Curs 3:

Factorii biologici ai aerului

Efecte asupra sănătăţii şi prevenirea lor

Contaminarea biologică a aerului

Atmosfera nu are o microfloră proprie, deoarece substanțele chimice din
compoziția acesteia nu oferă condiții favorabile dezvoltării microorganismelor. Cu
toate acestea, aerul conține în permanență microorganisme de
proveniență naturală, umană sau animală. Acestea sunt reprezentate de bacterii,
virusuri, actinomicete, levuri, fungi; prezența lor în aer alcatuiește aeromicroflora.

Bacterie – Organism microscopic unicelular, de natură vegetală

Schema unei celule bacteriere

Bacterie – Organism microscopic unicelular, de natură vegetală

Virus - Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în

interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase

1
Bacteriile “bune” din intestine

Bacterii “bune” din intestin sau probioticele au un rol important in mentinerea

sanatatii organismului:
Mentin integritatea mucoasei intestinale
Stimuleaza dezvoltarea sistemului imun intestinal si astfel ne protejeaza impotriva
infectiilor
Actioneaza ca un bioreactor, extragand cea mai mare cantitate de energie din
alimente
Metabolizeaza medicamentele

2
Actinomicete - Grup de microorganisme foarte răspândite în natură,
înrudite cu ciupercile inferioare, dintre care unele sunt purtătoare de
boli pentru om și animale, iar altele produc antibiotic.

Fungi - Grup de microrganisme foarte răspândiți în natură, dintre care o parte

formează flora normală a organismului.
Sunt descrise peste 100.000 de specii de fungi dar mai puțin de 100 sunt
implicate în diverse infecții umane. Infecțiile fungice se numesc micoze și apar
mai frecvent la pacienți aflați sub tratament antibiotic sau la cei cu sistem
imunitar imunocompromis.

Levuri - Este un tip de fungi, implicați frecvent în infecții cutaneo-mucoase și

stemice (micoze). Levurile cuprind numeroase specii, dar genurile implicate cel
mai frecvent în infecții la om sunt: candida, cryptococcus, histoplasma,
malassezia.

Candida Cryptococcus Histoplasma Malassezia

3
Aeromicroflora naturală
-   Este reprezentată de microorganismele provenite de pe factorii de mediu
naturali (sol, vegetație, suprafețe de apă).
-   Este denumita microfloră psihrofilă, temperatura optimă de creștere și
dezvoltare a acestor microorganisme este de 15-21 ⁰C.
-   Aceste microorganisme nu sunt patogene pentru om dar în anumite condiții pot
avea influențe negative asupra sănătății umane.
Exemplu: alveolita alergică extrinsecă – „plămânul
de fermier” – afecțiune ce apare la persoanele care
manipulează fân mucegăit, prin acțiunea
actinomicetelor cu potențial alergenic.
Aeromicroflora de origine umana și animala
-  Este reprezentată de germeni  de origine umană și animală.
-  Este denumită microflora mezofilă , temperatura optimă de creștere și
dezvoltare fiind de 35-40⁰C.
-  Este considerată aeromicrofloră contaminantă.
-  Densitatea germenilor contaminanți este proporțională cu densitatea populației.
Se consideră că raportul  dintre aeromicroflora naturală (psihrofilă) și
aeromicroflora contaminantă (mezofilă)  de 3 /1 este benefic pentru starea de
sănătate a comunităților umane.
Factorii care influenţează supravieţuirea germenilor în aer sunt reprezentaţi de
temperatură (variaţiile mari îi distrug), umiditate (variaţiile crescute distrug
germenii mezofili), absenţa suportului nutritiv (aerul nu constituie un
mediu de viaţă pentru flora mezofilă, ci doar o cale de transmitere), radiaţiile
ultraviolete (acţiune bactericidă).

Rezistenţa germenilor în aer este în funcţie de specie:germeni cu rezistenţă

scăzută: virusurile gripei, rujeolei, rubeolei, varicelei, pneumococul, tusea
convulsivă;
germeni cu rezistenţă moderată: stafilococul, streptococul, bacilul difteric;
germeni cu rezistenţă crescută: bacilul Koch, clostridiile, ricketsiile, fungii.

4
Formele de existenţă ale microorganismelor pot fi:
Picăturile de secreţie naso-faringiană (picături Flugge). Datorită dimensiunii lor,
ele nu pot fi propagate în aer mai mult de 1-2 m, dar au o patogenitate foarte
crescută prin structura lor: apă, mucus (mucoproteine) şi germeni (virusuri,
bacterii, micete). Sunt eliminate în atmosferă prin strănut, tuse, odată cu
expectoraţia, în timpul vorbirii etc.

