RELIEFURI ROMANE DIN TERMELE DE LA ILISUA. Intre edificiile cercetate in anii din urma la Tligua’ s-au numarat si baile situate la vest de castru. Sapaturile arheologice intreprinse, in anii 1856-1863, de catre Karoly Torma au atins si constructiile balneare pe care le-a prezentat cu mult{ acuratefe in monografia dedicat stafiunii?, incat parea ca o redezvelire a lor nu-si prea are rostul. Din fericire decopertarea integral a celor doua cladiri, denumite de catre Torma ,baia mare” si ,,baia mica”, s-a dovedit deosebit de profitabila atat in ceea ce priveste stabilirea planului, a fazelor constructive si cronologiei celor doua edificii, cat si datorita materialului arheologic recuperat. Pentru a ilustra acest lucru am ales s& prezentim doua monumente sculpturale gasite in perefii celei dintai dintre terme, asa zisa ,,baia mare”. a) Prima dintre piese a fost gasita in peretele estic al praefurniului care asigura incAlzirea caldarium-ului, la a carui reparare au fost intrebuintate gi blocuri de piatra si monumente aduse din apropiere®. Lucrat dintr-un. bloc de roc locala, un tuf maroniu-verzui, monumentul a fost deteriorat de accidentul produs la dezvelirea cladirii, _reusindu-se recuperarea majoritafii fragmentelor gi intregirea piesei. Cu exceptia unor fragmente de pe latura din stanga, exfoliate, registrul figurativ se pastreazA intr-o stare multumitoare (fig. 1/a-b). 1D. Protase, C. Gaiu, G. Marinescu, Castrul roman de la Ilisua, Bistrifa 1997; D. Protase, C. Gaiu, Lé eamp romain et Vétablissement civil d’Ilisua. Le résultat des fouilles archéologiques effectuées duns le courant des années 1978- 1995, in Roman Frontier Studies, XVI, Zalau, 1999, p. 415- 429, 2K, Torma, Az Alsé-llosvai rémai dllétdbor milemlékei, in ErdMbiz, 111, 1864-1865, p. 22-29, pl. V-VI. 30 serie de fragmente de inscripfie agezate cu fafa inspre inferiorul cuptorului s-au spulberat in urma contactului findelungat cu focul. Relieful in discutie s-a pastrat ch a fost agezat cu fata in afara, fiind de dislocarea din malul _prabupirea fm ganful deschis pe axul Corneliu Gaiu Lespedea cu dimensiunile de 110 x 74 x 38 cm, avand initial o grosime mai mare, era montata intr-un ansamblu, dupa cum sugereaza cavitatea de la baza monumentului. Lucrata in tehnica reliefului inalt, picsa infitigcaz’ un personaj feminin amplasat intr-un cadru delimitat de un chenar sugerat prin motive arhitecturale dispuse marginal si incadrat de elemente vegetale si reprezentari antropomorfe. Figura, reprezentat in picioare, cu piciorul drept dus usor in fafa, este redat& ca 0 matroan romani care fine in ména stanga cornul abundentei (cornucopia), iar in dreapta un obiect din care s-a pastrat doar capatul paralelipipedic aflat in palma, putdnd fi vorba fie de o patera sau gubernaculum, atribute specifice Fortunei, zeitatea figuratd in relief. Chipul personajului, conservat muljumitor, cu exceptia unei mici ciobituri ale nasului, are o fata prelung’, cu barbia ascufita, buzele subfiri, ochii mari cu pupilele pronuntate ce dau o anumita rigiditate expresiei fefei. Parul, despartit printr-o c&rare mediani, se rasfrange in bucle bogate, cu suvite care, petrecute pe dupa urechi, cad pe umeri. Pe crestet are agezat un modius. Zeifa este invesmantatd intr-un chiton lung pana la glezne, cu croiul rotunjit la gat si manecile scurte, cu franjuri denticulare la capete. Mijlocul este strans cu un cordon (cingulum) ale carui capete sunt trecute printr-o catarama oval Bustul este infigurat intr-un himation cu unul dintre capete petrecut peste bratul stang si care cade sub