Jocurile Olimpice de Vară Din 1964

JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ DIN 1964
ORAȘ GAZDĂ TOKYO, JAPONIA

ȚĂRI PARTICIPANTE 93
SPORTIVI 5.151
(4.473 BĂRBAȚI, 678
FEMEI)
PROBE SPORTIVE 163 ÎN 19 SPORTURI
CEREMONIA DE
12 IULIE
DESCHIDERE
CEREMONIA DE
24 OCTOMBRIE
ÎNCHIDERE
DESCHISE DE EMPEROR SHOWA
STADION STADIONUL OLIMPIC
NAȚIONAL
A XVIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Tokyo, Japonia în perioada 10

octombrie - 24 octombrie 1964. Tokyo a obținut dreptul de a organiza jocurile olimpice
în 1958 în detrimentul orașelor Detroit, Buenos Aires și Viena. A fost pentru prima dată când
Jocurile Olimpice s-au desfășurat în Asia. Ceremonia a fost deschisă de împăratul Hirohito.
Au participat 93 de țări și 5.140 de sportivi care s-au întrecut în 163 de probe din 19 sporturi.
În 1964, Jocurile Olimpice au avut loc în capitala Japoniei - la Tokyo. Acestea au fost primele
din istoria modernă a Jocurilor Olimpice din Asia. Comportamentul lor în „imperiul insulei”,
învins relativ recent în al doilea război mondial, a fost pentru Japonia un pas foarte important
spre reintegrarea în civilizația modernă.
Votul pentru ediția XVIII a Jocurilor Olimpice de vară a avut loc la Munchen, la cea de-a 55-a
sesiune a Comitetului Olimpic Internațional. Acest lucru s-a întâmplat în 1959, pe lângă Tokyo,
candidații erau două capitale europene - Austria Viena și Belgia Bruxelles, precum și orașul
american Detroit. Avantajul lui Tokyo s-a dovedit a fi absolut - deja în primul tur s-au votat 34
de voturi, iar toți ceilalți candidați au obținut un total de doar 24. Prin urmare, nu au fost
necesare runde de vot ulterioare, iar capitala japoneză a primit posibilitatea de a găzdui
olimpiada pentru a doua oară. Încercarea anterioară de a găzdui Jocurile Olimpice din Japonia a
fost legată de ediția XII a Jocurilor de vară din 1940, care au fost mutate pentru prima dată în
Finlanda din cauza atacului japonez asupra Chinei și apoi anulate cu totul din cauza izbucnirii
celui de-al Doilea Război Mondial.
Tokyo este un oraș de mai multe milioane delocuitori, pe cea mai mare dintre insulele japoneze
(Honshu). Capitala Japoniei în secolul XVIII a fost unul dintre cele mai mari orașe din lume.
Deși așezările din ceea ce este acum Tokyo aparțin epocii de piatră, istoria sa oficială începe cu
un fort construit în secolul XII la intrarea în golful de pe coasta Pacificului. Atunci această
așezare s-a numit Edo, iar orașul a devenit capitala în 1869, când a primit numele său modern.
Când au început pregătirile pentru Jocurile Olimpice, a început un boom economic în țară, iar
organizarea unui forum internațional atât de mare a devenit un catalizator în multe domenii ale
dezvoltării capitalei. Până la începutul jocurilor, infrastructura și comunicațiile orașului au fost
îmbunătățite semnificativ - a fost lansată o linie ușoară, aeroportul a fost modernizat, iar
construcția unui cablu de comunicații a fost finalizată în Statele Unite. Pentru prima dată, a
devenit posibilă difuzarea Jocurilor Olimpice printr-un satelit de comunicații. Șase noi instalații
sportive au fost construite în oraș și zeci de deja existente au fost modernizate - un număr de 33
au fost implicate în ediția XVIII a Jocurilor de vară.
Împăratul Hirohito a deschis oficial Olimpiada la 10 octombrie 1964, iar ceremonia de închidere
a avut loc pe 24 octombrie. În două săptămâni, peste 5100 de sportivi din 93 de țări au câștigat
163 seturi de premii. Cel mai mare număr dintre acestea (96) a fost câștigat de olimpicii de la
echipa sovietică, iar sportivii americani au fost doar 6 medalii în spate, dar au fost la fel de mulți
înaintea rivalilor lor din URSS în ceea ce privește numărul de premii de aur.
CLASAMENTUL PE MEDALII
(Țara gazdă apare cu aldine.)
JOCURILE OLIMPICE 1964

POZ. ȚARĂ AUR ARGINT BRONZ TOTAL
1 STATELE UNITE 36 26 28 90
2 URSS 30 31 35 96
3 JAPONIA 16 5 8 29
4 GERMANIA 10 22 18 50
5 ITALIA 10 10 7 27
6 UNGARIA 10 7 5 22
7 POLONIA 7 6 10 23
8 AUSTRALIA 6 2 10 18
9 CEHOSLOVACIA 5 6 3 14
MAREA
10 4 12 2 18
BRITANIE
ATLETISM LA JOCURILE OLIMPICE DE

VARĂ DIN 1964
DETALII
LOCAȚIE TOKIO
PERIOADĂ 14 - 21 OCTOMBRIE 1964
PARTICIPANȚI 1,016 (782 BĂRBAȚI, 234
FEMEI)
NR. DE PROBE
MASCULI
FEMININ MIXT
N
INDIVIDUAL 21 11 0
ECHIPE 2 1 0
Probele sportive de atletism la Jocurile Olimpice de vară din 1964 s-au desfășurat în
perioada 14 - 21 octombrie 1964, pe Stadionul Olimpic din Tokio, Japonia. Au fost 36 de probe
sportive, în care au concurat 1016 sportivi, din 82 de țări.
MEDALIAȚI
MASCULIN
PROBĂ SPORTIVĂ AUR ARGINT BRONZ
BOB HAYES
ENRIQUE FIGUEROLA HARRY JEROME
100 M STATELE UNITE
CUBA CANADA
ALE AMERICII
HENRY CARR PAUL DRAYTON
EDWIN ROBERTS
200 M STATELE UNITE STATELE UNITE ALE
TRINIDAD-TOBAGO
ALE AMERICII AMERICII
MIKE LARRABEE
WENDELL MOTTLEY ANDRZEJ BADEŃSKI
400 M STATELE UNITE
TRINIDAD-TOBAGO POLONIA
ALE AMERICII
PETER SNELL BILL CROTHERS WILSON KIPRUGUT
800 M NOUA ZEELANDĂ CANADA KENYA
PETER SNELL JOSEF ODLOŽIL JOHN DAVIES
1500 M NOUA ZEELANDĂ NOUA ZEELANDĂ
CEHOSLOVACIA
BOB SCHUL BILL DELLINGER
HARALD NORPOTH
5000 M STATELE UNITE STATELE UNITE ALE
GERMANIA
BILLY MILLS
MOHAMMED GAMMOUDI RON CLARKE
10 000 M STATELE UNITE
TUNISIA AUSTRALIA
ALE AMERICII
ABEBE BIKILA BASIL HEATLEY KOKICHI TSUBURAYA
MARATON REGATUL UNIT
ETIOPIA JAPONIA
HAYES JONES BLAINE LINDGREN ANATOLIJ MICHAILOV
110 M GARDURI STATELE UNITE STATELE UNITE ALE UNIUNEA
ALE AMERICII AMERICII SOVIETICĂ
REX CAWLEY
JOHN COOPER SALVATORE MORALE
400 M GARDURI STATELE UNITE
REGATUL UNIT ITALIA
ALE AMERICII
IVAN BELJAJEV
3000 M GASTON ROELANTS MAURICE HERRIOTT
UNIUNEA
OBSTACOLE BELGIA REGATUL UNIT
SOVIETICĂ
STATELE UNITE
POLONIA FRANȚA
ALE AMERICII
ANDRZEJ ZIELIŃSKI PAUL GENEVAY
4 X 100 M PAUL DRAYTON
WIESŁAW MANIAK BERNARD LAIDEBEUR
GERRY ASHWORTH
MARIAN FOIK CLAUDE PIQUEMAL
RICHARD STEBBINS
MARIAN DUDZIAK JOCELYN DELECOUR
BOB HAYES
STATELE UNITE
REGATUL UNIT TRINIDAD-TOBAGO
ALE AMERICII
TIM GRAHAM EDWIN SKINNER
4 X 400 M OLLAN CASSELL
ADRIAN METCALFE KENT BERNARD
MIKE LARRABEE
JOHN COOPER EDWIN ROBERTS
ULIS WILLIAMS
ROBBIE BRIGHTWELL WENDELL MOTTLEY
HENRY CARR
20 KM MARȘ KEN MATTHEWS DIETER LINDNER VOLODYMYR
HOLUBNYTJYJ
REGATUL UNIT GERMANIA UNIUNEA
SOVIETICĂ
ABDON PAMICH PAUL NIHILL JOHN LJUNGGREN
50 KM MARȘ REGATUL UNIT
ITALIA SUEDIA
RALPH BOSTON IGOR TER-OVANESIAN
SĂRITURĂ ÎN LYNN DAVIES
STATELE UNITE ALE UNIUNEA
LUNGIME REGATUL UNIT
AMERICII SOVIETICĂ
VICTOR KRAVTJENKO
JÓZEF SZMIDT OLEG FJODOSEJEV
TRIPLU SALT UNIUNEA
POLONIA UNIUNEA SOVIETICĂ
SOVIETICĂ
VALERIJ BRUMEL JOHN THOMAS JOHN RAMBO
SĂRITURĂ ÎN UNIUNEA STATELE UNITE ALE STATELE UNITE ALE
ÎNĂLȚIME
SOVIETICĂ AMERICII AMERICII
FRED HANSEN
SĂRITURĂ CU WOLFGANG REINHARDT KLAUS LEHNERTZ
STATELE UNITE
PRĂJINA GERMANIA GERMANIA
ALE AMERICII
DALLAS LONG RANDY MATSON
ARUNCAREA VILMOS VARJU
STATELE UNITE STATELE UNITE ALE
GREUTĂȚII UNGARIA
AL OERTER DAVE WEILL
ARUNCAREA LUDVIK DANEK
STATELE UNITE STATELE UNITE ALE
DISCULUI CEHOSLOVACIA
ROMUALD KLIM
ARUNCAREA GYULA ZSIVÓTZKY UWE BEYER
UNIUNEA
CIOCANULUI UNGARIA GERMANIA
SOVIETICĂ
JĀNIS LŪSIS
ARUNCAREA PAULI NEVALA GERGELY KULCSÁR
UNIUNEA
SULIȚEI FINLANDA UNGARIA
SOVIETICĂ
HANS-JOACHIM
DECATLON WILLI HOLDORF REIN AUN
WALDE
GERMANIA UNIUNEA SOVIETICĂ
GERMANIA
FEMININ
PROBĂ SPORTIVĂ AUR ARGINT BRONZ
WYOMIA TYUS EDITH MCGUIRE

EWA KŁOBUKOWSKA
100 M STATELE UNITE ALE STATELE UNITE ALE
POLONIA
AMERICII AMERICII
EDITH MCGUIRE
IRENA KIRSZENSTEIN MARILYN BLACK
200 M STATELE UNITE ALE
POLONIA AUSTRALIA
AMERICII
BETTY CUTHBERT ANN PACKER JUDY AMOORE
400 M AUSTRALIA REGATUL UNIT AUSTRALIA
800 M ANN PACKER MARYVONNE MARISE CHAMBERLAIN
DUPUREUR
REGATUL UNIT NOUA ZEELANDĂ
FRANȚA
KARIN BALZER TERESA CIEPŁY PAM KILBORN
80 M GARDURI GERMANIA AUSTRALIA
POLONIA
STATELE UNITE
POLONIA REGATUL UNIT
ALE AMERICII
TERESA CIEPŁY JANET SIMPSON
4 X 100 M WILLYE WHITE
IRENA KIRSZENSTEIN MARY RAND
WYOMIA TYUS
HALINA GÓRECKA DAPHNE ARDEN
MARILYN WHITE
EWA KŁOBUKOWSKA DOROTHY HYMAN
EDITH MCGUIRE
TATIANA
SĂRITURĂ ÎN MARY RAND IRENA KIRSZENSTEIN
SJTJELKANOVA
LUNGIME REGATUL UNIT POLONIA UNIUNEA SOVIETICĂ
SĂRITURĂ ÎN IOLANDA BALAȘ MICHELE BROWN TAISIJA TJENTJIK
ÎNĂLȚIME ROMÂNIA AUSTRALIA UNIUNEA SOVIETICĂ
ARUNCAREA TAMARA PRESS RENATE CULMBERGER GALINA ZYBINA

GREUTĂȚII UNIUNEA SOVIETICĂ GERMANIA UNIUNEA SOVIETICĂ
ARUNCAREA TAMARA PRESS INGRID LOTZ LIA MANOLIU
DISCULUI UNIUNEA SOVIETICĂ GERMANIA ROMÂNIA
ARUNCAREA MIHAELA PENEȘ MÁRTA RUDAS JELENA GORTJAKOVA
SULIȚEI ROMÂNIA UNGARIA UNIUNEA SOVIETICĂ
IRYNA PRESS MARY RAND GALINA BYSTROVA
DECATLON UNIUNEA SOVIETICĂ REGATUL UNIT UNIUNEA SOVIETICĂ
CLASAMENT MEDALII
LOC ȚARĂ AUR ARGINT BRONZ TOTAL
STATELE UNITE ALE
1 14 7 3 24
AMERICII
2 UNIUNEA SOVIETICĂ 5 2 11 18
3 REGATUL UNIT 4 7 1 12
4 GERMANIA 2 5 3 10
5 POLONIA 2 4 2 8
6 NOUA ZEELANDĂ 2 0 2 4
7 ROMÂNIA 2 0 1 3
8 AUSTRALIA 1 1 4 6
9 ITALIA 1 0 1 2
BELGIA 1 0 0 1
10 ETIOPIA 1 0 0 1
FINLANDA 1 0 0 1
13 UNGARIA 0 3 1 4
14 CEHOSLOVACIA 0 2 0 2
15 TRINIDAD-TOBAGO 0 1 2 3
CANADA 0 1 1 2
16
FRANȚA 0 1 1 2
CUBA 0 1 0 1
18
TUNISIA 0 1 0 1
JAPONIA 0 0 1 1
20 KENYA 0 0 1 1
SUEDIA 0 0 1 1
BASCHET LA JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ

DIN 1964
DETALII
LOCAȚIE TOKIO
PERIOADĂ 11 - 23 OCTOMBRIE 1964
PARTICIPANȚI 189 BĂRBAȚI
NR. DE PROBE
MASCULIN FEMININ MIXT
INDIVIDUAL 0 0 0
ECHIPE 1 0 0
Probele sportive de baschet la Jocurile Olimpice de vară din 1964 s-au desfășurat în

perioada 11 - 23 octombrie 1964, la Tokio în Japonia. Au fost 16 echipe masculine, din tot atâtea
țări. Au avut loc în total 72 de meciuri. Podiumul a fost ocupat de către Statele Unite ale
Americii, Uniunea Sovietică, respectiv Brazilia, la fel ca în ediția din 1960.
PODIUM
CATEGORIE AUR ARGINT BRONZ
STATELE UNITE ALE UNIUNEA BRAZILIA
MASCULIN
AMERICII SOVIETICĂ
JIM BARNES VALDIS MUIŽNIEKS AMAURY ANTÔNIO
BILL BRADLEY NIKOLAY BAGLEY PASOS
LARRY BROWN ARMENAK WLAMIR MARQUES
JOE CALDWELL ALACHACHIAN UBIRATAN PEREIRA
MEL COUNTS ALEXANDR TRAVIN MACIEL
RICHARD DAVIES VIACHESLAV KHRYNIN CARLOS DOMINGOS
MASSONI
WALT HAZZARD JĀNIS KRŪMIŅŠ
FRIEDRICH WILHEM
LUCIOUS JACKSON LEVAN MOSESHVILI
BRAUN
JOHN MCCAFFREY YURY KORNEEV CARMO DE SOUZA
JEFF MULLINS ALEXANDR PETROV JATYR EDUARDO
JERRY SHIPP GENNADY VOLNOV SCHALL
GEORGE WILSON JAAK LIPSO EDSON BISPO DOS
JURIS KALNIŅŠ SANTOS
ANTONIO SALVADOR
SUCAR
VICTOR MIRSHAWKA
SERGIO DE TOLEDO
MACHADO
JOSE EDVAR SIMOES
FAZA ELIMINATORIE
SEMIFINALE FINALA
UNIUNEA SOVIETICĂ 53
BRAZILIA 47
STATELE UNITE ALE AMERICII 73