- Nucleii de picătură (nucleii Wels) provin fie din secreţia naso-faringiană, salivară
sau bronşică, fie din picăturile Flugge, prin pierderea învelişului hidric în condiţii
de umiditate scăzută a aerului. Datorită dimensiunilor reduse se propagă la
distanţe mari (10-12 m), persistă mult timp in aer, dar au patogenitate scăzută
datorită structurii lor (peliculă de substanţă organică şi eventual agentul patogen
central). Riscul de îmbolnăvire este însă mult mai crescut datorită persistenţei lor
în aer.

- Praful bacterian (pulberea bacteriforă). Este constituit din particule pe suprafaţa

cărora sunt absorbiţi microbii care provin din picăturile Flugge sau nucleii de
picătură. Praful bacterian care sedimentează este reantrenat în aer la
deschiderea şi închiderea uşilor, schimbarea lenjeriei de pat, scuturarea
covoarelor, folosirea unor mijloace uscate de curăţenie (măturat uscat, ştergerea
uscată a prafului). Datorită dimensiunilor foarte mari, praful bacterian, persistă
puţin timp în aer şi are o patogenitate crescută.

5
Efectele asupra stării de sănătate
Se manifestă prin apariţia bolilor infecţioase respiratorii şi cutanate (plăgi
infectate).
Cele mai frecvente afecţiuni care apar sunt bolile infecto-contagioase ale
copilăriei: rujeolă, rubeolă,varicelă, parotidită epidemică, tusea convulsivă. De
asemenea, se pot produce şi alte îmbolnăviri: gripa, alte viroze respiratorii,
difteria, tuberculoza, infecţii ale plăgilor cu stafilococ şi streptococ etc.
Pentru producerea unei îmbolnăviri sunt necesare trei condiţii:
- existenţa unei surse de infecţie;
- supravieţuirea germenilor în aer un timp suficient pentru a produce îmbolnăvirea;
- existenţa unei populaţii receptive;

Factorii care influenţează îmbolnăvirea persoanelor receptive sunt:

- realizarea unui număr crescut de germeni. Un număr redus de germeni
determină producerea unor infecţii localizate;
- receptivitatea persoanei. Dacă persoana a trecut prin boală sau a fost imunizată
artificial, receptivitatea este scăzută. La persoanele receptive pot apare forme
grave de îmbolnăvire sau pot deveni purtători de germeni;
- locul de cantonare al germenilor. Germenii pot fi cantonaţi la nivelul căilor
respiratorii superioare (de exemplu bacilul difteric, streptococul) sau pot pătrunde
în căile respiratorii inferioare (bacilul Koch, Bordetella pertusis). În acest caz, un
număr scăzut de germeni pot produce îmbolnăviri.
Locurile cel mai frecvent întâlnite, care favorizează transmiterea afecţiunilor pe
calea aerului sunt:
- încăperile închise şi aglomerate;
- colectivităţile de copii (creşe, grădiniţe, şcoli);
- căminele de bătrani; sălile de aşteptare, sălile de spectacole, cinematografe;
- mijloacele de transport în comun;
- unităţile medico-sanitare. Cele mai afectate sunt secţiile de pediatrie, nou-
născuţi, prematuri, terapie intensivă, maternităţi, chirurgie, urologie, boli
infecţioase, stomatologie, laboratoarele de bacteriologie, etc.

6
Criterii de apreciere a contaminării biologice:
Aprecierea florei microbiene din aer se efectuează periodic în spitale, instituţii de
copii, laboratoarele de bacteriologie, unităţile alimentare, fabricile de medicamente
etc.
Obiectivele urmăresc stabilirea potenţialului aerului de transmitere a infecţiilor şi
aprecierea condiţiilor sanitare din încăpere.
Analiza bacteriologică a aerului se efectuează prin determinarea indicatorilor
bacteriologici, care prin prezenţa şi numărul lor pot da relaţii asupra gradului de
încărcătură microbiană a aerului:
Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37grdC/m3 aer. Prezenţa lor indică
provenienţa umană sau animală şi permite aprecierea condiţiilor igienico-sanitare
dintr-o incăpere. Datele furnizate de acest indicator sunt globale, doar orientative.
Informaţii suplimentare, privind natura contaminării se obţin prin incubare
diferenţiată la 22grdC şi 37grdC.
Numărul de streptococi alfa-hemolitici (viridans)/m3 aer. Prezenţa acestor germeni
denotă provenienţa naso-faringiană şi nu are semnificaţie epidemiologică.
Numărul de streptococi beta-hemolitici/m3 aer. Prezenţa denotă existenţa în
încăpere a bolnavilor sau a purtătorilor de streptococ beta-hemolitic. Acest
indicator are semnificaţie epidemiologică.
Numărul de stafilococi/m3 aer. Acest indicator precizează dacă provenienţa
germenilor este umană sau animală.
Numărul germenilor coliformi/m3 aer. Determinarea se efectuează în secţiile de
pediatrie, nounăscuţi, prematuri, unde germenii coliformi sunt antrenaţi de pe
scutece în aer. Prezenţa lor indică un grad ridicat de insalubrizare a unei încăperi.
Ţinand cont de indicatorii bacteriologici şi semnificaţia prezenţei lor în aer au fost
făcute următoarele recomandări de norme sanitare:
Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37grdC/m3 aer:
-pentru locuinţe: 1500-2500 germeni/m3 aer;
-pentru instituţiile de copii (creşe, grădiniţe, şcoli etc.): maxim 1500 germeni/m3
aer;
-pentru unităţile alimentare: maxim 600 germeni/m3 aer;
-pentru unităţile spitaliceşti:
-saloane: maxim 600 germeni/m3 aer;
-săli de operaţie, de pansamente septice: maxim 700 germeni/m3 aer;
-săli de operaţie aseptice: maxim 300 germeni/m3 aer;
-săli de transplant, plastii tegumentare pentru arşi, săli de operaţii neurochirurgie:
maxim 70 germeni/m3 aer.

