Curs 10

10.1 Calculul forţelor electrodinamice prin metoda energetică

Considerăm un electromagnet alimentat în curent
alternativ. Armătura mobilă se va deplasa într-o poziţie cu
energia minimă. Bilanţul energetic pentru un interval de
timp dt se scrie:
2
u
i 
dt  r
 i 
dt  dWm  
Xdx

energia energia  var iatia lucrul mecanic
primita pierduta  energiei
 efectuat de 
datorit
 a deplasarii 
armaturii mobile armatura mobila

Ecuaţia circuitului se scrie:

d
u  R i  ,
dt
unde Ψ = fluxul magnetic total al bobinei,
Fig. 1 – Electromagnet alimentat în c.a.
 dWm  i  d  X  dx .
Dacă presupunem că armătura nu se deplasează
 dx  0  dWm  i  d  energia magnetică
ce se acumulează este (Fig. 2):
Wm   i  d .

Energia magnetică complementară (coenergia):

Wm*     di .

În cazul circuitelor liniare (μ = ct.) avem:

Fig. 2 – Curba de magnetizare a
circuitului.  i
Wm  Wm*  .
2

Bilanţul energetic în funcţie de coenergia magnetică se scrie:

 dWm*    di  X  dx .

dWm dWm*
Din ecuaţia bilanţului energetic  X  sau X 
dx   ct . dx i  ct.

(teoremele forţelor generalizate)

unde X = forţă generalizată (forţă sau cuplu), iar x = deplasare generalizată (liniară sau
unghiulară).

1 
 Pentru medii neliniare energia magnetică a
sistemului se poate calcula cu formula (Fig.3):
Wm   wm  dv
V
B1
unde wm   H  dB = densitatea de energie magnetică.
0

Pentru medii liniare (μ = ct.) avem :

1
Wm   wm  dv, wm   B1  H1 .
Fig. 3 – Energia şi coenergia magnetică.
V
2

În medii liniare se pot aplica formulele:

1 1
 Wm   L  i2     i ;
2 2
1
 Wm    Lk  ik2   M kj  ik  i j , unde Lk, Mkj = inductanţele proprii şi mutuale;
2 k k j

1 1 1 B2
 Wm    B  H  dv      H 2  dv     dv
2 V 2 V 2 V 

OBSERVAŢII:
 Formulele pentru forţe pot fi folosite indiferent de variaţia reală a curentului sau a
fluxului;
 Ipotezele de curent constant sau flux constant sunt numai ipoteze de calcul, indicând
mărimea ce trebuie considerată constantă la derivare.

10.1.1 Forţa la un conductor în formă de U

Considerăm un conductor de secţiune circulară îndoit în
formă de U. Forţa ce acţionează asupra porţiunii AB (Fig. 4) se
poate calcula prin metoda energetică dacă se cunoaşte inductanţa
acestei porţiunii de circuit:
0  a  
L  h  ln   r 
  r 4 

Fig. 4 – Forţa la un conductor în Forţa ce acţionează asupra traversei va fi orientată spre

formă de U. zona cu câmp mai slab, adică spre exteriorul buclei. Coordonata
generalizată este x = h:

dWm* d 1 2 0  i 2   a  r 
F    L  i    ln   .
dh i  ct .
dh  2  i  ct. 2     r  4 

2 
10.1.2 Forţa de întindere a unei spire circulare
Inductanţa unei spire se poate calcula cu formula:
  8 R  
L   0  R  ln   2  r  
  r  4
unde ξ = coeficient ce ţine seama de efectul pelicular.
Deoarece câmpul magnetic este mai concentrat în
interiorul spirei, forţa ce acţionează asupra ei va fi orientată spre
exterior. Coordonata generalizată în acest caz este x = R.
Fig. 5 – Forţa de întindere a unei
spire circulare.

dWm* d 1 2   i2   8  R  
F    L i   0  ln  1  r   ,
dR i  ct.
dR  2  i  ct. 2   r  4

reprezentând forţa totală ce acţionează pe întreaga circumferinţă 2·π·R.

F
Forţa pe unitatea de lungime a spirei este: f  .
2 R
Forţa de întindere a spirei rezultă din condiţia de echilibru a semispirei:
/2
F F
2 T   f  R  d  cos()    T
2
.
 / 2

10.1.3 Forţa între două spire circulare paralele

Inductanţa mutuală între două spire de raze diferite,
paralele şi coaxiale se poate calcula cu formula:
  8  R1 

M   0  R1 ln   2  .
  2 2 
  x  ( R2  R1 ) 
Componenta axială a forţei:

Wm  R1  x
Fig. 6 – Forţa între două spire circulare Fa   M  i1  i2   0  i1  i2  2 .
paralele. x i ct. x i ct. x  ( R2  R1 )2

2 R
Forţa este maximă când R1 = R2: Fa_max  2 10 7  i1  i2  .
x
Se observă că cele două conductoare interacţionează ca două fire rectilinii paralele, unul
infinit iar celălalt de lungime 2·π·R, aflate la distanţa x. Dacă fluxurile celor două spire se adună
forţa este de atracţie, de unde rezultă tendinţa de comprimare a bobinelor.