UNIUNEA SOVIETICĂ 59
FINALA MICĂ
STATELE UNITE ALE AMERICII 62 BRAZILIA 76

PUERTO RICO 42 PUERTO RICO 60
BOX LA JOCURILE OLIMPICE DIN 1964
LOC: TOKYO
PREZENȚE LA OLIMPIADĂ: A 12-A EDIȚIE
NUMĂR DE PROBE: 10
PARTICIPANȚI: 269
Competiția de box de la Jocurile Olimpice de vară din 1960 s-a desfășurat în perioada 11 - 23

octombrie 1964, la Tokyo în Japonia. Au fost 10 probe sportive, în care au participat 269 de
concurenți din 56 de țări. Primele trei țări în ceea ce privesc medaliile au fost Uniunea
Sovietică, Polonia și Italia.
PODIUM
CATEGORIE AUR ARGINT BRONZ
ROBERT JOHN CARMODY
STATELE UNITE ALE
FERNANDO ATZORI ARTUR OLECH AMERICII
51 KG
ITALIA POLONIA
STANISLAV SOROKIN
UNIUNEA SOVIETICĂ
JUAN FABILA MENDOZA
MEXIC
TAKAO SAKURAI CHUNG SHIN-CHO
54 KG WASHINGTON
JAPONIA COREEA DE SUD
RODRÍGUEZ
URUGUAY
HEINZ SCHULZ
ANTHONY GERMANIA
STANISLAV STEPASHKIN
57 KG VILLANUEVA CHARLES BROWN
UNIUNEA SOVIETICĂ
FILIPINE STATELE UNITE ALE
AMERICII
VELIKTON JIM MCCOURT
JOZEF GRUDZIEN BARANNIKOV IRLANDA
60 KG UNIUNEA
POLONIA
SOVIETICĂ RONALD ALLEN HARRIS
STATELE UNITE ALE
AMERICII
HABIB GALHIA
YEVGENI FROLOV TUNISIA
JERZY KULEJ
63,5 KG UNIUNEA
POLONIA EDDIE BLAY
SOVIETICĂ
GHANA
PERTTI PURHONEN
RIČARDAS TAMULIS FINLANDA
MARIAN KASPRZYK
67 KG UNIUNEA
POLONIA SILVANO BERTINI
SOVIETICĂ
ITALIA
NOJIM MAIYEGUN
BORIS LAGUTIN JOSEPH GONZALES NIGERIA
71 KG UNIUNEA SOVIETICĂ FRANȚA JÓZEF GRZESIAK
POLONIA
FRANCO VALLE
VALERI POPENCHENKO EMIL SCHULZ ITALIA
75 KG UNIUNEA SOVIETICĂ GERMANIA TADEUSZ WALASEK
POLONIA
ALEXANDER NIKOLOV
ALEKSEI KISELYOV BULGARIA
COSIMO PINTO
81 KG UNIUNEA ZBIGNIEW
ITALIA
SOVIETICĂ PIETRZYKOWSKI
POLONIA
GIUSEPPE ROS
JOE FRAZIER ITALIA
HANS HUBER
PESTE 81 KG STATELE UNITE ALE
GERMANIA VADIM YEMELYANOV
AMERICII
UNIUNEA SOVIETICĂ
CLASAMENT MEDALII
LOC ȚARĂ AUR ARGINT BRONZ TOTAL
1 UNIUNEA SOVIETICĂ 3 4 2 9
2 POLONIA 3 1 3 7
3 ITALIA 2 0 3 5
STATELE UNITE ALE
4 1 0 3 4
AMERICII
5 JAPONIA 1 0 0 1
6 GERMANIA 0 2 1 3
FILIPINE 0 1 0 1
7 COREEA DE SUD 0 1 0 1
FRANȚA 0 1 0 1
BULGARIA 0 0 1 1
FINLANDA 0 0 1 1
GHANA 0 0 1 1
IRLANDA 0 0 1 1
10
MEXIC 0 0 1 1
NIGERIA 0 0 1 1
TUNISIA 0 0 1 1
URUGUAY 0 0 1 1
SCRIMĂ LA JOCURILE OLIMPICE DIN

1964
LOC: TOKYO
PREZENȚE LA OLIMPIADĂ: A 15-A EDIȚIE
NUMĂR DE PROBE: 8
PARTICIPANȚI: 259
Probele de scrimă la Jocurile Olimpice de vară din 1964 s-au desfășurat în perioada 14–23

octombrie la „Memorialul” universității Waseda. 259 de trăgători din 30 de țări au participat.
CLASAMENT PE MEDALII
LOCUL NAȚIUNE AUR ARGINT BRONZ TOTAL
1 UNGARIA (HUN) 4 0 0 4
2 UNIUNEA SOVIETICĂ (URS) 3 1 2 6
3 POLONIA (POL) 1 1 1 3
4 FRANȚA (FRA) 0 2 3 5
5 ITALIA (ITA) 0 2 1 3
ECHIPA UNIFICATĂ A
6 0 1 1 2
GERMANIEI (EUA)
7 MAREA BRITANIE (GBR) 0 1 0 1
EVENIMENTE
MASCULIN
PROBĂ AUR ARGINT BRONZ
HENRY GURAM
GRIGORI KRISS
SPADĂ HOSKYNS KOSTAVA
UNIUNEA
MAREA UNIUNEA
SOVIETICĂ (URS)
BRITANIE (GBR) SOVIETICĂ (URS)
ITALIA (ITA)
GIOVAN BATTISTA
UNGARIA (HUN) BREDA FRANȚA (FRA)
CLAUDE
ÁRPÁD BÁRÁNY GIUSEPPE DELFINO
SPADĂ PE BOURQUARD
TAMÁS GÁBOR GIANFRANCO
ECHIPE CLAUDE BRODIN
ISTVÁN KAUSZ PAOLUCCI
JACQUES BRODIN
GYŐZŐ KULCSÁR ALBERTO
YVES DREYFUS
ZOLTÁN NEMERE PELLEGRINO
JACK GUITTET
GIANLUIGI
SACCARO
EGON FRANKE JEAN CLAUDE

DANIEL REVENU
FLORETĂ MAGNAN
POLONIA (POL) FRANȚA (FRA)
FRANȚA (FRA)
UNIUNEA FRANȚA (FRA)
POLONIA (POL)
SOVIETICĂ (URS) JACKY COURTILLAT
WITOLD WOYDA
VIKTOR JDANOVICI JEAN-CLAUDE
FLORETĂ ZBIGNIEW
IURI ȘAROV MAGNAN
PE ECHIPE SKRUDLIK
IURI SISIKIN CHRISTIAN NOËL
RYSZARD PARULSKI
GHERMAN DANIEL REVENU
EGON FRANKE
SVEȘNIKOV PIERRE
JANUSZ ROZYCKI
MARK MIDLER RODOCANACHI
UMAR
TIBOR PÉZSA CLAUDE ARABO MAVLIKHANOV
SABIE
UNGARIA (HUN) FRANȚA (FRA) UNIUNEA
SOVIETICĂ (URS)
UNIUNEA ITALIA (ITA) POLONIA (POL)
SOVIETICĂ (URS) GIAMPAOLO EMIL OCHYRA
BORIS MELNIKOV CALANCHINI JERZY PAWŁOWSKI
SABIE PE NUGZAR ASATIANI WLADIMIRO RYSZARD ZUB
ECHIPE MARK RAKITA CALARESE ANDRZEJ
IAKOV RÎLSKI PIER-LUIGI CHICCA PIATKOWSKI
UMIAR MARIO RAVAGNAN WOJCIECH
MAVLIHANOV CESARE SALVADORI ZABŁOCKI
FEMININ
PROBĂ AUR ARGINT BRONZ
ILDIKÓ ÚJLAKY- HELGA MEES ANTONELLA
FLORETĂ REJTŐ ECHIPA UNIFICATĂ RAGNO
UNGARIA (HUN) A GERMANIEI (EUA) ITALIA (ITA)
FLORETĂ UNGARIA (HUN) UNIUNEA ECHIPA
SOVIETICĂ (URS)
UNIFICATĂ A
LIUDMILA ȘIȘOVA
PAULA MAROSI GERMANIEI (EUA)
VALENTINA
KATALIN JUHÁSZ HEIDI SCHMID
PRUDSKOVA
JUDIT ÁGOSTON HELGA MEES
PE ECHIPE VALENTINA
LÍDIA DÖMÖLKY ROSEMARIE
RASTVOROVA
ILDIKÓ ÚJLAKY- SCHERBERGER
TATIANA
REJTŐ GUDRUN
SAMUSENKO
THEUERKAUFF
GALINA GOROHOVA
ȚĂRI PARTICIPANTE
259 de trăgători (203 de bărbăti și 56 de femei) din 30 de țări au participat la Tokyō 1964.
Antilele Olandeze (1) Vietnam (2 Luxemburg (2)
Argentina (11) Liban (4) Malaezia (1)
Australia (18) Egipt (5) Marea Britanie (13)
Austria (5) Elveția (5) Polonia (15)
Belgia (2) Franța (20) Rhodesia de Nord (1)
Canada (3) Germania (19) România (11)
Chile (3) Iran (4) Statele Unite ale Americii (18)
Columbia (5) Irlanda (2) Ungaria (20)
Coreea de Sud (5) Italia (20) Uniunea Sovietică (20)
Cuba (2) Japonia (15) Suedia (7
ROMÂNIA LA JOCURILE
OLIMPICE DE VARĂ DIN
1964
DRAPELUL ROMÂNIEI
CODUL CIO
RUM
COMITET COMITETUL
OLIMPIC ȘI
SPORTIV
ROMÂN
LOCAȚIE
TOKIO
PARTICIPARE
A 8-A
ATLEȚI 138 ÎN CADRUL

A 13 SPORTURI
PORTDRAPEL AUREL
VERNESCU
ARGIN BRON
MEDALII AUR TOTAL
T Z
LOC : 14 2 12
4 6
MEDALII
AUR
 IOLANDA BALAȘ — ATLETISM, SĂRITURA ÎN ÎNĂLȚIME
 MIHAELA PENEȘ — ATLETISM, ARUNCAREA SULIȚEI
ARGINT
 ANDREI IGOROV — KAIAC CANOE, 1000M
 HILDE LAUER — KAIAC CANOE, 500M
 ION TRIPȘA — TIR, PISTOL VITEZĂ INDIVIDUAL
 VALERIU BULARCA — LUPTE GRECO-ROMANE (70 KG)
BRONZ
 LIA MANOLIU — ATLETISM, ARUNCAREA DISCULUI
 AUREL VERNESCU — KAIAC CANOE, 1000M
 SIMION CUCIUC, AFANASIE SCIOTNIC, MIHAI ȚURCAȘ ȘI AUREL VERNESCU — KAIAC CANOE,
1000M
 HILDE LAUER ȘI CORNELIA SIDERI — KAIAC CANOE, 500M
 DUMITRU PÂRVULESCU — LUPTE GRECO-ROMANE (52 KG)
 ION CERNEA — LUPTE GRECO-ROMANE (57 KG)
REZULTATE
ATLETISM
PROBĂ SPORTIV REZULTAT LOC

SĂRITURĂ ÎN ÎNĂLȚIME IOLANDA BALAȘ 1,90 M 1
SĂRITURĂ ÎN LUNGIME VIORICA VISCOPOLEANU 6,35 M 5
ARUNCARE CU
ANA SĂLĂGEAN 15,83 M 8
CIOCANUL
ARUNCAREA DISCULUI LIA MANOLIU 56,97 M 3
ARUNCAREA DISCULUI OLIMPIA CATARAMĂ 53,08 M 8
ARUNCAREA SULIȚEI MIHAELA PENEȘ 60,54 M 1
ARUNCAREA SULIȚEI MARIA DIACONESCU 53,71 M 6
CAIAC-CANOE
C-1 1000 METRI - MASCULIN ANDREI IGOROV 4:37.89 2
IGOR LIPALIT
C-2 1000 METRI - MASCULIN 4:09.88 5
ACHIM SIDOROV
K-1 1000 METRI -
AUREL VERNESCU 4:00.77 3
MASCULIN
K-2 1000 METRI - HARALAMBIE IVANOV
3:41.12 4
MASCULIN VASILE NICOARĂ
SIMION CUCIUC
K-4 1000 METRI - MIHAI TURCAS
3:15.51 3
MASCULIN ATANASIE SCIOTNIC
AUREL VERNESCU
K-1 500 METRI - FEMININ HILDA LAUER 2:15.35 2
HILDE LAUER
K-2 500 METRI - FEMININ 2:00.25 3
CORNELIA SIDERI
CICLISM
CURSĂ
GABRIEL MOICEANU 4:39:51.79 55
INDIVIDUALĂ
CURSĂ CONSTANTIN
4:39:51.79 56
INDIVIDUALĂ CIOCAN
CURSĂ
ION COSMA 4:39:51.79 57
INDIVIDUALĂ
GHEORGHE BADARA
CONSTANTIN
ECHIPE CIOCAN 2:31:22.96 9
ION COSMA
EMIL RUSU
SCRIMĂ
PROBĂ SPORTIV LOC
FLORETĂ MASCULIN IONEL DRÎMBĂ AL 4-A TUR
FLORETĂ MASCULIN ȘTEFAN HAUKLER AL 2-A TUR
FLORETĂ MASCULIN TĂNASE MUREȘANU AL 2-A TUR
FLORETĂ FEMININ ANA PASCU AL 3-A TUR
FLORETĂ FEMININ OLGA ORBAN-SZABO AL 3-A TUR
PRIMUL
FLORETĂ FEMININ MARIA VICOL
TUR
ATTILA CSIPLER
IONEL DRÎMBĂ
FLORETĂ MASCULIN PE ECHIPE 6
IULIU FALB
ȘTEFAN HAUKLER
TĂNASE MUREȘANU
ANA PASCU
ILEANA GYULAI-DRÎMBĂ
FLORETĂ FEMININ PE ECHIPE OLGA ORBAN-SZABO 5
ECATERINA STAHL-IENCIC
MARIA VICOL
SPADĂ MASCULIN ȘTEFAN HAUKLER AL 2-A TUR
SABIE MASCULIN TĂNASE MUREȘANU AL 3-A TUR
SABIE MASCULIN IONEL DRÎMBĂ AL 2-A TUR
SABIE MASCULIN OCTAVIAN VINTILĂ AL 2-A TUR
ATTILA CSIPLER
IONEL DRÎMBĂ
SABIE MASCULIN PE ECHIPE 7
TĂNASE MUREȘANU
OCTAVIAN VINTILĂ
TIR
PISTOL VITEZĂ INDIVIDUAL ION TRIPȘA 591 2
MARCEL
PISTOL VITEZĂ INDIVIDUAL 588 6
ROSCA
VOLEI
ECHIPĂ REZULTATE LOC
GHEORGHE FIERARU
HORAȚIU NICOLAU
URSS-ROMÂNIA (3-0)
AUREL DRĂGAN
ROMÂNIA-BRAZILIA (3-0)
IULI SZOCS
ROMÂNIA-BULGARIA (3-2)
WILLIAM SCHREIBER
ROMÂNIA-OLANDA (3-0)
MIHAI GRIGOROVICI
MASCULIN ROMÂNIA-COREEA DE SUD (3-2) 4
DAVILA PLOCON
ROMÂNIA-UNGARIA (3-1)
NICOLAE BĂRBUȚĂ
CEHOSLOVACIA-ROMÂNIA (3-1)
EDUARD DERZSI
JAPONIA-ROMÂNIA (3-0)
MIHAI CHEZAN
ROMÂNIA-SUA (3-1)
CONSTANTIN GANCIU
MIHAI COSTE
FEMININ ANA MOCAN URSS-ROMÂNIA (3-0) 4
CORNELIA LAZEANU JAPONIA-ROMÂNIA (3-0)
NATALIA TODOROVSCHI ROMÂNIA-SUA (3-0)
DOINA IVANESCU ROMÂNIA-COREEA DE SUD (3-0)
DOINA RODICA POPESCU POLONIA-ROMÂNIA (3-0)
SONIA COLCERU
LIA VANEA
ALEXANDRINA CHEZAN
ILEANA ENCULESCU
ELISABETA GOLOSIE
MARINA STANCA
PORTRET OLIMPIC
VALERIY BRUMEL-ATLETISM/U.R.S.S.
VALERIY BRUMEL
BRUMEL ÎN CALIFORNIA ÎN 1963
INFORMATII PERSONALE
NĂSCUT 14 APRILIE 1942

