contract 5/2005

Indrumar de proiectare şi execuţie a reţelelor de medie tensiune

cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă.
Instalaţii de legare la pământ 1 E – Ip 35/2- 92 revizuit

CUPRINS

MEMORIU DE PREZENTARE

INDRUMARUL DE PROTECŢIE ŞI EXECUŢIE

2
 contract 5/2005

Indrumar de proiectare şi execuţie a reţelelor de medie tensiune

cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă.
Instalaţii de legare la pământ 1 E – Ip 35/2- 92 revizuit

MEMORIU DE PREZENTARE

Revizuirea îndrumarului 1E – Ip 35/2- 92 a fost solicitată de către SC ELECTRICA SA –

Direcţia Resurse Umane în calitate de beneficiar al lucrării, având la bază fişa de justificare
întocmită de către SC ELECTRICA SA. DRU - Serviciul Securitatea şi Medicina Muncii,
aprobată de conducerea SC ELECTRICA SA, pentru introducerea în planul din 2005.
Revizuirea îndrumarului 1E – Ip 35/2- 92 are la bază cerinţele următoarelor documente:

a) Contractul nr. 5/2005 dintre SIER Bucureşti în calitate de elaborator şi

SC ELECTRICA SA DRU- SSMM, PSI în calitate de beneficiar;

b) Tema de conţinut care face parte integrantă din Contractul nr. 5/2005
menţionat mai sus;

c) Îndrumarul de proiectare şi de execuţie a reţelelor de medie tensiune cu

neutrul legat la pământ prin rezistenţă 1E – Ip 35/1- 90 revizuit în anul 2004;

d) Legislaţia tehnică (inclusiv Îndrumarul menţionat în pct. c) cu care îndrumarul

care face obiectul lucrării de faţă (1E – Ip 35/2) trebuie să fie în deplină
concordanţă.

Revizuirea îndrumarului 1E – Ip 35/2 meţionat la pct.c) de mai sus, elaborată în anul 2004
şi care a fost avizată favorabil de către CTS a SC ELECTRICA SA întrunită în data de 23.02.2005,
aviz aprobat de preşedintele CTS.
Îndreptarul de proiectare pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de legare la pământ
din reţelele de medie tensiune cu neutul legat la pământ prin rezistenţă, indicativul 1E– Ip35/2- 92,
a mai avut două ediţii şi anume 1E – Ip 35/2 din 1986 şi 1E – Ip 35/2 din 1990. Cele trei ediţii din
1986, 1990 şi 1992, au fost elaborate concomitent cu desfăşurarea unor studii şi cercetări pentru
optimizarea soluţiilor de dimensionare şi realizarea instalaţiilor de legare la pământ din reţelele cu
neutrul legat la pământ prin rezistori Rn (schema T2 T). Timpul relativ foarte scurt pentru publicarea
celor 3 ediţii menţionate s-a datorat necesităţii generalizării imediate a implementărilor, pe măsură
ce, pe baza rezultatelor obţinute din studiile şi cercetările efectuate, se stabileau nou soluţii.

3
 Cele 3 ediţii s-au elaborat în procesul de trecere eşalonată la tratarea neutrului cu rezistor
Rn în cazul reţelelor de medie tensiune care au în schema normală curenţi capacitivi mai mari de
100 A.
În noul îndrumar de proiectare şi execuţie 1E – Ip 35/2- 92 revizuit urmează să se ţin
seama de noile prevederi din legislaţia tehnică în vigoare din ţară şi străinătate privind modul de
tratare a neutrului reţelei de medie tensiune. De asemenea se vor respecta prevederile din noul
normativ NTE 001/03/00 şi noile standarde STAS 12604/4 – 89 şi STAS 12604/5 – 90 revizuite în
2004 şi în curs de definitivare în anul 2005 (pentru aprobarea în cadrul CTS a SC ELECTRICA
SA) şi 2006 pentru înaintare la ASRO în vederea publicării.
Prin elaborare noului îndrumar 1E – Ip 35/2 revizuit se are în vedere rezolvarea celor mai
importante probleme de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă în reţelele de m.t
în schema T2T prin optimizarea soluţiilor de dimensionare şi de realizare a instalaţiilor de legare la
pământ din aceste reţele (posturi de transformare, staţii şi puncte de alimentare, stâlpi LEA cu sau
fără aparataj) pentru toate situaţiile în care se funcţionază în schema T2T, inclusiv în cazul
funcţionării cu rezistori comutabili Rnc.
De la publicarea ultimei ediţii a îndreptarului au intrat în practica unor unităţi din cadrul
SC ELECTRICA SA folosirea noilor sisteme de tratare a neutrului reţelei de m.t în regim de avarie
(cum sunt: BC Rnc şi Rn + IS, cu sisteme specifice de protecţie prin relee şi de automatizare).
A fost necesar să se modifice şi să se completeze prescripţiile din îndreptarul 1E – Ip 35/2
ţinând seama de aceste realităţi.
În cursul anului 2004 s-a revizuit îndreptarul 1E – Ip 35/1-90 care tratează protecţiile prin
relee şi automatizările necesare pentru obţinerea unor declanşări rapide, selective şi sigure a
sectorului cu punere la pământ, ceea ce a impus desigur revizuirea şi a îndreptarului 1E – Ip 35/2
privind demisionarea şi realizarea instalaţiilor de legare la pământ conform celor arătate mai sus.
Lucrarea va avea aplicare imediată şi de lungă durată în toate reţelele care în regim
normal de funcţionare s-au în regimuri de avarie (pe perioada defectelor cu punere la pământ),
precum şi în regimuri de abatere de la schema normală când se funcţionează în schema T2T (cu
neutrul legat la pământ prin rezistori Rn sau Rnc).
Prin aplicarea îndreptarului 1E – Ip 35/2-92 revizuit se vor obţine reduceri ale costurilor de
investiţii (volume de lucru şi de materiale) şi de exploatare pentru instalaţiile de legare la pământ,
prin optimizarea soluţiilor ţinând seama de nivelul de asigurare a declanşărilor în caz de defect prin
protecţiile şi automatizările prevăzute. De asemenea se va obţine o creştere a eficienţei protecţiilor
împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă prin optimizarea soluţiilor de realizare şi de
exploatare, ţinând seama de condiţiile specifice regimurilor de funcţionare a reţelei.
În noul îndrumar de proiectare şi a reţelelor de medie tensiune cu neutrul legat la pământ
prin rezistenţă au fost cuprinse prevederi noi precum şi prevederi modificate privind dimensionarea
şi realizarea instalaţiilor de legare la pământ ţinând seama de următoarele:

4
 - criteriile de stabilre a modului de tratare a neutrului respectiv de stabilire a domeniului
de aplicare a modului de tratare a neutrului prin rezistor Rn- schema T2T;

- tratarea neutrului cu rezistori Rn şi cu întreruptoare şunt;

- tratarea neutrului cu bobină de compensare BC şi comutare automată temporizată a

rezistorului Rnc (rezistor comutabil) în cazul unei puneri la pământ în vederea identificării
şi declanşării rapide a sectorului defect;

- protecţiile prin relee şi automatizările în staţiile de m.t.

În cazul reţelelor cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă Rn de limitare a curentului

de punere la pământ (reţele în schema T2T) se obţine deconectarea rapidă a defectului cu punere
la pământ şi se determină niveluri de izolaţie mai coborâte decât în cazul soluţiilor de tratare a
neutrului cu bobine de compensare, din următoarele considerente specifice tratării prin rezistenţă
Rn:
- se elimină rapid defectele, prin utilizarea unor protecţii de curent automate, simple şi
sigure, astfel încât reţeaua nu este solicitată practic de lungă durată la tensiuni de
valori mari (tensiunea între faze pentru izolaţia fazelor şi tensiunea de fază pentru
neutru);

- supratensiunile tranzitorii au valori mai mici şi sunt amortizate rapid şi eficace;

- în cazul reţelelor existente dimensionate la tensiunea între faze a reţelei, izolaţia va fi

solicitată la valori de tensiuni mai reduse decât în cazul reţelelor în schema IT;

- continuitatea în alimentare a consumatorilor poate fi foarte bună şi suficientă pentru

marea majoritate a instalaţiilor, prin faptul că defectul este eliminat rapid, iar
supratensiunile au valori mai mici şi sunt amortizate rapid; astfel creşte durata de viaţă
a echipamentelor şi instalaţiilor, şi creşte durata de timp între două defecte, astfel încât
continuitatea în funcţionare în ansamblu a reţelei este satisfăcătoare.

Deoarece elementul avariat trebuie oricum reparat sau înlocuit şi consumatorii respectivi
vor fi deconectaţi, problema continuităţii în alimentare apare stringentă numai în cazul în care, în
momentul producerii defectului, prin deconectare se poate periclita securitatea personalului sau se
pot distruge echipamente foarte scumpe sau pierderi de producţie sunt foarte mari. După luarea
unor măsuri pentru preîntâmpinarea efectelor nedorite, consumatorii respectivi pot fi deconectaţi.
În astfel de situaţii, când trebuie asigurată continuitatea în alimentare a consumatorilor
într-un anumit moment sau pentru luarea anumitor măsuri de protecţie, se poate prevedea o
rezervare corespunzătoare a alimentării şi a echipamentelor necesare, precum şi o automatică
corespunzătoare (tip AAR) pentru a se trece în orice moment pe soluţia de rezervă. În astfel de
situaţii creşte corespunzător şi siguranţa în funcţionare a instalaţiilor.

5
 Avantajele sistemului de tratare a neutrului prin rezistor Rn, respectiv a funcţionării
reţelei în schema T2T sunt următoarele:

- posibilitatea realizării unor protecţii selective rapide şi eliminarea rapidă a defectului;

- reducerea valorilor şi amortizarea rapidă a supratensiunilor tranzitorii de comutaţie

specifice reţelelor cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de stingere sau reactanţă de
limitare, ceea ce reduce probabilitatea transformării defectelor monofazate în defecte
polifazate;

- prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor prin reducerea îmbătrânirii izolaţiei

acestora ca urmare a reducerii valorii supratensiunilor şi tensiunilor stabilizate (datorită
prezenţei rezistenţei) şi a reducerii duratei de acţionare a acestor tensiuni asupra
izolaţiilor (eliminarea defectului prin protecţii într-un timp foarte scurt);

- eliminarea supra teniunilor temporare pe armonica fundamentală sau pe armonicile

superioare specifice reţelelor cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de stingere şi
reactanţă de limitare (supratensiuni de rezonanţă sau ferorezonanţă);

- reducerea probabilităţii apariţiei dublelor puneri la pământ şi deci reducerea

probabilităţilor distrugerii întreruptoarelor;

- valoarea rezistenţei de limitare este independentă de schema reţelei la un moment dat,

putându-se extinde reţeaua eliminându-se astfel dezavantajul unui reglaj permanent
(automat sau manual) ca în cazul tratării neutrului prin bobină de stingere;

- cheltuielile de exploatare scad foarte mult, deoarece avariile nu se extind şi la alte

elemente ale reţelei, reducându-se substanţial numărul scurtcircuitelor bifazate şi
trifazate;

- în numeroase cazuri, adaptaterea schemei T2 T are un preţul mai redus decât

realizarea schemei cu bobine de stingere (de compensare).

