a) Noțiunea, argumentul și premisa; b) Propoziția, inferența și teza; c) Noțiunea, propoziția și raționamentul; d) Inferența, premisa și concluzia. 2) Forma logică ce reflectă la nivelul gândirii clase (categorii) de obiecte poartă numele de: a) Propoziție; b) Noțiune; c) Inferență; d) Argument. 3) Propozițiile care exprimă cunoștințe sau informații diverse reprezintă : a) Propoziții cognitive; b) Propoziții interogative; c) Judecăți de valoare; d) Inferențe. 4) Corespondența dintre enunțul unei propoziții și faptul real descris de aceasta determină: a) Funcția propoziției în frază; b) Funcția propoziției în cadrul unui raționament; c) Caracterul de lege logică al acesteia; d) Valoarea de adevăr a propoziției. 5) O propoziție este adevărată : a) Dacă este o propoziție de observație; b) Dacă „spune despre ceea ce este că nu este” (Aristotel); c) Dacă are valoare de adevăr; d) Dacă enunțul său corespunde faptului real descris de aceasta. 6) Criteriul după care propozițiile se clasifică în propoziții de observație și propoziții teoretice este: a) Valoarea de adevăr; b) Modul în care poate fi stabilită valoarea de adevăr; c) Corespondența cu faptele reale; d) Rolul pe care îl au într-o inferență. 7) O propoziție poate fi considerată propoziție de observație numai dacă: a) Valoarea ei de adevăr poate fi stabilită prin simpla observare a faptului real descris de aceasta; b) Enunțul său corespunde faptului real descris; c) Exprimă legi universale; d) Este adevărată. 8) Propoziția „Suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 180º ”: a) Nu este o proproziție adevărată; b) Nu este o propoziție de observație; c) Nu este o propoziție teoretică; d) Nu este o propoziție cognitivă; 9) O propoziție cognitivă: a) Nu exprimă o informație; b) Exprimă o întrebare; c) Poate avea o anumită valoare de adevăr; d) Nu poate fi o propoziție de observație.