Sportul a fost, de-a lungul

timpului, unul dintre motivele care

au adus mândrie în inimile
românilor. În peste 100 de ani de
participări la competiţii
sportive, sunt mai multe momente
memorabile.
20. Primul sportiv român care a participat
la Jocurile Olimpice.
Aflat la Paris, unde studia, Gheorghe
Plagino s-a înscris la concursurile de tir de la
Jocurile Olimpice, ediţia 1900. Chiar dacă a
luat parte cu titlu individual, el va fi
considerat ani mai târziu primul sportiv
român participant la Jocurile Olimpice.
După ce a lovit 11 dintre cele 20 de talere,
Plagino s-a clasat pe locul 13 dintr-un total
de 31 de trăgători.
La opt ani de la acest moment, în 1908,
Gheorghe Plagino devenea al doilea român
membru în Comitetul Olimpic Internaţional,
după prinţul George Bibescu. A luptat pentru
ca rugby-ul să rămână disciplină olimpică,
astfel că, în 1924, echipa naţională de rugby
a României cucerea bronzul la JO de la
Paris.
19. Câştigătoarea „Turneului celor cinci naţiuni”,
învinsă la Bucureşti.
• Rămânem în sfera sportului cu balonul oval,
pentru că pe 5 iunie 1960, pe Stadionul „23
August”, echipa naţională de rugby a României
reuşea prima ei victorie în faţa reprezentativei
Franţei.
• Naţionala „Cocoşului galic” venea la Bucureşti
după ce terminase pe primul loc, pentru al doilea
an consecutiv, în „Turneul celor cinci naţiuni”.
• Tricolorii porneau într-o luptă aproape imposibilă,
mai ales că pierduseră, 0-39, cu doar trei ani
înainte, la Bordeaux.
• România a învins cu scorul de 11-5, printre
remarcaţii meciului fiind Aurel Barbu, Radu
Demian, Alexandru Penciu ȘI Viorel Morariu,
căpitanul echipei.
• A doua zi, în ziarul L’Equipe, Denis Lalanne
caracteriza astfel triumful românilor: „Era un
moment penibil pentru ai noștri, cu atât mai
penibil cu cât victoria românilor nu suferea nici o
discuţie. Da, a fost o zi istorică pentru rugby-ul
românesc”.
 18. Ploieştenii de la Asesoft câştigă FIBA Europe Cup
Pe 10 aprilie 2005, la Ploieşti, Asesoft cucerea FIBA Europe Cup şi devenea prima
echipă de baschet din România care câştiga un trofeu continental.
Elevii lui Mladen Jojic treceau de formaţii precum Apollon Limassol, Spartak Sofia,
BC Bancourt sau Banvit Bandiama, ultima fiind eliminată în Final Four-ul disputat la
Ploieşti.
În finală, Asesoft Ploieşti a învins-o, după un meci de infarct, pe Lokomotiv Rostov,
cu scorul de 75-74, cu toate că ruşii conduceau, cu trei minute înainte de final, cu
74-70.
MVP-ul finalei, Vladimir Kuzmanovic. a fost cel care a adus trofeul la Ploieşti, după
ce a marcat din două libere, cu doar câteva secunde înainte de finalul întâlnirii.
17. Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe, singurii români medaliaţi la Jocurile
Olimpice de iarnă.
• 5 februarie 1968, a doua zi a probei de bob din cadrul Jocurilor Olimpice de
iarnă de la Grenoble. Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe încearcă să aducă
prima medalie din istoria României la această competiţie. Primul mai
participase şi la ediţia din 1964, când se clasase pe locul 13.
• După ultimul tur, cei doi au ajuns la un total de 4:44:46, cu 27 de secunde
mai rapizi decât austriecii Thaler şi Durnthaler. Ion Panţuru şi Nicolae
Neagoe obţineau atunci medalia de bronz, singura din istoria României la
Jocurile Olimpice de iarnă.
