Tipuri de argumentare inductivă

Raționamentele inductive se realizează de la particular la general, prin generalizare.

Într-un argument inductiv concluzia spune mai mult (este mai generală) decât premisele din
care a fost obținută.
Întemeietorul logicii inductive este Francis Bacon.
Proprietățile argumentelor inductive sunt:
1. Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost
obținută: fiecare premisă enunță o proprietate despre un element al unei clase,
iar concluzia atribuie proprietatea respectivă clasei în ansamblu.
2. Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost
obținută: chiar dacă premisele sunt adevărate, nu putem fi siguri de adevărul
concluziei pentru că premisele nu constituie un temei suficient pentru
concluzie.
Exemplul nr. 1:
Caprele sunt erbivore.
Cerbii sunt erbivore .
Gazelele sunt erbivore .
Vacile sunt erbivore .
Caprele , cerbii, gazelele si vacile sunt cornute .
Toate animalele cornute sunt erbivore .

Exemplul nr .2:
Heliul este un gaz incolor si inodor .
Hidrogenul este un gaz incolor si inodor .
Oxigenul este un gaz incolor si inodor .
Heliul , hidrogenul si oxigenul sunt elemente chimice gazoase .
Toate elementele chimice gazoase sunt incolore si inodore .

Tipuri de argumente inductive:

1) Inducția completă este, în fond, o argumentare deductivă care presupune că:
(1) Există o clasă de obiecte al cărei număr de elemente nu este mare (clasă finită);
(2) Fiecare element al clasei poate fi examinat individual;
(3) Fiecare element al clasei are o anumită proprietate;
(4) Se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva proprietate.
(5) Dacă premisele sunt adevărate, atunci concluzia va fi adevărată

Schema de argumentare :

a1 este P
a2 este P
.
.
an esteP
a1 , a2 , …,an , sunt,toti,S
___________________
Toti S sunt P
 Ex. : „Dacă fiecare elev din clasa noastră dă bacul la logică, atunci toți elevii din
clasa noastră dau bacul la logică”

2) Inducția incompletă (amplificatoare): se trece de la un număr finit de cazuri la un

număr infinit de cazuri (chiar dacă clasa de obiecte este finită, numărul de elemente este
prea mare pentru a putea fi cercetată element cu element). Este o modalitate de
raționament ipotetic deoarece, deși premisele sunt adevărate, concluzia rămâne totuși
probabilă, adică este doar o ipoteză. De asemenea, acest tip de inferență nu satisface în
întregime principiul rațiunii suficiente (premisele nu pot reprezenta un temei suficient
pentru concluzie).

Schema de argumentare :

a1 este P
a2 este P
.
.
an este P
a 1, a2, …,an sunt unii dintre S
________________________
Toti S sunt P

Condițiile care măresc probabilitatea concluziei și forța sau tăria inductivă a

raționamentului:
 Numărul cazurilor studiate să fie cât mai mare;
 Cazurile nu trebuie selectate la întâmplare, ci trebuie alese cazuri semnificative
pentru fenomenul studiat.

Ex.: „Dacă unii elevi din clasa noastră dau bacul la logică, atunci toți elevii din clasa noastră
dau bacul la logică.”

Tipuri de inducție incompletă:

Inducția prin simplă enumerare: se bazează pe simpla repetare a unor constatări și pe lipsa
unui contraexemplu. Principala eroare ce apare este generalizarea pripită, dar poate să
apară și eroarea de tratare a simplei succesiuni drept o relație cauzală. Mai este numită și
„inducție populară” atunci când se desfășoară la nivelul cunoașterii comune, dar se poate
desfășura și la nivelul cunoașterii științifice.

Inducția științifică: este o inducție bazată pe reguli bine determinate, pe utilizarea observației
riguros organizate și pe experimentul științific.