Colindele romanesti

Craciunul, una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinatatii, celebreaza de
peste 2000 de ani nasterea lui Iisus si este prilej de a petrece in familie, langa
bradul impodobit, cu bucate traditionale, colinde si cadouri.

In ajunul Craciunului, copiii merg co colindul si cu Steaua, pentru a vesti

nasterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Craciunului si Anului
Nou, nu este cunoscuta cu exactitate in istoria romanilor. Copiii merg la colindat, la
casele frumos impodobite, cantand "Steaua sus rasare", "Buna dimineata la mos
ajun!" (etc.) si sunt rasplatiti cu dulciuri si bani.

Este un obicei stravechi. Cei dintai colindatori au fost pastorii care au venit la
pestera luminata unde S-a nascut Pruncul Iisus si bucurandu-se de acest semn
ceresc si de glasul ingerilor au vestit degraba in cetatea Betleemului minunea la
care au fost martori.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de craciun care se pastreaza cel mai bine
in satele romanesti. Pe langa mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta
zi sunt legate de cultul fertilitatii si de atragerea binelui asupra gospodariilor.

In colinde, simplitatea, usurinta si cursivitatea versului popular exprima o mare

bogatie de idei, intr-o forma plina de frumuseti artistice, in care figurile de stil
abunda, comparatiile se intrec una pe alta, iar epitetele si mai ales diminutivele nu
lipsesc aproape din nici un vers. Este, de altfel, tot ceea ce da gingasie, frumusete,
farmec si duiosie colindelor.
Micu Antonio