• Un an mai târziu, Panţuru va câștiga şi medalia de argint, la aceeaşi probă,
la Campionatele Mondiale de la Lake Placid, avându-l lângă el pe Dumitru
Focşeneanu.
16. Iosif Sîrbu, primul sportiv român care a
cucerit aurul olimpic.
• Până la ediţia Jocurilor Olimpice de la
Helsinki, din 1952, sportivii români
câştigaseră, de-a lungul timpului, doar două
medalii, un bronz şi un argint.
• Iosif Sîrbu era unul dintre favoriţii la podiumul
olimpic în proba de armă liberă calibru redus,
40 de focuri, poziţia culcat, mai ales că în acel
an obţinuse medalia de argint la
Campionatele Mondiale de tir de la Oslo.
• După 70 de minute de încordare,
românul avea punctaj maxim, 400, la fel ca şi
Boris Andreev. Departajarea dintre cei doi s-a
făcut la numărul de gloanţe trimise fix în
centrul ţintei, românul devansăndu-l pe
sportivul sovietic cu cinci „muşte”, 33-28.
• Iosif Sîrbu devenea primul medaliat cu aur la
Jocurile Olimpice din istoria sportului
românesc.
 15. Nicolae Linca a câştigat aurul chiar dacă avea un deget fracturat!
• Boxerii români au câştigat de-a lungul timpului titluri europene sau mondiale, însă doar unul a
cucerit medalia de aur la Jocurile Olimpice. Nicolae Linca devenea, în 1956, la Melbourne,
primul pugilist tricolor care triumfa în proba de box la un turneu olimpic.
• Elevul lui Constantin Nour i-a învins pe rând până la finală pe Hector Hatch (Fiji), Nicholas
Andre (Africa de Sud) şi Nicholas Gargano (Marea Britanie). După primul meci, Linca a
resimţit dureri la mâna dreaptă, având degetul mare fracturat, dar a continuat să lupte.
• sursa: eualegromania.ro
• În finală, chiar dacă durerile erau din ce în ce mai mari, medicii administrându-i injecţii cu
novocaină, Nicolae Linca a făcut meciul vieţii.
• Fred Tiedt din Iralnda a trebuit să se recunoască învins, chiar dacă s-a luptat cu un boxer care
putea să lovească doar cu mâna stângă. Românul a câştigat la puncte, 3-2, şi a adus prima şi
singura medalia de aur la box din istoria participărilor României la Jocurile Olimpice.
 14. Diana Mocanu, dublă campioană olimpică şi record olimpic doborât la doar 16 ani!
• 18 septembrie 2000, Sydney International Aquatic Center. Toţi ochii sunt aţintiţi pe culoarul
4, acolo unde înoată Diana Mocanu, brăileanca de doar 16 ani. Deja făcuse furori în
semifinale, calificându-se cu timpul de 1:00,70, însă toţi o vedeau drept mare favorită pe
Mai Nakamura din Japonia.
• Se dă startul finalei la 100 de metri spate, brăileanca porneşte cu emoţie, dar recuperează
metru cu metru. La final, tabela arăta: 1:00,21, record olimpic. Diana Mocanu devenea
prima înotătoare din România care cucerea aurul olimpic.
• sursa: gettyimages.com
• Patru zile mai târziu, a triumfat şi în proba de 200 de metri spate, de această dată trecând
la pas de ocupanta locului doi, Roxana Mărăcineanu, care reprezenta Franţa.
• Nataţia din România cucerea astfel primele două medalii de aur la Jocurile Olimpice.
 13. Victorie la simplu şi la dublu la Roland
Garros pentru Virginia Ruzici!
• Început de vară a anului 1978, Paris.
Viriginia Ruzici este cap de serie numărul 2
pe tabloul de la Roland Garros.