Numărul de streptococi viridans (alfa-hemolitici)/m3 aer. Dacă reprezintă mai

mult de 1% din numărul total de germeni, contaminarea aerului este certă.
Numărul de streptococi beta-hemolitici /m3 aer. Streptococii beta-hemolitici
trebuie să fie absenţi în aer, indiferent de locul determinării.

7
Numărul de stafilococi/m3 aer. Cu cât numărul lor este mai crescut, cu atât
contaminarea aerului este mai periculoasă.
Numărul de coliformi/m3 aer. Escherichia Coli trebuie să fie absentă în aer,
indiferent de locul determinării.

Pentru flora microbiană de pe suprafeţe se fac următoarele recomandări:

- Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37grdC/cm2:
-pentru saloane: maxim 5 germeni/cm2;
-pentru încăperi cu destinaţie specială (bucătării dietetice, de lapte, saloane de
nou-născuţi): maxim 3 germeni/cm2;
-pentru săli de operaţie aseptice: maxim 2 germeni/cm2.
- Numărul de streptococi beta-hemolitici/cm2: să fie absenţi.
- Numărul de coliformi/cm2: să fie absenţi.

Pentru flora microbiană de pe mâinile personalului se fac următoarele

recomandări:
- Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37grdC/o mână:
pentru chirurgi: maxim 10;
pentru restul personalului care execută diferite manopere: maxim 40.
- Numărul de streptococi beta-hemolitici/o mână: să fie absenţi.
- Numărul de coliformi pe o mână: să fie absenţi, indiferent de locul determinării.
Măsuri de profilaxie
Pentru profilaxia contaminării aerului sunt necesare măsuri complexe, care se
adresează verigilor lanţului epidemiologic:
-Măsurile care vizează izvorul de infecţie includ: depistarea purtătorilor de
germeni şi izolarea lor, izolarea bolnavilor şi tratarea corectă.
-Măsurile care vizează calea de transmitere (aerul):
Ventilaţia. Este mijlocul prin care se asigură reducerea numărului de germeni din
aer, atât sub formă de picături cât şi sub formă de nuclei de picătură sau praf
bacterian. Ventilaţia naturală, acolo unde este asigurat cubajul încăperilor în
funcţie de numărul de persoane şi activităţile care se desfăşoară, are în vedere
asigurarea unui multiplu de schimb suficient (30 m3/oră pentru adult, 16 m3/oră
pentru copil).
Utilizarea sistemului de aer condiţionat, în care aerul este dezinfectat anterior
introducerii în încăperi, este dintre cele mai bune metode.
Curăţenia. Constă în îndepărtarea microorganismelor, a prafului şi a
substanţelor organice de pe suprafeţele obiectelor din încăpere.
Folosirea corectă a metodelor de curăţenie realizează o decontaminare
de 95-98% a aerului (apropiată de cea realizată prin dezinfecţie).
Metodele de curăţenie utilizate sunt:
- spălarea obiectelor şi a suprafeţelor cu apă caldă şi detergenţi, la care
se adaugă 1-2% bicarbonat de sodiu;
- ştergerea umedă a suprafeţelor pentru întreţinerea curăţeniei, în
8
intervalele dintre spălări;
- aspirarea cu aspiratoare umede; măturatul sau periatul umed, metodă
cu o eficacitate redusă.
În colectivităţi se recomandă impregnarea podelei cu substanţe uleioase,
în amestec cu substanţe dezinfectante.
Ansamblul măsurilor de curăţenie cuprind şi dezinfecţia şi deratizarea:
- Dezinfecţia. Este metoda prin care se urmăreşte distrugerea formelor vegetative
microbiene şi reducerea numărului germenilor saprofiţi, cu scopul de a preveni
infecţiile şi bolile transmisibile.
Dezinfecţia fizică foloseşte acţiunea bactericidă a temperaturilor ridicate şi a
radiaţiilor ultraviolete.
-Dezinfecţia prin spălarea suprafeţelor cu apă, la temperaturi de 60-95grdC,
distruge microorganismele de pe veselă, lenjerie, instrumentar sau sticlăria de
laborator. Trebuie menţionat că microorganismele sunt distruse şi prin substanţele
chimice adăugate la spălare (detergenţi).
-Dezinfecţia cu radiaţii ultraviolete. Cel mai bun efect bactericid il au radiaţiile cu
lungimea de undă de aproximativ 250 nm. În cazul unei umidităţi crescute a
aerului, eficienţa metodei scade. Se aplică în unităţile sanitare, industria
medicamentelor, industria alimentară.
Dezinfecţia chimică. Metodele de dezinfecţie chimică, prin înalta lor eficienţă au
cea mai largă întrebuinţare. Dezinfecţia chimică foloseşte substanţe cu efect
bactericid asupra florei microbiene din aer şi de pe suprafeţe. Ele sunt dispersate
în aer sub formă de vapori sau aerosoli. Ca procedeu se foloseşte dezinfecţia
terminală. Nu s-a găsit încă dezinfectantul ideal cu spectru de acţiune asupra
tuturor microorganismelor din aer.
Pentru o bună eficienţă a dezinfecţiei chimice trebuie îndeplinite următoarele
condiţii:
- umiditatea relativă a aerului să fie de 40-50%;
- temperatura optimă;
- timpul de contact să fie respectat;
- efectuarea prealabilă a curăţeniei pentru îndepărtarea resturilor organice;
- selectarea dezinfectantului în funcţie de microorganismele ce urmează a fi
distruse.