RAZVEDKI , REGIUNEA
AMUR , RUSIA
SFSR , UNIUNEA SOVIETICĂ
DECEDAT 26 IANUARIE 2003 (60 DE
ANI)
MOSCOVA , RUSIA
ÎNĂLŢIME 185 CM (6 FT 1 IN)
GREUTATE 79 KG (174 LB)
SPORT
SPORT ATLETISM
EVENIMENTE) SĂRITURĂ MARE
CLUB BUREVESTNIK MOSCOVA
RETRAS 1970
REALIZĂRI ȘI TITLURI
CEA MAI BUNĂ 2,28 M (1963) [1]
PERFORMANȚĂ
RECORD DE MEDALII
REPREZENTAREA UNIUNEA
SOVIETICĂ
JOCURI OLIMPICE
SĂRITURĂ
1964 TOKYO
MARE
SĂRITURĂ
1960 ROMA
MARE
CAMPIONATELE EUROPENE
1962 BELGRAD
UNIVERSIADA
1961 SOFIA
1963 PORTO
ALEGRE
Valeriy Nikolayevich Brumel (în rusă : Валерий Николаевич Брумель ; 14 aprilie 1942 - 26

ianuarie 2003) a fost un săritor sovietic. Campion olimpic din 1964 și deținător de record
mondial, este considerat unul dintre cei mai mari sportivi care au concurat vreodată în săritura în
înălțime . Cariera sa internațională a fost încheiată de un accident de motocicletă în 1965.
VIAȚĂ TIMPURIE ȘI EDUCAȚIE

Brumel s-a născut într-un sat siberian îndepărtat, dintr-o familie de geologi care explorează
regiunea. Ulterior s-au mutat la Lugansk și au predat la o universitate locală.
CARIERA ATLETICĂ
Brumel a sărit în înălțime la vârsta de 12 ani în Lugansk, antrenat de PS Shtein. În vârstă de 16
ani, a eliminat 2 metri (6 ft 7 in) folosind tehnica dominantă de straddle pe picior drept . Și-a
îmbunătățit abilitățile sub antrenamentul lui VM Dyachkov la Moscova. În 1960 a doborât
recordul URSS, de 2,17 metri (7 ft 1 in), și a fost selectat pentru echipa olimpică. La Jocurile
Olimpice de vară din 1960 , a sărit aceeași înălțime ca și câștigătorul Robert Shavlakadze , dar a
făcut mai multe încercări și, astfel, a primit o medalie de argint.
O PLACĂ PE STADIONUL NAȚIONAL VASIL LEVSKI , SOFIA, CARE COMEMOREAZĂ RECORDUL
MONDIAL AL LUI BRUMEL DE 2,25 M STABILIT LA 31 AUGUST 1961
RETRAGEREA DIN ATLETISM

La pensionare, Brumel a apelat la actorie și la scriere. A jucat în filmul Sport, Sport,
Sport (1970) și a scris scenariul pentru Pravo na pryzhok ( The right on a jump , 1973). De
asemenea, a scris numeroase romane și piese de teatru, inclusiv romanul Nu te schimba (1979),
care a fost tradus în șapte limbi, și libretul pentru opereta lui Rauf Hajiyev Golden
Caravel (Золотая каравелла).
VIAȚA PERSONALĂ
Brumel a avut doi frați, Oleg (1944–2005) și Igor, un politician rus născut în 1952 la Rostov .
Brumel a fost căsătorit de trei ori. Prima sa soție, Marina, a fost instructor de gimnastică. Ea l-a
lăsat cu un fiu în 1965, când Brumel își revenea din accidentul său de motocicletă. În 1973,
Brumel s-a căsătorit cu Yelena Petushkova , o sportivă de echitație și campioană olimpică din
1972 la dresaj. Cuplul a divorțat 18 luni mai târziu, invocând diferențe ireconciliabile. Au avut o
fiică, Vlada Petushkova, născută în 1974, care a fost crescută de mama ei. În 1992, Brumel s-a
căsătorit cu Svetlana Belousova, care ulterior a fondat și a gestionat Valeriy Brumel Fund. Au
avut un fiu Viktor.
SĂRITURA DE TITLU OLIMPIC

VALERIY BRUMEL ȘI JOHN THOMAS/COMPETITORI ȘI PRIETENI
VALERIY BRUMEL ȘI RALPH BOSTON/CAMPIONII DE LA SĂRITURA ÎN ÎNĂLȚIME ȘI LA LUNGIME
VALERIY BRUMEL ȘI SOȚIA LA SPITAL/1965
VALERIY BRUMEL-1965
BOB WHITE/ANTRENOR DE ATLETISM/UNIVERSITATEA WAYNE DIN DETROIT/EXAMINEAZĂ PICIORUL

LUI BRUMEL
PORTRET OLIMPIC
IRENA SZEWIŃSKA-ATLETISM/POLONIA
IRENA SZEWIŃSKA
IRENA SZEWIŃSKA ÎN 2007

NĂSCUT 24 MAI 1946
LENINGRAD , RSS RUSĂ , UNIUNEA
SOVIETICĂ
DECEDAT 29 IUNIE 2018 (72 DE ANI)
VARȘOVIA , POLONIA [1]
ÎNĂLŢIME 1,76 M (5 FT 9 IN)
SPORT
SPORT ATLETISM
CLUB POLONIA WARSZAWA
RECORD DE MEDALII
REPREZENTÂND POLONIA
EVENIMENT 1 ST A 3 RD
2 -A
JOCURI OLIMPICE 3 2 2
CAMPIONATELE 5 1 4
EUROPENE
CAMPIONATELE 2 2 2
EUROPENE DE SALĂ
UNIVERSIADA DE VARĂ 2 0 0
TOTAL 12 5 8
JOCURI OLIMPICE
1964 TOKYO 4 × 100 M
1968 MEXICO CITY 200 M
1976 MONTRÉAL 400 M
1964 TOKYO 200 M
SARITURĂ ÎN
1964 TOKYO
LUNGIME
1968 MEXICO CITY 100 M
1972 MÜNCHEN 200 M
CAMPIONATELE EUROPENE
1966 BUDAPESTA 200 M
SARITURĂ ÎN
1966 BUDAPESTA
LUNGIME
1966 BUDAPESTA 4 × 100 M
1974 ROMA 100 M
1974 ROMA 200 M
1966 BUDAPESTA 100 M
1971 HELSINKI 200 M
1974 ROMA 4 × 100 M
1978 PRAGA 400 M
1978 PRAGA 4 × 400 M
CAMPIONATELE EUROPENE DE SALĂ
1969 BELGRAD 50 M
SARITURA ÎN
1969 BELGRAD
LUNGIME
1969 BELGRAD ȘTAFETĂ
SARITURĂ ÎN
1971 SOFIA
LUNGIME
1974 GÖTEBORG 60 M
1975 KATOWICE 60 M
UNIVERSIADA
1965 SOFIA 100 M
1965 SOFIA 200 M
Irena Szewińska ( născută Kirszenstein ; pronunția poloneză: ; 24 mai 1946 - 29 iunie 2018) a

fost o sprinter poloneză care a fost unul dintre cei mai importanți sportivi din lume timp de
aproape două decenii, în mai multe evenimente. Este singura sportivă din istorie, masculină sau
feminină, care a deținut recordul mondial la 100 m, 200 m și 400 m.
VIAȚA PERSONALĂ
Irena Kirszenstein s-a născut la Leningrad într-o familie de evrei . Tatăl ei a venit
din Varșovia și mama din Kiev . S-au întâlnit în Samarkand, unde au studiat la acea vreme, iar în
1947 s-au mutat la Varșovia.
În 1967 s-a căsătorit cu antrenorul său, Janusz Szewiński, care a concurat și la obstacole la nivel
național și ulterior a lucrat ca fotograf sportiv. Au doi fii, Andrzej Szewiński (născut în 1970),
care a jucat volei pentru echipa națională de volei masculin din Polonia și ulterior a
devenit senator , și Jarosław (născut în 1981).
În 1970, Szewińska a absolvit Universitatea din Varșovia cu o diplomă de master în economie .
La 29 iunie 2018, moartea ei a fost anunțată de soțul ei Janusz Szewiński. A murit de cancer
la vârsta de 72 de ani la Varșovia la Institutul Militar de Medicină de pe strada Szaserów. Irena
Szewińska a fost înmormântată ca romano-catolică la „Bulevardul Meritoriului” din Cimitirul
Militar Powązki din Varșovia .
În 2020, a fost onorată cu o placă din patrimoniul mondial al atletismului , una dintre primele
premiate vreodată, în timpul unei ceremonii înainte de întâlnirea Memorialului Szewinska de
la Bydgoszcz .
CARIERĂ
Între 1964 și 1980 a participat la cinci Jocuri Olimpice , câștigând șapte medalii, dintre care trei
de aur. De asemenea, a doborât șase recorduri mondiale și este singurul sportiv (masculin sau
feminin) care a deținut un record mondial la probele de 100 m, 200 m și 400 m. De asemenea, a
câștigat 10 medalii în Campionatele Europene . Între 1965 și 1979, ea a adunat 26 de titluri
naționale și a stabilit 38 de recorduri la 100–400 m sprint și săritură în lungime .
La prima sa olimpiadă de la Tokyo din 1964, ea a luat o medalie de argint la săritura în lungime
și 200 de metri și o medalie de aur cu echipa de ștafetă 4 × 100 de metri.
A câștigat dubla de sprint la Jocurile Mondiale Studențești de la Budapesta în 1965. În același an
a stabilit primul său record mondial, batând 11,2 s de Wyomia Tyus față de anul precedent, cu
un cronometru de 11,1 s în Praga , Cehoslovacia , 9 iulie 1965 .
În 1966, la Campionatele Europene de Atletism a câștigat aurul la săritura în lungime, 200 metri
și ștafetă 4 × 100 metri; și a luat un argint în sprintul de 100 de metri.
La a doua Olimpiadă din Mexic, a câștigat un bronz la 100 de metri, dar nu a reușit să se califice
în finala de săritură în lungime. Ea și-a revenit din acea dezamăgire, pentru a câștiga medalia de
aur la cei 200 de metri cu un nou record mondial. La ștafeta 4x100mt, echipa poloneză a scăpat
bagheta la schimbul final în semifinală și a terminat ultima.
După ce și-a născut fiul, în 1971, a reușit o medalie de bronz la săritura în lungime la
Campionatele Europene de la Helsinki . Ea va concura la cele 3 evenimente de la Olimpiada
de la München din 1972, la cele 2 sprinturi și la săritura în lungime. Ea va veni acasă cu o
medalie de bronz la 200 de metri.
În sezonul 1974, ea a devenit prima femeie care a depășit bariera de 50 de secunde pentru 400 de
metri și a stabilit un nou record mondial de 22,21 s pentru 200 de metri. La Campionatele
Europene de la Roma a câștigat dubla sprint de 100 de metri și 200 de metri, învingând-o pe
sprintera favorită a RDG Renate Stecher ; și a câștigat bronzul cu echipa de ștafetă 4 × 100 de
metri. A fost clasată pe locul 1 în lume la probele de 100, 200 și 400 m din 1974.
Ea a câștigat ultima sa medalie olimpică la Montreal în 1976, câștigând aurul la 400 de metri
într-un timp record de 49,28. La Cupa Mondială inaugurală de atletism din 1977, ea avea să
câștige atât 200 de metri, cât și 400 de metri; învingându-le pe ambele alergătoare est-
germanie favorite, Bärbel Wöckel, respectiv Marita Koch . Ea va fi clasată pe locul 1 în lume
pentru 200 m și 400 m în 1976 și 1977.
În apariția finală la Campionatele Europene la 32 de ani, ea a reușit să câștige un bronz la 400 de
metri și la ștafeta 4 × 400 de metri.
A fost clasată pe locul 1 în lume de 7 ori la 200 de metri; de 4 ori la 400 de metri și de 2 ori la
100 de metri; precum și de 3 ori la săritura în lungime. În general, ea a fost clasată pe 15 ani în
top zece la 200 de metri, de asemenea de 4 ori numărul 2, de două ori pe numărul 3, ceea ce lasă
doar 2 ani în afara primelor 3; (din 1964 până în 1977 a fost clasată în primii alergători de 3 -
200 de metri din lume) o realizare remarcabilă. A fost clasată de 12 ori la 100 de metri, de 8 ori
la săritura în lungime și de 6 ori la 400 de metri (pe care a preluat-o în 1974).
A obținut premiul United Press International Athlete of the Year , feminin 1974. A
câștigat sportivul european al anului prezentat de Agenția de presă poloneză de două ori în
1966 și 1974.
În 1998, Szewińska a devenit membru al Comitetului Olimpic Internațional . Ea a fost
președinta Asociației Atletice Poloneze 1997–2009.
La 3 august 2005, a fost aleasă ca a treia femeie în Consiliul IAAF (Asociația Internațională
a Federațiilor de Atletism) în timpul primei sesiuni a celui de-al 45-lea Congres IAAF de
la Helsinki .
Ea a fost membră a Hall of Fame International Sports , și a Hall of Fame IAAF.
COMPETIȚII INTERNAȚIONALE
A LOCUL DE
COMPETIȚIE POZIŢIE EVENIMENT NOTE
N DESFĂȘURARE
PRIMUL 200 M 23.5
RELEU 4 × 100
JOCURI EUROPENE PRIMUL 46.6
VARȘOVIA, POLONIA M
PENTRU JUNIORI
SARITURA
PRIMUL 6,19 M
LUNGA
1964
AL 2-LEA 200 M 23.1
RELEU 4 × 100
PRIMUL 43.6
JOCURI OLIMPICE TOKYO, JAPONIA M
SARITURA
AL 2-LEA 6,60 M
LUNGA
BUDAPESTA, PRIMUL 100 M 11.3
1965 UNIVERSIADA
UNGARIA PRIMUL 200 M 23.5
A LOCUL DE
N DESFĂȘURARE
RELEU 4 × 100
AL 2-LEA 46.1
M
AL 2-LEA 100 M 11.5
PRIMUL 200 M 23.1
CAMPIONATELE BUDAPESTA, RELEU 4 × 100
1966 PRIMUL 44,49
EUROPENE UNGARIA M
SARITURA
PRIMUL 6,55 M
LUNGA
A TREIA 100 M 11.1
PRIMUL 200 M 22.5
1968 JOCURI OLIMPICE MEXICO CITY, MEXIC RELEU 4 × 100