• Cu doi ani înainte, ajunsese până în
semifinale, România ratând atunci şansa de
a avea două jucătoare în ultimul act al
turneului din capitala Franţei. Nu a fost să
fie, Virginia Ruzici şi Florenţa Mihai ratând o
întâlnire unică în istoria tenisului românesc.
• Ruzici câştigase experienţă şi, în 1978, nu a
mai ratat finala. Pe drum a trecut de
Marjorie Blackwood (Canada), Elizabeth
Ekblom (Suedia), Federique Thibault
(Franţa), Fiorella Bonicelli (Uruguay) şi
Brigitte Simon-Glinel (Franţa). În tot acest
timp, a cedat doar un set, în faţa jucătoarei
din Uruguay.
• În finală o aştepta favorita numărul 1, Mima
Jausovec (Iugoslavia), campioana en-titre
de la Roland Garros. Cu un an înainte,
aceasta o învinsese în ultimul act pe
Florenţa Mihai, însa de această dată nu a
avut nici o şansă în faţa Virginiei Ruzici (6-2,
6-2).
• Pe lângă triumful din proba de simplu,
Ruzici a câştigat şi în proba de dublu, unde
a făcut pereche chiar cu învinsa ei din
finală.
 12. Steaua și noaptea magică de la Sevilla
• 7 mai 1986 rămâne cea mai importantă zi din istoria fotbalului românesc: Steaua a cucerit
Cupa Campionilor Europeni!
• Universitatea Craiova în Cupa UEFA şi Dinamo Bucureşti în Cupa Campionilor Europeni
fuseseră echipele care se apropiaseră cel mai mult de o mare performanţă, însă ambele
au ratat calificarea în ultimul act.
• “Viteziştii” lui Emeric Ienei au trecut pe rând de Vejle, Honved, Kuusysi Lahti şi Anderlecht,
prestaţiile de pe teren propriu fiind de-a dreptul încântătoare.
• În finală, Steaua a jucat împotriva Barcelonei, chiar în Spania, la Sevilla. La capătul a 120
de minute, cele două echipe se aflau la egalitate, 0-0, şi urmau loviturile de departajare.
• Eroii meciului au fost Helmuth Duckadam, portar intrat în Cartea Recordurilor cu cele patru
lovituri de la 11 metri apărate, Marius Lăcătuş şi Gabi Balint, cei doi fiind singurii care au
reuşit să marcheze de la punctul cu var.
 11. CSM București, triumf la debutul în Liga Campionilor
• Chiar dacă se aflau la sezonul de debut în Liga Campionilor, bucureştencele erau văzute ca unele
dintre favoritele la accederea în Final Four.
• Campioane ale României în sezonul 2014-15, elevele lui Kim Rasmussen s-au calificat în grupele
principale după ce s-au clasat pe locul 2 în grupa D.
• CSM Bucureşti a avut ceva emoţii în grupa principală 2, dar a reuşit să ajungă în sferturile de finală.
• După o dublă tranşată la limită cu Rostov-Don, două victorii la un singur gol diferenţă (26-25 şi 29-28),
CSM a ajuns în Final Four-ul organizat la Budapesta.
• Pe 7 mai 2016, echipa din România a trecut cu 27-21 de Vardar Skopje şi s-a calificat în finală.
• A doua zi, a urmat un meci dramatic în finală, cu Gyor, scorul fiind 22-22 după 60 de minute. După
două reprize suplimentare, era tot egal, 25-25, astfel că s-a trecut la loviturile de departajare.
• Isabelle Gullden, Carmen Martin, Ana Paula Rodrigues şi Aurelia Brădeanu au transformat cu succes,
în timp ce portăriţa Mayssa Pessoa a apărat două dintre aruncările handbalistelor de la Gyor.
• CSM Bucureşti devenea astfel a treia echipă din România care câştiga cea mai importantă competiţie
intercluburi din handbalul feminin, după Ştiinţa Bucureşti în 1961 şi Rapid Bucureşti în 1964.