Dezavantajele soluţiei de tratare a neutrului prin rezistor Rn sunt:

- necesitatea unei rezervări în staţia de alimentare a consumatorilor importanţi care nu

permit întreruperea în alimentarea lor;

- numărul relativ mare de declanşări în cazul reţelelor aeriene ca urmare a defectelor

pasagere (trecătoare) specifice acestor reţele. Acest dezavantaj poate fi eliminat dacă
sunt puse la punct metode de selectare a defectelor pasagere (trecătoare);

- nu se asigură continuitatea în alimentare a consumatorilor cu probleme specifice

racordaţi la linia cu defect.

Faţă de cele arătate mai sus se pot contura în esenţă următoarele avantaje a tratării
neutrului reţelei cu rezistor Rn de limitare a curentului de punere la pământ (reţeaua în schema
T2T), în comparaţie cu tratarea neutrului reţelei cu bobine de compensare BC:

a. posibilitatea realizării unor protecţii selective, rapide şi sigure de declanşare a

circuitului de defect;

b. reducerea supratensiunilor, ceea ce reduce accentuat probabilitatea transformării

defectelor monofazate în defecte polifazate;

6
 c. reducerea accentuată a îmbătrânirii izolaţiei echipamentelor (cabluri, celule, etc.) ca
urmare a reducerii supratensiunilor în caz de defect cu punere la pământ; se reduce mult
probabilitatea unor puneri duble la pământ (până la eliminarea lor în totalitate), ceea ce
înseamnă reducerea probabilităţii de distrugere a echipamentelor inclusiv a
întreruptoarelor;

d. reducerea accentuată a cheltuielilor de exploatare în special datorită eliminării

posibilităţilor de extindere a unui defect la alte elemente ale reţelei;
e. costuri de investiţii mai mici decât în cazul tratării neutrului cu bobine de stingere, în
special în cazul reţelelor cu linii în cabluri LES.

Condiţiile de funcţionare în schema T2T, în principal sunt următoarele:

- pregătirea reţelei pentru această schemă; se au în vedere în special instalaţiile de

legare la pământ;

- în staţia de alimentare se prevăd protecţiile specifice cum sunt:

PHCL - protecţia homopolară de curent pe fiecare linie racordată pe barele staţiei;

PHCN - protecţia homopolară de curent pe neutru (circuitul rezistorului R n) care
constituie o protecţie de rezervă pe întreruptorul sursei (transformatorului) de
alimentare;
PPRL - protecţie împotriva defectelor rezistive pe linie;
PPRN - protecţie împotriva defectelor rezistiv pe neutru; protecţie de rezervă pe
întreruptorul sursei;
PDLH - protecţie diferenţială longitudinală homopolară; pe întreruptorul sursei;
PHT - protecţie homopolară de tensiune temporizată pe bare cu acţionare pentru
declanşarea sursei de alimentare în situaţii determinate;
PMB - protecţie de masă a barelor (protecţie de curent rapidă) opţional,
respectiv dacă sunt condiţiile necesare pentru prevederile acestei protecţii
(izolarea celulelor de linii).

Variantele constructive ale circuitelor primare sunt următoarele:

Varianta I-a TSP + Rn; în acest caz transformatorul de servicii proprii trebuie să fie
corespunzător curentului Inr al rezistorului Rn (300, 600 sau 1000 A în funcţie de curentul capacitiv
Ict al reţelei, condiţia fiind Inr  2Ict).

Varianta a II-a BPN + Rn, grup montat pe racordul dintre sursa de alimentare
(transformator), după întreruptorul acesteia şi bara respectivă.
Varianta I-a TSP + Rn are ca domeniu de aplicare în deosebi cazul staţiei cu un singur
transformator de alimentare şi un singur transformator de servicii proprii TSP racordat pe bara la
care se racordează sursa (transformatorul) de alimentare.
Varianta a II-a BPN + R n are ca domeniu de aplicare cazul staţiei cu două
transformatoare de alimentare, două bare şi două transformatoare de servicii proprii TSP racordate
pe bare diferite.
În acest caz, tehnic şi economic, nu se justifică aplicarea variantei I-a (TSP + Rn) din
următoarele considerente:

a. în schema de funcţionare cu un singur transformator şi cu cuplă închisă între cele două

bare, sunt în funcţiune ambele transformatoare de servicii proprii TSP1 şi TSP2, ceea ce
înseamnă, în cazul unei puneri la pământ în reţea, că valoarea curentului Ip efectiv are o
valoare dublă 2Inr, cele două rezistoare Rn1 şi Rn2 funcţionând în paralel; toate instalaţiile
de legare la pământ şi toate protecţiile sunt realizate însă pentru I p  Inr;

b. în cazul în care s-ar alege varianta I-a este necesar în afară de procurarea unor TSP
speciale să se prevadă şi automatizări şi blocaje speciale, astfel încât la funcţionarea cu

7
 un singur transformator de alimentare (110 kV / m.t.) trebuie să fie în funcţiune un singur
TSP + Rn respectiv un singur rezistor Rn pentru a se îndeplini condiţia Ip  Inr (a se vedea
pct.a) de mai sus). În cele mai numeroase cazuri este însă necesar ca şi în cazul
funcţionării cu un singur transformator de alimentare să funcţioneze ambele
transformatoare de servicii proprii TSP1 şi TSP2. În acest caz ar fi necesar ca
automatizarea prevăzută să deconecteze rapid unul dintre rezistoare.

c. ţinând seama de cele arătate mai sus la pct. a) şi b) aplicarea variantei I-a în cazul
unei staţii de alimentare cu două transformatoare ar conduce la cheltuieli de investiţii
apreciabile mai mari decât în cazul aplicării variantei a II-a cu BPN + Rn;

d. în cazul staţiilor cu două transformatoare de alimentare, aplicarea variantei a II-a cu

BPN + Rn înseamnă o exploatare mult mai bună, mai puţin costisitoare, şi cu mult mai
reduse probabilităţi de erori de manevră şi/sau de supraveghere; schemele bloc BPN +
Rn prezintă avantaje de exploatare deosebite în comparaţie cu schemele combinate TSP
+ Rn, în conformitate cu cele arătate mai sus.

În cazul reţelelor aeriene şi a unor reţele mixte (LEA + LES), tratarea neutrului reţelei prin
rezistenţă (schema T2T) în regimul normal de funcţionare se impune cu dificultate datorită numărului
mare de deconectări de scurtă durată în alimentarea consumatorilor ca urmare a acţionării instalaţiilor
de tip RAR pentru eliminarea defectelor trecătoare specifice acestor reţele. Protecţia prin relee,
utilizată pentru deconectarea de la reţea a elementului cu defect în cazul tratării neutrului acesteia prin
rezistenţă, acţionează chiar dacă defectul este trecător (de exemplu chiar şi în cazul funcţionării unui
descărcător cu coarne).
Găsirea unei metode de eliminare a defectelor trecătoare (care reprezintă peste 70 % din
totalul defectelor), fără întreruperea alimentării consumatorilor prin blocarea protecţiilor de
deconectare a defectelor în astfel de cazuri, ar face ca soluţia de tratare a neutrului prin rezistenţă
să fie atractivă şi de actualitate, aplicabilă fără reţineri şi în cazul reţelelor aeriene de medie
tensiune. O astfel de metodă o poate constitui utilizarea unui "întreruptor şunt" pentru eliminarea
defectelor monofazate trecătoare în cazul reţelelor electrice de m.t. cu neutru tratat prin rezistenţă.
Soluţia tehnică, cu "întreruptor de şuntare", aplicabilă în cazul reţelelor electrice aeriene de
medie tensiune cu neutrul tratat prin rezistenţă schema T2T, îmbunătăţeşte performanţele tratării
neutrului prin rezistenţă, în condiţii tehnice şi economice avantajoase; a se vedea NTE 001/03/00.
Principiul soluţiei constă în “şuntarea” defectului monofazat produs în reţea prin închiderea
fără temporizare a unui “întreruptor şunt” (montat în staţia 110 kV/m.t. pe barele staţiei de m.t.) pe
faza afectată de defectul monofazat. Această şuntare are menirea de a reduce, curentul de punere la
pământ sub reglajul protecţiei homopolare de curent de pe linie PHCL realizându-se autostingerea
arcului fără ca “şuntarea” să producă o întrerupere în alimentarea consumatorului.
În Fig.1 se prezintă o schemă de principiu în care fiecare fază a reţelei de m.t. poate fi
conectată la pământ printr-un întreruptor cu acţionare independentă pe fiecare fază (întreruptor de
şuntare – IŞ).
Să presupunem că un defect trecător (pasager) la pământ afectează faza 1 a reţelei în
punctul Y al unei LEA (de exemplu la stâlpul S). Soluţia tehnică de eliminare a defectului trecător
constă în autostingerea arcului de defect din punctul Y şuntând defectul prin închiderea fără

8
temporizare a polului P1 al "întreruptorului de şuntare" IŞ pentru un interval de timp "t" dat, urmat
de deschiderea polului P1 după scurgerea acestui timp "t". Procedând astfel se reduce la o
valoare foarte mică tensiunea între punctul Y şi pământ. Dacă valoarea acestei tensiuni este
inferioară tensiunii care permite reamorsarea arcului, atunci stingerea arcului este realizată la
trecerea prin zero a curentului de defect şi astfel defectul trecător a fost eliminat.
Deschiderea polului P1 al întreruptorului IŞ nu trebuie să se facă decât după deionizarea
traseului arcului (circa 0,1 pentru o reţea de 20 kV) pentru a se evita o reamorsare a acestuia.
Această condiţie impune o durată minimă de şuntare (în general t > 0,2 s).