14 (H) 53.0
M
SARITURA
16 (Q) 6,19 M
LUNGA
PRIMUL 50 M 6.4
RELEU
JOCURI EUROPENE AL 2-LEA 4: 53.2
1969 BELGRAD, SERBIA MEDLEY
DE INTERIOR
SARITURA
PRIMUL 6,38 M
LUNGA
1970 UNIVERSIADA TORINO, ITALIA (SF) 100 M 12.3
AL 4-LEA 60 M 7.5
CAMPIONATELE
SOFIA, BULGARIA SARITURA
EUROPENE DE SALĂ AL 2-LEA 6,56 M
LUNGA
1971 AL 6-LEA 100 M 11,63
CAMPIONATELE A TREIA 200 M 23.32
HELSINKI, FINLANDA
EUROPENE
SARITURA
AL 5-LEA 6,62 M
LUNGA
CAMPIONATELE
GRENOBLE, FRANȚA AL 6-LEA 50 M 6.39
EUROPENE DE SALĂ
1972 AL 13-LEA
MÜNCHEN, 100 M 11.54
JOCURI OLIMPICE (SF)
GERMANIA DE VEST
A TREIA 200 M 22,74
CAMPIONATELE ROTTERDAM,
1973 AL 4-LEA 60 M 7.35
EUROPENE DE SALĂ OLANDA
CAMPIONATELE
GÖTEBORG, SUEDIA A TREIA 60 M 7.20
EUROPENE DE SALĂ
1974 PRIMUL 100 M 11.13
CAMPIONATELE
ROMA, ITALIA PRIMUL 200 M 22.51
EUROPENE
A TREIA RELEU 4 × 100 43,48
A LOCUL DE
N DESFĂȘURARE
M
RELEU 4 × 400
AL 4-LEA 3: 26.4
M
CAMPIONATELE
1975 KATOWICE, POLONIA A TREIA 60 M 7.26
EUROPENE DE SALĂ
1976 JOCURI OLIMPICE MONTREAL, CANADA PRIMUL 400 M 49,28 (WR)
CAMPIONATELE SAN SEBASTIÁN,
A 7-A (H) 60 M 7.42
EUROPENE DE SALĂ SPANIA
PRIMUL 200 M 22,72 1
1977
DÜSSELDORF, PRIMUL 400 M 49,52 1
CUPA MONDIALĂ
GERMANIA DE VEST
RELEU 4 × 400
AL 2-LEA 3: 25,8 1
M
A TREIA 400 M 50,40
RELEU 4 × 100
CAMPIONATELE PRAGA, AL 5-LEA 43,83
1978 M
EUROPENE CEHOSLOVACIA
RELEU 4 × 400
A TREIA 3: 26,76
M
A TREIA 400 M 51,15 1
1979 CUPA MONDIALĂ MONTREAL, CANADA RELEU 4 × 400
AL 4-LEA 3: 27,39 1
M
MOSCOVA, UNIUNEA
1980 JOCURI OLIMPICE 16 (SF) 400 M 53.13
SOVIETICĂ
TOKIO-1964
TOKIO-1964
TOKIO-1964
MEXIC-1968
MUNCHEN-1972
MUNCHEN-1972
MONTREAL 2976
MONTREAL-1976
MONTREAL-1976
PORTRET OLIMPIC
DAWN FRASER-NATAȚIE/AUSTRALIA
DAWN FRASER
DAWN FRASER ÎN MAI 2012

PORECLE "DAWNY"
ECHIPA NAȚIONALĂ AUSTRALIA
NĂSCUT 4 SEPTEMBRIE 1937 (83 DE
ANI)
BALMAIN, NEW SOUTH
WALES , AUSTRALIA
ÎNĂLŢIME 1,72 M (5 FT 8 IN)
SPORT
SPORT ÎNOT
ACCIDENTE FREESTYLE , FLUTURE
VASCULARE
CEREBRALE
RECORD DE MEDALII
NATAȚIE
REPREZENTÂND AUSTRALIA
JOCURI OLIMPICE
1956 MELBOURNE 100 M LIBER
1956 MELBOURNE 4 × 100 M LIBER
1960 ROMA 100 M LIBER
1964 TOKYO 100 M LIBER
1956 MELBOURNE 400 M LIBER
1960 ROMA 4 × 100 M LIBER
4 × 100 M
1960 ROMA
AMESTEC
1964 TOKYO 4 × 100 M LIBER
JOCURILE IMPERIULUI BRITANIC ȘI
COMMONWEALTH
1958 CARDIFF 110 M LIBER
1958 CARDIFF 4 × 110 M LIBER
1962 PERTH 110 M LIBER
1962 PERTH 440 M LIBER
1962 PERTH 4 × 110 M LIBER
MEDLEY 4 × 110
1962 PERTH
M
1958 CARDIFF 440 M LIBER
Dawn Fraser, AC , MBE, (n. 4 septembrie 1937) este o înotătoare campioană australiană la

freestyle și fostă politician. Este una dintre singurele trei înotătoare care au câștigat aceeași probă
olimpică individuală de trei ori - în cazul ei 100 m liber feminin. În Australia, ea este adesea
cunoscută atât pentru comportamentul ei controversat, cât și pentru abilitățile sale atletice.
COPILĂRIA
Fraser s-a născut în suburbia din Sydney , Balmain, New South Wales, în 1937, într-o familie
săracă din clasa muncitoare, cel mai mic dintre opt copii. Tatăl ei, Kenneth Fraser, era
din Embo , Scoția. A fost văzută la vârsta fragedă de 14 ani de antrenorul din Sydney, Harry
Gallagher, înotând în apa mării.
CARIERĂ
Fraser a câștigat opt medalii olimpice, inclusiv patru medalii de aur și șase medalii de aur
ale Jocurilor Commonwealth-ului . De asemenea, a deținut 39 de recorduri. Recordul de 100 de
metri liber a fost al ei timp de 15 ani de la 1 decembrie 1956 până la 8 ianuarie 1972.
Este prima dintre singurele trei înotătoare din istoria olimpică ( Krisztina Egerszegi din Ungaria
și Michael Phelps din Statele Unite fiind celelalte două persoane) care a câștigat medalii de aur
individuale pentru același eveniment la trei olimpiade succesive (100 metri liber - 1956, 1960 ,
1964) .
În octombrie 1962, a devenit prima femeie care a înotat 100 de metri liber în mai puțin de un
minut. Abia în 1972, la opt ani după ce Fraser s-a retras, s-a doborât recordul ei de 100 m de
58,9 secunde.
Cu câteva săptămâni înainte de Jocurile Olimpice din 1964, Fraser a fost rănită într-un accident
de mașină care a dus la moartea mamei sale Rose. Sora ei și o prietenă călătoreau, de asemenea,
în mașina lui Fraser când s-a prăbușit, dar au supraviețuit. Aceasta a fost o nouă tragedie pentru
Fraser și familia ei după moartea fratelui ei mai mare de leucemie în 1950, iar tatăl ei a murit
după o lungă luptă împotriva cancerului în 1960.
CONTROVERSĂ
În timpul Jocurilor Olimpice de vară din Tokyo de la 1964, Fraser a enervat sponsorii echipei de
înot și Uniunea Australiană de Înot (ASU), mărșăluind în ceremonia de deschidere împotriva
dorințelor lor și purtând un costum de înot mai vechi în competiție, deoarece i s-a părut mai
confortabil decât cel furnizat de către sponsori. De asemenea, a fost acuzată că a furat un steag
olimpic de pe un stâlp în fața palatului împăratului Hirohito , Kōkyo . A fost arestată, dar
eliberată fără acuzație. În cele din urmă i s-a dat steagul ca suvenir. Mai târziu, ea a negat că a
înotat șanțul pentru a fura steagul, a declarat pentru The Timesîn 1991: "Nu există nicio
modalitate prin care aș fi înotat acel șanț. Eram îngrozită de apa murdară și acel șanț era murdar.
Nu mi-aș fi scufundat degetul de la picioare în el."
În 1997, Fraser a declarat pentru ABC : „Vreau să spun că aș vrea să fiu la fel de deschisă,
presupun, ca Pauline Hanson și să spun,„ uite, m-am săturat și m-am săturat de imigranții care
vin în țara mea ”. Fraser și-a declarat, de asemenea, interesul de a se
alătura partidului Hanson One Nation . În 2015, în timpul unui interviu la programul Today ,
Fraser a fost întrebată despre comportamentul recent al lui Nick Kyrgios la Wimbledon
și comentariile lui Bernard Tomic despre Tennis Australia , care au dus la eliminarea lui Tomic
din echipa Cupei Davis . Fraser a spus: „Ar trebui să fie un exemplu mai bun pentru generația
tânără din această țară ... Dacă nu le place, să se întoarcă de unde au venit părinții lor”. Kyrgios a
răspuns descriind-o drept o „rasistă flagrantă”, iar comentariile lui Fraser au fost criticate
de comisarul australian pentru discriminare rasială , Tim Soutphommasane . Fraser „fără
rezerve” și-a cerut scuze pentru comentariile sale.
ACTIVITĂȚI POST-ÎNOT
DAWN FRASER
AC , MBE
MEMBRU AL PARLAMENTUL NEW SOUTH WALES
PENTRU BALMAIN
ÎN FUNCȚIE
19 MARTIE 1988 - 25 MAI 1991
PRECEDATĂ DE PETER CRAWFORD
URMAT DE DISTRICTUL ABOLIT
Fraser a devenit vameș la Hotelul Riverview , Balmain, și a început antrenorul de înot. În 1988, a
fost aleasă ca independentă la Adunarea legislativă din New South Wales pentru sediul
Balmain . Acel electorat a fost desființat în 1991 și, după ce nu a reușit să câștige noul sediu
din Port Jackson , s-a retras din politică. Fraser este un susținător de profil și un director
al clubului Wests Tigers NRL .
ONORURI
Ea a fost desemnată australianul anului în 1964, a fost introdusă în Sala Națiunii Internaționale a
Înotului în 1965, (ca Dawn Ware) a fost numită Membru al Ordinului Imperiului Britanic (MBE)
în 1967 , și a fost numită ofițer al Ordinului Australiei (AO) în 1998. De asemenea, în 1998, a
fost votată cea mai mare sportivă din Australia din istorie. Ea a fost numită Sportiva australiană
feminină a secolului de către Sport Australia Hall of Fame , care o nominalizase ca primul lor
membru feminin în 1985 În 1999, Comitetul Olimpic Internațional a numit-o cea mai mare
campioană de sporturi nautice feminine în viață din lume. La 14 iulie 2000, Fraser a
primit Medalia sportivă australiană pentru "contribuția remarcabilă ca concurent de înot".
Ea a fost una dintre purtătoarele Torței olimpice la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice
de vară din 2000 de la Sydney. Ea a purtat Torța Olimpică la stadion, ca unul dintre purtătorii
segmentului final, înainte de aprinderea Flăcării Olimpice .
The Australian Sport Awards include un premiu numit în onoarea și prezentat de Fraser. Băile de
mare din Balmain, unde a înotat, au fost numite în piscină Dawn Fraser în cinstea ei în 1964, iar
în 1992, Autoritatea de Stat pentru tranzit a numit un feribot RiverCat după Fraser.
Ca parte a onorurilor de ziua de naștere a reginei din 2018, a fost avansată la un Companion al
Ordinului Australiei (AC).
ÎN FILM
În 1979, un film numit Dawn! a fost făcut despre viața și cariera lui Fraser. A jucat rolul lui
Fraser,
Bronwyn Mackay-Payne. Fraser a fost interpretată de Melissa Thomas în filmul din
2003 Swimming Upstream . Fraser însăși este creditată în film ca antrenor al lui Dawn Fraser. La
1 septembrie 2015, Dawn Fraser a apărut în sezonul 7, episodul 5 al seriei de televiziune
genealogică SBS Who Do You Think You Are? , care i-a urmărit moștenirea în America de Sud.
VIAȚA PERSONALĂ
Fraser s-a căsătorit cu Gary Ware la 30 ianuarie 1965 la Biserica St Stephens, Macquarie Street,
Sydney. Căsătoria a fost de scurtă durată. Are o fiică din căsătorie, care are un fiu. Toți locuiesc
în Noosa, pe coasta Sunshine din Queensland . Această mutare spre nord de Sydney, către un
climat sub-tropical mai cald, s-a datorat faptului că Fraser suferă de astm sever.
REALIZĂRI OLIMPICE
DAWN FRASER ÎN 1958

EVENIMENT TIMP LOC

100 M LIBER 1: 02.0 AUR WR
400M LIBER 5: 02.5 ARGINT
4 × 100 M LIBER 4: 17.1 AUR WR
100 M LIBER 1: 01.2 AUR SAU
400M LIBER 4: 58.5 AL 5-LEA
4 × 100 M LIBER 4: 11.3 ARGINT
RELEU MEDLEY 4 × 100 M 4: 45.9 ARGINT
100 M LIBER 59,5 AUR SAU
400M LIBER 4: 47.6 AL 4-LEA
4 × 100 M LIBER 4: 06.9 ARGINT
RELEU MEDLEY 4 × 100 M 4: 52.3 9
JOCURILE DIN PERTH COMMONWEALTH DIN 1962
 110 metri liber - medalie de aur

 440 de metri liber - medalie de aur
 Ștafetă liberă 4 x 110 metri (4 x 100,58 metri) - medalie de aur
 4 x 110 de metri (4 x 100,58 metri) ștafetă - medalie de aur
”ACEASTA-I PENTRU TINE, MAMĂ”!, DAWN FRASER LA TOKIO-1964

DAWN FRASER-1956
DAWN FRASER-1956
DAWN FRASER-1956
DAWN FRASER-1956
DAWN FRASER-1956
DAWN FRASER-1956
DAWN FRASER-1960
DAWN FRASER-8 AUGUST/1960

DAWN FRASER-1960
.
DAWN FRASER-1960
DAWN FRASER-1960
DAWN FRASER-TOKYO/ 1960

DAWN FRASER-1964
DAWN FRASER-1964
DAWN FRASER LA MUZEUL MADAME TUSSAUDS DE LA SYDNEY
DAWN FRASER LA J.O. DE LA SYDNEY-2000
O VIZITĂ SURPRIZĂ LA BĂTRÂNI CAMPIONI DE NATAȚIE AUSTRALIENI
DAWN FRASER-PARLAMENTAR
DAWN FRASER CU FAMILIA
BĂILE DAWN FRASER DIN BALMAIN
DAWN FRASER-1964
PORTRET OLIMPIC
JOE FRAZIER-BOX/U.S.A.
JOE FRAZIER
FRAZIER ÎN WASHINGTON, DC ÎN 1996