Rolul aerului în apariţia infecţiilor nosocomiale

Infecţiile care apar la bolnavi în timpul spitalizării, precum şi cele apărute în alte
instituţii (cabinete medicale) în relaţie cu actul medical, sunt infecţii nosocomiale.
Se vorbeşte atât de frecvent, într-un manieră puţin spus deprimantă despre
binecunoscutele infecţii nosocomiale. Altfel spus, a devenit deja un subiect în
sine, trist de actual, faptul că pacienţii spitalizaţi  sunt tot mai expuşi acestei
ameninţări iminente, chiar letale. Iar acest lucru nu se întâmplă doar în România,
chiar dacă aici situaţia expusă este gravă spre foarte gravă. În ultimii 10 ani au
fost identificate peste 30 de epidemii de Hepatita B şi C în centre de dializă şi
9
centre de îngrijiri medicale din Statele Unite. De unde rezultă faptul că aceste
infecţii nu se contactează exclusiv în spitale.
Infecţiile intraspitaliceşti sunt cauzate de microorganisme: bacterii, virusuri şi
fungi. Printre cei mai comuni germeni care duc la apariţia acestor infecţii se
numără: Clostridium Difficil, Stafilococul Auriu, Enterobacteria, Enterococul.

În toată această ecuaţie sunt implicaţi:

- Pacientul și patologia preexistentă (pacientul vine de acasă cu germenii, iar
infecţia se activează în spital);
- Medicul din spital cu tot ce ţine şi depinde de el (igiena mâinilor,
sterilizare/dezinfectare instrumentar cu dezinfectanţi medicali profesionali);
- Personalul de îngrijire (colportarea germenilor prin diverse manevre medicale).

Factorii favorizanţi de producere sunt:

· Condiţiile de igienă necorespunzătoare (cazare, aprovizionare cu apă potabilă,
alimentaţie din acelaşi bloc alimentar, instalaţii sanitare etc.)
· Rezistenţa scăzută a organismului, în special în cazul bolnavilor internaţi cu boli
infecţioase, afecţiuni organice şi cu deficite imunitare, care favorizează starea de
purtător. La aceste persoane, riscul îmbolnăvirilor prin contact este crescut, cu
posibilitatea suprapunerii peste boala de bază a următoarelor afecţiuni: gripă,
infecţiile respiratorii, gastroenteritele acute, zona Zoster, erizipel etc.
Secţiile cele mai afectate sunt cele de prematuri, saloanele cu bolnavi care
prezintă arsuri, secţiile de bolnavi cronici, de urologie, boli infecţioase, terapie
intensivă etc.
· Utilizarea tratamentelor cu substanţe imunosupresoare sau abuzul de antibiotice
care duce la selecţia tulpinilor antibiorezistente (germenii de spital - floră
rezistentă).

· Aglomerarea bolnavilor şi a paturilor în saloane mari.

· Durata prelungită a spitalizării.
· Vârsta (mai ales la nou-născuţi şi la persoanele în varstă).
Starea fiziologică (post partum).
Afecţiuni cronice (diabet, deficite imunitare, infecţia HIV, hemopatii).
10
Stări imunodepresive, asociate cu tratamente medico-chirurgicale (puncţii,
cateterism, perfuzii, transfuzii, intervenţii chirurgicale, dializă).
Sursa de infecţie este reprezentată de bolnavi sau purtătorii de germeni.
Calea de transmitere este aerul, din praful bacterian antrenat în aer, de pe lenjeria
de pat, instrumentarul nesterilizat, îmbrăcăminte şi picăturile Flugge eliminate în
timpul tusei, strănutului, expectoraţiei sau vorbitului.