MT S
IL
3
N
2
X is Y is
1

P1 P2 P3
R0
IS
irez

iR ik Rdef

IS - Întreruptor de şuntare; is - Curentul de sarcină;

IL - Întreruptor de linie; iR - Curentul prin neutrul reţelei;
R0 - Rezistenţă pe neutrul reţelei; Rdef - Rezistenţă de defect;
Rdef - Rezistenţă de defect; S - Stâlp al liniei;
ik - Curentul prin întreruptorul X - Punctul de montare
de şuntare; întreruptor de şuntare;
irez - Curentul rezidual de defect; Y - Punctul de defect.

Fig.1 - Schema de principiu de funcţionare a soluţiei “întreruptor de şuntare” .

În cazul în care defectul a fost pasager (trecător), funcţionarea reţelei revine la normal
după deschiderea polului P1. Dacă în intervalul de timp "t" defectul nu a fost eliminat, el este un
defect permanent, care va fi selectat şi deconectat prin funcţionarea protecţiilor convenţionale de
pe LEA, pe durata acţionării lor blocându-se repetarea şuntării. Se are în vedere astfel la
selectarea şi eliminarea a peste 70 % din defectele monofazate, ca şi în cazul RAR, dar, prin
utilizarea acestei soluţii, fără deconectarea consumatorilor.
Reţelele electrice de distribuţie de medie tensiune fiind în general de tip radial, şuntarea
arcului trebuie să se realizeze în staţia de m.t. "Întreruptorul şunt" se racordează la barele staţiei
de alimentare a reţelei de m.t. deoarece defectul se poate produce pe oricare plecare din staţia de
m.t. şi barele de m.t. sunt singurele elemente comune tuturor acestor plecări.

9
 În cazul reţelei reale trifazate este necesar a se preîntâmpina funcţionarea IŞ în cazurile
în care defectul la pământ este polifazat, iar comanda de şuntare trebuie emisă numai pentru faza
afectată de un defect monofazat. Din această cauză, principalele condiţii care se impun în aplicarea
acestei soluţii sunt:

- Instalarea pe barele de m.t. ale staţiei a unor întreruptoare cu acţionare monofazată, care
să asigure posibilitatea de comandă de închidere la pământ numai a fazei pe care s-a
produs punerea la pământ.

- Asigurarea selectării fazei pe care trebuie să închidă întreruptorul şunt, adică a fazei pe
care s-a produs defectul şi blocarea comenzii de închidere a unei faze de întreruptor,
dacă acesta este deja închis pe altă fază.

- Asigurarea blocării acţionării repetate a întreruptorului şunt, dacă după prima

acţionare a întreruptorului, defectul la pământ nu a fost eliminat.

- Posibilitatea de deconectare prin “întreruptorul şunt” a unor curenţi de scurtcircuit în cazul

apariţiei unei puneri duble la pământ, dacă pe durata închiderii unei faze a întreruptorului
şunt, se mai produce un alt defect la pământ pe o altă fază, respectiv declanşarea
imediată a fazei care a realizat şuntarea.

- Blocarea comenzii de închidere simultană a mai mult decât a unei faze la pământ;
- Asigurarea deconectării imediate a fazei întreruptorului care a închis pe altă fază decât
aceea pe care s-a produs defectul monofazat.

Pentru implementarea acestei soluţii este realizat un bloc automat de selectare a fazei cu
defect şi de comandă a întreruptorului şunt (BSFCIS).
Prin aplicarea soluţiei “întreruptor de şuntare” în cazul reţelelor electrice de m.t. aeriene
sau mixte se păstrează toate avantajele şi facilităţile tratării neutrului prin rezistenţă. Eliminarea
defectelor trecătoare cu ajutorul soluţiei “întreruptor de şuntare” are marele avantaj că nu se
comandă deconectarea LEA de m.t. cu defect trecător. Tensiunea pe faza afectată de defect este
perturbată, dar tensiunile între faze rămân practic neschimbate şi deci consumatorii nu simt defectul şi
nici acţionarea “întreruptorului şunt”. Prin faptul că eliminarea defectelor trecătoare nu se face prin
deconectarea lor, ci prin şuntarea arcului, se reduce în mod substanţial numărul de întreruperi ale
consumatorilor. Întreruperea alimentării cu energie electrică se produce numai pentru acei
consumatori care sunt racordaţi la linii cu defect permanent, (dacă nu este prevăzută o alimentare de
rezervă).
Deoarece şuntarea nu conduce la perturbarea alimentării normale a consumatorilor,
durata şuntării, necesară stingerii arcului şi deionizării canalului de arc, poate fi considerabil mai
mare decât prima pauză de RAR, aceasta putându-se mări până la limita de stabilitate termică
impusă de rezistorul montat pe neutrul reţelei (circa 5 s), crescând astfel probabilitatea de
deionizare a mediului de arc şi stingerea acestuia şi astfel pot fi depăşite performanţele actuale ale
RAR de eliminare a defectelor monofazate trecătoare.

10
 Şuntarea defectului de pe linie se comandă fără temporizare şi se realizează efectiv după
un timp egal cu timpul propriu al blocului de comandă şi al întreruptorului şunt - circa 0,1 - 0,15 s.
Soluţia nu impune schimbarea descărcătoarelor cu coarne cu descărcătoare cu
rezistenţă variabilă, deoarece, prin anclanşarea “întreruptorului şunt” nu se produce
întreruperea consumatorilor în cazul amorsării descărcătoarelor cu coarne.
Se subliniază în mod deosebit faptul, că utilizarea soluţiei “întreruptor de şuntare” nu
implică nici un fel de risc suplimentar în funcţionarea reţelei deoarece, oricare ar fi mecanismul de
defecte, şi anume:

- dacă întreruptoarele monofazate ar refuza acţionarea (şuntarea), reţeaua se va

comporta ca şi înaintea instalării acestuia;

- dacă întreruptorul ar funcţiona intempestiv (adică ar închide o fază la pământ în lipsa

unui defect) s-ar produce un curent de defect, care se închide prin conductoarele de legare
la pământ ale staţiei, mai mic sau cel mult egal cu I nr, fiind de acelaşi ordin de mărime cu
curenţii de sarcină;

- dacă întreruptoarele ar funcţiona, la închidere pe altă fază decât pe aceea pe care s-a
produs defectul, s-ar produce un curent maxim egal cu curentul de scurtcircuit la dublă
punere la pământ, pentru care caz, s-ar comanda, prin protecţia prevăzută, o declanşare
imediată (fără temporizare) a fazei puse la pământ.

Se menţionează că funcţionarea relativ frecventă la închidere a întreruptorului IŞ, pe un

curent inferior celui nominal, nu prezintă dificultăţi deoarece întrerupătoarele şi dispozitivele lor de
acţionare sunt dimensionate în consecinţă. Trebuie încă avut în vedere şi faptul că în cazul
întreruptorului de şuntare acţionează numai o fază în cazul unui defect monofazat şi deci numărul
de acţionări pentru fiecare fază a acestui întreruptor este în medie de numai 1/3 din numărul total
de defecte monofazate.
Soluţia "întreruptor de şuntare" realizează aceleaşi funcţii ca şi soluţia BC II R nc cu
eliminarea defectelor trecătoare fără întreruperea alimentării consumatorilor, selectarea rapidă şi
sigură şi deconectarea defectelor monofazate permanente, având însă următoarele avantaje:

- este mai ieftină atât ca investiţie iniţială cât şi ca cheltuieli de exploatare şi întreţinere;

- este mai simplă atât pentru circuitele primare cât şi pentru circuitele secundare,
protecţii şi automatizări;

- păstrează toate avantajele şi facilităţile tratării neutrului prin rezistenţă dintre acestea se
menţionează:

 nivelul cel mai scăzut de supratensiuni, şi deci cele mai reduse solicitări la
supratensiuni a izolaţiilor echipamentelor;
 selectarea şi eliminarea rapidă a defectelor permanente, şi deci reducerea
duratei de solicitare a izolaţiilor şi a pericolului datorat tensiunilor de atingere
şi de pas;
 probabilitate mult mai redusă de apariţie a defectelor polifazate (bifazate) în
puncte diferite ale reţelei, practic eliminându-se pericolul prezentat de
defectele duble;

11
  posibilităţi mai bune de eliminare a defectelor rezistive prin posibilitatea de
reducere a curentului de reglaj care comandă şuntarea defectelor (deoarece
aceasta nu determină întreruperi la consumatori);

- solicitare mult mai redusă a descărcătoarelor;

- reducerea riscurilor de accidente datorate tensiunilor de atingere şi de pas.

Schema T2T este avantajoasă în special în cazul reţelelor cu linii în cabluri subterane
(LES). Datorită unor avantaje prezentate de tratarea neutrului cu bobină de compensare BC
(schema IT) şi dezavantajelor prezentate de schema T2T (cu rezistor), se constată o tendinţă de
opţiune pentru reţele care funcţionează în schema normală cu neutrul tratat cu BC (simbol IT) şi
comutarea automată a rezistorului Rnc în cazul unui defect cu punere la pământ. În acest caz
soluţiile şi schemele de protecţie şi de automatizare au în vedere următoarele condiţii de
funcţionare:
a. Reţeaua de m.t. este pregătită pentru regimul RRn, ceea ce înseamnă că
instalaţiile de legare la pământ din reţeaua de m.t sunt dimensionate pentru
regimul de tratare a neutrului cu rezistor Rn.

b. În staţia de alimentare a reţelei de 110 kV/m.t., se prevăd toate protecţiile

specifice staţiilor în care pe partea de m.t. neutrul este tratat cu rezistor Rn, şi
anume:
PHCL - protecţie homopolară de curent pe fiecare linie;
PCHN - protecţia homopolară de curent pe rezistorul Rn;
PPRL - protecţia împotriva punerilor la pământ rezistive pe fiecare linie;
PPRN - protecţia împotriva punerilor la pământ rezistive pe rezistorul R n;
PMB - protecţia de masă a barelor (protecţia de curent);
PDLH - protecţia diferenţială longitudinală homopolară.

c. În staţia de alimentare de 110 kV/m.t trebuie să existe în stare de funcţionare:

- bobinele de compensare BC corespunzătoare curentului total capacitiv a reţelei de

m.t;

- un rezistor Rnc.

d. Reţeaua funcţionează în regim normal cu neutrul tratat prin bobină de

compensare BC. În cazul unui defect la autostingător acesta se lichidează de la
sine datorită existenţe bobinei de compensare fără declanşarea liniei cu punere
simplă la pământ.

e. În cazul unui defect trecător sau persistent cu o durată mai mare decât cea

12
 considerată suficientă pentru lichidarea de la sine a defectelor autostingătoare ta,
se conectează automat rezistorul Rnc în paralel cu bobina BC (BC II Rnc).
Această conectare se poate realiza în următoarele variante constructive pentru
circuitele primare:

Varianta I - BPN + BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului R nc în

paralel cu BC, respectiv BPN + BC II Rnc.