STATISTICI
NUME REAL JOSEPH WILLIAM FRAZIER
PORECLE FUMÂNDU-L PE JOE FRAZIER
GREUTATE GREU
ÎNĂLŢIME 5 FT 11 1 ⁄ 2 IN (182 CM) [1]
A AJUNGE 73 IN (185 CM)
NAŢIONALITATE AMERICAN
NĂSCUT 12 IANUARIE 1944
BEAUFORT, CAROLINA DE SUD ,
SUA
DECEDAT 7 NOIEMBRIE 2011 (67 DE ANI)
PHILADELPHIA, PENNSYLVANIA ,
SUA
POZIȚIE ORTODOX
RECORD DE BOX
LUPTE TOTALE 37
CÂȘTIGĂ 32
CÂȘTIGĂ DE KO 27
PIERDERI 4
DESENE 1
RECORD DE MEDALII
BOX AMATOR MASCULIN
REPREZENTÂND STATELE UNITE
JOCURI OLIMPICE
1964 TOKYO GREU
Joseph William Frazier (12 ianuarie 1944 - 7 noiembrie 2011), poreclit „ Smokin 'Joe ”, a fost
un boxer profesionist american care a concurat din 1965 până în 1981. Frazier era cunoscut
pentru puterea sa, durabilitatea, forța de lovitură formidabilă și presiunea necruțătoare. stil
de luptă și a fost primul boxer care l-a învins pe Muhammad Ali . El a domnit în calitate
de campion incontestabil din 1970 până în 1973 și ca amator a câștigat o medalie de aur
la Jocurile Olimpice de vară din 1964 .
Frazier a apărut ca cel mai mare concurent la sfârșitul anilor 1960, învingând adversarii care i-au
inclus pe Jerry Quarry , Oscar Bonavena , Buster Mathis , Eddie Machen , Doug Jones , George
Chuvalo și Jimmy Ellis pe drumul spre a deveni campion de necontestat în 1970 și a urmat prin
înfrângerea lui Ali prin decizie unanimă în așteptata Luptă a secolului din 1971. Doi ani mai
târziu, Frazier și-a pierdut titlul în fața lui George Foreman . Frazier a luptat și l-a învins pe Joe
Bugner , a pierdut o revanșă în fața lui Ali și a învins-o din nou pe Quarry și Ellis.
Ultima provocare a lui Frazier pentru titlul mondial a venit în 1975, dar a fost bătut de Ali
în meciul brutal de cauciuc , Thrilla din Manila . Frazier s-a retras în 1976 după o a doua
pierdere în fața lui Foreman și a revenit în 1981. A luptat o singură dată înainte de a se retrage
definitiv, terminându-și cariera cu un record de 32 de victorii, 4 pierderi și 1 remiză. Organizația
Internațională de Cercetare în Box îl consideră pe Frazier printre cei mai mari zece campioni din
toate timpurile. Revista Ring l -a numit Luptătorul Anului în 1967, 1970 și 1971, iar Asociația
Scriitorilor de Box din America (BWAA) l -a numit Luptătorul Anului în 1969, 1971 și 1975. În
1999, The Ring l-a clasat pe locul opt la categoria grea. BoxRec îl clasează în prezent ca al
șaptelea cel mai mare luptător care s-a confruntat doar cu grei în timpul carierei sale
profesionale.
Patru dintre luptele sale victorioase au primit un rating de cinci stele de la BoxRec. El este un
angajat atât al Hall of Fame International Boxing, cât și al Hall of Fame World Boxing.
Stilul său a fost adesea comparat cu cel al lui Henry Armstrong și, ocazional, al lui Rocky
Marciano și a fost dependent de mișcarea și presiunea neobosită pentru a-i uza pe adversari. Cel
mai cunoscut pumn al său a fost un puternic croșeu de stânga , care a reprezentat majoritatea
victoriilor sale. În cariera sa, a pierdut doar cu doi luptători, ambii foști campioni olimpici și
mondiali la grea: de două ori împotriva lui Muhammad Ali și de două ori împotriva lui George
Foreman.
După ce s-a retras, Frazier a avut apariții în mai multe filme de la Hollywood și două episoade
din The Simpsons . Fiul său, Marvis, a devenit boxer, care a fost antrenat chiar de Joe
Frazier. Marvis a pierdut o lovitură de titlu în fața campionului la greutăți Larry Holmes în 1983
și a fost eliminat în prima rundă de un viitor Mike Tyson în 1986. Marvis și-a încheiat cariera cu
un record de 19 victorii și 2 înfrângeri. Fiica lui Frazier, Jacqui Frazier-Lyde, de asemenea, a
făcut box profesionist și este fostă campioană mondială la categoria grea ușoară WIBA și și-a
încheiat cariera cu un record de 13 victorii și 1 înfrângere, singurul meci pierdut venind într-o
decizie majoritară, pierderea la puncte la Laila Ali, Fiica lui Ali, într-o luptă numită „Ali –
Frazier IV”. Frazier a continuat să antreneze luptători în sala de sport din
Philadelphia. Atitudinea sa față de Ali în viața ulterioară a fost caracterizată în mare parte de
amărăciune și dispreț, dar a fost intercalată cu scurte împăcări.
Frazier a fost diagnosticat cu cancer la ficat la sfârșitul lunii septembrie 2011. El a murit din
cauza complicațiilor cauzate de boală la 7 noiembrie 2011.
COPILĂRIA
Joe Frazier s-a născut pe 12 ianuarie 1944, ca al doisprezecelea copil al lui Dolly Alston-Frazier
și Rubin în Beaufort, Carolina de Sud . A fost crescut într-o comunitate rurală
din Beaufort numită Laurel Bay. Frazier a spus că el a fost întotdeauna aproape de tatăl său, care
l -a purtat mereu când a fost un copil mic, la terenul agricol de 10 acri pe care îl avea în arendă.
Fraziers făcea lichior de porumb bootleg și mergea în oraș sâmbăta pentru a cumpăra
necesitățile de care avea nevoie o familie de 10 persoane. " Era numit cu afecțiune „Billie Boy”.
Lui Rubin Frazier i s-a ars mâna stângă și i s-a amputat o parte din antebraț într-un accident de
tractor în anul nașterii fiului său. Rubin Frazier și soția sa, Dolly, erau în mașina lor, în timp ce
Arthur Smith, care era beat, trecea și i-a făcut propuneri indecente lui Dolly, care l-a respins.
Stefan Gallucci, un barman local, a povestit experiența. Când Fraziers l-a alungat, Smith a tras
asupra lor de mai multe ori și a lovit-o pe Dolly în picior și pe Rubin de mai multe ori în
braț. Smith a fost condamnat și trimis în închisoare, dar nu a rămas mult timp. Dolly a spus:
„Dacă ai fi un bun muncitor, omul alb te-a scos din închisoare pentru ca să te ocupi de fermă, nu
de prostii ”. Părinții lui Frazier își lucrau ferma cu doi catâri: Buck și Jenny. Terenurile agricole
erau ceea ce oamenii de la țară numeau „murdăria albă, care este un alt mod de a spune că nu
merită al naibii”. Nu puteau cultiva mazăre sau porumb, ci doar bumbac și pepeni verzi.
La începutul anilor 1950, tatăl lui Frazier a cumpărat un televizor alb-negru. Familia și alții din
apropiere au venit să urmărească meciuri de box . Mama lui Frazier vindea băuturi, în timp ce
urmăreau boxeri precum Sugar Ray Robinson , Rocky Marciano , Willie Pep și Rocky
Graziano . Într-o noapte, unchiul Israel al lui Frazier i-a remarcat construcția îndesată. „Băiatul
acela de acolo ... băiatul acela va fi un alt Joe Louis"a remarcat el. Cuvintele l-au impresionat pe
Joe. Colegii săi de la școală îi dădeau un sandviș sau un sfert să meargă cu ei la clopotul final,
astfel încât agresorii să nu-i deranjeze. Frazier a spus:" Orice „schimboogah” [lipsit de respect,
om jos și josnic] care mi-a intrat în față ar regreta în curând; Billie Boy ar putea da cu piciorul în
fundul oricui. "A doua zi după comentariul unchiului său, Frazier a umplut sacul vechi de pânză
cu zdrențe, știulețe de porumb, o cărămidă și mușchi spaniol . A agățat sacul improvizat de un
stejar în curtea din spate." Pentru următorii 6 , 7 ani, al naibii de aproape în fiecare zi, am lovit
sacul acela timp de o oră la rând. Mi-am înfășurat mâinile cu o cravată a tatălui meu, sau un
ciorap al mamei sau al surorii mele și ajungeam la el ", a remarcat el.
La scurt timp după ce Frazier a început să lucreze, brațul stâng a fost grav rănit în timp ce fugea
după porcul de 300 de kilograme al familiei. Într-o zi, Frazier a bătut porcul cu un băț și a
fugit. Totuși, poarta de acces la porc era deschisă, iar porcul l-a urmărit. Frazier a căzut și s-a
lovit la brațul stâng pe o cărămidă. Avea brațul rupt rău, dar familia nu-și putea permite un
medic, brațul trebuia să se vindece singur. Nu a mai putut niciodată să-l țină complet drept.
Când Frazier avea 15 ani, lucrase la o fermă pentru o familie pe nume Bellamy. Amândoi erau
bărbați albi: Mac era mai tânăr și mai ușor, iar Jim era puțin mai aspru și oarecum înapoiat. Într-o
zi, un băiețel negru de aproximativ 12 ani a deteriorat accidental unul dintre tractoarele
Bellamys. Jim s-a înfuriat atât de tare încât și-a scos centura și l-a biciuit pe băiat cu centura
chiar acolo pe câmp. Frazier a văzut evenimentul și s-a întors la casa de ambalare de la fermă și
le-a spus prietenilor negri ce a văzut. Curând, Jim l-a văzut pe Frazier și l-a întrebat de ce a spus
la ce a asistat. Joe i-a spus atunci lui Bellamy că nu știe despre ce vorbește, dar Joe nu l-a crezut
pe Frazier și i-a spus să coboare de la fermă înainte de a-și scoate din nou centura. Frazier i-a
spus să-și țină pantalonii ridicați pentru că nu avea de gând să-și folosească centura pe el. Apoi
Jim l-a analizat puțin pe Frazier și, în cele din urmă, a spus: „Continuați, ieșiți dracului de
aici”. Joe știa din acel moment că era timpul să plece de la Beaufort și nu vedea decât vremuri
grele pentru el. Chiar și mama lui a putut să o vadă. Ea i-a spus lui Frazier: „Fiule, dacă nu te
poți înțelege cu oamenii albi, atunci pleacă de acasă pentru că nu vreau să ți se întâmple nimic”.
Tariful trenului de la Beaufort la orașele din nord era costisitor, iar cea mai apropiată stație de
autobuz era în Charleston, la 121 km distanță. Din fericire, până în 1958, autobuzul Greyhound
Lines (numit „Câinele” de localnicii din Beaufort) a făcut în cele din urmă Beaufort o oprire pe
ruta sa din Carolina de Sud. Frazier avea un frate, Tommy, la New York și i s-a spus că ar putea
rămâne cu Tommy și familia sa. Frazier a trebuit să economisească puțin înainte să poată face
călătoria cu autobuzul la New York și să aibă în continuare niște bani în buzunar, așa că a plecat
mai întâi să lucreze la fabrica locală de Coca-Cola . Joe a remarcat că tipul alb va conduce
camionul și că el va face munca reală stivuind și descărcând lăzile. Joe a rămas la Coca-Cola
până când guvernul a început să construiască case pentru marinarii staționați pe Insula Parris ,
când a fost angajat într-un echipaj de lucru.
Nouă luni au trecut în cele din urmă de când a plecat de la ferma Bellamy. Într-o zi, fără fanfare
și fără rămas bun, Frazier și-a făcut bagajul rapid și a luat primul autobuz care se îndrepta spre
nord. Joe s-a stabilit în sfârșit în Philadelphia , Pennsylvania : "M-am cățărat pe spatele câinelui
și am călărit toată noaptea. Era 1959; aveam 15 ani și eram pe cont propriu".
CARIERA LA AMATORI
În timpul carierei de amator, Frazier a câștigat Golden Gloves la Campionatele din 1962, 1963 și
1964. Singurul meci pierdut ca amator în trei ani a fost la Buster Mathis . Mathis s-a dovedit a fi
cel mai mare obstacol al lui Joe în calea echipei olimpice de box din SUA din 1964. S-au întâlnit
în finala pentru selecția olimpică la Târgul Mondial din New York, în vara anului 1964. Lupta
lor a fost programată pentru trei runde.. Frazier era dornic să-și ia revanșa și a eliminat doi
adversari pentru a ajunge în finală. Cu toate acestea încă o dată judecătorii își bat joc de verdict,
indicându-l ca învingător pe Mathis. Joe a considerat verdictul ca fiind o mare nedreptate și
complet nemotivat. „Tot ce făcuse băiatul acela gras a fost să alerge ca un hoț - m-a lovit cu un
ciocănit și cu spatele ca o nebunie”, a remarcat el.
Frazier l-a lovit pe Mathis cu lovituri fulgerătoare și permanente la corp, arbitrul neținând cont
de aceste lovituri corecte, care ar fi trebuit să-i aducă multe puncte lui Frazier. În runda a doua,
arbitrul a mers atât de departe încât l-a penalizat pe Joe cu două puncte pentru că a lovit sub
centură. "Într-o luptă în trei runde, un bărbat nu își poate permite o deducere de puncte de genul
acesta", a spus Frazier. Apoi s-a întors la Philadelphia și s-a simțit la fel de jos cum fusese
vreodată și chiar s-a gândit să renunțe la box. Ducele Dugent și antrenorul său, Yank Durham, au
reușit să-l scoată din plictiseală și chiar i-au sugerat lui Frazier să facă călătoria la Tokyo ca
alternativă în cazul în care i s-ar întâmpla ceva lui Mathis. Frazier a fost de acord și a devenit
sparringpartner, ca un cal de bătaie, pentru oricare dintre boxerii olimpici care doreau o
acțiune. „ Greutate medie , greutate ușoară, nu a contat pentru mine, am intrat acolo și am boxat
cu toți cei care au venit ", a spus el. În schimb, Mathis se relaxa. Dimineața, când echipa
olimpică se pregătea de drum, Frazier pleacă într-o alergare sunând: „Merge mai departe, marele
Joe. Voi ajunge din urmă. "
Recordul de amatori al lui Frazier a fost de 38–2.
În 1964, Buster Mathis s-a calificat, dar a fost rănit și astfel Frazier a fost trimis ca înlocuitor.
La categoria grea, Frazier l-a eliminat pe George Oywello din Uganda în prima rundă, apoi l-a
eliminat pe Athol McQueen din Australia cu când mai erau 40 de secunde din runda a treia. Apoi
era în semifinală, singurul boxer american rămas, în fața lui Vadim Yemelyanov din Uniunea
Sovietică. "Croșeul meu de stânga era ca o rachetă, care îi lovea fața și corpul. De două ori în a
doua rundă, l-am lovit puternic. Dar, în timp ce loveam, am simțit o durere care mi-a trecut prin
brațul stâng. . La naiba, degetul mare " , a spus Frazier. Știa imediat că degetul mare al mâinii
stângi a fost deteriorat, dar nu era sigur în ce măsură. "În mijlocul luptei, cu adrenalina ta, e greu
să te gândești la astfel de lucruri. În mintea mea mă gândeam la chestiuni mai importante. Ca și
cum aș avea de-a face cu Yemelyanov pentru restul luptei." Meciul s-a încheiat când antrenorii
sovieticului au aruncat prosopul în minutul 1:49 din runda a doua, iar arbitrul a ridicat mâna
accidentată a lui Frazier pentru victorie. Acum, când Frazier a intrat în finală, nu i-a pomenit
nimănui despre degetul mare rupt. S-a întors în camera lui și și-a înmuiat degetul mare în apă
fierbinte și săruri Epsom . „Durere sau nu, Joe Frazier din Beaufort, Carolina de Sud, se gândea
numai la aur.” S-a luptat cu un mecanic german în vârstă de 30 de ani, Hans Huber , care nu a
reușit să ajungă în echipa olimpică germană de lupte. Frazier era obișnuit să lupte cu băieți mai
mari, dar nu cu mâna stângă deteriorată. Când gongul a anunțat începutul meciului, Joe s-a
aruncat în ring cu disperare și a început să lovească cu dreapta. Din când în când, cu eforturi
supraomenești, reușea să puncteze cu croșeul de stânga, chiar dacă loviturile numai erau
devastatoare ca în mecurile trecute.A reușit să câștige cu o decizie de 3:2 și să obțină titlul atât de
râvnit.
CARIERA PROFESIONALĂ
După ce Frazier a câștigat singura medalie de aur olimpică americană de box din 1964,
antrenorul său Yancey "Yank" Durham a ajutat la formarea lui Cloverlay, un grup de oameni de
afaceri locali (inclusiv un tânăr Larry Merchant ) care a investit în cariera profesională a lui
Frazier și i-a permis să se antreneze cu normă întreagă . Durham a fost antrenorul și managerul
lui Frazier până la moartea lui Durham, în august 1973.
Frazier a devenit profesionist în 1965, învingându-l pe Woody Goss printr-un knockout tehnic în
prima rundă. El a câștigat încă trei lupte în acel an, toate prin knockout și niciunul nu a trecut de
runda a treia. Mai târziu în acel an a suferit un accident de antrenament, care l-a lăsat aproape orb
la ochiul stâng. În timpul controlului medical de dinaintea luptei, după ce doctorul i-a citit
diagrama oculară la ochiul drept, când i s-a cerut să-și acopere celălalt ochi, Frazier și-a schimbat
mâinile, dar și-a acoperit ochiul stâng pentru a doua oară, iar medicul comisiei sportive de stat nu
a observat acest lucru. Joe Frazier trece de următorul adversar, Mike Bruce, prin TKO în runda
a- III-a, chiar dacă a fost numărat până la "8" de către arbitrul Bob Polis. În 1966, pe măsură ce
cariera lui Frazier decola, Durham l-a contactat pe antrenorul din Los Angeles, Eddie Futch . Cei
doi bărbați nu se întâlniseră niciodată, dar Durham auzise de Futch, care avea reputația de unul
dintre cei mai respectați antrenori de box. Frazier a fost trimis la Los /Angeles pentru a se
antrena înainte ca Futch să accepte să se alăture lui Durham ca antrenor asistent. Cu asistența lui
Futch, Durham a organizat trei lupte în Los Angeles împotriva lui Al Jones, veteranului
concurent Eddie Machen și George „Scrap Iron” Johnson . Frazier i-a eliminat pe Jones și
Machen, dar, în mod surprinzător, a trecut printr-un meci de 10 runde de californianul Johnson,
pentru a câștiga cu o decizie unanimă. Johnson a pariat că va supraviețui până la gongul final, a
remarcat Ring Magazine și a reușit cumva. Cu toate acestea, Johnson era cunoscut în lumea
boxului ca fiind un boxer foarte dur și rezistent.
După meciul cu Johnson, Futch a devenit un membru cu drepturi depline al taberei Frazier ca
asistent de antrenor și strateg, care l-a consiliat pe Durham cu privire la matchmaking. Futch a
fost cel care a sugerat ca Frazier să boicoteze Turneul WBA pentru eliminarea meciurilor
preliminarii la categoria grea (1967). Meciurile turneului ar fi trebuit să desemneze pe cel care să
fie succesorul lui Mohammed Ali, după ce acesta a pierdut titlul mondial, prin suspendare,
pentru că a refuzat să fie încorporat în armată. Frazier era cel mai bine clasat concurent la acea
vreme.
Futch s-a dovedit de neprețuit pentru Frazier ca antrenor asistent și a contribuit la modificarea
stilului său. Sub tutela lui Futch, Frazier a adoptat stilul defensiv bob-and-weave, făcându-l mai
dificil de lovit pentru adversarii mai înalți și oferindu-i lui Frazier mai multă putere cu propriile
sale lovituri. Futch a rămas la Los Angeles, unde a lucrat ca supraveghetor la Serviciul
Poștal al SUA și a zburat la Philadelphia pentru a lucra cu Frazier în timpul pregătirilor finale
pentru toate luptele sale.
După ce Durham a murit de un accident vascular cerebral la 30 august 1973, lui Futch i s-a cerut
să-l succeadă ca antrenor principal și manager al lui Frazier. El îl antrena pe Ken Norton , care a
pierdut o revanșă împotriva lui Ali în mai puțin de două săptămâni de la moartea lui
Durham. Apoi, managerii Norton, Robert Biron și Aaron Rivkind, au cerut ca Futch să aleagă să
antreneze fie pe Frazier, fie pe Norton, Futch alegândul pe. Frazier.
MIJLOCUL ȘI SFÂRȘITUL ANILOR 1960
În septembrie 1966, Frazier câștigă meciul cu rezistentul Oscar Bonavena printr-o decizie
strânsă la puncte, în ciuda faptului că Bonavena l-a pus la podea de două ori în turul doi. Un al
treilea knockdown în acea rundă ar fi pus capăt luptei sub regula celor trei knockdown. Frazier s-
a adunat și a câștigat cu o decizie după 12 runde. În 1967, Frazier a luat avânt câștigând toate
cele șase lupte, inclusiv printr-un knock-out în runda a șasea împotriva lui Doug Jones și o
brutală luptă până în a patra rundă (TKO) la canadianul George Chuvalo . Acest boxer nu va
pierde prin knock-out în întreaga sa carieră, chiar dacă va lupta cu numeroase nume de top. De
aceea, victoria lui Frazier în fața unui asemenea adversar este și mai importantă. Până în
februarie 1967, Joe obținuse 14 victorii, iar steaua lui începea să crească. Acest lucru a culminat
cu prima sa apariție pe coperta revistei Ring . În acea lună, l-a întâlnit pe Ali, care nu fusese încă
lipsit de titlu. Ali a spus că Joe nu va avea niciodată șansa de a-l „biciui” nici măcar în visele sale
cele mai sălbatice. Mai târziu în acel an, lui Muhammad Ali i-a fost luat titlul mondial de grea
din cauza refuzului său de a accepta proiectul militar în timpul războiului din Vietnam .
Pentru a ocupa postul vacant, Comisia Atletică a Statului New York a organizat o luptă între
Frazier și Buster Mathis , care erau neînvinsi , câștigătorul urmând să fie recunoscut ca și
„campion mondial” de către statul New York. Deși lupta nu a fost recunoscută ca o luptă la
Campionatul Mondial de către unii, Frazier a câștigat printr-un knockout în runda a 11-a și a
revendicat titlul de campion mondial profesionist la categoria grea.
DEPUNEREA REVENDICĂRILOR
Frazier și-a apărat mai întâi afirmația, învingându-l pe Manuel Ramos, din Mexic, un candidat
puternic . Victoria sa a venit în doar două runde.
El a închis 1968, învingându-l din nou pe Oscar Bonavena printr-o decizie de 15 runde într-o
revanșă grea. Bonavena s-a luptat oarecum defensiv și și-a permis să fie adus de multe ori în
corzi, ceea ce l-a ajutat pe Frazier să puncteze decisiv. Revista Ring a arătat-o după aceea pe
Bonavena cu o față groaznică. Fusese un meci pedepsitor.
În 1969, Frazier și-a apărat titlul NYSAC în Texas și l-a învins pe Dave Zyglewicz, care pierduse
o singură dată în 29 de lupte, printr-un KO în primul rund. Apoi, l-a învins pe Jerry Quarry prin
oprirea meciului în runda a șaptea. Meciul cu Quarry a fost numit lupta anului a revistei Ring în
1969. Frazier și-a arătat valoarea, folosindu-și abilitățile sale defensive nou-perfecționate, pentru
a se deplasa în ring și a-și lovi adversarul cu forță și în permanență. Acest stil adoptat de luptă l-a
ajutat pe Frazier să câștige lupta, chiar dacă Quarry era un excelent greu.
CÂȘTIGAREA CAMPIONATULUI MONDIAL
La 16 februarie 1970, Frazier se confruntă cu WBA Campion Jimmy Ellis la Madison Square
Garden . Ellis la depășit pe Jerry Quarry în ultima luptă a turneului de eliminare WBA pentru
centura liberă a lui Ali. Frazier refuzase să participe la turneul WBA pentru a protesta împotriva
deciziei lor de a-i lua titlul lui Ali. Ellis a obținut victorii impresionante asupra lui Oscar
Bonavena și Leotis Martin , printre altele. În prealabil, Ali își anunțase retragerea și renunțase la
titlul de Heavyweight, permițându-i lui Ellis și Frazier să lupte pentru titlul Frazier a câștigat
clar, după ce antrenorul lui Ellis, Angelo Dundee, nu l-a mai lăsat pe acesta să continue în runda
a cincea. În runda a patra, Ellis a suferit două knockdown-uri, acestea fiind primele knockdown-
uri din cariera lui Ellis . Câștigul decisiv al lui Frazier asupra lui Ellis a fost o manifestare
înfricoșătoare de putere și tenacitate.
În primul său meci pentru apărarea titlului de campion, Frazier a călătorit în Detroit pentru a
lupta cu campionul la semigrea Bob Foster , care avea un record pentru numărul de meciuri în
care și-a apărat titlul la divizia grea-ușoară (26–0). Frazier câștigă printr-un KO în rundul doi,
datorită unui croșeu de stânga devastator, păstrându-și titlul. Apoi a venit meciul numit „ Lupta
secolului ”, prima sa luptă cu Muhammad Ali , care revenise în 1970 după o suspendare de trei
ani de la box. Aceasta este considerată prima întâlnire a doi campioni la categoria grea neînvinși
(și ultima până când Mike Tyson l-a înfruntat pe Michael Spinksîn 1988) din moment ce Ali (31-
0) nu-și pierduse titlul în ring, dar fusese deposedat de acesta din cauza refuzului său de a fi
înrolat în forțele armate. Unii l-au considerat adevăratul campion, iar lupta trebuia să încoroneze
pe adevăratul campion la categoria grea.
LUPTA SECOLULUI: PRIMA LUPTĂ ÎMPOTRIVA LUI ALI
La 8 martie 1971, la Madison Square Garden, Frazier și Ali s-au întâlnit în prima dintre cele trei
lupte care a fost numită „Lupta secolului”. Cu o audiență internațională de televiziune și o
audiență internă, care a inclus cântăreți și actori și cu Burt Lancaster (care a servit ca
"comentator de culoare" alături de crainicul de luptă, Don Dunphy ), ambii grei neînvinși s-au
întâlnit într-o atmosferă frenetică a mass-media. care amintește de tinerețea lui Joe Louis .
Mai mulți factori s-au unit pentru Frazier în luptă. Avea 27 de ani și era mental și fizic la
vârf. Ali avea 29 de ani și se întorcea după o absență de trei ani. El avea, după revenire, două
victorii, frumoase, dintre care una la Oscar Bonavena .
Frazier și Futch au observat tendința lui Ali de a arunca directa de dreapta dintr-o poziție înaltă,
lăsâd fața descoperită pentru o fracțiune de secundă. Futch l-a instruit pe Frazier să urmărească
mâna dreaptă a lui Ali și, odată ce Ali lovea, să arunce un croșeu de stânga în locul în care știau
că fața lui Ali va fi o secundă mai târziu.
Într-un meci brutal și competitiv, Frazier a pierdut primele două runde, dar a reușit să reziste
combinațiilor lui Ali. Frazier se știa că revine în rundele de mijloc, ceea ce a fost cazul și în fața
lui Ali. Frazier a re venit puternic după runda a treia , lovind puternic la corp și cu croșee de
stânga la cap, reușind un knokdown în rundul 15.Frazier a câștigat printr-o decizie unanimă de
15 runde 9-6, 11-4, 8-6-1 și a câștigat lupta. Ali a fost dus la spital imediat după luptă, pentru a
verifica dacă maxilarul său din partea dreaptă foarte umflat nu era de fapt rupt. De asemenea,
Frazier a petrecut timp în spital în luna următoare, eforturile luptei fiind exacerbate de
hipertensiune și de o infecție renală.
Mai târziu în acel an, într-un meci pentru apărarea titlului, a luptat cu rivalul veteran Cleveland
Williams, pe care îl face KO în rundul trei. În 1972, Frazier și-a apărat cu succes titlul de două
ori, învingându-l pe Terry Daniels (KO în rundul patru) și pe Ron Stander ( KO în rundul
cinci). Daniels câștigase mai devreme la Jerry Quarry, iar Stander îl eliminase pe Earnie
Shavers .
PIERDE TITLUL LUI GEORGE FOREMAN
Frazier și-a pierdut recordul de neînvins de 29-0 și titlul de campion mondial, în fața
neînvinsului George Foreman, pe 22 ianuarie 1973, la Kingston, Jamaica . În ciuda faptului că
Frazier este favoritul general, Foreman l-a învins fără drept de apel. Foreman, cu un fizic
impresionant, a dominat meciul de la început, administrându-i lui Frazier o înfrângere clară.
împreună cu un avantaj de 8 in. La două minute din prima rundă, Foreman l-a doborât pentru
prima dată pe Frazier. În runda a doua, după ce Frazier a fost doborât pentru a șasea oară,
arbitrul Arthur Mercante, Sr. , a oprit meciul și a acordat victoria lui Foreman.
Frazier a câștigat următoarea luptă, o decizie de 12 runde asupra lui Joe Bugner , la Londra, în
tentativa sa de a-și recâștiga titlul.
MIJLOCUL ANILOR 1970: A DOUA LUPTĂ ÎMPOTRIVA LUI ALI
FOTOGRAFIE PROMOȚIONALĂ PENTRU A DOUA LUPTĂ FRAZIER VS ALI
A doua luptă a lui Frazier împotriva lui Ali a avut loc pe 28 ianuarie 1974 în New York. Spre
deosebire de întâlnirea lor anterioară, lupta a fost o luptă fără titlu, Ali câștigând cu o decizie
unanimă în 12 runde. Lupta s-a remarcat prin duritate și numeroasele lovituri din partea celor doi
combatanți. .
Cinci luni mai târziu, Frazier s-a luptat din nou cu Jerry Quarry în Madison Square Garden
câștigând lupta în runda a cincea cu un croșeu de stânga puternic la coaste.
În martie 1975, Frazier a luptat din nou cu Jimmy Ellis, în Melbourne , Australia și l-a eliminat
în nouă runde. Câștigul l-a consacrat din nou pe Frazier drept cel mai mare concurent la
categoria grea pentru titlu, pe care Ali îl câștigase de la Foreman în celebrul „ Rumble in the
Jungle ” cu cinci luni mai devreme.
THRILLA ÎN MANILA: A TREIA LUPTĂ CU ALI
Ali și Frazier s-au întâlnit pentru a treia și ultima oară în Quezon City (un district
din Manila , Filipine ), la 1 octombrie 1975. Înainte de luptă, Ali a profitat de ocazie pentru a-și
bate joc de Frazier numindu-l ” gorilă ”și, în general, încercând să-l irite.
Lupta a fost crâncenă, schimbându-se lovituri extrem de dure, pe o vreme călduroasă și umedă.
Ali l-a ținut în mod repetat pe Frazier în jurul gâtului cu mâna dreaptă, o încălcare a regulilor
care a rămas nepedepsită de arbitru. După 14 runde istovitoare, Ali s-a întors în colțul său cerând
să i se taie mănușile și să se pună capăt luptei. Cu toate acestea, Dundee l-a ignorat pe Ali. Acest
lucru s-a dovedit extrem de important în economia meciului, deoarece antrenorul lui Frazier,
Futch, a hotărât să oprească partida. Acesta era îngrijorat pentru starea fizică a elevului său,
Frazier având un ochi stâng închis, un ochi drept aproape închis și o tăietură. Mai târziu, Ali a
spus că a fost „cel mai apropiat moment de a muri pe care îl știu”.
În 1977, Ali i-a spus ziaristului Reg Gutteridge, că a considerat că această a treia luptă Frazier a
fost cea mai bună performanță a sa. Când Gutteridge i-a sugerat victoria asupra Cleveland
Williams, Ali a spus: „Nu, Frazier este mult mai dur și mai aspru decât Cleveland Williams”.
A DOUA LUPTĂ CU FOREMAN
În 1976, Frazier (32–3) s-a luptat cu George Foreman pentru a doua oară, răzându-și capul
pentru luptă. Frazier a fost mai reținut decât de obicei și a evitat să meargă pe schimburi dure de
lovituri, așa cum făcuse în primul lor meci. Cu toate acestea, Foreman a lansat un croșeu de
stînga extraordinar care l-a ridicat pe Frazier de pe picioare. După un al doilea knockdown, lupta
a fost oprită în runda a cincea. La scurt timp după luptă, Frazier și-a anunțat retragerea.
Frazier a făcut o apariție în filmul Rocky mai târziu în 1976 și s-a dedicat instruirii boxerilor
locali din Philadelphia , unde a crescut, inclusiv unii dintre copiii săi. El l-a ajutat și pe Duane
Bobick .
REVENIREA DIN ANII 1980 ȘI CARIERA DE ANTRENOR
În 1981, Frazier a încercat o revenire. A luptat peste 10 runde cu Flummul „Jumbo”
Cummings în Chicago , Illinois . A fost o luptă interesantă, terminată cu un verdict de egalitate.
S-a retras apoi definitiv.
Apoi, Frazier s-a implicat în diverse proiecte. Dintre fiii săi care s-au orientat spre box ca și
carieră, Frazier l-a antrenat pe Marvis Frazier, pe care l-a adus în poziția de a lupta pentru titlul
mondial cu Larry Holmes. De asemenea, și-a antrenat fiica, Jacqui Frazier-Lyde , care a
devenit campioană mondială la categoria grea ușoară WIBA , a cărei luptă cea mai notabilă a
fost o pierdere la puncte printr-o decizie majoritară împotriva Laila Ali , fiica rivalului său.
Recordul general al lui Frazier a fost de 32 de victorii, 4 pierderi și 1 remiză, cu 27 de victorii
prin KO. El a câștigat 73% din lupte prin knockout, comparativ cu 60% pentru Ali și 84% pentru
Foreman. A fost introdus în International Boxing Hall Of Fame .
În 1984, Frazier a fost arbitrul special pentru meciul NWA World Heavyweight
Championship dintre Ric Flair și Dusty Rhodes la Starrcade '84. El a acordat meciul lui Flair din
cauza sângerărilor excesive ale lui Rhodes. În 1986, Frazier a apărut ca „cornerman”
pentru domnul T împotriva lui Roddy Piper la Nassau Veterans Memorial Coliseum , ca parte
a WrestleMania 2 . În 1989, Frazier s-a alăturat lui Ali, Foreman, Norton și Holmes pentru titlul
special de Champions Forever .
Frazier a fost introdus în Madison Square Garden Walk of Fame în 1996.
APARIȚII MEDIA
Frazier a apărut ca el însuși într-un episod din The Simpsons - „ Brother, Can You Spare Two
Dimes? ”(1992). Frazier a apărut într-un alt episod din The Simpsons - „ Homer Paternity Coot ”
în 2006. A apărut pe ecran în seria a 8-a a emisiunii de televiziune The Celebrity Apprentice
(SUA), ca invitat-participant la un eveniment Silent Auction organizat pentru finalul sezonului
(câștigat de Joan Rivers). Frazier a apărut ca el însuși în filmul Rocky , câștigător al Premiului
Academiei din 1976. De la debutul seriei de jocuri Fight Night realizată de EA Sports , Frazier a
apărut în Fight Night 2004 , Fight Night Round 2 , Fight Night Round 3 , Fight Night Round
4 și Fight Night Champion .
CĂRȚI
Frazier și-a lansat autobiografia în martie 1996, intitulată Smokin 'Joe: The Autobiography of a
Heavyweight Champion of the World, Smokin' Joe Frazier . Frazier a promovat cartea cu o
apariție memorabilă la emisiunea The Howard Stern Show pe 23 ianuarie 1996.
El a scris, de asemenea, Box like the Pros, „o introducere completă în box, incluzând istoria
jocului, regulile ringului, modul în care sunt marcate luptele, cum să combați elementele de bază
ale apărării și ofensivei, director al sălilor de box și multe altele. Box Like the Pros este un
manual de instrucțiuni, un instrument istoric de referință și un ghid pentru unul dintre cele mai
controversate sporturi din lume.
PROBLEME FINANCIARE ȘI BĂTĂLII JURIDICE