10. Constantina Diță Tomescu, 42 de kilometri alergaţi pentru aurul olimpic la 38 de ani!
• 17 august 2008, 82 de atlete din 42 de ţări sunt la startul probei de maraton de la Jocurile
Olimpice din Beijing.
• Până la jumătatea cursei, nu se întâmplă nimic notabil, Constantina Diţă-Tomescu se află
în pluton, dar începe să înainteze. La al douăzecilea kilometru trece în frunte, după o oră
şi cincisprezece minute de când începuse cursa.
• Chiar dacă apar durerile, românca nu se lasă, mai ales intr-un moment în care conduce.
Începe să se vadă Stadionul Naţional din Beijing, locul unde se termină maratonul de
aproape 42 de kilometri.
• 90.000 de spectatori încep să aplaude, în timp ce atleta noastră intră prima pe stadion și
încheie cursa olimpică la maraton cu timpul 2:26:44.
• Pentru Constantina Diţă-Tomescu era cel mai bun rezultat al sezonului. Ea devenea
atunci, al 38 de ani, cea mai în vârstă atletă dîn istoria Jocurilor Olimpice care reuşea să
câştige medalia de aur la maraton.
 9. România (feminin), campioană mondială la handbal în 11 şi apoi în 7.
• Pe 6 iulie 1956, pe stadionul central din Frankfurt, naţionala feminină a României câştiga primul titlu
mondial din istoria handbalului românesc (se juca 11 contra 11, ca la fotbal). În finală, elevele lui
Constantin „Pilică” Popescu învingeau cu 6-5 Germania de Vest, ţara gazdă, și primeau trofeul din
mâinile lui Hans Haumann, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Handbal.
• Patru ani mai târziu, în Olanda, România îşi apără cu succes trofeul, Austria fiind învinsă categoric
în finală, cu 10-2. Handbalul în 11 începea să nu mai fie la modă, iar această ediţie a fost ultima,
deja făcându-se trecerea către handbalul jucat în 7.
• În 1962, România organizează a doua ediţie a Campionatului Mondial de handbal în 7 şi reuşeşte
să câştige trofeul. Finala a fost jucată împotriva Danemarcei, pe terenul de zgură din potcoava
Stadionului Republicii.
• Peste 15.000 de spectatori au venit să le vadă pe fetele antrenate de Constantin „Pilică” Popescu
triumfând cu 8-5, cu toate că nordicele au deschis repede scorul.
• Cele mai bune marcatoare din finală au fost Ana Stanişel Stark şi Antoaneta Vasile Oţelea,
amândouă marcând de câte două ori.
 8.Cupa Campionilor la volei masculin, dominată în anii ‘60 de echipele româneşti!

• În 1959, este consemnat debutul Cupei Campionilor Europeni la volei masculin, competiţie dominată
până în 1969 de echipele din România. În tot acest timp, Rapid Bucureşti a triumfat de trei ori (1961,
1963 şi 1965), în timp ce Dinamo Bucureşti a câştigat de două ori trofeul (1966 şi 1967). Aceste
două finale câştigate de clubul din Şoseaua Ştefam cel Mare au rămas în memoria multora.
• Finala Cupei Campionilor din sezonul 1965-1966 s-a jucat între două echipe românești: Rapid
Bucureşti, deţinătoarea trofeului, şi Dinamo Bucureşti!
• Peste 15.000 de spectatori au venit în Sala Expoziţiei pentru a vedea dubla confruntare, iar la final
dinamoviştii au fost cei care au avut motive de bucurie, după ce au câştigat ambele manşe (3-1 și 3-
2).
• Finala a fost comentată în direct pentru Televiziunea Română de marele crainic sportiv Cristian
Ţopescu.
• Un an mai târziu, cele două s-au reîntâlnit în ultimul act al competiţiei, Dinamo Bucureşti triumfând si
de această dată, însă meciul a fost unul mai greu decât cel din 1966.