Varianta II -TSP + BC cu comutarea automată în caz de defect a grupului BPN + R nc

în paralel cu grupul TSP + BC, respectiv (TSP + BC) II (BPN + Rnc).

Varianta III -TSP + BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului R nc în

paralel cu BC, respectiv TSP + BC II Rnc; în această variantă TSP trebuie
să fie corespunzător curentului de I m al rezistorului Rnc (curent de punere
la pământ de Ip  Inr).

Comutarea automată a ristorului Rnc în paralel cu BC în una din variantele de

mai sus se realizează după timpul de aşteptare ta prestabil, considerat necesar
pentru lichidarea defectelor autostingătoare.

f. La conectarea rezistorului Rnc se obţine declanşarea liniei defecte prin

protecţiile menţionate la pct.b) de mai sus (PHCL sau PPRN) sau se obţine
declanşarea transformatorului 110 kV/m.t prin protecţiile de rezervă (PHCL sau
PPRN).
Se menţine în funcţiune rezistorul Rn pe toată durata necesară funcţionării
RART ciclul 1 + ciclul 2 de pe linia defectă.

g. După expirarea duratei t are loc declanşarea automată a rezistorului şi

revenirea la funcţionarea reţelei de m.t. numai cu bobina de compensare BC. În
cazul în care nu a fost lichidat în timpul t, linia cu punere la pământ rămâne
deconectată, urmând să se efectueze manevrele de către personalul de tură
pentru localizarea sectorului de linie defect.

h. Operaţiile de anclanşare şi declanşare a rezistorului Rn, în condiţiile

menţionate mai sus, se realizează cu un bloc BCAR de automatizare pentru
compunerea automată a rezistorului Rn.

Pentru operaţiile de localizare a sectorului de linie cu defect, se prevede un bloc PHT care
determină declanşarea liniei în cauză cu o treaptă de timp mai mică decât timpul t a (de aşteptare
pentru conectarea rezistorului) menţionat la pct.e) de mai sus.

13
 Deoarece folosirea rezistorului comutabil Rnc se aplică în cazurile funcţionării în regimul
normal de funcţionare în schema IT cu bobină de compensare BC, problemele specifice sunt
tratate în îndreptarului privind reţelele care funcţionează în schema IT.

La revizuirea îndrumarului 1 RE –I p 35/2 s-au avut în vedere şi cerinţele tehnice pentru

cazurile de funcţionare într-o schemă de abatere faţă de schema normală e funcţionare.

Instalaţiile de legare la pământ din reţeaua de m.t. (6…20 kV) vor fi dimensionate
totdeauna pentru regimul normal de funcţionare. În cazul instalaţiilor de legare la pământ folosite în
comun, pentru respectarea limitelor maxime admise ale tensiunilor de atingere, sistemul de legare
la pământ trebuie să fie dimensionat pentru timpii de întrerupere corespunzător schemei de
abatere, dacă acest timp este mai mare decât cel din schema normală.

În cazul unei linii dintr-o reţea cu schema T2T pentru cazul în care această LEA trebuie să
fie alimentată într-o schemă de abatere dintr-o reţea cu schema IT (cu neutru izolat sau tratat cu
bobină de compensare BC), respectiv dintr-o staţie de alimentare a unei reţele cu schema IT, pe
liniile PRn pregătite pentru schema T2T (cu rezistor Rn) trebuie să se monteze un bloc (de protecţie
şi automatizare) tip PHTC-LR cu protecţie prin care se întrerupe automat într-un timp t b  0,8 s,
linia protejată, în cazul sesizării unui defect cu punere la pământ în reţea. În cazul în care defectul
nu se află pe liniile PRn alimentate prin linia declanşată (la acţionarea PHT) blocul cu protecţia tip
PHTC-LR va reanclanşa automat linia protejată după o pauză ph = 0,5 … 1,2 s.

În cazul în care curentul capacitiv rezidual necompensat în staţia BC (schema IT) este
mai mare de 10 A, blocul cu protecţia tip PHTC-LR va fi prevăzut şi cu o protecţie de rezervă care
să funcţioneze, pentru declanşarea întreruptorului sursei (transformatorului), în cazul unui refuz de
declanşare a întreruptorului liniei în cauză.

În cazul unei linii PBC dintr-o reţea cu schema IT şi deci pregătită pentru această schemă,
este alimentată pe o durată de abatere dintr-o staţie cu reţeaua PRn pregătită pentru schema T2T în
toate cazurile, pe durata de abatere, se anulează RART atât pe liniile PBC în cauză, cât şi pe linia
PRn prin care se alimentează liniile PBC. Se admite ca în staţia PRn, pe linia PRn prin care se
alimentează liniile PBC pe durata de abatere temporară, să se mărească timpul de întrerupere prin
protecţia PHCL (de la linia PRn) până la cel mult 0,4 s. Astfel se are în vedere selectivitatea pentru
protecţiile împotriva punerilor simple la pământ de pe liniile PBC (în presupunerea că pe aceste linii
PBC s-au prevăzut protecţii automate împotriva punerilor simple la pământ).
De regulă, pe liniile PBC care pot funcţiona în schema de abatere pe durată relativ mare
dintr-o staţie PRn (în schema T2T), trebuie să se prevadă protecţii PHCL cu timpi determinaţi pentru
a se asigura o selectivitate corespunzătoare faţă de PHCL de pe linia PRn prin care se alimentează
liniile PBC.

14
15
 Indrumar de proiectare şi execuţie a reţelelor de medie tensiune
cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă.
Instalaţii de legare la pământ 1 E – Ip 35/2- 92 revizuit

CUPRINS

Pag.

1. OBIECTUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE................................................................................ 2

2. PRESCRIPŢII CONEXE............................................................................................................. 4
3.TERMINOLOGIE ŞI SIMBOLURI SPECIFICE............................................................................ 6
4. VALORI MAXIME ADMISE ALE TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS.......................... 8
5. CONDIŢIILE GENERALE DE DETERMINARE
A VALORILOR DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR
DE LEGARE LA PĂMÂNT......................................................................................................... 14
6. STÂLPII LEA.............................................................................................................................. 18
6.1. Stâlpii fără aparataj; condiţii generale...................................................................................18
6.2. Stâlpi fără aparataj din zone cu circulaţie frecventă din localităţi.................................23
6.3. Stâlpi fără aparataj în incinte industriale şi agricole,
plaje şi terenuri de camping……………………………………………………………………….24
6.4. Stâlpi cu aparataj................................................................................................................... 26
6.5. Stâlpi LEA folosiţi în comun pentru reţelele de înaltă tensiune
şi de joasă tensiune.............................................................................................................. 29
7. POSTURI DE TRANSFORMARE..............................................................................................34
7.1. Alimentări dintr-o reţea cu linii aeriene (LEA)........................................................................34
7.1.1. Post de transformare cu instalaţia de legare la pământ folosită în
comun pentru partea de î.t şi pentru cea de j.t..............................................................34
7.1.2. Post de transformare cu instalaţii de legare la pământ separate...................................38
7.2. Alimentări dintr-o reţea de cabluri subterane (LES)...............................................................41
8. TRANSFORMATOARE ŞI RECEPTOARE DE ÎNALTĂ TENSIUNE ÎN INCINTELE
INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE CU CIRCULAŢIE FRECVENTĂ...............................................45
9. STAŢII DE ALIMENTARE.......................................................................................................... 46

ANEXE:

ANEXA A - DETERMINAREA CURENTULUI Idef LA LOCUL DEFECTULUI

CU PUNERE LA PĂMÂNT ÎN CAZUL LEA...............................................................52
ANEXA B - ALIMENTAREA CONSUMATORULUI PRIN DOUĂ
LINII PARALELE DE MT (6.....20 kV).........................................................................61
ANEXA C - STANDARDE CONEXE ALINIATE LA REGLEMENTĂRILE
EUROPENE………………………………………………………………………………….67
ANEXA D – SOLUŢIA TEHNICĂ CU “ÎNTRERUPTOR DE ŞUNTARE”………………..
…………………………………………………………………69

1
 contract 5/2005

Indrumar de proiectare şi execuţie a reţelelor de medie tensiune

cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă.
Instalaţii de legare la pământ 1 E – Ip 35/2- 92 revizuit

1. OBIECTUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Prezentul îndrumar cuprinde reglementările specifice privind proiectarea reţelelor de

înaltă tensiune cu linii electrice aeriene LEA şi/sau subterane LES, care au neutrul legat la pământ
printr-o rezistenţă ohmică pentru limitarea curentului de punere la pământ monofazat la o valoare
maximă anume stabilită.