GYM-UL LUI JOE FRAZIER DIN PHILADELPHIA DE VÂNZARE ÎN 2009
Potrivit unui articol din The New York Times , „de-a lungul anilor, Frazier a pierdut o avere
datorită unei combinații a generozității sale și a naivității sale, a acțiunilor sale și a oportunităților
de afaceri eșuate. Ceilalți cap de linie din zilele sale de luptă - Ali, George Foreman , și Larry
Holmes - sunt milionari ". Întrebat despre situația sa, Frazier a devenit glumeț, dar nu și-a
dezvăluit statutul financiar. - Mă întrebi câți bani am? el a spus. "Am câștigat o grămadă de bani.
Am primit o grămadă de bancnote de 100 de dolari înfășurate acolo în fundul camerei." Frazier
și-a reproșat, parțial, că nu și-a promovat efectiv propria imagine. Într-un documentar HBO din
2006 despre lupta din Manila, Frazier a fost intervievat locuind într-un apartament cu o cameră la
etajul al doilea al sălii sale de fitness.
Fiica sa Jacqui Frazier-Lyde este avocată și a lucrat în numele tatălui ei în căutarea banilor pe
care ei au susținut că i se datorează într-o afacere funciară din Pennsylvania. În 1973, Frazier a
cumpărat 140 de acri în Bucks County, Pennsylvania, pentru 843.000 de dolari. Cinci ani mai
târziu, un dezvoltator a fost de acord să cumpere terenul agricol pentru 1,8 milioane de
dolari. Frazier, care și-a investit banii câștigați în ring pentru această afacere, a primit plăți
anuale de la un trust care a cumpărat terenul. Cu toate acestea, atunci când trustul a dat faliment,
plățile au încetat.
Frazier și-a dat în judecată partenerii de afaceri, insistând că semnătura sa a fost falsificată pe
documente și nu avea cunoștință despre vânzare. În anii următori, cei 140 de acri au fost
subdivizați și transformați într-o comunitate rezidențială. Terenul valorează acum aproximativ
100 de milioane de dolari.
RELAȚIA CU MUHAMMAD ALI