Clasificarea în funcţie de agentul etiologic, grupează infecţiile nosocomiale în

două categorii:
· Boli transmisibile contractate în spital, determinate de germeni patogeni.
· Boli transmisibile cu germeni condiţionat patogeni sau "oportunişti".

Procesul epidemiologic în i.n.

Surse de agenți patogeni:
-bolnavi cu boli netransmisibile, care pot prezenta forme atipice de boală
transmisibilă sau sunt purtători de agenți patogeni
-bolnavi cu boala transmisibilă, dar purtatori ai altor agenți patogeni.
În IN, purtătorii de agenți patogeni, în afara celor 3 categorii clasice (preinfecțioși,
sănătoși și foști bolnavi), se mai clasifică și în raport de zona anatomică pe care o
colonizează (nazali, faringieni, nazofaringieni, tegumentari, fecali, urinari,vaginali).
Sursele de agenți patogeni pot proveni din următoarele categorii populaționale:
- personalul medico-sanitar de bază,
- stagiari (medici, studenți, elevi),
- personalul auxiliar (întreținere, bucătărie, spălătorie, magazii)
- vizitatori.

Moduri și căi de transmitere

Modul direct presupune transmiterea agentilor patogeni prin relatii între bolnavi,
între aceștia și personalul medico-sanitar, cu ocazia efectuării diferitelor prestații
și în cadrul „modului de viață” specific serviciilor de asistență spitalicească sau de
ambulator, cu aglomerații și condiții igienico-sanitare cu risc.
Modul indirect este predominant deoarece, frecvent, intervin agenti patogeni cu
rezistenta mare, avand astfel posibilitatea de a fi vehiculati prin aer, apa, pulberi
de sol, obiecte (inclusiv instrumenatr medico-chirurgical, mobilier, elementele
bailor si WC-urilor, termometre, spatule), medicamente si produse biologice cu
administrare fractionata si expuse contaminarii; deasemeni, mainile bolnavilor si
diferitelor categorii de personal care vin in raport cu acestia.

Receptivitatea
Prin natura prestațiilor solicitate, bolnavii sunt receptivi în grade diferite, față de
agresiunea agenților implicați în IN. Imunosupresații, bolnavii cu arsuri, marii
traumatizați etc. Constituie grupuri cu risc crescut față de IN.
Sectoarele din spital cu risc crescut de IN sunt:
11
-secțiile de ATI
-secțiile de chirurgie – arsuri
-secțiile de hematologie-oncologie

Formele clinice cele mai frecvente de IN sunt:

-infecțiile urinare
-infecții de cateter
-pneumonii
-infecțiile plăgilor operatorii.

Principalele măsuri de prevenire sunt următoarele:

Măsuri igienico-sanitare vizând respectarea condiţiilor de amplasare, construcţie
şi funcţionare a unităţilor sanitare. Ele includ şi condiţii de habitat, microclimat
corespunzător, măsuri de curăţenie, dezinfecţie şi deratizare, aprovizionare cu
apă potabilă din surse controlate, prelucrare culinară corectă a alimentelor,
îndepărtarea rezidiilor.
În desfăşurarea activităţii spitalului, circuitele salubre să nu se incrucişeze cu
circuitele insalubre.
Principalele circuite funcţionale din spital sunt următoarele:
circuitul bolnavilor (de la internare până la externare),
circuitul personalului, al studenţilor, circuitul vizitatorilor,
circuitele blocului operator şi al sălilor de naştere,
circuitul in secţia de ATI,
circuitul instrumentarului, medicamentelor, alimentelor (inclusiv in blocul alimentar
şi biberonerie),
circuitul lenjeriei, al rezidurilor solide şi lichide.

1. CIRCUITUL BOLNAVULUI
Circuitul bolnavului include spaţiile destinate - serviciului de internare, - serviciului
de spitalizare şi - serviciului de externare.
- Serviciul de internare cuprinde camerele de gardă şi spaţiul necesar prelucrării
sanitare. Camerele de gardă se găsesc la parterul spitalului. Serviciul de
prelucrare sanitară cuprinde: spaţiul de dezechipare, baie, garderobă pentru
depozitarea echipamentului bolnavului. Echipamentul bolnavului se introduce în
huse de protecţie. Serviciul de prelucrare sanitară este dotat cu materiale
dezinfectante. După fiecare bolnav se face obligatoriu dezinfecţia cabinelor de
baie.
- Serviciul de spitalizare propriu-zis cuprinde saloanele cu paturi, accesul
bolnavului de la serviciul de internare, făcându-se cu evitarea încrucişării cu alte
circuite contaminate (rezidurii, lenjerie murdară) pentru care există program şi lift
separate. Organizarea saloanelor respectă normele sanitare (spaţiu/pat,
luminozitate, instalaţii sanitare). Sunt asigurate spaţii pentru activităţiile aferente
îngrijirii bolnavului - sala de tratamente şi pansamente, oficiu alimentar, depozite
12
de lenjerie curată, depozite pentru materialele de întreţinere, substanţe
dezinfectante, materiale sanitare. Pe fiecare secţie se află un singur depozit de
materiale sanitare, dezinfectante, lenjerie curată.