1.2. Prezentul îndrumar se aplică în cazul reţelelor menţionate la pct.1.1, în care sunt
prevăzute totdeauna cel puţin două sisteme distincte de eliminare a defectelor cu punere la
pământ (schema T2T). Astfel staţia (punctul) de alimentare se va prevedea protecţia împotriva
curenţilor de punere la pământ pe fiecare linie (circuit) care alimentează zona protejată, precum şi
de rezervă protecţia împotriva curentului de punere la pământ pe legătura la pământ a neutrului
reţelei prin rezistenţa ohmică, iar fiecare din cele două categorii de protecţii acţionează separat
asupra a două întreruptoare diferite de pe circuitul curentului de punere la pământ.
În conformitate cu standardul STAS 12604/4-89 revizuit, în schema T2T se consideră
numai reţelele de 6-20 kV, care îndeplinesc concomitent următoarele condiţii:

a) pe fiecare linie (circuit) de alimentare să existe câte o protecţie homopolară de curent

PHCL;

b) pe legătura la pământ a neutrului reţelei să existe o protecţie homopolară de curent

PHCN;

c) fiecare din cele două protecţii de la pct.a) şi b) trebuie să acţioneze separat asupra a
două întreruptoare diferite de pe circuitul curentului de punere la pământ;

d) pe barele staţiei există o protecţie homopolară de tensiune care se declanşează la prima

punere la pământ întreruptorul sursei de alimentare, în cazul în care se întrerupe circuitul
de legare la pământ a neutrului reţelei precum şi în toate cazurile în care nu sunt
îndeplinite condiţiile de funcţionare a protecţiilor PHCL sau PHCN;

e) timpul de deconectare la protecţia de rezervă pentru zona protejată, folosind în calcule

pentru stabilirea valorilor tensiunilor de atingere şi de pas sau a valorilor maxime admise
ale curenţilor prin corpul omului, este de cel mult 1,2 s; în cazul în care timpul de calcul
este mai mare de 1,2 s, valorile tensiunilor de atingere şi de pas sunt cele prescrise
pentru reţelele în schema T1T. Pentru dimensionarea instalaţiei de legare la pământ se ia

2
 în considerare timpul de întrerupere realizat de cea mai rapidă protecţie de bază care
acţionează la o punere la pământ din zona respectivă;

f) în orice situaţie curentul de punere la pământ de calcul trebuie să fie mai mare sau cel
mult egal cu valoarea curentului de scurtcircuit monofazat la locul defectului.

1.3. Reţelele care nu îndeplinesc condiţiile de la pct.1.1 şi 1.2 nu fac obiectul prezentului
îndrumar şi se vor proiecta şi executa în conformitate cu prevederile în vigoare privind reţelele
legate la pământ cu o singură soluţie de protecţie împotriva curentului de punere la pământ,
respectiv din schema T1T, pentru care se vor respecta prevederile din îndreptarul 1 RE – Ip 30 –
2004 privind această categorie de reţele.

1.4. Prezentul îndrumar cuprinde prevederile specifice de proiectare şi execuţie a

instalaţiilor de legare la pământ pentru următoarele categorii de echipamente şi instalaţii:

a) stâlpi LEA fără aparataj din zone cu circulaţie frecventă din localităţi;
b) stâlpi LEA cu aparataj din localităţi şi din afara acestora;
c) stâlpi LEA fără aparataj din incinta localităţilor industriale şi agricole;
d) stâlpi LEA cu aparataj din incinta localităţilor industriale şi agricole;
e) stâlpi LEA folosiţi în comun pentru reţelele de înaltă şi joasă tensiune;
f) posturi de transformare din reţelele realizate cu linii aeriene (LEA);
g) posturi de transformare din reţelele realizate cu cabluri subterane (LES);
h) posturi de transformare din reţelele mixte cu linii subterane (LES) şi linii aeriene(LEA);
i) staţii de alimetare;
j) transformatoare şi receptoare de înaltă tensiune din incintele industriale sau agricole.

Pentru protecţiile prin relee şi automatizările necesare în staţiile de alimentare a reţelelor

în schema T2T, se vor respecta reglementările din îndreptarul 1E – Ip 35/1 –2004.
Pentru funcţionarea temporar într-o schemă de abatere a se vedea reglementările din
îndrumarul 1E – Ip 35/1 –2004 privind schema T2T, respectiv Indrumarul privind schema IT
SC ELECTRICA SA -2005.

1.5. Prezentul îndreptar se va aplica la toate lucrările noi, exitinderile, reparaţiile capitale
sau alte modificări în urma cărora valorile maxime de calcul (ale curenţilor de defect sau ale
curenţilor prin corpul omului, respectiv ale tensiunilor de atingere şi de pas) se modifică.

1.6. Elementele instalaţiilor şi echipamentelor care trebuie racordate la instalaţia de legare

la pământ pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă sunt precizate în

3
standardul STAS 12604/4 - 89 revizuit cap.3 precum şi în “Îndreptarul de proiectare şi
execuţie a instalaţiilor de legare la pământ RE –Ip 30-2004“.
1.7. Prevederile de proiectare şi execuţie comune tuturor instalaţiilor de legare la pământ
sunt cuprinse în standardul STAS 12604/5 - 90 revizuit, precum şi în îndreptarul 1 RE –Ip 30-
2004.

1.8. Instalaţiile de legare la pământ din reţelele de m.t (6…20 kV) vor fi dimensionate
totdeauna pentru schema normală de funcţionare. Pentru schemele temporare de funcţionare se
prevăd protecţii prin relee şi automatizările specifice în conformitate cu îndrumarul 1E – Ip 35/1 –
2004 şi îndrumarul privind reţelele din schema IT; a se vedea pct.1.4 de mai sus (ultimul aliniat).

1.9. În conformitate cu pct.1.8 de mai sus, în cazul aplicării soluţiei tehnice cu

“întreruptor de şuntare” (pentru eliminarea defectelor cu puneri simple trecătoare fără
deconectarea consumatorului), se vor respecta reglementările din prezentul îndrumar.
1.10. În cazul reţelelor în schema IT (cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare
BC (la care se aplică pentru regimuri de avarie cu punere la pământ soluţia cu comutarea
rezistorului Rnc în paralel cu BC (în cazul apariţiei unui defect cu punere la pământ în vederea
identificării şi declanşării selective a întreruptorului liniei cu defect), trebuie să se respecte
următoarele condiţii:

a) instalaţiile de legare la pământ din reţea sunt dimensionate pentru schema T2T,
respectându-se reglementările din prezentul îndrumar;

b) în staţia de alimentare a reţelei se prevăd toate protecţiile prin relee specifice reţelei în
schema T2T (neutrul tratat prin rezistor Rn) în conformitate cu îndrumarul
1E – Ip 35/1 –2004.

2. PRESCRIPŢII CONEXE
2.1. Standarde
2.1.1. Standardele cuprinse în Anexa C din prezentul îndrumar;
2.1.2. STAS 2612-1987 – Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise;
2.1.3. STAS 12604/4-89 – Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.
Prescripţii (aflat în revizuire);
2.1.4. STAS 12604/5-90 – Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.
Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare (aflat în
revizuire);
2.1.5. STAS 831-2002 – Folosirea în comun a stâlpilor pentru linii de î.t, j.t, Tc şi CTv.

4
2.2. Normative, norme, îndrumare, instrucţiuni, fişe tehnologice:

2.2.1. NTE 001/03/00 Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi

protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor;
2.2.2. PE 101/1985 Normativ pentru construţia instalaţiilor electrice de conexiuni şi
transformare cu tensiuni peste 1 kV;
2.2.3. NP 65-2002 Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi
distribuţia energiei electrice;
2.2.4. 1RE – IP30-2004 Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la
pământ;
2.2.5. Norme generale de Protecţie a muncii 2002;
2.2.6. 1RE – IP35/1-2004 Îndrumar de proiectare pentru reţelele de medie tensiune cu
neutrul tratat prin rezistenţă. Protecţia în staţii şi posturi de
transformare;
2.2.7. FS4 – 84 Fişă tehnologică privind executarea instalaţiilor de legare la
pământ la staţii, posturi de transformare şi linii electrice aerine;
2.2.8. PE 116/1994 Normativ de încercări şi măsurări la echipamente şi instalaţii
electrice ;
2.2.9. 1E – IP 31- 92 Instrucţiuni de proiectare şi execuţie a legăturilor pilot din punct
de vedere al protecţiei împotriva influenţelor prin cuplaj inductiv
şi rezistiv.
2.2.10. SC ELECTRICA Îndrumarul de proiectare şi execuţie a protecţiilor împotriva
accidentelor de persoane şi avariilor în reţelele de m.t (6… 20
kV) , cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare –
schema IT- Electrica 2005 (în curs de aprobare şi publicare).

5
 3.TERMINOLOGIE ŞI SIMBOLURI SPECIFICE

3.1. Stâlp cu aparataj - este stâlpul cu separatoare, siguranţe, întreruptoare,

transformatoare de putere şi de măsură, descărcătoare prevăzute cu contoare de descărcări,
bobine, condensatoare, cutii terminale de cabluri sau alte aparate asemănătoare; nu intră în
această categorie stâlpii care au numai descărcătoare fără contoare de descărcări, aceşti stâlpi
fiind consideraţi ca şi stâlpii fără aparataj.

3.2. Limite unei instalaţii de legare la pământ – sunt liniile determinate de punctele de
amplasare a electrozilor marginali (extremi) şi prizelor de pământ, legate galvanic între ele cu
conductoare îngropate în pământ.

3.3. Zonele din localităţi - sunt zonele cuprinse în perimetrul construibil al localităţii.

3.4. Incintă industrială – este teritoriul delimitat de împrejmuirile exterioare (gardurile) ale
unei unităţi industriale.

3.5. Incintă agricolă – este teritoriul delimitat de împrejmuirile exterioare (gardurile) ale
unei unităţi agricole.

3.6. Incintă agricolă cu circulaţie frecventă – este incinta agricolă îngrădită şi

supravegheată permanent, în care se desfăşoară procese tehnologice de prelucrare şi depozitare
în amenajări speciale a produselor agricole (prelucrarea furajelor, sortarea fructelor etc.), fermele
zootehnice, silozuri colectoare şi staţiile de maşini agricole.

3.7. Zonă (incintă) agricolă cu circulaţie redusă – este zona neângrădită sau incinta
îngrădită care nu intră în categoria incintelor agricole cu circulaţie frecventă (pct.3.6), cum sunt
culturile mari, grădinile cu legume, livezile cu pomi, viile etc.

3.8. Punere la pământ rezistivă este punerea la pământ printr-o rezistenţă de trecere este
mai mare decât valorile limită de dimensionare a prizei de pământ (de regulă peste 100 ) .

