1.

Iertarea si regretul

„Iertarea înseamnă acceptarea voii divine, păstrarea iubirii față de cel care te-a
supărat și disponibilitatea de a te schimba pe tine, ceea ce constituie cea mai bună
formă de educație și pentru ceilalți.”

Sarcini (teme pentru acasă):

1. Amintiți-vă de toți cei pe care v-ați supărat, în ultima vreme, străduiți-vă să
renunțați la supărări și să simțiți o unitate interioară cu toți. Dacă nu-i puteți ierta, le
puteți oferi un cadou sau puteți să le faceți un compliment.
2. Amintiți-vă persoana care v-a făcut ceva dureros sau neplăcut, străduiți-vă să
simțiți un sentiment de căldură și compasiune față de aceasta, puneți-vă în locul său.
Amintiți-vă că Dumnezeu există în fiecare dintre noi și nicio situație nu este
întâmplătoare.
3. Amintiți-vă 2-3 situații dificile, importante, din viață, când ați fost jignit, trădat,
când ați trăit o durere sufletească puternică și parcurgeți-le în așa fel încât umanul să
dispară treptat, iar divinul să rămână.
Practica online de grup recomandată pentru această temă este „Eliberarea din
sclavia interioară”

Intelegerea regretului si a iertarii este un inceput estential, primul pas important, o