2. CIRCUITUL PERSONALULUI, STUDENŢILOR ŞI ELEVILOR PRACTICANŢI

Este un circuit pe care îl urmează personalul medical în spital la intrarea/ieşirea
din serviciu. TRASEU: EXTERIOR → VESTIAR → CABINE DUŞ (= BAIA =
FILTRUL PERSONALULUI) → VESTIARE cu ECHIPAMENT DE PROTECŢIE →
SPĂLAREA MÂINILOR (la fiecare tehnică) → SECŢIE - Şi la ieşirea din serviciu
se parcurge acelaşi circuit dar în sens invers.
- În secţiile cu caracter NEINFECŢIOS, NU ESTE NECESAR DUŞUL (BAIA), ci
numai SPĂLAREA MÂINILOR
Obs : NU se INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ CIRCUITUL PERSONALULUI cu alt
circuit (ex.: cu al lenjeriei nesterile)
Acest circuit este important în prevenirea infecţiilor nozocomiale, motiv pentru
care este necesară asigurarea de personal sanitar (mediu, auxiliar, de îngrijire),
pe compartimente septice şi aseptice.
Este interzis accesul în sălile de operaţii a personalului care nu face parte din
echipa de intervenţie. În mod similar, este interzis accesul altui personal în blocul
alimentar sau în staţia de sterilizare.
Circuitul personalului implică şi elementele fundamentale de igienă individuală şi
colectivă care constau în:
- starea de sănătate
- portul corect al echipamentului de protecţie
- igiena personală (în principal igiena corectă a mâinilor)
Supravegherea stării de sănătate a personalului este obligatorie şi permanentă
constând în:
- efectuarea examenelor medicale la angajare şi periodic
- obligativitatea declarării imediat medicului-şef de secţie a oricărei boli infecţioase
pe care o are personalul
- triajul epidemiologic zilnic, la intrarea în serviciu
- izolarea în spitalul de boli infecţioase sau la domiciliu (după caz) a oricărui
suspect sau bolnav de boala transmisibilă.
Portul echipamentului de protecţie pe tot timpul prezenţei în unitate a personalului
este obligatorie. De asemenea personalul sanitar trebuie să aibă unghiile tăiate
scurt şi să nu poarte inele sau verighete în timpul serviciului.
Spălarea mâinilor cu apă şi săpun este obligatorie în următoarele situaţii:
- la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă
- la intrarea şi ieşirea din salon
- după folosirea toaletei
- după folosirea batistei
- după scoaterea măştilor folosite în saloane
- înainte de prepararea alimentelor
13
- înainte de administrarea alimentelor şi medicamentelor fiecărui bolnav
- după colectarea lenjeriei murdare
– înainte şi după recoltarea de produse biologice - după manipularea bolnavilor
septici
- înainte şi după efectuarea oricărui tratament parentelar sau puncţie, schimbarea
de pansamente, clisme, etc.
- după contactul cu diverse produse biologice ale bolnavului
- înainte şi după diverse tratamente.
Purtarea mănuşilor sterile de către personalul medico-sanitar este obligatorie
pentru fiecare bolnav la tuşeul vaginal, rectal, aplicarea de catetere vezicale, tubaj
gastric, alimentare prin gavaj, intubaţie. Pentru intervenţiile chirurgicale este
obligatorie spălarea mâinilor cu apă sterilă, dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor
sterile pentru fiecare bolnav în parte. La fel se procedează şi la aplicarea de
catetere venoase şi arteriale, asistenţa la naştere.

3. CIRCUITUL VIZITATORILOR ŞI ÎNSOŢITORILOR

Circuitul vizitatorilor şi însoţitorilor este foarte important deoarece aceştia
reprezintă într-un spital un potenţial epidemiologic crescut prin frecvenţa
purtătorilor de germeni necunoscuţi şi prin echipamentul lor care este contaminat.
Vizitarea bolnavilor se va face numai în orele stabilite de conducerea spitalului. În
timpul vizitei, vizitatorii vor purta un halat de protecţie, primit de la garderoba
amenajată în acest scop. Este bine să se realizeze controlul alimentelor aduse
bolnavilor şi returnarea celor contraindicate. Circuitul însoţitorilor este asemănător
cu cel al bolnavilor. Circulaţia însoţitorilor în spital trebuie limitată numai la
necesitate.

