Gimnastica în Lecția de Educație Fizică

Ca ramură sportivă, gimnastica dispune de un conţinut foarte bogat de mijloace care îi

conferă statutul de disciplină de bază a sistemului de educaţie fizică şi sportivă, dispunând de o
teorie şi o metodică proprie de predare, de mijloace şi forme specifice de organizare, bazându-se
pe datele ştiinţelor conexe (anatomie, fiziologie, biomecanică, biochimie, psihologie, pedagogie).

În sistemul nostru de educaţie fizică, gimnastica este prezentă, sub diferitele ei forme de
practicare: gimnastica şcolară prevăzută în programele de studii la toate ciclurile de învăţământ,
gimnastica igienică şi medicală, gimnastica de performanţă.

Chiar dacă, aparent, formele de organizare şi practicare ale gimnasticii par mult diferite,
ele definesc, funcţie de obiectivele pedagogice, prin sarcini şi particularităţi comune, o disciplină
unitară. Această unitate reprezintă o mare contribuţie pe care gimnastica o aduce la îndeplinirea
sarcinilor educaţiei fizice

Prin natura exerciţiilor pe care le cuprinde, gimnastica se adresează şi este accesibilă

tuturor vârstelor (având efecte deosebite în sfera somatică, fiziologică, psihică şi motrică), dar şi
celor cu calităţi deosebite, cu condiţia ca practicarea exerciţiilor de gimnastică să se facă
organizat, continuu şi corect.

Abordarea sistemică a studiului acestei discipline ne permite să punem în evidenţă atât

obiectivele, caracteristicile şi efectele gimnasticii cât şi mijloacele şi ramurile ce o constituie. În
cadrul sistemului de educaţie fizică şi sportivă din ţara noastră, gimnastica se regăseşte în:

a) Învăţământul de toate gradele – este cuprinsă în planurile de învăţământ, bazându-se pe

programe de instruire ascendente, pe clase şi ani de studii: – preşcolar – primar – preuniversitar –
profesional – special – superior

b) Activităţi necuprinse în planul de învăţământ: – gimnastica zilnică; – gimnastica de

înviorare; – momentul de educaţie fizică

c) Activităţi de timp liber: – necompetiţionale „Sportul pentru toţi” (serbări şcolare, tabere de
vacanţă, activităţi turistice, drumeţii, excursii); – competiţionale (campionatul şcolii, cupe
tradiţionale).

d) Activitatea sportivă de performanţă: – în şcoli şi licee cu clase speciale; – în cluburi şi

asociaţii sportive.
Obiectivele gimnasticii :

Gimnastica constituie un sistem compus dintr-un număr nelimitat de exerciţii fizice, care are ca
finalitate rezolvarea obiectivelor proprii ce vizează:

- dezvoltarea fizică armonioasă a corpului, întreţinerea şi perfecţionarea marilor funcţii ale

organismului care constituie baza sănătăţii organismului;
- dezvoltarea aptitudinilor condiţionale (forţă, viteză, rezistenţă) a capacităţii coordinative
(capacitatea de orientare spaţiotemporală, capacitatea de echilibru, capacitatea de
combinare şi cuplare a mişcărilor), a mobilităţii articulare şi supleţei musculare precum şi
dezvoltarea aptitudinilor psihice;
- formarea priceperilor şi deprinderilor specifice gimnasticii;
- formarea atitudinii corporale corecte şi prevenirea instalării deficienţelor fizice
determinate de solicitări unilaterale sportive şi profesionale;
- formarea unei baze motrice şi fizice corespunzătoare practicării ramurilor sportive şi a
activităţilor cotidiene;
- educarea esteticii corporale, a ritmului şi muzicalităţii;
- formarea obişnuinţei de a practica independent şi sistematic exerciţiile de gimnastică în
scop sanogen, recuperator, compensator, recreativ la orice vârstă.

Caracteristicile gimnasticii

Gimnastica se caracterizează prin:

- conţinut bogat, variat, specific de mijloace ce permite diferenţierea precisă a gradului de

dificultate, şi de efortul solicitat;
- posibilitatea selectării exerciţiilor în funcţie de vârstă, grad de pregătire, sex, solicitări; 24
- datorită caracterului analitic al mişcărilor din gimnastică, pot fi influenţate precis diferite
grupe musculare şi articulaţii prin alternarea şi gradarea eficientă a mişcărilor;
- executarea mişcărilor cu maximum de corectitudine şi amplitudine şi stabilirea riguroasă
a formei de execuţie specifică gimnasticii;
- stăpânirea elementară şi multilaterală a aparatului locomotor, în condiţii obişnuite şi
neobişnuite, prin folosirea mişcărilor naturale şi artificiale special create de om;
- dezvoltarea aptitudinilor psiho-comportamentale, cum sunt: inteligenţa motrică,
capacitate de învăţare şi execuţie, capacitate de refacere fizică şi psihică, şi a celor psiho-
motrice: coordonare, echilibru, percepţia kinestezică şi spaţio-temporală;
- dezvoltarea unor calităţi psihice volitive ca: dârzenia, perseverenţa, voinţa, stăpânirea de
sine, curajul;
- dezvoltarea capacităţii de colaborare, de întrajutorare, de autoapreciere, precum şi a
simţului răspunderii colective;
- folosirea, pe scară largă, a acompaniamentului muzical, dezvoltând simţul ritmului şi
expresivitatea mişcării.