3 
10.1.4 Forţa exercitată asupra unui conductor plasat într-o nişă feromagnetică
a) Nişa dreptunghiulară

Fig. 7 – Forţa asupra unui conductor plasat într-o nişă dreptunghiulară.

i
Legea circ. magnetic pe curba Γ:  H  dl  i  H    H Fe  lFe  i  H  .
 
 0

Energia magnetică din volumul delimitat de conductor şi exteriorul nişei:

BH 0  i 2
Wm  wm  V   x l   x l .
2 2

Wm 0  i 2
Forţa ce acţionează asupra conductorului: F   l .
x i ct. 2
Această forță este folosită pentru a „convinge” arcul electric să intre în camera de
stingere ale întreruptoarelor de c.a. de JT (efectul de nişă, Fig. 8).

Fig. 8 – Efectul de nişă.

Aceste camere de stingere se prevăd cu plăcuţe feromagnetice asimetrice pentru a absorbi

arcul electric ce se formează între contactele întreruptorului la deconectare. Astfel, arcul este
divizat în mai multe arcuri mici care se sting la prima trecere prin zero a curentului alternativ,
deoarece fiecare din ele necesită pentru reaprindere o tensiune de 25 V în c.c. şi 100 V în c.a.
(tensiune de electrozi).

4 
 Pe de altă parte, arcul este răcit prin contactul cu plăcuţele metalice şi datorită deplasării
inegale a arcurilor electrice elementare sub influenţa forţelor electrodinamice (efectul de buclă).
Când arcul se află în porţiunea de lungime b, poate fi considerat un conductor aflat într-o
nişă feromagnetică asupra căruia acţionează forţa F, care nu depinde de poziţia arcului în nişă. În
realitate, când arcul se apropie de peretele nişei, atunci acesta se saturează şi forţa scade. Arcul
se opreşte în punctul de echilibru stabil A.
b) Nişa triunghiulară

Fig. 9 – Forţa asupra unui conductor plasat într-o nişă triunghiulară.

Pentru forţa ce acţionează asupra conductorului rezultă expresia:

W 0  i 2 h
F m  l  .
x i ct. 2 hx

Se observă că în acest caz forţa depinde de distanţa x şi ar trebui să crească la infinit când
x → h, ceea ce nu se întâmplă din cauza saturaţiei plăcuţelor.
10.3 Calculul forţelor electrodinamice prin metoda integrării tensiunilor
maxwelliene
Forţa ce acţionează asupra unui corp plasat în
câmp magnetic, delimitat de suprafaţa Σ (Fig.10)
este:
F   T  ds ,

1
unde T  ( B 1n )  H   ( B  H ) 1n [N/m2] =
2
tensiune magnetică de forţă superficială (tensiune
Fig. 10 – Tensiunea maxwelliană. maxwelliană).

În Fig. 11 sunt prezentate cazurile

particulare când câmpul magnetic este
perpendicular sau paralel cu suprafaţa Σ.

Fig. 11 – Cazuri particulare.

5 
10.5 Forţe electrodinamice în curent alternativ
10.5.1 Instalaţii monofazate
Fie două circuite parcurse de acelaşi curent alternativ tranzitoriu:
t

i (t )  Iˆ  sin(  t  )  Iˆ  sin()  e L
.

Forţa exercitată între ele este (Fig. 12):

2
  
t
ˆ ˆ L
F  c  i1  i2  c  i  c  I  sin(  t  )  I  sin()  e  .
2 2 
 
 

Fig. 12 – Forţa tranzitorie în instalaţii monofazate.

În regim permanent (Fig.13):

c  Iˆ 2 c  Iˆ 2
F  c  Iˆ 2  sin(  t  )  c  Iˆ 2  1  cos(2    t  2  ) 
2
  cos(2    t  2  ) .
 2 2
Fc Fv

Se observă că forţa este orientată într-un singur

Fig. 13 – Forţa în regim permanent în
instalaţii monofazate.
Forţa medie pe o semiperioadă: Fmed 
sens şi are două componente, una constantă Fc şi alta
variabilă Fv ce pulsează cu o frecvenţă dublă faţă de
frecvenţa curentului.
La început, din cauza componentei aperiodice a
curentului, impulsurile mari, descrescătoare, ale forţei
alternează cu impulsuri mici, crescătoare, până la
egalizarea lor în regimul stabilizat.
T /2
 F (t )dt  Fc .
0

Forţa maximă:  
2
Fmax  c  iy2  c  k y  Iˆ  k y2  c  Iˆ 2  într-o reţea monofazată forţa
în regim tranzitoriu creşte de k y2  ori (pt. reţeaua standard k y  1.8  Fmax  3.24  c  Iˆ 2 ).