etapa cruciala, inainte ca omul sa inceapa sa se schimbe. Prin ce se deosebeste, de
exemplu, regretul de cainta? De ce este necesar sa ierti si ce legatura are regretul cu
iertarea?
A existat, dintotdeauna, opinia ca pacatul este o fapta. Daca ai jefuit, ai furat, ai
inselat – ai savarsit un pacat. Foarte corect! Dar un pacat este un proces, ca oricare
altul (pacatul este un proces cu faze ascendente sau descendente) si este compus din
diferite etape. Daca luptam cu pacatul in stadiile incipiente, il invingem. Cu cat se
dezvolta mai mult, capata maturitate, putere sau inertie, cu atat este mai greu de
invins. De aceea este foarte important sa intelegem ca infaptuirea pacatului incepe
de la sentimentele noastre. Mai intai, gandim, simtim si apoi facem. De aceea,
Hristos a spus ca pacatul incepe din interior, nu din exterior. Adica, pacatul incepe in
sufletul nostru si este foarte important sa intelegem acest lucru. Daca avem grija de
sentimentele noastre, daca ne stapanim emotiile agresive, invidioase, daca ne
stapanim zgarcenia, lasitatea, supararile, facand toate acestea, incepem sa ne
schimbam caracterul, sa-l imbunatatim.
Iar regretul are legatura cu schimbarea atitudinii fata de propria fapta. De ex.: Eu nu
am procedat corect si ma chinuie parerea de rau. Imi pare rau, ma doare si nu vreau
sa mai procedez asa. Cu alte cuvinte, parerea de rau reprezinta disponibilitatea de a-
mi schimba comportamentul. Dar regretul nu trebuie sa se transforme in umilire de
sine si autodistrugere. Eu trebuie sa orientez energia regretului spre mine, dar nu ca
sa ma supar pe mine, ci ca sa o folosesc pentru propria dezvoltare. Energia regretului
este energia care duce la schimbarea comportamentului meu. Imi amintesc, odata
eram internat in spital, un barbat s-a apropiat de mine si m-a intrebat:
„Dumnevoastra sunteti Lazarev?” Eu i-am spus: „Pai, da...” „Spuneti-mi cum sa
traiesc, cum trebuie sa traiasca un om? Am citit multe carti. Imi puteti spune intr-o
fraza?” Eu i-am spus: „Pai, cum sa traiesti? Cu credinta, iubire si blandete” El a spus:
„Am imprumutat cuiva niste bani si acea persoana nu mi-a dat datoria. Nu pot sa ma
supar pe acel om?” Eu i-am spus: „Fireste, nu este de dorit sa va suparati. Cu cat il
considerati mai vinovat, cu atat va va creste supararea. Iar supararea, in plan subtil,
inseamna distrugerea celuilalt si veti capata doar probleme cu sanatatea. Cu cat
credeti mai mult ca dumnevoastra sunteti cauza cu atat veti avea mai putina
agresivitate fata de ceilalti.” El a spus: „Dar pot sa ma supar pe mine?” Eu am spus:
„Dumneavoastra nu sunteti vinovat. Retineti pentru toata viata: nu sunteti vinovat
pentru greselile dumneavoastra, de vina sunt caracterul dumneavoastra, educatia
gresita, dezvoltarea insuficienta a dumneavoastra. Asupra acestor aspecte trebuie sa
lucrati. Dar „eul” dumneavoastra autentic este Divin, este pur”. De aceea, cu cat veti
intelege mai bine ca adevarata cauza a problemelor se afla in interiorul
dumneavoastra, cu atat veti beneficia de un impuls mai puternic pentru a va
dezvolta, pentru a invata sa-i educati pe ceilalti, pentru a controla situatia, pentru a
prevedea evenimentele, pentru a le anticipa, pentru a va comporta corect, pentru a
va educa pe dumneavoastra insiva. Si atunci, in loc de suparari, va aparea o
multitudine de posibilitati pe care le puteti folosi. Supararea este o forma primitiva
de aparare. Educatia, conducerea, prevederea sunt forme mai avansate de aparare.
Treceti la acestea! Regretul inseamna recunoasterea faptului ca ma comport gresit,
imperfect. Trebuie sa ajung la niveluri mai inalte!
Ce inseamna iertarea? In Vede se spune ca religia a aparut odata cu ideea de
sacrificiu. Religie – vine de la cuvantul religare care inseamna legatura cu
Dumnezeu – ne uneste cu Cel de Sus. Si unitatea cu Cel de Sus – contactul cu El –
este la fel ca legatura dintre celula si organismul din care face parte, ne ofera
posibilitatea de a primi cea mai inalta energie si iubire, care ne vor permite sa
supravietuim atat noi, cat si urmasii nostri. Legatura subconstienta cu Dumnezeu
este o conditie a supravietuirii oricarei fiinte vii. Si este foarte important sa
intelegem ca Cel de Sus conduce totul. Noi avem propria vointa, dar, in planul subtil,
totul este supus voii Divine. Si sa spunem, de exemplu, ca s-a intamplat ceva: am fost
jefuit, am pierdut ceva, atunci apare ura, supararea ca dorinta de a ma apara. Insa,
trebuie sa inteleg ca daca am pierdut ceva, este un semn al imperfectiunii mele, este
un semnal de sus ca trebuie sa ma dezvolt. Ceea ce inseamna ca trebuie sa accept
voia Divina si sa-mi orientez energia catre creatie, nu catre distrugere. Din acest
motiv, capacitatea de a ierta este abilitatea de a pastra iubirea. Capacitatea de a ierta
este abilitatea de a face un sacrificiu. Fara un sacrificiu... Pentru a ma adresa lui
Dumnezeu, eu trebuie sa ma indepartez de uman. Dar cum sa ma indepartez? De
exemplu: cand omul tine post, se infometeaza, se abtine de la sex, se detaseaza, astfel
face un sacrificiu. Nu-mi satisfac placerile, renunt la acestea de dragul iubirii fata de
Dumnezeu. „Eu fac un sacrificiu pentru ca iubirea fata de Dumnezeu sa creasca” –
un astfel de sacrificiu il transforma pe om, il uneste cu Cel de Sus si duce la
dezvoltarea sufletului sau. De aceea cand facem un sacrificiu pentru cineva, ajutam
pe cineva, trebuie sa intelegem ca facem lucrul acesta este de dragul Celui de Sus, de
dragul iubirii. Iertarea este tot un sacrificiu si atunci cand iert pe cineva, iert de
dragul iubirii. Dar nici nu putem spune, de ex: „Eu l-am iertat pentru ca Cel de Sus
conduce totul si eu nu trebuie sa fac nimic.” Orice neplacere este un impuls spre
dezvoltare! Daca cineva m-a jignit candva, in anumite cazuri, inseamna ca eu am
permis sa fiu jignit. Inseamna ca nu trebuie sa ma infurii pe el, ci sa caut variante de
comportament ca sa nu mai fiu jignit. Daca am fost inselat trebuie sa fiu mai
prevazator, ca sa pot anticipa aceasta situatie. Daca m-a suparat o persoana
apropiata, fara niciun motiv aparent, sunt intr-o situatie care nu putea fi anticipata,
pot spune: cu cat exista mai putina logica umana, cu atat exista mai multa logica
Divina. Si prin aceasta durere venita din partea unei persoane apropiate, probabil,
sunt indepartat de atasamentul fata de aceasta. Pentru ca cel mai puternic atasament
nu este fata de bani, de bunurile materiale si nici macar fata de bunurile spirituale, ci
cel mai puternic atasament este cel fata de persoana iubita. Din acest motiv, Hristos
a spus: „Dusmanii omului sunt casnicii lui”.
Asadar, iertarea si regretul genereaza disponibilitatea de a-ti sacrifica atasamentele,
disponibilitatea de a te indeparta de uman, de a-ti schimba comportamentul,
sentimentele, gandurile, si de a-ti intensifica legatura cu Cel de Sus, pe aceasta cale.
Vreau sa subliniez inca o data. La exterior, noi putem fi atei sau credinciosi, dar in
interior, noi suntem credinciosi neconditionat. In momentul in care omul renunta la
iubire, va avea, inevitabil probleme. Dumnezeu este iubire si noi il cunoastem pe Cel
de Sus prin iubire. De aceea, cu cat noi ne orientam mai clar catre iubire, cu atat
prosperam mai mult. De exemplu, daca cugetam profund, atat poruncile lui Moise,
cat si cele ale lui Hristos vorbesc despre pastrarea iubirii. Acestea sunt instructiuni
pentru pastrarea iubirii: nu invidia, nu te zgarci, nu fi desfranat, nu fura. Cu alte
cuvinte: creeaza tu insuti! Iar pentru a crea, trebuie sa te dezvolti, sa te schimbi. Si
pentru asta ai nevoie de iubire. De aceea, la cel care respecta poruncile, apare nevoia
de iubire si el incepe sa prospere. Iar acela care vrea ceva pentru el, fara sa depuna
efort, isi intrerupe conexiunea cu Cel de Sus. Nevoia sa principala este de a lua ceva
de la cineva. Si el sa prospere, la nivel exterior – de ex, pot sa-i creasca veniturile –
dar sufletul sau va incepe sa regreseze. De aceea, Hristos a si spus: „Fiindca mai
lesne este sa treaca o camila prin deschizatura acului, decat sa intre cel bogat in
Imaparatia lui Dumnezeu”. Un om bogat se obisnuieste sa gandeasca prin aspecte
materiale, sa el promoveze, sa le dezvolte si uita ca sufletul este mai important decat
orice fel de bunuri, atat materiale, cat si spirituale. Prin urmare, cu cat un om este
mai pregatit sa ierte, sa aiba remuscari, cu atat el isi ajuta sufletul sa se purifice mai
mult si sa se apropie de Cel de Sus, sa simta conexiunea cu Cel de Sus. Toate acestea
ii vor aduce si fericire s beneficii, nu doar sanatate si bunastare, ci cea mai mare
fericire. Este de dorit sa nu uitam acest lucru!