forma unei draperii pe langa corp, avand un ciucure la capt. Cu toate ca pliurile si faldurile vesmintelor, realizate sub forma unor caneluri adanci si dese, au un pronunjat decorativism, volumele corpului sunt subliniate cu mult rafinament, iar prin modul de tratare a poalei tunicii este sugerata chiar ideea de migcare. Ceva mai rigid’ apare mana dreapta, butuctinoasa, cu pumnul inchis in fata, ugor departata de corp. Braful stang, indoit din cot, cu palma sprijiniti pe talie susfine conul abun- 6es ee canelat in care elementele vegetale specifice - fructele si florile - nu sunt redate intr-o maniera recognoscibila. Picioarele usor depirtate, aflate pe un prag ingust, sunt incilfate cu sandale. Tratat cu multi minutiozitate, relieful de la Ilisua reprezinta o pies’ deosebit de interesant& pentru ilustrarea portului epocii. Astfel, de lobii urechilor atarna o pereche de cercei cu pandantive globulare (fig. 2/a), gatul este impodobit de un sirag de globulare si un pandantiv in forma de lumuld (fig. 2/b). Pe bratul drept femeia poarta 0 brajara masiva, torsionata, iar pe degetele mainii angi are un inel cu cabogon de forma oval si un altul simplu (fig. 2/c) pe degetul mic. Podoabe de aceste tipuri se nite’ aie de frecvent in inventarele arheologice din provincie. - In partea de sus, dreapta a reliefului, intre capul zeifei si cornucopia, este figurat un personaj masculin cu picioarele agezate pe o sfera, cioplit destul de neglijent, lucrarca fiind agchiati gi distrus si de fragmentarea suferita in aceasta zona incat recunoasterea atributelor si identificarea personajului este dificil’. Acesta are fata oval, cu trasaturile abia schifate purtand pe crestet un calathos sau avand cornife deasupra capului. In mana dreapta fine un obiect de forma sferic’, greu de identificat, iar mana stanga o are dus’ pe sold, sprijinind un sceptru inalt sau un thyrs, forma abia schifata facand grew identificabil obiectul. in colfurile de sus apar elemente vegetale: in colful din dreapta doua rozete cu cate patru petale mari, in colful din stanga o frunz& de palmier care se inalta din m4Ana unui personaj (amprenta reprezentarii exfoliate pare si sugereze acest lucru) sau din chenarul format din elemente sculpturale cioplite pe marginile reliefului. Din cauzA c& o parte din atributele ce insofesc divinitatea nu pot fi precizate cu siguranti, identificarea reprezentarii nu este foarte clara. Cornul abundentei, care se sprijind de braful stang al personajului, apare ca atribut a numeroase divinitéfi ale panteonului roman: ‘Abundentia, Conardia, Fecunditas, Providentia, etc Cornul abundenjei, simbol al belsugului, este potrivit tradifiei comul taurului in care s-a preschimbat Aheloos in timpul luptei cu Hercules si pe care naiadele |-au umplut cu flori si fructe ee Tk Barbulescu, Interferenje spirituale in Dacia romank, ‘Cluj-Napoca 1984, p. 122 ee ee oo SOOT way legende, Amalthea, doica lui jupiter, a primit dar de la zeul pe care La crescut un com pe car La inzestrat cu insusirea de a se umple cu ty ceea ce posesorul ei si-ar dorié, reprezentand, é acest caz, bogifia si abundenta. Atribut esential al zeitei Fortuna, cornucopia apare in iconografia zeifei alaturi de cArma ce simboliza rolul situ de cAléuzitoare a destinului uman si a evenimentelor lumii, dar gi al nestatorniciei si sorfii capricioa- se”, Probabil cd 0 carma a avut si reprezentarea de la Tligua in mana dreapta, desi, uneori, intre atributele Fortunei apar patera, o ramura sau alte vegetale®, Globul, ca simbol al nestatorniciei gi nesiguranfei sorfii, aflat la _picioarele personajului adiacent zeitei apare, de asemenea, in numeroase reprezentiri ale Fortunei. Plutos, ca distribuitor neselectiv al bogatiei, insofeste in multe reprezentari pe Fortuna, fara a putea indica pe relieful de la Iligua aceasta divinitate. Numele zeifei vine de la termenul fors cu sensul de hazard, soarta, destin, interventie beneficd a divinitafii?. In religia arhaica aceasta apirea ca si 0 ocrotitoare a nasterii si fecunditatii, de imbunatoare a destinului, care atribuie fiectruia partea sa de sansa si favor divin. In dubla sa ipostazi de zeifa a fecunditafii si protectoare a indivizilor si cetatii, Fortuna a detinut o pozifie originala in cadrul panteonului roman, dar care din cauza numeroaselor metamorfoze pe care cultul ei lea suferit, are o aparenta eterogenitate. Diversitatea epitetelor cei insotesc cultul: Primigenia, Mullieribus, Virilis, Equestris, Publica, Augusta, Bona, Mala, Manens, Redux, etc. si numeroasele temple si dedicatii ce i-au fost inchinate dovedesc adoratia de care Fortuna a beneficiat in cadrul religiei romane. Geniu tutelar pentru indivizi, grupuri sociale, teritorii, edificii, cohorte, cultul siu s-a adaptat in functie de transforma- ei alte SE ee 5 Anna Ferrari, Dictionar de mitologie greacil gi ron Polirom, lagi 2003, p. 245, « Thidem, p. 63. 7 R, Ciobanu, Le culte de Némésis et Fortuna en typologie et iconographie des représentations figura” 25, 1988, p. 279. i © M. Bérbulescu, Cullele greco-romane in Pro iss), Cluj, 1985, p. 150-154. lt : I Uifamrpen, Fortuna Recherches sur le cle ae Fortune a Rome et dans Je, monde romain des One™! ‘4, ai, César, 1, Colection. de V'école fransise de Romer 1982, p. 429. 40 [bidem, p.433-urm. 0 DA IIR, Fortune-Tyché, p. 1 cit, 1, p- IX, inregistreaza nu mai pu conferite Fortunel in lumea romand i, Ed Das in A wincia Dacia 277; J. Champeatns 268-127; J. hamPeaoy eso ta F circumstanjelor viefii publice gi private, Mutafiile profunde pe care Ie cunoaste cultul Fortunei fomane ca urmare a identificérii sale cu Tyche, zeia greact a hazardului si sorfii i-au fixat iconografia in functie de reprezentarile pe care sculptorii greci le-au creat. Cele mai vechi wentari au fost realizate de Boupolos la Smirna gi Eutichides in Antiochia, pentru ca in urm& mumeroase = monumente _ figurative- monede, geme, mici bronzuri sau statui de mari dimensiuni si popularizeze imaginea Fortunei finand cornul abundenfei si carma, dublu simbol al prosperitstii si conducdtoare a destinelor. Asimilat% cultului imperial, adoraté de catre militari si parte a propagandei imperiale, cultul Fortunei s-a bucurat si in provincia Dacia de o larga rispandire. Ridicarea unor temple dar mai ales numeroasele reprezentari sculpturale, inscripti, reliefuri votive, monede, geme, atest& practicarea cultului in toate marile centre si castre din provincie!2, La Iligua, anterior aparitiei acestui relief, cultul Fortunei era atestat prin dowd dedicatii inchinate Fortunei Redux!3, Pentru discutia noastra una dintre inscripfii prezinté un interes deosebit, fiind gasit’ chiar in locul din care s-a recuperat sculptura, respectiv din zidul pracfurniului caldarivm-ului“, Inscriptia a fost dedicat Fortunei Redux de catre Aelius Celer praefectus equitum al Alei Tungrorum Frontoni- ana cu ocazia refacerii baii, Cum cele doua piese au fost gasite in acelasi loc este binuit ca ele s-au aflat impreund gi anterior intrebuintarii loc ca material de constructie la repararea cuptorului, candva dup’ mijlocul secolului al Tlea. Dispunem,astfel, in mod indirect si de o datare pentru relieful