6 
10.5.1 Forţa în sisteme trifazate la aşezarea în linie a conductoarelor
A. Scurtcircuitul trifazat simetric (impedanţe egale pe cele trei faze)
i1 (t )  Iˆ  sin(  t )
 2 
i2 (t )  Iˆ  sin   t  
 3 
 2 
Fig. 14 – Conductoare aşezate în linie. i3 (t )  Iˆ     t  
 3 
a) Forţa exercitată asupra conductorului 1 de către conductorul 2 şi 3 este:

c  c 
F1  c12  i1  i2  c13  i1  i3   I 2   12 13  c13
2 2
 c12  c12  c13  cos(2    t - )  Fc  Fv .
 2 

Se observă că forţa are o componentă constantă Fc şi una variabilă Fv de pulsaţie 2·ω.

Dacă conductoarele sunt echidistante:
c13 c 3 3
Fmax  c12   , Fc   c  I 2 , Fv min   c I2 
2 2 4 max 2

3 3   0.115  c  I 2
 F min  c  I 2    
 2
.
max  4 2   1.615  c  I
Forţa mare este de respingere (conductoarele 2 şi 3 pot fi considerate conductoare de
întoarcere).
b) Forţa exercitată asupra conductorul median:

3
c12  c13  c, Fc  0, Fv min   3  c  I 2  F min   3  c  I 2    c  Iˆ 2 .
max max 2
Conductorul median este solicitat la încovoiere alternativ în ambele sensuri iar
amplitudinea forţei este ceva mai mare ca în cazul a.
Din punct de vedere al solicitării medii cazul a este cel mai defavorabil. Din punct de
vedere al solicitării maxime cazul b este cel mai defavorabil.

Fig. 15 – Forţa asupra conductorului 1. Fig. 16 – Forţa asupra conductorului median.

7 
 Fig. 17 – Forţele în reprezentare globală.

B. Forţa în regim tranzitoriu

Este importantă în cazul conductorului median (cazul b). Forţa care acţionează asupra sa

3 ˆ2  
t 2 t
 
F2  c  i1  i2  c  i1  i3  c  I   sin2  (  t  )  2  e L
 sin(  t  )  e  L  sin( 2  ) .
2  
 
Se observă că forţa are o componentă constantă (ultimul termen) şi două componente
oscilante cu pulsaţiile ω şi 2·ω. Componenta constantă se amortizează cu constanta τL/2 iar cea
de pulsaţie ω cu constanta τL rămânând în regim stabilizat numai componenta de pulsaţie 2·ω cu
3 ˆ2
amplitudinea c  I . 
2
t

 

L 3 ˆ2 3 ˆ2
Pentru reţeaua standard e  0.8  F2  c  I  1  2  0.8  0.82  c  I  3.24
2 2
Deci în regim tranzitoriu forţa creşte de 3.24 ori faţă de regimul stabilizat, exact ca în
cazul monofazat.

8 
10.5.2 Forţa în sisteme trifazate la aşezarea în triunghi echilateral a
conductoarelor

Fig. 18 – Conductoare aşezate în triunghi.

Asupra conductorului 1 acţionează F12  c  i1  i2 , F13  c  i1  i3 .

3 ˆ2
Fx  ( F12  F23 )  cos(30)   c  I  1  cos(2    t ). 
4

3 ˆ2
Fy  ( F13  F12 )  cos(60)   c  I  sin(2    t ) .
4
adică ecuaţiile parametrice ale unui cerc ce trece prin origine (Fig. 18).

3
F  Fx2  Fy2 variază ca mărime între Fmin  0, Fmax   c  Iˆ 2 .
2

Solicitări foarte mari apar în primele 10 ms de la apariţia scurtcircuitului, când apare iy.
La aceeaşi valoare efectivă a curentului de scurtcircuit şi la aceeaşi distanţă între
conductoare valorile maxime ale forţelor pentru cazurile cele mai defavorabile sunt date de
relaţiile:
1) F  3.24  c  Iˆ 2 pentru scurtcircuitul monofazat;
3
2) F   3.24  c  Iˆ 2 pentru scurtcircuitul trifazat simetric (conductorul median) la
2
aşezarea în linie;
3
3) F   c  Iˆ 2 pentru scurtcircuitul trifazat simetric la aşezarea în triunghi.
2

9