Fotbal la Jocurile Olimpic

Fotbalul face parte din programul Jocurilor Olimpice de vară de la ediția secundă, în anul

1900, și a lipsit o singură dată, la ediția din 1932. A fost inițial o competiție destinată doar
băieților, din 1996 însă fiind adăugat și turneul dedicat fotbalului feminin.
Conform unor surse, la prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, organizată în 1896, a avut
loc și un turneu de fotbal, sport aflat încă în stagii incipiente, o echipă a orașului Atena fiind
învinsă de una din orașul Smyrna (Izmir). Apoi, reprezentanta Imperiului Otoman a trecut cu 15-
0 de o echipă din Danemarca.[1] Nu au existat însă dovezi clare ale acestor evenimente, iar
competiția nu a fost oficială.
Abia în 1900 fotbalul a intrat oficial în programul Jocurilor Olimpice, dar la edițiile din 1900 și
1904 în concurs au fost înscrise echipe de club, și nu naționale, și deși Comitetul Internațional
Olimpic consideră oficiale aceste competiții, ele nu sunt recunoscute de FIFA.
Primul turneu considerat oficial de toate părțile este cel de la Londra - 1908, la care au participat
șase echipe. Numărul acestora a crescut la 11 la ediția din 1912. Competițiile au fost
dezechilibrate, fiind marcate multe goluri, iar cele două ediții au adus recorduri valabile pentru
90 de ani privind golgheterul turneelor. Sophus Nielsen în 1908 și Gottfried Fuchs în 1912 au
marcat fiecare câte zece goluri.
Amploarea globală pe care fotbalul a luat-o a dus în 1930 la organizarea primei ediții
a Campionatului Mondial, însă sportul a fost exclus din programul Jocurilor Olimpice din 1932,
de la Los Angeles, mai ales din cauza popularității scăzute în Statele Unite ale Americii. A
revenit la ediția următoare, Berlin - 1936, la cererea organizatorilor.
Deoarece la Jocurile Olimpice nu aveau drept de participare fotbaliștii profesioniști, iar țările
dezvoltate trecuseră la profesionism, turneul olimpic a fost dominat mai multe zeci de ani de
echipele din Europa de Est, în care fotbalul era încă la nivel de amatori. Astfel, între 1948 și
1980, 23 din 27 de medalii acordate au revenit țărilor din estul Europei, doar Suedia (aur în
1948 și bronz în 1952), Danemarca (argint în 1960) și Japonia (bronz în 1968) întrerupând
această dominație.
Din dorința unei schimbări, CIO a permis din 1984 prezența jucătorilor profesioniști, dar FIFA a
intervenit pentru a nu face din Olimpiadă un concurent pentru Campionatul Mondial și a
modificat această regulă, astfel că doar țările din Africa, Asia, Oceania și America de Nord și
Centrală puteau alinia cea mai bună echipă. În schimb, țările din Europa și America de
Sud aveau dreptul de a trimite jucători care nu evoluaseră la Campionatul Mondial. Astfel,
majoritatea țărilor a trimis echipe de tineret la Olimpiadă. Din 1992, regulamentul a fost din nou
schimbat, fiind instalată o limită maximă de vârstă de 23 de ani.

Reguli de baza
Regulamentul terenului de fotbal unde 22 de jucători trebuie să participe în două echipe are un
unghi de măsurare între 90 și 120 de metri lungime pe 45 și nu mai mult de 90 de metri lățime.
Când se organizează turnee oficiale FIFA, găsim regulamente care sunt cerute de cel mai înalt
organism de conducere al fotbalului animal mondial. Măsurătorile minime trebuie să fie de
64m x 100m și maximum 75m x 110m.
În ceea ce privește mingea, este unul dintre cele mai sacre elemente care există în sport. Este,
de asemenea, cunoscut sub numele de mingea. Mingea trebuie să aibă un perimetru
cuprins între 68 și 70 cm, cu un diametru cuprins între 21,65 și 22,29 cm. După cum am
menționat anterior, numărul total de jucători pe teren trebuie să fie de 22, cu 11 jucători din
fiecare echipă. Unul dintre acești jucători trebuie să fie portarul și este însărcinat să împiedice
mingea să intre în poartă.
În competiția oficială Fiecare echipă are dreptul la 3 schimbări în timp regulat. Cu alte
cuvinte, până la 3 jucători pot fi schimbați în timpul jocului pentru a rezolva problemele de
raportare din echipă sau pentru a ajuta un jucător să se odihnească.

Jucătorii trebuie să poarte o cămașă a clubului respectiv cu numele și numărul lor, indicatori. De
asemenea, trebuie să aibă pantaloni scurți, șosete lungi, protectoare pentru tibie și pantofi de
tenis specializați pentru a putea juca fotbal pe iarbă. În cazul portarilor sau portarilor, aceștia au,
de asemenea, același tipar, cu diferența că pot purta mănuși și culori diferite în îmbrăcăminte
față de ceilalți jucători de pe teren. Acest lucru vă ajută să puteți diferenția unii jucători de alții.