Fortunei, in timpul imparatului Severus Alexander, cand Aelius Celer a definut functia de praefectus equitum', datare care concord’ gsi cu execufia de un acuzat decorativism a reprezentarii. Preferinja aratatt Fortunei Redux, atestati prin numeroasele 11. Pioariu, O statueti a Fortunei descoperiti la Apulum, in A 26, 1989, p. 213-221; M. Gramatopol, Dacia antiqua, Bucuresti 1982, p. 159; idem, Arta romani in Rominia, Bucuresti 2000, p. 111-112, 171; Lucia Teposu-David, Colectia de geme a Muzeului Brunkenthal din Sibiu, in ‘StComSibiu, 12, 1965, p. 97; D. Tudor, Oltenia romand, ed. Ika, Bucuresti 1968, p. 302-3003, L. Teposu-Marines-cu, © Pop, Statuete din bronz din Dacia roamni, Bucuresti 2000, p. 102-1 ® CIL, Wl, p. 789 $4790. ™K Torma, op. cit., p. 25. " Ibidem, p. 39. & a Fe ee ee Oe Se de viata nesigura gi plina de riscuri a soldafilor's Aparfinand unui tip iconografic larg raspandit”, relieful de la Iligua este o lucrare de un rafinament artistic remarcabil prin stiinfa modelarii volumelor i precizia _redarii amanuntelor. Chiar daca tratarea figurii si a Mméainilor scuzi un anume schematism, in ansamblu lucrarea este o realizare de mare sensibilitate a artei sculpturale din provincie. __b) Cea de a doua piesa sculptata aflata in clidirea termei a fost gasiti in umplutura tepidarium-ului, find un fragment desprins dintr-un monument funerar si folosit ca material de construcfie la refacerea baii, Lucrat din tuf vulcanic, basorelieful reprezinta chipul unui barbat matur cu trisituri destul de bine individualizate. Personajul are fata prelung’, inalfimea fetei este de 23 cm, incadraté de un par bogat si cref si de o barb’ ascutita, care, cu excepfia nasului fracturat, se conserva destul de bine. Are fruntea inalté, ochii mari triunghiulari larg deschisi, nasul drept, fafa supta cu pomefii proeminenfi, gura ingusta incadrata de mustati stufoase (fig. 4). Reprezentarea, de o calitate artistic’ modest’, intregeste repertoriul monu- mentelor din piatra de la Iligua care cuprinde al&turi de piese de facturd modesta si lucrari relevante pentru arta romana provinciala!®. Cele dow piese, gisite in baia din vecinatatea castrului, evidentiaz’ o activitate artistica sustinuté, la lligua fiind gasite un numar mare de inscripfii, monumente funerare si alte elemente de arhitectura ce atest exploatarea si prelucrarea pietrei. Totodata, prin relieful dedicat Fortunei, referintele despre viata religioas’ a militarilor si civililor din acest important centru militar si economic de pe granifa de nord a Daciei Porolissensis primeste 0 interesant& completare, la Ilisua find atestata prin diverse categorii de izvoare adorarea a jumeroase divinitafi: Jupiter, Apollo, Marte, Venus, Mercur, Dyonisos, Nemesis, Liber si Libera, Epona, Aesculep si Higia, Fortuna, Jupiter Dolichenus, Mithras. ae eee ae 1¢M, Barbulescu, op. cit., p. 133; 1. Pioariu, op. cit ¥ R. Ciobanu, op. cit., p. 279. 8D, Protase, Noi monumente sculpturale romane din nordu (961, p. 127-138 p.219. Daciei, in iainWwe ss 3. Divinitate feminina fn termele de la Iigua. Detaliu 4. Divinitate : coperité in termele de /4° desi Detaliu5, Divinitate feminina descoperita in termele de la Iligua. Detaliu 6, Divinitate feminina descoperita in termele de la Tligua. Detaliu 7. Divinitate feminina descoperita in termele de la Iligua. Detaliu Cap de personaj ma:1 See VIA. ROMANA ato INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE SIISTORIA ARTEL CLUJ-NAPOCA ARTA, ISTORIE, CULTURA STUDII IN ONOAREA LUI MARIUS PORUMB : [nn iy EDITURA NEREAMIA NAPOCAE CLUJ-NAPOCA 2003