Inițial, Frazier și Ali erau prieteni. În timpul concedierii forțate a lui Ali de trei ani de la box
pentru refuzul de a fi recrutat în armata SUA, Frazier i-a împrumutat bani, a depus mărturie în
fața Congresului și a cerut președintelui american Richard Nixon să i se restabilească dreptul lui
Ali la box. Frazier a susținut dreptul lui Ali de a nu sluji în armată: „Dacă baptiștii nu ar avea
voie să lupte, nici eu nu aș lupta”. Cu toate acestea, în timpul primei lor lupte, Lupta secolului ,
Ali a transformat-o într-un "referendum cultural și politic", pictându-se drept un campion
revoluționar și al drepturilor civile și pe Frazier ca speranța omului alb. Ali l-a numit „ unchiul
Tom ” și un pion al unității albe, așa cum Frazier îl numea Clay. Ali a întors cu succes mulți
americani negri împotriva lui Frazier, deoarece Frazier nu a vorbit niciodată despre problemele
de rasă, iar Ali s-ar putea zugrăvi cu ușurință ca erou pentru negrii oprimați. Bryant Gumbel
s-a alăturat grupului anti-Frazier, pro-Ali, scriind un articol important al revistei care întreba:
„Este Joe Frazier un campion alb cu pielea neagră?” Frazier a crezut că a fost „o încercare cinică
a lui Clay de a mă face să mă simt izolat de oamenii mei. El a crezut că asta mă va slăbi atunci
când va veni timpul să-l înfrunt în acel ring. Ei bine, a greșit. Nu m-a slăbit, m-a trezit”!. Tabăra
lui Ali a aruncat multe insulte asupra lui Frazier, numindu-l „gorila urâtă”, dar această insultă nu
părea să fie motivată rasial, deoarece Ali și-a numit mulți dintre adversarii anteriori după
animale. El a remarcat ipocrizia că Ali îl numea un unchi Tom, când antrenorul său (Ali)
( Angelo Dundee ) era de origine italiană. Când Michael Parkinson i-a spus că Frazier nu era un
unchi Tom, el a răspuns spunând: „Atunci de ce insistă să mă numească Cassius Clay când chiar
și cel mai rău dintre dușmanii albi mă recunosc ca Muhammad Ali?”
În urma campaniei lui Ali, copiii lui Frazier au fost agresați la școală, iar familiei sale i s-a oferit
protecție polițistă după ce au primit amenințări cu moartea. Ali a declarat că, dacă Frazier
câștigă, se va târî peste ring și va admite că Frazier a fost cel mai mare. După ce Frazier a
câștigat printr-o decizie unanimă, el l-a chemat pe Ali să-și îndeplinească promisiunea și să se
târască peste ring, dar Ali nu a reușit să o facă. Ali a numit-o „decizia omului alb” și a insistat că
a câștigat. [39]
În timpul unui interviu comun televizat înainte de a doua luptă în 1974, Ali a continuat să-l
insulte pe Frazier, care a făcut excepție de la faptul că Ali îl numea „ignorant” și l-a provocat la o
luptă, ceea ce a dus la disputarea amândurora pe podeaua studioului. Ali a câștigat aventura de
12 runde fără titlu printr-o decizie. Ali a dus lucrurile mai departe în procesul acumulării ultimei
lor lupte, Thrilla din Manila , și l-a numit pe Frazier „celălalt tip de negru” și „urât”, „prost” și
„gorilă” La un moment dat el a luptat cu un bărbat într-un costum de gorilă și a bătut o păpușă-
gorilă din cauciuc, spunând „Aceasta este Joe Frazier .... O păstrez oriunde merg. Acesta este
felul în care o să-l lovesc”. Acest lucru l-a înfuriat pe Frazier, care l-a luat ca pe un „asasinat al
personajelor” și „jignire personală”. Într-o noapte înainte de luptă, Ali a fluturat un pistol de
jucărie în fața camerei de hotel a lui Frazier. Când Frazier a venit la balcon, a îndreptat arma
către Frazier și a strigat: „Am să te împușc”. După luptă, Ali l-a chemat pe fiul lui
Frazier, Marvis, în vestiarul său și i-a spus că nu a vrut să spună ce spusese despre tatăl
său. Când a fost informat de Marvis, Frazier a răspuns: „Nu ești eu, fiule. De ce nu-mi cere
scuze?”
În autobiografia sa din 1996 Smokin 'Joe: Autobiography of a Heavyweight Champion of the
World , Frazier se referă în mod constant la Muhammad Ali drept „Cassius Clay” și nu se abate
niciodată de la această convenție, cu excepția cazului în care cartea cita direct pe altcineva.
Ani mai târziu, Frazier și-a păstrat amărăciunea față de Ali și a sugerat că bătălia lui Ali
cu sindromul Parkinson a fost o formă de răzbunare divină pentru comportamentul său
anterior. În 2001, Ali și-a cerut scuze față de Frazier printr-un articol din New York Times : „Într-
un fel, Joe are dreptate. Am spus o mulțime de lucruri în febra momentului pe care nu ar fi
trebuit să le spun. I-am spus nume pe care nu ar fi trebuit să i le spun. Îmi cer scuze pentru asta.
Îmi pare rău. Totul a fost menit să promoveze lupta. " Frazier ar fi „îmbrățișat-o”, dar mai târziu
a replicat că Ali și-a cerut scuze doar pentru un ziar, nu pentru el. El a spus: „Încă aștept
[pentru el] să-mi spună”. Ali a răspuns: „Dacă îl vezi pe Frazier, îi spui că este încă un
gorilă”.Ali a mai spus într-un interviu: „Nu aveam de gând să mă îngenunchez și să mă
târăsc și să-l implor să mă ierte”.
Frazier a declarat pentru Sports Illustrated în mai 2009 că nu mai are sentimente dure pentru
Ali. După moartea lui Frazier, în noiembrie 2011, Ali a fost printre cei care au participat la
serviciile private de înmormântare pentru Frazier în Philadelphia. Jesse Jackson , care a vorbit în
timpul slujbei, le-a cerut celor prezenți să stea în picioare și „să-și arate dragostea” și se pare că
Ali a stat cu publicul și a aplaudat „energic”.
ANII URMĂTORI
DISCURSUL LUI FRAZIER CÂND A FOST DISTINS CU ORDINUL PALMETTO LA BEAUFORT ÎN 2010.
EDITORUL-ȘEF KEVIN CONVEY (ÎN DREAPTA) I-A ACORDAT LUI FRAZIER PREMIUL NEW YORK DAILY
NEWS FRONT PAGE ÎN 2011
Frazier locuia în Philadelphia, unde deținea și gestiona o sală de box. Frazier a pus sala de
gimnastică la vânzare la mijlocul anului 2009. Înainte ca sala de gimnastică să fie scoasă la
vânzare, Frazier, cu ajutorul lui Peter Bouchard, a înființat Fundația Smokin Joe Frazier, al
cărei scop era să ajute tinerii cu probleme și nevoiașii. Peter Bouchard s-a oferit voluntar să
conducă fundația pentru Frazier. Odată ce sănătatea lui Frazier a scăzut, fundația a fost
abandonată.
El a fost diagnosticat cu diabet și hipertensiune arterială . El și dușmanul său, Muhammad Ali, au
alternat de-a lungul anilor între scuze publice și insulte publice. În 1996, când Ali a aprins
flacăra olimpică în Atlanta, Frazier i-a spus unui reporter că ar dori să-l arunce pe Ali în foc și a
simțit că ar fi trebuit să fie ales să aprindă flacăra. Frazier a câștigat milioane de dolari în anii
1970, dar gestionarea necorespunzătoare a bunurilor sale imobiliare a contribuit la unele
dificultăți financiare.
National Trust pentru Conservarea Istorice a nominalizat Gym Joe Frazier în lista sa
din America 11 cele mai periclitate locuri istorice în 2012. În 2013, sala de sport a fost înscrisă
în Registrul National al Locurilor Istorice .
Frazier a continuat să instruiască tineri luptători, deși avea nevoie de mai multe operații pentru
rănile la spate suferite într-un accident de mașină. El și Ali ar fi încercat o reconciliere în ultimii
săi ani, dar în octombrie 2006, Frazier a susținut că a câștigat toate cele trei lupte între ei. El a
declarat unui reporter al Times , când a fost întrebat despre amărăciunea lui față de Ali: „Eu sunt
ceea ce sunt”.
Frazier a încercat să-și reînvie interesele muzicale la sfârșitul anului 2009/2010. Deosebit de
popular pentru cântarea „Mustang Sally”, atât Frazier, cât și managerul Leslie R. Wolff au făcut
echipă cu artista galeză Rock Solo Jayce Lewis pentru a-și lansa repertoriul în Marea Britanie,
vizitând ulterior Țara Galilor pentru o serie de discursuri și spectacole muzicale.. Ar fi în mod
special ultima apariție a lui Frazier acolo.
MOARTE
Frazier a fost diagnosticat cu cancer la ficat la sfârșitul lunii septembrie 2011. Până în noiembrie
2011, el era sub îngrijire în spital , unde a murit pe 7 noiembrie la vârsta de 67 de ani. După ce a
aflat despre moartea lui Frazier, Muhammad Ali a spus: „ Lumea a pierdut un mare campion. Îmi
voi aminti întotdeauna de Joe cu respect și admirație ". Înmormântarea privată a lui Frazier a
avut loc pe 14 noiembrie la Biserica Baptistă Enon Tabernacle din Philadelphia și, pe lângă
prieteni și familie, au participat Muhammad Ali, Don King, Larry Holmes, Magic Johnson,
Dennis Rodman, printre alții. Floyd Mayweathera plătit pentru serviciile funerare ale lui
Frazier. Corpul său a fost înmormântat la cimitirul Ivy Hill, la o scurtă călătorie cu mașina de
Biserica Baptistă Enon Tabernacle.
ÎN MASS-MEDIA POPULARĂ
STATUIE MAI CIUDATĂ DIN SUDUL PHILADELPHIA
 A fost interpretat de boxerul James Toney în filmul din 2001 Ali .