4. CIRCUITUL INSTRUMENTARULUI
Circuitul instrumentarului şi a diferitelor materiale utilizate, trebuie să realizeze o
separare între materialele sterile şi cele utilizate. Orice utilizator este obligat să
ţină evidenţa tuturor procedurilor de sterilizare în Registrul de sterilizare chimică
sau Registrul de evidenţă a sterilizării termice, după caz.
OBS : NU se INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ CIRCUITUL DE STERILIZARE cu
alt circuit

5. CIRCUITUL BLOCULUI OPERATOR

Circuitul blocului operator constituie o unitate complet separată de restul spaţiului
de spitalizare, pentru a se evita contaminarea în interior. În blocul operator există
spaţiu destinat pentru operaţiile aseptice şi spaţiu pentru cele septice. Sălile de
operaţii sunt dotate cu sală de spălare chirurgicală şi de îmbrăcare a
echipamentului steril, un spaţiu de colectare şi spălare a instrumentarului utilizat.
- accesul în sala de operaţie este permis numai echipei operatorii
- ferestrele şi uşile în sălile de operaţie trebuie închise - deplasările în sălile de
operaţii sunt limitate
14
- spălarea chirurgicală a mâinilor
– purtarea de echipament steril de către personalul medical ce efectuează
intervenţia chirurgicală - folosirea de mănuşi sterile şi mască chirurgicală

6. CIRCUITUL ALIMENTELOR ŞI AL VESELEI

Circuitul alimentelor şi al veselei include blocul alimentar, modul de distributie şi
transport al mâncării preparate, oficiile alimentare de pe secţii, servirea mesei la
bolnavi. Blocul alimentar cuprinde: spaţiul de preparare al alimentelor, camerele
frigorifice, depozitele de alimente, camera de zarzavat. Alimentele sunt pregătite
pentru o singură masă şi distribuite imediat după prepararea lor, interzicându-se
păstrarea lor de la o masă la alta.
Se păstrează timp de 36 de ore la frigider, probe din fiecare aliment distribuit. În
blocul alimentar există frigider separat pentru probe, lactate, carne, ouă. Fiecare
frigider este dotat cu termometru şi grafic de temperatură. Transportul mâncării
preparate de la blocul alimentar la oficiile din secţii se face în recipiente emailate
şi acoperite cu capac. Există un orar precis stabilit de transport al alimentelor.

7. CIRCUITUL LENJERIEI
Circuitul lenjeriei include spălătoria, transportul lenjeriei curate şi depozitarea
acesteia în secţie, colectarea lenjeriei murdare şi transportul ei la spălătorie în
saci închisi etanş. Sacii se transportă cu căruciorul, cu liftul destinat transportului
de lenjerie, numai în orele alocate. Colectarea lenjeriei murdare se face la patul
bolnavului, direct în sac, evitând manevre inutile (sortare, scuturare). Lenjeria
provenită de la pacienţii cu diverse afecţiuni infecto-contagioase se colectează
separat, se inscriptionează şi se anunţă spălătoria. Obligatoriu se folosesc mănuşi
şi mască pentru colectarea lenjeriei.
Depozitarea lenjeriei curate se face în spaţii special amenajate, care vor fi
periodic curăţate şi dezinfectate. Periodic se face controlul microbiologic al
lenjeriei.
OBS : NU se INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ CIRCUITUL LENJERIEI cu alt
circuit

8. CIRCUITUL DEŞEURILOR Circuitul deşeurilor include din punct de vedere

sanitar, măsurile ce se iau pentru evitarea contaminării mediului extern prin
asigurarea unei colectări şi evacuări corespunzătoare a acestora.
Generalităţi:
- se numesc “reziduuri rezultate din activitatea medicală” toate deşeurile
(periculoase sau nepericuloase) care se produc în unităţile sanitare.
- Reziduuri nepericuloase - toate deşeurile menajere, ca şi acele deşeuri asimilate
cu cele menajere (ambalaje din hărtie, plastic, etc.) care nu sunt contaminate cu
sânge sau alte lichide organice.

15
- Reziduuri periculoase - deşeurile solide şi lichide, care au venit în contact cu
sânge sau alte lichide biologice (tampoane, comprese, tubulatură, seringi, etc.),
obiecte tăietoare-înţepătoare (ace, lame de bisturiu, etc.), resturi
anatomopatologice.
Colectarea deşeurilor
Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile rezultate din
activitatea medicală sunt: NEGRU pentru DEŞEURILE NEPERICULOASE
GALBEN pentru DEŞEURILE PERICULOASE
- Deşeurile nepericuloase se colectează la locul de producere (saloane, Săli de
pansamente, Săli de tratamente, camera de gardă, birouri,etc.) în PUNGI
NEGRE. Pungile vor fi ca lungime dublul înălţimii recipientului, astfel încât să
îmbrace complet şi în exterior recipientul, în momentul folosirii. După umplere se
ridică partea exterioară, se răsuceşte şi se face nod.
- Deşeurile periculoase se colectează astfel:
- cele infecţioase lichide şi solide în CUTII GALBENE CU SAC ÎN INTERIOR
- cele tăietoare - înţepătoare în CUTII GALBENE DIN PLASTIC. După umple
re, recipientele se închid ermetic;
- cele anatomo-patologice se colectează în CUTII GALBENE CU SACI IN
INTERIOR PREVĂZUTE CU DUNGĂ ROŞIE.