3.9. Simboluri specifice:

3.9.1. Rn – Rezistor (rezistenţă electrică) pentru neutrul reţelei la pământ cu scopul limitării
curentului de punere simplă la pământ la o valoare determinată;

6
 3.9.2. BPN – Bobina trifazată de punct neutru este destinată realizării neutrului artificial
necesar racordării rezistorului Rn;

3.9.3. Ips – Curentul de punere simplă la pământ care apare pe faza cu punere la pământ
în reţelele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă. Se determină conform STAS 12604/4-89
revizuit, prezentul îndreptar şi îndreptarul 1RE – Ip 30/2004;

3.9.4. Ipr – Curentul de punere la pământ rezistiv este curent de scurtcircuit monofazat
care se închide printr-o rezistenţă a cărei valoare este peste 100 , respectiv se situează sub
valoarea de reglaj a protecţiilor homopolare de curent de pe circuitul respectiv;

3.9.5. Ict – Curentul capacitiv total este curentul capacitiv al întregii reţele legată galvanic
la barele de m.t (6…20 kV) ale staţiei, care circulă prin locul de punere la pământ;

3.9.6. p.s.l.p. – Punere simplă la pământ;

3.9.7. p.d.l.p. – Punere dublă la pământ;

3.9.8. PHCL – Protecţie homopolară de curent pe linie;

3.9.9. PHCN – Protecţie homopolară de curent pe neutrul reţelei, legat la pământ prin
rezistor Rn;

3.9.10. PPRL – Protecţie pe linii împotriva punerilor la pământ rezistive;

3.9.11. PPRN – Protecţie pe neutrul reţelei împotriva punerilor la pământ rezistive;

3.9.12. PHT – Protecţie homopolară de tensiune;

3.9.13. PHT-S – Protecţie homopolară de tensiune pentru semnalizarea punerilor simple

la pământ în reţeaua de m.t;

3.9.14. PHT-SR – Protecţie homopolară de tensiune pentru semnalizarea punerilor

simple la pământ rezistive în reţeaua de m.t;

7
 3.9.15. PHT-DL – Protecţie homopolară de tensiune pentru declanşarea automată rapidă
a liniei de m.t în perioada manevrelor de localizare a defectului cu punere simplă
sau dublă la pământ;
3.9.16. Inr – Curentul nominal al rezistorului Rn.

4. VALORI MAXIME ADMISE ALE TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS

4.1. Pentru reţelele de medie tensiune legate la pământ prin rezistenţă, (schema T2T care
face obiectul prezentului îndrumar, (în condiţiile de la pct. 1.1 şi 1.2), valorile maxime admise ale
tensiunilor de atingere şi de pas sunt cele din Tabelul 1 care urmează, în funcţie de timpul de
întrerupere a curentului de punere simplă la pământ Ips şi de zona de amplasare a instalaţiilor
(echipamentelor) electrice; se consideră timpul de declanşare la protecţia de bază conform
pct. 1.2 (a se vedea şi Tabelul 6 din standardul STAS 2612-87).
Pentru o dimensionare judicioasă a prizelor de pământ este necesar ca timpul de
întrerupere la protecţia de bază (considerată în calcule conform pct. 1.2) să fie, de regulă, de
0, 2 s şi, în cazuri speciale, de cel mult 0, 4…1, 2 s, în funcţiune de condiţiile de selectivitate.
Trebuie avut în vedere faptul că depăşirea timpului de 1,2 s conduce la condiţii foarte
grele de dimensionare, deoarece limitele tensiunilor de atingere şi de pas admise sunt mult mai
mici în acest caz, şi anume cele prevăzute pentru reţelele din schema T1T (a se vedea pct.1.2 e).

4.2. Indiferent de rezultatele calculului de determinare a rezistenţei de dispersie a prizei

de pământ Rp, din condiţiile de mai sus, (de la pct. 4.1) valoarea maximă a acestei rezistenţe
trebuie verificată şi pentru condiţia obţinerii în orice situaţie a unui curent de punere la pământ Ips,
suficient de mare încât protecţia homopolară de curent să acţioneze selectiv şi rapid; de regulă,
este necesară verificarea condiţiei de declanşare Idef  2 Ir, unde Ir este curentul de reglaj al
protecţiei homopolare de curent.

4.3. La stâlpii LEA cu aparataj (cu separator), dacă din considerente economice nu se
pot obţine valorile limită indicate în Tabelul 1, la acţionări, manetele trebuie să fie acoperite cu
materiale electroizolante cu tensiunea de lucru Uf = 1000…2500 V; în acest caz, rezistenţa de
dispersie a prizei de la stâlpul respectiv trebuie să fie:

unde: U1 - este tensiunea de lucru a materialului electroizolant (tensiunea de încercare fiind

Uî = 2, 5 U1).

8
 Tabelul 1

Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas

pentru reţelele de 6… 20 kV legate la pământ prin rezistenţă,
conform pct. 1.1 şi pct. 1.2 (schema T2T)

Nr. Tipul Zona de Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas, în V,
crt. echipamen- amplasare a în funcţie de timpul de întrerupere a curentului de punere la
tului instalaţiilor pământ, conform pct. 1.1.2, în s
electric (echipamen- 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8…1, 2 1, 2…3
telor)
electrice
1. De medie 1.1. Circulaţie 250 200 165 150 140 130 125 50
tensiune, frecventă
(6…20 kV) 1.2. Circulaţie
exclusiv stâlpii redusă, fără
LEA mijloace 500 400 330 300 280 260 250 125
individuale
de protecţie
izolantă
1.3. Circulaţie
redusă, fără 1100 795 600 500 500 500 500 250
mijloace
individuale
de protecţie
izolante

2. Stâlpi LEA 2.1. Circulaţie 1100 795 600 500 500 500 500 250
fără aparataj frecventă
din localităţi
2.2. Circulaţie
frecventă
din afara Nu sunt standardizate
localităţilor (nu se reglementează)
şi în
general, cu
circulaţie
redusă
2.3. Incidente 250 250 250 250 250 250 250 125
industriale
sau
agricole,
plaje,
terenuri de
camping

9
3. Stâlpi LEA cu 3.1. În general, 500 500 500 500 500 500 500 250
aparataj indiferent de
zonă
3.2. Incinte 250 250 250 250 250 250 250 125
industriale
sau
agricole,
plaje,
terenuri de
camping

În cazul în care maneta (din construcţie) nu este izolată, la acţionare se va folosi o teacă
izolantă de acoperire a manetei din dotarea echipei de lucru. Întotdeauna însă în aceste cazuri
rezistenţa de dispersie Rps trebuie să fie cel mult 4, dacă nu este prevăzută cu priză specială de
dirijare, sau cel mult 10 , dacă se prevede şi o priză de dirijare a potenţialelor.
În cazurile în care separatoarele sunt manevrate întotdeauna după scoaterea de sub
tensiune pe ambele părţi, nu este obligatorie verificarea respectării limitelor admise pentru Ua şi
Upas impuse stâlpilor cu aparataj, este suficientă respectarea valorilor limită impuse pentru stâlpii
fără aparataj.
În toate cazurile, personalul de exploatare trebuie să folosească mijloace individuale de
protecţie izolante (cizme şi mănuşi) la efectuarea manevrelor sau a altor lucrări la oricare din stâlpii
cu aparataj.
Dacă este necesar efectuarea unor lucrări de remediere chiar la dispozitivul de acţionare
(tija sau maneta de acţionare), lucrările se vor efectua cu scoaterea de sub tensiune a LEA sau cu
folosirea suplimentară a unei platforme electroizolante.

4.4. La stâlpii LEA folosiţi în comun pentru reţelele de înaltă şi joasă tensiune, când în
reţeaua de joasă tensiune se aplică protecţia prin legarea la nul, tensiunea de atingere se
consideră Ua= Upn, Upn fiind tensiunea întregului sistem constituit din conductorul de protecţie al
LEA şi toate prizele de pământ legate la acesta, inclusiv prizele de pământ (naturale şi artificiale)
ale stâlpilor LEA. Tensiunea Upn trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu valoarea rezultată
din rîndul 1 al Tabelului 1, respectiv din Tabelul 2 următor, în funcţie de timpul de întrerupere a
curentului de punere simplă la pământ în reţeaua de înaltă tensiune. Indiferent de rezultatul
calculelor, totdeauna rezistenţa de dispersie rezultantă a întregului sistem trebuie să fie Rpn  1.

4.5. La posturile de transformare în care se foloseşte în comun instalaţia de legare la

pământ pentru partea de înaltă tensiune şi de joasă tensiune, când pe partea de joasă tensiune se
aplică protecţia prin legare la nul, tensiunea Upn a întregului sistem constituit din conductoarele de
nul ale reţelei de joasă tensiune şi toate prizele de pământ legate la acestea, inclusiv priza de

10
pământ a postului de transformare, va fi astfel determinată, încât tensiunile de atingere Ua să fie
cel mult egale cu valorile din rândul întâi al Tabelului 1 (respectiv din Tabelul 2) în funcţie de
timpul de întrerupere a curentului de punere simplă la pământ în reţeaua de înaltă tensiune (a se
vedea şi pct. 4.6). Şi în acest caz este necesar ca totdeauna R pn  1. În cazul în care rezistenţa
de dispersie rezultantă a întregului sistem folosit în comun nu poate îndeplini această condiţie,
instalaţiile de legare la pământ de pe partea de joasă tensiune trebuie separate de cele de pe
partea de înaltă tensiune.

Tabelul 2

Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas în toate cazurile (stâlpi
LEA folosiţi în comun, la posturi de transformare etc.) în care se foloseşte în comun
instalaţia de legare la pământ, iar pe partea de joasă tensiune se aplică protecţia prin legare
la nul (cazurile de la pct. 4.4, 4.5 şi 4.6).

Valoarea maximă Timpul de întrerupere a curentului maxim de punere la pământ prin priză, în s
admisă a tensiunii de
atingere şi de pas 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8…1,2s 1, 2…3 s
Ua şi Upas 250 200 165 150 140 130 125 50

4.6. În general, instalaţiile de legare la pământ folosite în comun pentru echipamentele

electrice de înaltă tensiune şi de joasă tensiune, când pe partea de joasă tensiune se aplică
protecţia prin legare la nul, trebuie astfel dimensionate, încât, în cazul unui defect pe partea de
înaltă tensiune, valorile tensiunilor de atingere şi de pas să fie cel mult egale cu valorile din rândul
întâi al Tabelului 1, respectiv din Tabelul 2.
Pentru dimensionarea instalaţiei de legare la pământ folosite în comun, relaţia de
determinare a rezistenţei de dispersie rezultante a acesteia Rpn este următoarea:

sau

unde :
Upn - tensiunea sistemului, constituit din reţeaua conductoare de nul de protecţie şi toate prizele de
pământ legate la conductoarele de nul, inclusiv priza de pământ a postului de transformare;
Ua – tensiunea de atingere maximă admisă (din Tabelul 2), în funcţie de timpul de întrerupere a
curentului maxim prin priza de pământ Ip la un defect cu punere la pământ pe partea de
înaltă tensiune;
r – factorul de reducere rezultant care ţine seama de simultaneitatea factorilor care determină
valoarea curentului Ip respectiv, căile de întoarcere a curentului de defect (conductoare de
compensare, învelişuri metalice ale cablurilor, etc.) şi de gradul de echipotenţiere.