• Voleibaliştii dinamovişti au câştigat trofeul după trei meciuri (3-0, 1-3 şi 3-1). Între 1959 şi 1969, cu
excepţia ediţiei din sezonul 1963-64, în fiecare finală a participat cel puţin o echipă de volei din
România!
 7. România (masculin), de patru ori campioană mondială la handbal.

• Pe 12 martie 1961, echipa naţională masculină de handbal a României câştiga pentru prima oară Campionatul
Mondial, după o finală cu selecţionata Cehoslovaciei (9-8 după prelungiri).
• Rezultatul elevilor lui Oprea Vlase şi Niculae Nedeff a fost unul surprinzător, mai ales că nimeni nu îi credita cu şanse
pe tricolori. Cu trei ani înainte, la precedentul turneu final, tricolorii reușiseră un singur rezultat de egalitate.
• În 1964, România şi-a apărat cu succes trofeul obţinut în Germania de Vest, de această dată trecând de Suedia în
finală, cu 25-22.
• Trei ani mai târziu, în Suedia, România a obţinut doar medalia de bronz, însă în echipă îşi făcea apariţia Cristian Gaţu.
• La turneul final din 1970, în Franţa, echipa naţională a obţinut cel de-al treilea titlu mondial, după o finală dramatică
împotriva Germaniei de Est, 13-12 după prelungiri.
• Printre eroii acestei ediţii: Cristian Gaţu, Cornel Penu, Ştefan Birtalan, Gheorghe Gruia, Ghiţă Licu sau Valentin
Samungi.
• Ultimul mare succes al handbalului românesc pe plan mondial a venit la ediţia din 1974, unde formația condusă din
teren de Cristian Gaţu şi de pe bancă de Oprea Vlase a câştigat al patrulea titlu mondial.
• În finală, au întâlnit din nou Germania de Est, ţara care organiza acea ediţie a CM, iar ai noștri au câștigat cu 14-12.
 6. Patzaichin, patru medalii de aur la patru ediţii diferite ale Jocurilor Olimpice!

• În 1968, la 18 ani, Ivan Patzaichin cucerea, alături de Serghei Covaliov, în proba de dublu, primul aur
olimpic, la ediţia organizată în Mexico City.
• Patru ani mai târziu, la Munchen, el obţinea medalia de aur în proba de simplu şi medalia de argint
la dublu.
• A rămas memorabil momentul din calificările de la simplu, când Ivan Patzaichin a fost nevoit să
vâslească o bună bucată din cursă cu pagaia ruptă. A fost descalificat, dar în urma protestelor venite
din partea delegaţiei României i-a fost acceptată participarea în recalificări.
• După ce a trecut de recalificări şi de semifinale fără să aibă nici o emoţie, Ivan Patzaichin a câştigat
finala olimpică la pas, în faţa lui Tamas Wichmann (Ungaria) şi a lui Detlef Lowe (Germania de Vest).
• Chiar dacă a clacat la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, canoistul născut la Mila 23 (judeţul
Tulcea) a triumfat în proba de dublu atât la JO din 1980 de la Moscova, cât şi la Los Angeles, în 1984.
• Pe lângă cele şapte medalii olimpice (patru de aur şi trei de argint), Patzaichin a mai cucerit alte 22 de
medalii la Campionatele Mondiale de caiac-canoe (nouă de aur, patru de argint şi nouă de bronz).
• În 1990, a devenit singurul sportiv român căruia i s-a decernat, din partea Comitetului Internaţional
Olimpic, cea mai înaltă distincţie: Ordinul Olimpic Colanul de Platină.
 5. Elisabeta Lipă, cea mai bună canotoare a secolului XX.

• În 1984, la numai 19 ani, Elisabeta Lipă a participat pentru prima oară la o ediţie a Jocurilor Olimpice,
câştigând medalia de aur la proba de dublu vâsle, alături de Marioara Popescu.
