esfandiar Baharmast, a fost foarte blamat la început și s-a recomandat pentru arbitraj
video. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, un clip filmat dintr-un unghi diferit de cel
în direct, reîmputernicit arbitrul și arată că hiba fundașului brazilian Júnior Baiano este
reală, vinovăția fiind produsă chiar dinainte de începerea difuzării cu încetinitorul în
direct unde vedem doar căderea jucătorului norvegian Tore André Flo, și nu scoaterea
tricoului care e înainte și determină această cădere. Norvegia este în cele din urmă
singura echipă din grupă invincibilă în primul tur.
Italia este înfrântă de Chile dirijat de duoul lor atacant Zamorano-Salas. În celălalt
meci, Camerun și Austria au pus capăt cu scorul 0 la 0, neutralizându-se mutual. Golul
camerunez este marcat de Njanka după o lungă trezire. În a doua zi, Italia a înfrânt
Camerunul cu 3 la 0, în timp ce Chile și Austria s-au neutralizat din nou. În ultima zi,
Italia și-a garantat locul izbutind Austria. În celălalt joc, Chile și Camerun avut scor 0 la
0. În consecință, Chile se califică după trei remize. În această grupă au fost patru egaluri
în șase meciuri, iar Italia fiind singura dintre cele patru echipe care câștigă cel puțin un
meci.
Cu 9 puncte, 3 jocuri victorioase, 9 goluri date și doar 1 gol primit, Franța are cel mai
bun scor dintre cele 8 grupe. Singurul dezavantaj este deportarea lui Zinédine Zidane
care este suspendat 2 jocuri, fiind vinovat că l-a călcat pe căpitanul saudit Fuad Amin.
Dugarry marchează primul gol francez al competiției și oprește orice bârfă prevăzând
selecția sa controversată pentru Cupa Mondială. Danemarca dezamăgită oarecum făcând
minimul serviciu în această grupă 1-0 împotriva saudiților și 0 la 0 contra sud-
africanilor. Arabia Saudită a făcut istorie încheind contractul cu antrenorul lor după două
meciuri din grupă. Ultimul meci Arabia Saudită-Africa de Sud se va termina cu trei
penalty-uri.
Câștigul Nigeriei contra Spaniei 3-2 la finalul unei întâlniri fabuloasede la Nantes a
trezit furori în prima zi, în timp ce în celălalt meci Paraguay și Bulgaria, ele însăși
semifinaliste ale anterioarei Cupe Mondiale din 1994, au fost egalate cu scor 0 la 0. În
cea de-a doua zi, Nigeria a fost încă singura echipă din grupă care a câștigat 1 la 0
împotriva Bulgariei, deoarece celălalt meci, dintre Spania și Paraguay, s-a terminat iarăși
0 la 0. Astfel, Nigeria este deja nu doar calificată, ci mai ales matematic neîndoielnic că
va încheia pe primul loc în grupă după doar două jocuri, pricinuit noului barem de câștig
de trei puncte preluat în Cupa Mondială din 1994. Această circumstanță are o autoritate
cu privire la cursul din ultima zi a grupei: victorioasa meciului Spania-Bulgaria s-ar
putea califica cu clauza ca Paraguay să nu înfrângă Nigeria. Cu toate acestea, într-un
meci fără cea mai mică miză pentru echipa africană, Paraguay s-a obligat fără surpriză
3-1 pentru a-și garanta calificarea. Trezirea spaniolilor care îi înving cu 6-1 pe bulgari în
celălalt meci este atunci fără rost. Spania, care a intrat cu mari aspirații în competiție, a
încheiat pe locul trei și a fost eliminată, la fel ca și Bulgaria, semifinalistă surpriză în
1994, care a terminat pe ultimul loc în grupă cu doar un punct.
 Cele două țări europene din grupa C, Belgia și Olanda, se neutralizează reciproc 0-0.
Mexicanii au învins pe sud-coreenii cu 3 la 1. Olandezii le-au provocat o a doua
înfrângere asiaticilor cu 5 la 0, în timp ce belgienii și mexicanii au marcat câte două
goluri în meciul dintre ei, sub căldură apăsătoare, de la Bordeaux. Grupa este disputată
cu câte o victorie și câte un egal, olandezii și mexicanii se apropie de ultima zi cu un mic
avans față de belgieni, însă în cursa pentru calificare datorită unui gol mai bun, un egal
este suficient pentru ca Olanda împotriva Mexicului să treacă în turul doi și așa se
întâmplă: remiză 2-2. Acest scor este în sfârșit acceptabil și Mexicului pentru că în
celălalt meci Belgia nu reușește să învingă Coreea de Sud iar scorul este de 1-1. Pe locul
trei în grupă, belgienii încheie turneul neînvinși.
SUA este una dintre cele două echipe din turneu care au pierdut cele trei meciuri din
grupe mai întâi cu 2-0 împotriva germanilor, apoi cu 2-1 împotriva Iranului și, în final,
cu 1-0 împotriva Iugoslaviei. Între timp, Iugoslavia a învins Iranul cu 1-0 și a remizat cu
2-2 împotriva Germaniei. Germanii au învins Iranul cu 2-0. Rezultat: germanii și
iugoslavii se califică în această ordine, americanii și iranienii merg acasă.
Pe baza cursului corect în Statele Unite cu patru ani mai devreme (după ce i-au demis
în special pe argentinieni în optimile de finală), românii își confirmă rangul.
Învingătoare cu 1-0 a Columbiei și Angliei cu 2-1, se mulțumesc cu un egal 1-1
împotriva tunisienilor pentru a-și asigura primul loc în grupă. Englezii se califică și
câștigând celelalte două meciuri împotriva tunisienilor (2-0) și columbienilor (la același
scor) într-o întâlnire decisivă din ultima zi.
Jamaica, Japonia și Croația sunt noile venite la această Cupă Mondială, dar numai
Croația va reuși să strălucească. Croații, conduși de Davor Šuker, au învins Japonia cu
1-0 și Jamaica cu 3-1 asigurânu-și calificarea după doar 2 jocuri. Argentina ia primul
loc al grupei, Croația pierzând împotriva lor cu 1-0 pentru Argentina. Argentina este una
dintre cele două echipe, alături de Franța care a câștigat toate meciurile din grupă.
Organizarea și desfășurarea Cupei Mondiale din Franța a necesitat implicarea a 10
stadioane, anume Stade de la Beaujoire din Nantes, Stade Velodrome din Marsilia,
stadionul Geoffroy-Guichard din Saint-Etienne, Parc des Princes din Paris, arena Felix
Bollaert din Lens, Stade de Gerland din Lyon, Stadium de Toulouse, Parc Lescure din
Bordeaux şi Stade de la Mosson din Montpellier, Stade de France din Saint- Denis. Cel
mai mare stadion este Stade de France cu o capacitate de 80.000 de locuri.
Pe 12 iulie a avut loc marea finală, stadionul Stade de France fiind plin de suporteri,
iar meciul a fost arbitrat de marocanul Said Belqola. Brazilia a fost înfrântă de Franța cu
0-3, după două goluri înscrise de Zidane şi unul de Petit, fiind prima finală jucată între
echipa gazdă și deținătoarea titlului.
”Această competiție a fost câștigată de Franța, devenind a șaptea națională campioană
mondială. Franța este prima gazdă care care câștigă turneul după Argentina în 1978.”