 Unele dintre cele mai memorabile momente din lungmetrajul cu temă de box din
1976, Rocky - precum scenele de lovire a carcaselor de bovină a lui Rocky și Rocky care
urcă treptele Muzeului de Artă din Philadelphia , ca parte a regimului său de antrenament -
sunt preluate din realitatea lui Frazier, din realitatea antrenamentelor sale.
 În film, Frazier are o apariție și ca spectator la lupta dintre Rocky și Apollo.
 În martie 2007, o figură de acțiune Joe Frazier a fost lansată ca parte a unui game de jucării
bazate pe franciza de film Rocky , dezvoltată de producătorul american de jucării, Jakks
Pacific .
 Contrabasistul electric Jeff Berlin a scris un tribut muzical numit pur și simplu „Joe Frazier”,
înregistrat inițial pe albumul Bill Bruford Gradually Going Tornado , disponibil pe albumul
de compilație Master Strokes .
 A jucat ca el însuși în episodul din The Simpsons „ Brother, Can You Spare Two Dimes? ”,
Unde i-a acordat lui Homer Simpson Premiul Montgomery Burns pentru realizarea
remarcabilă în domeniul excelenței.
 Domnul Sandman, un personaj de joc video din Punch-Out !! seria de jocuri video, cunoscut
pentru a fi unul dintre cei mai duri adversari, se bazează parțial pe Frazier.
 Nepoata sa, Latrice Frazier, a apărut într-un episod din Maury
RECORD PROFESIONAL DE BOX
REZUMATUL ÎNREGISTRĂRII PROFESIONALE
37 DE LUPTE 32 VICTORII 4 PIERDERI
PRIN KNOCKOUT 27 3
PRIN DECIZIE 5 1
EGALITATE 1
RUND
N REZULT RECOR TI Ul
ADVERSAR DATA LOCAȚIE NOTE
R. AT D P TIMPU
L
3 AMFITEATRUL
EGALITA FLOYD
37 32–4–1 MD 10 DECEMBRI INTERNAȚIONAL , CHIC
TE CUMMINGS E 1981 AGO, ILLINOIS , SUA
5 NASSAU
GEORGE TK 15 IUNIE PENTRU TITLUL NABF LA
36 PIERDUT 32–4 (12), 2: VETERANS MEMORIAL
FOREMAN O 1976 CATEGORIA GREA
26 COLISEUM , HEMPSTEA
D, NEW YORK , SUA
PENTRU
14 1 FILIPINE TITLURILE GRELE WBA, WBC
MUHAMM RT
35 PIERDUT 32–3 (15), 3: OCTOMBR COLISEUM , QUEZON ȘI THE RING ;
AD ALI D
00 IE 1975 CITY , FILIPINE RTD CONFORM UNOR SURSE
CONTEMPORANE
9 JUNCTION
JIMMY TK 2 MARTIE
34 VICTORIE 32-2 (12), 0: OVAL , MELBOURNE ,
ELLIS O 1975
59 AUSTRALIA
5 MADISON SQUARE
JERRY TK 17 IUNIE
33 VICTORIE 31–2 (10), 1: GARDEN, NEW YORK,
QUARRY O 1974
37 NEW YORK, SUA
28 MADISON SQUARE
MUHAMM PENTRU TITLUL NABF LA
32 PIERDUT 30-2 UD 12 IANUARIE GARDEN, NEW YORK,
AD ALI GREA
1974 NEW YORK, SUA
CENTRUL DE
JOE PT 2 IULIE EXPOZIȚII EARLS
31 VICTORIE 30-1 12
BUGNER S 1973 COURT , LONDRA ,
ANGLIA
2 22 STADIONUL
GEORGE TK TITLURI GRELE WBA, WBC
30 PIERDUT 29-1 (15), 2: IANUARIE NAȚIONAL , KINGSTON ,
FOREMAN O ȘI THE RING PIERDUTE
26 1973 JAMAICA
4 CIVIC A PĂSTRAT TITLURILE WBA,

RON RT 25 MAI
29 VICTORIE 29-0 (15), 3: AUDITORIUM , OMAHA, WBC ȘI THE RING
STANDER D 1972
00 NEBRASKA , SUA PENTRU GREUTĂȚI
RIVERGATE
4 15 A PĂSTRAT TITLURILE WBA,
TERRY TK AUDITORIUM, NEW
28 VICTORIE 28-0 (15), 1: IANUARIE WBC ȘI THE RING
DANIELS O ORLEANS, LOUISIANA ,
47 1972 PENTRU GREUTĂȚI
SUA
PĂSTRAREA TITLURILOR WBA
ȘI WBC PENTRU CATEGORIA
MADISON SQUARE
MUHAMM 8 MARTIE GREA;
27 VICTORIE 27-0 UD 15 GARDEN, NEW YORK,
AD ALI 1971 A CÂȘTIGAT TITLUL
NEW YORK, SUA VACANT THE RING
LA CATEGORIA GREA
2 18 COBO PĂSTRAT TITLURILE WBA ȘI

BOB
26 VICTORIE 26-0 KO (15), 0: NOIEMBRI ARENA , DETROIT, WBC PENTRU CATEGORIA
FOSTER 49 E 1970 GREA
MICHIGAN , SUA
PĂSTRAT TITLUL NYSAC LA
16 MADISON SQUARE CATEGORIA GREA;
JIMMY RT
25 VICTORIE 25-0 4 (15) FEBRUARI GARDEN, NEW YORK, A
ELLIS D
E 1970 NEW YORK, SUA CÂȘTIGAT TITLURI WBA ȘI TIT
LURI GRELE WBC
7 MADISON SQUARE
JERRY RT 23 IUNIE A PĂSTRAT TITLUL NYSAC LA
24 VICTORIE 24-0 (15), 3: GARDEN, NEW YORK,
QUARRY D 1969 CATEGORIA GREA
00 NEW YORK, SUA
1 SAM HOUSTON
DAVE 22 APRILIE A PĂSTRAT TITLUL NYSAC LA
23 VICTORIE 23-0 KO (15), 1: COLISEUM , HOUSTON,
ZYGLEWICZ 1969 CATEGORIA GREA
36 TEXAS , SUA
10 SPECTRUM,
OSCAR A PĂSTRAT TITLUL NYSAC LA
22 VICTORIE 22-0 UD 15 DECEMBRI PHILADELPHIA,
BONAVENA CATEGORIA GREA
E 1968 PENNSYLVANIA, SUA
2 MADISON SQUARE
MANUEL TK 24 IUNIE A PĂSTRAT TITLUL NYSAC LA
RAMOS O 1968 CATEGORIA GREA
00 NEW YORK, SUA
11 MADISON SQUARE A
BUSTER TK 4 MARTIE
20 VICTORIE 20-0 (15), 2: GARDEN, NEW YORK, CÂȘTIGAT TITLUL VACANT N
MATHIS O 1968
33 NEW YORK, SUA YSAC LA CATEGORIA GREA
3 18 BOSTON
MARION TK
19 VICTORIE 19-0 (10), 1: DECEMBRI GARDEN , BOSTON,
CONNOR O
40 E 1967 MASSACHUSETTS , SUA
2 17 SPECTRUM ,
TONY TK
18 VICTORIE 18-0 (10), 1: OCTOMBR PHILADELPHIA,
DOYLE O
04 IE 1967 PENNSYLVANIA, SUA
4 MADISON SQUARE
GEORGE TK 19 IULIE
CHUVALO O 1967
16 NEW YORK, SUA
GRAND OLYMPIC
GEORGE AUDITORIUM, LOS
16 VICTORIE 16-0 UD 10 4 MAI 1967
JOHNSON ANGELES, CALIFORNIA,
SUA
5 AUDITORIUM , MIA
JEFFERSO TK 11 APRILIE
15 VICTORIE 15-0 (10), 0: MI BEACH, FLORIDA ,
N DAVIS O 1967
48 SUA
6 21 CONVENTION
DOUG
14 VICTORIE 14-0 KO (10), 2: FEBRUARI HALL, PHILADELPHIA,
JONES 28 E 1967 PENNSYLVANIA, SUA
GRAND OLYMPIC
10 21
EDDIE TK AUDITORIUM, LOS
13 VICTORIE 13-0 (10), 0: NOIEMBRI
MACHEN O ANGELES, CALIFORNIA,
22 E 1966
SUA
21 MADISON SQUARE
OSCAR
12 VICTORIE 12-0 SD 10 SEPTEMBR GARDEN, NEW YORK,
BONAVENA IE 1966 NEW YORK, SUA
CONVENTION
BILLY RT 25 IULIE
11 VICTORIE 11-0 6 (10) HALL, PHILADELPHIA,
DANIELS D 1966
PENNSYLVANIA, SUA
GRAND OLYMPIC
1
26 MAI AUDITORIUM, LOS
10 VICTORIE 10-0 AL JONES KO (10), 2:
1966 ANGELES, CALIFORNIA,
33
SUA
GRAND OLYMPIC
3
CHUCK 19 MAI AUDITORIUM , LOS
9 VICTORIE 9-0 KO (10), 2:
LESLIE 1966 ANGELES, CALIFORNIA ,
47
SUA
3 CIVIC
DON 28 APRILIE
8 VICTORIE 8-0 KO (10), 1: ARENA , PITTSBURGH ,
SMITH 1966
09 PENNSYLVANIA, SUA
HOTEL
2 PHILADELPHIA
CHARLEY TK 4 APRILIE
7 VICTORIE 7-0 (10), 0: AUDITORIUM,
POLITE O 1966
55 PHILADELPHIA,
PENNSYLVANIA, SUA
5 MADISON SQUARE
DICK TK 4 MARTIE
6 VICTORIE 6-0 (8), 2:5 GARDEN , NEW YORK
WIPPERMAN O 1966
8 CITY, NEW YORK , SUA
5 VICTORIE 5-0 MEL KO 1 17 CONVENTION
(8), 1:4 IANUARIE
TURNBOW HALL, PHILADELPHIA,
1 1966 PENNSYLVANIA, SUA
PHILADELPHIA
1 11
ABE AUDITORIUM,
4 VICTORIE 4-0 KO (8), 2:3 NOIEMBRI
DAVIS 8 E 1965 PHILADELPHIA,
PENNSYLVANIA, SUA
2 28 CONVENTION
RAY TK
3 VICTORIE 3-0 (6), 2:0 SEPTEMBR HALL, PHILADELPHIA,
STAPLES O
3 20 CONVENTION
MIKE TK
2 VICTORIE 2-0 (6), 1:3 SEPTEMBR HALL, PHILADELPHIA,
BRUCE O
1 16 CONVENTION
WOODY TK
1 VICTORIE 1-0 (6), 1:4 AUGUST HALL , PHILADELPHIA,
GOSS O
2 1965 PENNSYLVANIA , SUA
CARIERA MUZICALĂ
FRAZIER ȘI GRUPUL SĂU ÎN TIMPUL CONCERTULUI DE LA TILBURG , OLANDA .
La sfârșitul anilor 1970, Frazier a creat un grup de soul-funk numit „Joe Frazier and the
Knockouts”, menționat în Billboard și înregistrând o serie de single-uri. Joe a făcut un turneu
larg în SUA și Europa, inclusiv în Irlanda, unde, printre alte locuri, a cântat
în Donegal și Athy County Kildare cu trupa sa. Joe Frazier și Knockouts au fost, de asemenea,
interpreți într-o reclamă de bere Miller din 1978. Frazier a cântat la Jerry Lewis Telethon din
1978 și a cântat imnul național al Statelor Unite înainte de revanșa dintre Ali și Leon Spinks din
15 septembrie 1978.
DISCOGRAFIE
SINGLE-URI
CASA DE
TITLU AN NOTE
DISCURI
„IF YOU GO STAY GONE” / „TRULY, TRULY LOVIN 'ME” CAPITOLUL 2479 1969
„KNOCK OUT DROP” / „O SĂ-MI PETREC VIAȚA” CAPITOLUL 2661 1969
„THE BIGGER THEY COME (THE HARDER THEY FALL)” / „COME AND
CLOVERLAY 100 1970
GET ME LOVE”
SINGLE-URI
CASA DE
TITLU AN NOTE
DISCURI
„AI PRIMIT DRAGOSTEA” / „VEȘTI BUNE” CLOVERLAY 101 1970
„ DRUMUL MEU ” / „VINO ȘI IA-MI DRAGOSTE” KNOCKOUT K-711 1971
JOBO RECORDS J-
„ÎNCEARCĂ DIN NOU” / „ KNOCK ON WOOD ” 1974
100
"PRIMA RUNDĂ KNOCK-OUT" / "LOOKY, LOOKY (UITĂ-TE LA MINE
MOTOWN M 1378F 1975
FATA)"
„LITTLE DOG HEAVEN” / „CE O SĂ FACI CÂND PLOAIA ÎNCEPE SĂ
PRODIGAL P-0623F 1976
CADĂ”
JOE FRAZIER CÂȘTIGĂ TITLUL OLIMPIC LA TOKYO

SMOKIN JOE FRAZIER
MUHAMMAD ALI VS. JOE FRAZIER ÎN ”THE FIGHT OF THE CENTURY”
JOE FRAZIER ÎNVINGE

JOE FRAZIER VS. JIMMY ELLIS
JOE FRAZIER VS. TERRY DANIELS
JOE FRAZIER VS. FLOYD CUMMINGS

JOE FRAZIER VS. JOE BUGNER
JOE FRAZIER VS. BOB FOSTER

LA ÎNMORMÂNTAREA LUI JOE FRAZIER
CEI MAI MARI:JOE FRAZIER, GEORGE FOREMAN ȘI MUHAMMAD ALI
IMAGI DE LA DESCHIDEREA JOCURILOR OLIMPICE DE LA TOKYO-1064
BAZE SPORTIVE
SATUL OLIMPIC
TOKYO 1964 ȘI ÎN 2020
INFRASTRUCTURĂ-TOKYO 1964
IMAGINI DE LA ÎNCHIDERE

Jocurile Olimpice de Vară Din 1964

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jocurile Olimpice de Vară Din 1964

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ DIN 1964

JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ DIN 1964

ORAȘ GAZDĂ TOKYO, JAPONIA

A XVIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Tokyo, Japonia în perioada 10

JOCURILE OLIMPICE 1964

ATLETISM LA JOCURILE OLIMPICE DE

PROBĂ SPORTIVĂ AUR ARGINT BRONZ

WYOMIA TYUS EDITH MCGUIRE

ARUNCAREA TAMARA PRESS RENATE CULMBERGER GALINA ZYBINA

BASCHET LA JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ

Probele sportive de baschet la Jocurile Olimpice de vară din 1964 s-au desfășurat în

UNIUNEA SOVIETICĂ 53

STATELE UNITE ALE AMERICII 73

STATELE UNITE ALE AMERICII 62 BRAZILIA 76

Competiția de box de la Jocurile Olimpice de vară din 1960 s-a desfășurat în perioada 11 - 23

SCRIMĂ LA JOCURILE OLIMPICE DIN

Probele de scrimă la Jocurile Olimpice de vară din 1964 s-au desfășurat în perioada 14–23

EGON FRANKE JEAN CLAUDE

ATLEȚI 138 ÎN CADRUL

PROBĂ SPORTIV REZULTAT LOC

BRUMEL ÎN CALIFORNIA ÎN 1963

NĂSCUT 14 APRILIE 1942

Valeriy Nikolayevich Brumel (în rusă : Валерий Николаевич Брумель ; 14 aprilie 1942 - 26

VIAȚĂ TIMPURIE ȘI EDUCAȚIE

RETRAGEREA DIN ATLETISM

SĂRITURA DE TITLU OLIMPIC

BOB WHITE/ANTRENOR DE ATLETISM/UNIVERSITATEA WAYNE DIN DETROIT/EXAMINEAZĂ PICIORUL

IRENA SZEWIŃSKA ÎN 2007

Irena Szewińska ( născută Kirszenstein ; pronunția poloneză: ; 24 mai 1946 - 29 iunie 2018) a

1968 JOCURI OLIMPICE MEXICO CITY, MEXIC RELEU 4 × 100

DAWN FRASER ÎN MAI 2012

Dawn Fraser, AC , MBE, (n. 4 septembrie 1937) este o înotătoare campioană australiană la

DAWN FRASER ÎN 1958

JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ DIN 1956

JOCURILE DIN PERTH COMMONWEALTH DIN 1962

 110 metri liber - medalie de aur

”ACEASTA-I PENTRU TINE, MAMĂ”!, DAWN FRASER LA TOKIO-1964

DAWN FRASER-8 AUGUST/1960

DAWN FRASER-TOKYO/ 1960

FRAZIER ÎN WASHINGTON, DC ÎN 1996

FOTOGRAFIE PROMOȚIONALĂ PENTRU A DOUA LUPTĂ FRAZIER VS ALI

PROBLEME FINANCIARE ȘI BĂTĂLII JURIDICE

RELAȚIA CU MUHAMMAD ALI

STATUIE MAI CIUDATĂ DIN SUDUL PHILADELPHIA

 A fost interpretat de boxerul James Toney în filmul din 2001 Ali .

RECORD PROFESIONAL DE BOX

REZUMATUL ÎNREGISTRĂRII PROFESIONALE

37 DE LUPTE 32 VICTORII 4 PIERDERI

4 CIVIC A PĂSTRAT TITLURILE WBA,

2 18 COBO PĂSTRAT TITLURILE WBA ȘI

FRAZIER ȘI GRUPUL SĂU ÎN TIMPUL CONCERTULUI DE LA TILBURG , OLANDA .

JOE FRAZIER CÂȘTIGĂ TITLUL OLIMPIC LA TOKYO

JOE FRAZIER VS. FLOYD CUMMINGS

JOE FRAZIER VS. BOB FOSTER

S-ar putea să vă placă și