11
 Pentru detaliile privind determinarea factorului de reducere rezultant r, a se vedea
celelalte capitole ale prezentului indrumar.
Se va avea în vedere ca, în toate cazurile, rezistenţa de dispersie rezultantă a instalaţiei
de legare la pământ folosită în comun să nu depăşească valoarea de 1.

4.7. De regulă, se vor folosi în comun instalaţiile de legare la pământ, atât pentru partea
de înaltă tensiune, cât şi pentru partea de joasă tensiune (la stâlpii folosiţi în comun la posturile de
transformare etc.). Se admite separarea instalaţiilor de legare la pământ numai dacă dintr-un calcul
tehnico-economic justificativ rezultă investiţii mai mici în cazul separării prizelor de pământ de pe
partea de înaltă tensiune faţă de cele de pe partea de joasă tensiune.

4.8. Când trebuie realizată separarea, de exemplu, la posturile de transformare la care

prizele de pământ de pe partea de înaltă tensiune sunt separate faţă de cele de pe partea de joasă
tensiune, tensiunile de atingere şi de pas maxime admise pentru partea de înaltă tensiune sunt
cele din Tabelului 1, respectiv Tabelului 3 în funcţie de timpul de întrerupere a curentului de
punere la pământ şi de categoria zonei în care se află echipamentul de înaltă tensiune.

Tabelului 3

Valorile tensiunilor de atingere şi de pas maxime admise) pe partea de

înaltă tensiune în cazul separării prizelor de pământ la posturile de transformare.

Nr. Categoria Timpul de întreruperi a curentului de punere la pământ prin priză, în s

crt. zonei 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8…1, 2s 1, 2…3 s
1. Zonă cu
circulaţie 250 200 165 150 140 130 125 50

frecventă
2. Zonă cu
circulaţie 500 400 330 300 280 260 250 125

redusă, fără
mijloace
izolante
3. Zonă cu
circulaţie 1100 795 600 500 500 500 500 250

redusă, cu
mijloace
izolante

4.9. Ca timp de întrerupere se va considera timpul corespunzător protecţiei de bază tb

12
 tb = tp1+ td1,

unde:
tp1 –timpul protecţiei celei mai rapide care este prevăzută să acţioneze împotriva curentului de
punere la pământ;

td1 – timpul propriu al întrerupătorului respectiv.

13
 5. CONDIŢIILE GENERALE DE DETERMINARE A VALORILOR DE CALCUL PENTRU
DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT

5.1. Instalaţiile de legare la pământ se dimensionază ţinând seama de valorile normate

ale tensiunilor de atingere şi de pas, conform celor indicate la cap. 4 al prezentului îndrumar.

5.2. Condiţiile principale de dimensionare rezultă din următoarele relaţii de bază:

5.2.1. Cazul general:

şi

unde :

Rp - rezistenţa de dispersie a prizei de pământ; în cazul mai multor prize de pământ legate în
paralel Rp este rezistenţa de dispersie rezultantă, în ;

Ua şi Upas – tensiunea de atingere, respectiv tensiunea de pas maximă admisă; se determină

conform celor menţionate la cap. 4 din prezentul îndrumar, în V;

Ip – curentul de punere la pământ maxim prin priza de pământ respectivă, în A; tensiunea de

pământ este Up = Ip Rp;

ka – coeficientul de atingere şi reprezintă raportul dintre : tensiunea de atingere obţinută/

tensiunea prizei de pământ;

kpas – coeficientul de pas şi reprezintă raportul dintre : tensiunea de pas obţinută/

tensiunea prizei de pământ;

a - coeficientul de amplasament în jurul obiectului protejat pe o distanţă de la aceasta de cel puţin

0,8 m, pentru determinarea tensiunilor de atingere;

 pas - coeficientul de amplasament în jurul obiectului protejat pe o distanţă de la aceasta de cel

puţin 1, 25 m, pentru determinarea tensiunilor de pas.

Pentru soluri obişnuite (fără straturi de adaos de rezistivitate mare), coeficienţii de

amplasament a şi pas se determină astfel:

14
 unde :

şi ;

Rd – fiind rezistenţa de trecere la pământ printr-un picior al omului.

A se vedea schemele din figura care urmează (privind schemele echivalente pentru
determinarea tensiunilor de atingere şi de pas în funcţie de Rd) :

Rezultă: şi

şi

unde : S - este rezistivitatea solului, în m conform STAS 12604/5 - 90, revizuit şi

îndreptarul 1RE -Ip 30-2004; se pot considera următoarele valori:

a= 2, pentru balast (piatră spartă) de 15 cm grosime;

a= 3, pentru dale de beton;
a= 5, pentru asfalt de cel puţin 2 cm grosime;
şi
pas = 5, pentru balast (piatră spartă) de 15 cm grosime;
pas = 9, pentru dale de beton;
 pas = 17, pentru asfalt.

Din cele de mai sus rezultă următoarea relaţie :

 pas = 4 a- 3

15
16
Schemele echivalente pentru determinarea tensiunilor
de atingere şi de pas, în funcţie de rezistenţa R d :

a) tensiunea de atingere
b) tensiunea de pas

17
 5.2.2. Coeficienţii de atingere şi de pas ka şi kpas ai unui anumit tip de priză de pământ
depind numai de dimensiunile şi forma prizei respective.

5.2.3. Reţeaua generală de legare la pământ a unei localităţi, respectiv a unei incinte
industriale sau agricole va fi constituită din următoarele elemente principale:

a) reţeaua conductoarelor de nul de lucru şi de protecţie simbol PEN ale circuitelor de joasă
tensiune; este necesar ca această reţea a conductoarelor de nul PEN să fie, de regulă,
buclată, în continuare închise; fac excepţie liniile pentru consumatorii cu o singură posibilitate
de alimentare cu energie electrică (liniile radiale), dar care nu depăşesc limitele convenţionale
a localităţii, respective ale zonei de influenţă a reţelei de legare la pământ, cu un anumit
coeficient de echipotenţiere re determinat;

b) prizele de pământ legate la conductoarele de nul, şi anume – prizele de pământ de la

consumatori şi prizele de pământ de exploatare de la sursele de alimentare (conform
prevederilor din STAS 12604/5- 90 revizuit privind posturile de transformare); trebuie să se
acorde o atenţie specială prizelor de pământ naturale constituite din fundaţiile construcţiilor de
beton armat unde pătrund circuitele de joasă tensiune sau unde sunt înglobate posturile de
transformare ;

c) ecranele şi învelişurile metalice ale cablurilor care trebuie să fie corect legate la conductoarele
(barele principale) de legare la pământ ale posturilor de transformare, punctelor de alimentare
şi staţiile de alimentare de î.t;

d) prizele de pământ ale staţiilor de transformare şi punctele de alimentare.

5.2.4. Pentru realizarea reţelei generale de legare la pământ trebuie să se efectueze

următoarele lucrări :

a) la toate posturile de transformare, conductorul principal (bara) de legare la pământ a postului

se va lega cu bara de nul a tabloului de joasă tensiune din post; legătura se va realiza fie cu
conductor din oţel cu secţiunea minimă de 150 mm 2 fie cu conductor de cupru cu secţiunea
minimă de 25 mm2;

b) la toate posturile de transformare, punctele şi staţiile de alimentare se vor verifica legăturile de

ramificaţie la conductorul principal (bara) de legare la pământ ; se vor avea în vedere legăturile
tuturor învelişurilor ecranelor şi armăturilor metalice ale cablurilor de energie electrică, ale
diferitelor echipamente din post (armăturile izolatoarelor, elementele de susţinere ale
echipamentelor, carcasele metalice), ale armăturilor construcţiilor folosite drept prize de
pământ naturale, ale barei de nul a tabloului de joasă tensiune, ale suporţilor (barelor) de
susţinere a cablurilor etc.;

c) verificarea la consumatori a legăturilor conductoarelor de nul la bara (borna de nul) PEN şi a

legăturii dintre acesta şi instalaţia de legare la pământ de la consumator, în special la toate
prizele de pământ naturale constituite din armăturile fundaţiilor de beton armat.

5.2.5. Pentru determinarea curentului efectiv prin priza de pământ Ip este necesară
stabilirea curentului de scurtcircuit monofazat la locul defectului Idef. Curentul Ip se obţine din
curentul Idef , scăzând din această componentă care se închide prin conductorul de compensare

18
( dacă acesta există). În cazul lipsei unui conductor de compensare, se va considera drept curent
de calcul prin priza de pământ Ip = Idef (curentul de scurtcircuit monofazat la locul defectului).
Valoarea acestui curent trebuie determinată ţinând seama de următoarele impedanţe din
circuitul respectiv:
- rezistenţa electrică a rezistorului de pe neutrul reţelei, Rn, în ;
- rezistenţa de dispersie a prizei de pământ la locul defectului, Rp, în ;
- impedanţa homopolară a defectului, Zh, în ;
- reactanţa capacitivă a reţelei care determină componenta capacitivă a curentului, Idef ;
- reactanţa inductivă datorită înfăşurărilor cu care s-a obţinut neutrul reţelei (bobină de neutrul 1
BPN sau transformator de servicii proprii TSP) care determină componenta inductivă a
curentului Idef;

În cazul reţelelor de 20 kV curentul Idef se poate obţine din curbele date în Fig. A1…A12
pentru liniile radiale respectiv alimentarea consumatorilor printr-o linie electrică aeriană LEA
(Anexa A).
Curbele pentru determinarea curentului Idef în funcţie de distanţa de la staţia de
alimentare, sunt stabilite în funcţie de:

- curentul capacitiv al reţelei, Ic ;

- rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ la locul defectului, Rp;
- modul de obţinere a neutrului artificial (BPN sau TSP).

A se vedea şi îndreptarul 1 RE – Ip 30/2004 şi Anexa A din prezentul îndrumar.