16
Transportul deşeurilor
- Toate deşeurile colectate în saci negri se transportă în pubele la rampa de gunoi
a spitalului şi se depozitează până la evacuarea finală în containere.
- Toate deşeurile colectate în cutii galbene se transportă la depozitul de
infecţioase a spitalului şi se depozitează până la evacuarea finală. Transportul
deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea
strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi
populaţiei generale .
Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit
separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul
pubelelor; acestea se spală şi se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul
unde sunt descărcate. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile
destinate depozitării temporare a deşeurilor infecţioase. Locul de depozitare
temporară a deşeurilor infecţioase este prevăzut cu dispozitiv de închidere care
să permită numai accesul persoanelor autorizate. Pentru deşeurile periculoase,
durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de
ore în incinta unităţii.
Aplicarea măsurilor permanente de asepsie şi antisepsie
Utilizarea judicioasă a antibioticelor şi imunosupresoarelor
Alegerea procedeelor de investigaţie şi tratament, ca să nu favorizeze apariţia
infecţiilor
Supravegherea bolnavilor pentru depistarea infecţiilor nosocomiale
17
Instruirea periodică a cadrelor medico-sanitare şi supravegherea respectării
măsurilor de prevenire a infecţiilor nosocomiale.

Combaterea:
În cazul apariției unei îmbolnăviri de tip nosocomial se va efectua, cu caracter de
urgență:
-ancheta epidemiologică, intervenții epidemiologice, clinice și cu laboratorul pentru
depistarea și izolarea bolnavilor;
-se vor institui măsuri de protecție a celorlalți bolnavi, mai ales cei cu risc;
-se suspendă internările;
-se desfășoară investigatii complexe pentru depistarea si corijarea
cauzelor care au determinat îmbolnavirile;
-se suspendă total sau parțial, pe termene variate, activitatea serviciului,
timp în care se vor efectua renovări și reprofilari;
-în cazul repetării unor episoade epidemice, unitatea poate fi desființată;
-educația și instruirea personalului medico-sanitar va completa procesul
de combatere.

RISCUL INFECŢIOS PRECAUŢIUNI

SCOPUL aplicarii PU: prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere
sanguină, la locul de muncă al personalului.
CONCEPTUL de PU se referă la:
- măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV, HCV şi alţi
agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, în timpul actului medical.
- sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi
potențial infectate cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale de
transmitere parenterală (sanguină) toţi pacienţii sunt considerati potenţial infectaţi
cu HIV, HBV, HCV sau cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină,
deoarece, cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni
sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj;

REGULI de bază în aplicarea Precauţiunilor Universale:

1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;
2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu
HIV, HBV, HCV
3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt
contaminate după utilizare.
CONTACTUL tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE
considerat LA RISC:
sperma, secreţii vaginale;
sînge;
lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial,
lichid cefalorahidian;
18
orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge;
ţesuturi;

UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT, COMPLET,

CORECT
DEFINIŢIE "ECHIPAMENT DE PROTECŢIE": bariera între lucrător şi sursa de
infecţie, utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.
CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale:

1. MĂNUŞI
a) TREBUIE UTILIZATE în următoarele situaţii:
- anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte
lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane;
- abord venos sau arterial;
- recoltare de LCR;
- contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte
leziuni cutanate;
- manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii,
decontaminării
b) FELUL MANUŞILOR
-de uz unic sterile :
chirurgie
examinare internă
intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile;
uneori sunt necesare mănuşi duble;
bord vascular prin puncție;
tegument pacient cu soluţii de continuitate;
manipularea unor materiale potenţial contaminate;
-nesterile curate :
examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o
recomandare contrară;
manipularea de materiale contaminate;
curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate;

19
-de uz general, menaj, de cauciuc
activităţi de întreţinere, care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice
considerate a fi contaminate:
- colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar,
material moale, suprafeţe contaminate.
- manipularea de materiale contaminate;
- curăţenie, îndepărtare de produse biologice

MOD DE FOLOSIRE:
-schimbare după fiecare pacient;
-după folosire se spală mai întai mâinile cu mănuşi, după care acestea se
îndepărtează, prinzând marginea primei prin exterior aruncand-o în containerul
pentru colectare si apoi prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior,
scoţand-o cu grijă şi aruncând-o în acelaşi container aflat la îndemană;
-după îndepărtarea mănuşilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar
dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii
încheiate;
-mănuşile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curață, dezinfectează;
-mănuşile de uz general se pot decontamina și reutiliza, dacă nu prezintă semne
de deteriorare (perforare, îmbătranire cauciuc, etc.)

20
21
22
23