Aci sosi pe vremuri

Textul este alcatuit din 18 distimpuri*, temele evocate fiind iubirea,

moartea si timpul.

Titlul, format dintr-un adverb (aci), un verb la simplu (sosi), si

locutiunea adverbiala (pe vremuri) evoca ... .

Prima secventea, alcatuita din 5 versuri evoca universul copilariei.

Metafora "casa amintirii" defineste metaforic casa stramosilor, un spatiu
securizant, rural, al linistii si echilibrului, apare un timp conservat,
imaginea unei vremi care s-a oprit parca pentru totdeauna, paianjenul
fiind o figura poetica, alocului neumblat, a incremenirii.

Se recupereaza o lume a trecutului, sub semnul istoriei si a unor

vremi plin de energii si vitalitate (poter, haiduc- elemente de
semanatorista).

Natura este solidara cu fiinta umana, imbatranirea plopilor fiind o

sintagma realizata prin transfer de stare sufleteasca.

In incipitul celei de-a doua secvente, care este formata din 15 versuri,
este evocata imaginea bunicii Calyopi la varsta adolescentei cand
logodnicul ei o astepta nerabdator.

Sunt cuprinse aici, vagi secvente narative, menite a stabili momentele

unui ritual erotic savarsit de bunicul tanar si de bunica, tanara si ea.
Asezata in berlina, ea se apropie de casa iubitului, tranversand lanurile
de secara.

Plimbandu-se apoi pe campie, sub clar de luna, logodnicul ii recita din

literatura romana si universal, traditionalismul este recuperat prin
cultura "Privind cu ea sub luna campia ca un lac/ Bunicul meu desigur i-
a recitat Le Lac". Ideea apare si in versurile care vorbesc de un tanar
Eliad.

Lacul este o poezie de dragoste a poetului francez LaMartine, autor al

volumului "Meditatii poetice", aparut in 1820, din care face parte si
poezia "Lacul", construita pe motivul romantic al asteptarii.

Ion Eliade Radulescu este un poet pasoptist, autor al poemului

"Zburatorul".

-Calyopi= nume feminin grecesc

Crinolina fosnitoare, berlina, campia inundata de razele lunii, versurile

din LaMartine aparting romantismului.

Apare motivul clopotului ca simbol al trecerii, versul "De mult e mort

bunicul, bunica e batrana", marcheaza coborarea din spatiul visarii,
evidentiindu-se efemeritatea fiintei umane.

Timpul apare frecvent in poeziile lui Pillat, el consuma fiinta pustiind-

o impotriva lui se construieste "casa amintirii" vazuta ca topos
securizant.

Secventa a treia, formata din 5 versuri constituie o meditatie pe tema

timpului. Existenta ramane doar in amintire "Te vezi aievea numai in
stersele portrete".

Aci sosi pe vremuri este un pastel spiritual, adica un test poetic in

care forma de pastel este doar un pretext pentru atitudini meditative
sau elegiace.
 Secventa a patra este formata din 15 versuri: are rolul de a evidentia
succesiunea generatiilor prezentand acelasi ritual prin existenta
nepotilor.

Antantul* liric se gaseste in ipostaza bunicului, acesta ii recita

bunicului "Balada lunii" si versuri de Francis James.

Se sugereaza ideea de ciclicitate a vietii si de eternitate, apare falsa

senzatie a unei innoiri pe care o aduce schimbarea modei literare si a
poetilor preferati, dar miscarea esentiala este aceeasi.

Disticul "Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,/ De nunta sau

de moarte, in turnul vechi din sat" are valoare de laimotiv.

Nunta si moartea sunt vazute ca parti dintr-un ciclu universal

repetabil in datele lui esentiale, totul se destrama la sunetul clopotului,
acesta avertizeaza asupra faptului ca intre viata si moarte, fericirea
creeaza un spatiu temporar fragil.

Textul lui Ion Pillat este construit pe un principiu muzical, cu alte

cuvinte cititorul retine din lectura, mai intai o impresie muzicala
sustinuta si de prozodie (rima, ritm, masura) si numai dupa aceea
devine sensibil la compozitia si la ideile poetice a textului.

Sursele muzicalitatii sunt: aliteratiile, structura preponderent vocala a

unor cuvinte.

Comunicarea poetica se face in acest text in doua registre lirice: unul

obiectiv cu elemente de narativitate (in prima parte) si altul subiectiv in
care eul liric isi face simtita prezenta.

Structura textului lui Pillat se articuleaza si prin folosirea unor imagini

poetice de tip complementar, un bun exemplu il constituie referintele
de ordin cultural menite a sugera o realitate afectiva statornica, un mod
de a fi a fiintei umane.