• Patru ani mai târziu, la Seul, a obţinut doar medalia de argint la dublu vâsle şi bronzul la proba de patru
vâsle. În 1989, la Bled (Iugoslavia), Lipă cucereşte prima şi singura medalie de aur la un Campionat
Mondial, în proba de simplu vâsle. Această performanţă anunţa ce urma să se întâmple la Jocurile
Olimpice din 1992.
• La Barcelona, Elisabeta Lipă era considerată mare favorită la medalia de aur, în proba la care cucerise
aurul la Mondialele din 1989 şi argintul la cele din 1991. Canotoarea născută în judeţul Suceava triumfă la
ediţia spaniolă, învingându-le în finală pe Annelies Bredael (Belgia) şi pe Silken Laumann (Canada), cea
din urmă fiind campioana mondială en-titre.
• În 1996, la Atlanta, marea noastră canotoare concurează cu echipajul de 8+1 vâsle şi obţine medalia de
aur. La următoarele două ediţii ale Jocurilor Olimpice, Sydney și Atena, echipajul românesc de 8+1 vâsle,
din care a făcut parte şi Elisabeta Lipă, şi-a apărat cu succes medalia de aur.
• În 2000, Federaţia Internaţională de Canotaj a desemnat-o cea mai bună canotoare a secolului XX. Pe
lângă performanţele obţinute la Jocurile Olimpice, a mai obţinut 11 medalii la Campionatele Mondiale şi a
fost de 25 de ori campioană naţională.
 4. Iolanda Balaș, atleta care a dominat săritura în înălţime timp de un deceniu.

• 8 septembrie 1960, stadionul Olimpico din Roma, finala olimpică a probei de săritură în înălţime. Din cele
15 participante, doar patru au reuşit să depăşească înălţimea de 1,71 m.
• Ştacheta este ridicată la 1,73 şi sita începe să cearnă. Dorothy Shirley (Marea Britanie) şi Jarosława
Jóźwiakowska (Polonia) îşi epuizează cele trei încercări regulamentare fără să depăşească înălţimea.
Iolanda Balaş reuşeste din prima şi este noua campioană olimpică, dar barierele sunt făcute să fie
depăşite.
• A continuat de una singură întrecerea şi a depăşit pe rând 1,75 m, 1,77, 1,81 şi 1,85 m! A încercat şi la
1,87, dar nu a putut bate recordul mondial al momentului. 14 centimetri a fost diferenţa dintre Iolanda
Balaş şi cele două atlete clasate pe locurile 2 şi 3!
• Patru ani mai târziu, la Tokyo, şi-a apărat cu succes aurul olimpic după ce a sărit 1,90 m, cu 10
centimetri mai mult decât ocupanta locului doi, Michele Brown (Australia).
• Între 1956 şi 1961, Iolanda Balaş a corectat de 14 ori recordul mondial al probei, de la 1,75 metri şi până
la 1,91 metri. Timp de nouă ani, între 1957 şi 1966, a triumfat în 154 de întreceri consecutive, lucru
nemaiîntâlnit în competiţiile de atletism.
 3. 20 de medalii olimpice de aur la ediţia din
1984

• După ce Statele Unite ale Americii

boicotaseră Jocurile Olimpice organizate la
Moscova în 1980, la ediţia de la Los Angeles
1984 a venit rândul blocului comunist să nu
participe. Singurele ţări din Estul Europei
care au ales să concureze au fost România
şi Iugoslavia.
• Pentru delegaţia din ţara noastră, această
participare a fost încununată cu un total de
53 de medalii olimpice, dintre care 20 de aur!
• La finalul JO de la Los Angeles, România a
ocupat locul 2 în clasamentul medaliilor, cea
mai bună clasare din istoria participărilor
olimpice.