Arbitrul este considerat directorul meciului. Arbitrul central este cel care împarte terenul de joc
cu restul jucătorilor și este însărcinat cu indicarea începutului, între timp și sfârșitul meciului. El
este, de asemenea, însărcinat cu acordarea dreptății pentru aceasta.

Judecătorul central are responsabilitatea de a avertiza atât cu un cartonaș galben, cât și cu un

cartonaș roșu care nu respectă unele reguli ale fotbalului pe lângă comportamentul violent cu
ceilalți jucători. El este, de asemenea, însărcinat cu semnalizarea aruncărilor, corner-urilor,
golurilor, loviturilor de poartă, deplasate și coroborarea jocurilor prin VAR pentru a ști dacă ar
trebui corectate. Corpul arbitrului este format dintr-un fluier central, doi atacanți care stau în
afara terenului și pe aripi, fiecare într-o jumătate atribuită. Există, de asemenea, o cameră de
fluierat și toate acestea sunt susținute de VAR.

În ceea ce privește judecătorul de linie, ei sunt cei care au un steag și sunt ultimele la
punctul de referință pentru arbitrul central. Aceștia sunt responsabili de susținerea jocurilor
care sunt ridicate de formații și decretează loviturile de mână, indică greșeli sau modificări și
sunt, de asemenea, primii care comunică un offside.
Durata unui joc de fotbal regulamentar este un total de 90 de minute cu două părți de câte
45 de minute fiecare. Arbitrul poate adăuga timp de accidentare la ambele părți ale jocului
pentru timpul care a fost oprit din cauza unui incident sau accidentare. În etapa de eliminare
directă sau extensie, se vor juca încă 30 de minute împărțite în două părți de 15 minute. În
cazul în care nu există câștigător, penalizările sau penalitățile vor fi disputate.

Obiective, offside și alte reguli de fotbal

Când analizăm regulile de fotbal, există una dintre ele care trece întotdeauna neobservată.
Acesta este momentul în care mingea este în afara jocului. În concluzie, mingea este în joc
când rămâne în interiorul liniilor care formează terenul. O minge este decisă să fie în afara
jocului atunci când trece toate liniile de atingere către poartă. Când un jucător înainte care ia
mingea în fața liniei defensive a adversarului după o pasă a coechipierului său, acesta va fi într-
o poziție de offside.
Ultimul om care a apărat terenul de joc este numit apărător și este cel mai îndepărtat în urmă.
Acest jucător este ultima referință pentru tine flaggerul poate semnaliza sau nu offside-ul.
Pentru a evita orice controversă, golul este decretat după ce mingea a trecut complet linia
marcată între cele trei stâlpi. Echipa cu cele mai multe goluri câștigă meciul.

Greșelile sunt o altă dintre cele mai complicate reguli de fotbal de decretat. Acestea sunt
agresiuni, jocuri periculoase, lovituri, coliziuni cu forța sau alte agresiuni între jucători. Printre
sancțiunile constatate pentru faulturi se numără „mâinile”. Aceasta constă în contactarea mingii
cu brațul uman al oricărui jucător de pe teren care nu este portar în zona de apărare. Portarii nu
pot lua mingea cu mâinile în afara zonei lor sau o pot lua atunci când vine vorba de a trece de la
un coechipier. Dacă se întâmplă acest lucru, arbitrul semnalează o lovitură liberă în
interiorul suprafeței, nu o penalizare.
Medaliatii, de-a lungul istoriei la J.O.

2020 Tokyo Brazilia Spania Mexic

2016 Rio Brazilia Germania Nigeria

2012 London Mexic Brazilia Korea de Sud

2008 Beijing Argentina Nigeria Brazilia

2004 Athens Argentina Paraguay Italia

2000 Sydney Cameroon Spania Chile

1996 Atlanta Nigeria Argentina Brazilia

1992 Barcelona Spania Polonia Ghana

Uniunea
1988 Seoul Brazilia Germania de Vest
Sovietica

1984 Los Franta Brazilia Yugoslavia

Angeles

1980 Moscow Cehoslovacia Germania de EST Uniunea Sovietica

1976 Montreal Germania de EST Polonia Uniunea Sovietica

Uniunea Sovietica si Germania de

1972 Munich Polonia Ungaria
est

1968 Mexico Ungaria Bulgaria Japonia

1964 Tokyo Ungaria Cehoslovacia Germania

1960 Rome Iugoslavia Danemarca Ungaria

Uniunea
1956 Melbourne Iugoslavia Bulgaria
Sovietica

1952 Helsinki Ungaria Iugoslavia Suedia

1948 London Suedia Iugoslavia Danemarca

1936 Berlin Italia Austria Norvegia

1928
Uruguay Argentina Italia
Amsterdam

1924 Paris Uruguay Elvetia Suedia

 1920 Antwerp Belgia Spania Olanda

1912 Stockholm Marea Britanie Danemarca Olanda

1908 London Marea Britanie Danemarca Olanda

Christian
1904 St. Louis Canada Brothers St. Rose Parish (USA)
College (USA)

1900 Paris Marea Britanie Franta Belgia

Bibliografie
Wikipedia
www.frf.ro