• Performanţa, chiar şi în absenţa Uniunii
Sovietice, nu a fost neapărat una
surprinzătoare, mulţi dintre medaliaţii români
reuşind să câştige medalii atât la
Campionatele Mondiale, cât şi la cele
Europene premergătoare JO.
• Cele mai multe trofee au fost obţinute în
probele de atletism, 10 la număr.
• Gimnasta Ecaterina Szabo (foto) a câştigat
la această ediţie cinci medalii, patru de aur şi
una de argint!
 2. Primul număr unu mondial ATP a fost Ilie Năstase

• 23 august 1973. ATP anuntă primul clasament mondial al jucătorilor de tenis, iar locul întâi este ocupat de
Ilie Năstase. Pentru tenismenul român, 1973 a fost cel mai bun an din carieră, cu participări la 32 de
turnee, în 16 ocazii fiind câştigător la simplu, iar în 13 la dublu.
• Printre marile victorii din acel an se numărau turneele de la Monte Carlo, Barcelona, Madrid, Roma,
Roland Garros sau Masters-ul de la Boston, turneul de final de an dedicat primilor opt tenismeni din lume.
• Între 1971 şi 1975, Ilie Năstase a câştigat de patru ori Turneul Campionilor (1971, 1972, 1973 şi 1975), iar
o dată a fost finalist, în 1974.
• Doar patru tenismeni au reuşit să triumfe de mai multe ori în acest turneu, aceştia fiind Roger Federer,
Ivan Lendl, Pete Sampras şi Novak Djokovic.
• Tot la acest turneu deţine cel mai bun procentaj de victorii (88%): 22 de victorii din 25 de meciuri jucate.
• Timp de 40 de săptămâni, a fost numărul 1 mondial, până pe 2 iunie 1974. La turneele de simplu, Ilie
Năstase a triumfat de 58 de ori, în timp ce la dublu a obţinut 45 de titluri.
• Cele mai importante trofee câştigate în carieră au fost cele de la US Open (1972) şi Roland Garros
(1973).
 1. Nadia, Zeița gimnasticii: prima notă de 10 din istorie!

• La doar 14 ani, Nadia Comăneci a strălucit la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, devenind prima gimnastă care
primeşte nota 10.
• Performanţa din Canada fusese anunţată încă de la Campionatele Europene din 1975, când a câştigat trei medalii de
aur şi una de argint, iar Associated Press o numea “Atleta anului”.
• Pe 18 iulie 1976, la Montreal Forum, Nadia Comăneci obţinea prima notă de 10, la paralele. Tehnologia era învinsă,
calculatorul care afişa notele gimnastelor fusese programat până la nota 9,95, astfel că, în acea zi, pe tabelă era
arătată nota 1,00.
• Nimeni nu se aştepta ca o gimnastă să reuşească un exerciţiu perfect. Performanţa a fost repetată încă de şase ori,
lumea gimnasticii privind cu admiraţie spre româncă.
• Trei medalii de aur (individual compus, paralele şi bârnă), una de argint (cu echipa) şi una de bronz (sol) au reprezentat
palmaresul Nadiei Comăneci la ediţia de la Montreal.
• După concursul de gimnastică, Daily Mirror scria astfel despre performanţa adolescentei de 14 ani: „Calificativul
maxim obţinut de Nadia Comăneci deschide o epocă nouă în istoria gimnasticii mondiale. De acum încolo, se
va vorbi despre gimnastica dinainte şi de după Nadia Comăneci.”
• Patru ani mai târziu, la Moscova, va obţine două medalii de aur (bârnă şi sol) şi două medalii de argint (echipe şi
individual compus).
• Este recunoscută în întreaga lume, mulţi considerând-o cea mai bună gimnastă din istorie, iar în 1999 a devenit primul
sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite.
• Pentru români şi nu numai, va râmăne în memorie drept „Zeiţa de la Montreal”.