6. STÂLPII LEA
6.1. Stâlpii fără aparataj; condiţii generale.
6.1.1. Stâlpii fără aparataj, din beton armat, constituie o excepţie de la cazurile generale,
tratate mai sus la cap. 5; se au în vedere stâlpii fără aparataj din zone cu circulaţie frecventă din
localităţi, din incinte industriale şi agricole şi de pe plaje şi terenuri de camping, pentru care
condiţiile de dimensionare rezultă din următoarele relaţii de bază:

şi

unde:

19
 Rps – rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a stâlpului, respectiv rezistenţa de
dispersie rezultantă a prizei de pământ complexe care deserveşte doi sau mai mulţi
stâlpi cu prize legate în paralel; Rps este rezistenţa de dispersie rezultantă, în ;

 - coeficientul de izolare a stratului de beton al stâlpului; prin definiţie, coeficientul  este:

unde, Rb este rezistenţa stratului de beton al

stâlpului (stratul de suprafaţă până la armătura stâlpului legat la pământ) şi Rh = 3000

 ( rezistenţa corpului omului).

Pentru stâlpii de beton armat fără coborâri metalice, care să şunteze stratul de beton, se
va considera  = 3.
În cazul stâlpilor metalici  = 1.
Valorile Ua şi Upas limită admise sunt cele din Tabelul 1.
Pentru restul notaţiilor, a se vedea cele menţionate la pct.5.2.1.

6.1.2. Pentru stâlpi, priza de pământ cu care pot se obţine coeficienţi de atingere şi de
pas doriţi, cu costuri cât mai mici este cea orizontală, cu electrozi inelari sau formă de pătrat, cu
patru raze şi cu electrozi verticali la extremitate, a se vedea prizele de pământ de dirijare a
distribuţiei potenţialelor, pentru stâlpii LEA, din îndreptarul 1 RE –Ip 30-2004 a se vedea, de
asemenea, Fig. 1, 2, şi 3 din prezentul îndreptar. Este indicată o astfel de priză datorită simetriei
ei, necesară pentru asigurarea coeficienţilor de atingere şi de pas doriţi în toate punctele din jurul
stâlpului.
Alegerea uneia din tipurile de prize din Fig. 1, 2 şi 3 se va face în funcţie de condiţiile
specifice care sunt, în principal, determinate de următorii factori:

a) rezistivitatea solului s, de care depinde rezistenţa de dispersie Rps;

b) valoarea limită a tensiunilor de atingere şi de pas (a se vedea condiţiile de determinare din
capitolul 4 din prezentul îndrumar);
c) curentul efectiv de punere la pământ care se poate închide prin priza respectivă;
d) posibilităţile de realizare a unei anumit tip de priză de dirijare pe terenul disponibil pentru
aceasta;
e) posibilitatea realizării unui izolament al amplasamentului în jurul stâlpului pe o distanţă de cel
puţin 1,25 m, faţă de aceasta prin acoperire cu piatră spartă, dale de beton sau asfalt, etc.
În Tabelul 4 se dau coeficienţii de atingere şi de pas pentru prizele de pământ care sunt
indicate să se folosească la stâlpii LEA, în funcţie de condiţiile specifice; Rps este rezistenţa de
dispersie numai a prizei de pământ indicată în Fig. 1, 2, şi 3 (fără priză naturală a stâlpului sau a
altei prize exterioare).

20
Fig. 1

21
Fig. 2

22
 Fig. 3

23
 Tabelul 4

Coeficienţi de atingere şi de pas pentru prizele de pământ la stâlpii LEA în funcţie

de tipul prizei de pământ

Nr. Tipul prizei de pământ Fig. Rezistenţa de ka kpas Observaţii

crt. dispersie Rpa

1. Cu 3 conture pătrate, 4
raze şi 4 electrozi verticali
3 0, 088  s
0, 25 0, 25 Totdeauna se foloseşte
şi priza naturală a
stâlpului; în acest caz
se poate considera
ka= 0, 25 şi kpas= 0, 2

2. Cu 2 conture pătrate, 4 2 0, 09  s 0, 30 0, 30 Totdeauna se foloseşte

raze şi 4 electrozi verticali şi priza naturală a
stâlpului; în acest caz
se poate considera
ka= 0, 3 şi kpas= 0, 2

3. Cu 1 contor pătrat, 2 raze 1 0, 20  s 0, 50 0, 50 De regulă, se adaugă

fără electrozi verticali la o priză existentă
(naturală şi artificială cu
h  0, 4 m; în acest caz,
ka= 0, 5 şi kpas = 0, 2

4. Priza de pământ a stâlpului - - 0, 80 0, 30 Nu are element special

fără elemente de dirijare a de dirijare, iar h 0, 4 m
potenţialelor

NOTĂ : S este rezistivitatea solului, în m.

6.2. Stâlpi fără aparataj din zone cu circulaţie frecventă din localităţi

6.2.1. La stâlpii LEA fără aparataj din beton armat aflaţi în zone cu circulaţie frecventă din
localităţi, rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de pământ Rps rezultă din condiţiile menţionate
mai sus şi anume :

şi

24
unde, notaţiile au specificaţiile prezentate la pct.5.2.5 de mai sus. Ip este curentul efectiv prin priza
de pământ de rezistenţa Rps considerată. Valoarea curentului Ip se determină în funcţie de valoarea
acestei rezistenţa, de rezistenţa rezistorului din staţia de alimentare şi de impedanţa conductorului
de pe LEA, prin care se încheie curentul Ip (până la stâlpul pentru care se dimensionează priza de
pământ). Astfel, pentru LEA de 20 kV, curentul Ip va avea o valoare cel mult egală cu cea dată de
curbele din Fig. A1…A12, în cazul liniilor aeriene.
Rezistenţa de dispersie Rps limită admisă va fi cu atât mai mare, respectiv condiţiile de
realizare a prizelor de pământ vor fi cu atât mai uşoare , cu cât valorile limită admise Ua şi Upas vor
fi mai mari, respectiv cu cât timpii de calcul tb ai protecţiei de bază vor fi mai mici (de regulă, de 
0, 2 s); a se vedea Tabelul 1 .
În cazurile de excepţie, când protecţiile funcţionează (pentru selectivitate) în cascadă,
trebuie să se ia în consideraţie treptele de selectivitate t. Se recomandă ca t  0, 4 s. Se poate
accepta şi t = 0, 2 s, cu riscul acceptat ca unele declanşări să fie neselective. În aceste condiţii,
se vor putea realiza prize de pământ la stâlpii LEA cu investiţii şi volume de lucru reduse,
justificate tehnic şi economic.

6.3. Stâlpi fără aparataj în incinte industriale şi agricole, plaje şi

terenuri de camping

6.3.1. La stâlpi LEA fără aparataj din incintele industriale şi agricole, rezistenţa de
dispersie rezultantă a prizei de pământ Rpa rezultă din condiţiile următoare:

şi

unde notaţiile au semnificaţiile prezentate la pct.5.2.1 din prezentul îndrumar.

Pentru stabilirea curentului de calcul Ip a se vedea precizările date la pct.5.2.5.
În conformitate cu prevederile standardului STAS 12604/4- 89 revizuit, în incintele
industriale trebuie să se realizeze întotdeauna o reţea generală de legare la pământ de protecţie,
prin legarea între ele a tuturor prizelor de pământ din incintă, inclusiv a prizelor de pământ de la
stâlpii LEA.
Este indicat, conform celor de mai sus pentru incintele industriale, ca şi în incintele
agricole, să se realizeze o reţea generală de legare la pământ prin legarea între ele a prizelor de

25
pământ de la stâlpi şi a celorlalte prize de pământ din incintă (inclusiv a celor pentru partea de
joasă tensiune).
În modul acesta, pentru asigurarea tensiunilor de atingere la stâlpi, condiţia de
dimensionare este:

unde, Ua se ia din Tabelul 1 pct. 4.1 din prezentul îndrumar, în funcţie de timpul de declanşare tb.
Rezistenţa Rpn reprezintă rezistenţa de dispersie rezultantă a reţelei generale de legare la pământ
din incintă, la care se racordează şi echipamente de joasă tensiune.

Exemplul 1 :
Stâlpii LEA de 20 kV din beton armat într-o incintă agricolă; prize de pământ separate la fiecare
stâlp, timpul de declanşare tb = 0, 2 s; rezistorul din staţie este de 300 A; se prevede o priză de dirijare cu un
singur contur cu ka = 0, 5 şi kpas = 0, 5; nu se prevede adăugarea unui strat izolant pentru izolarea
amplasamentului (a = pas 1);
Relaţiile de dimensionare sunt:

şi

Rezultă:
, respectiv

Deci, la fiecare stâlp trebuie să se realizeze priză de pământ cu , în care este inclusă
şi o priză de pământ cu un contur şi două raze de dirijare a distribuţiei potenţialelor (Fig.1) din oţel – beton,
sau din oţel lat, sau din cupru.

Exemplul 2
Datele de la exemplul 1 de mai sus, cu deosebirea că se include în reţeaua generală de legare la
pământ a incintei (industriale sau agricole) şi prizele de pământ ale stâlpilor (prizele naturale ale stâlpilor,
eventual şi prize artificiale); nu se prevăd prize de dirijare şi nici straturi izolante pentru izolarea
amplasamentelor, iar r =1.
Relaţia de dimensionare este:

De regulă, în toate incintele industriale (sau agricole), conform STAS 12604/4- 89 revizuit este
necesar să se realizeze o reţea generală de legare la pământ cu o rezistenţă de dispersie rezultantă
, deoarece trebuie să se realizeze o instalaţie de legare la pământ folosită în comun pentru

26
instalaţiile de protecţie împotriva electrocutărilor şi pentru instalaţiile de protecţie împotriva descărcărilor
atmosferice.
6.4. Stâlpi cu aparataj

6.4.1. La stâlpii LEA cu aparataj indiferent de zonă (cu circulaţie frecventă sau cu
circulaţie redusă), rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de pământ Rps rezultă din condiţiile
următoare :

şi

unde notaţiile au semnificaţiile prezentate la pct.5.2.1 din prezentul îndrumar.

Pentru stabilirea curentului de calcul Ip a se vedea precizările date mai sus la pct.5.2.5.
Dacă la acţionare manetele sunt acoperite cu un material izolant pentru o tensiune de
1000 V (tensiunea de încercare este egală cu 2500 V), condiţiile de mai sus se reduc la o singură
condiţie de dimensionare, şi anume: , dacă nu se prevede o priză de dirijare, şi

, dacă se prevede şi o priză de dirijare a distribuţiei potenţialelor. A se vedea şi pct. 4.3

din prezentul îndrumar.

Exemplul 3
Stâlp LEA de 20 kV cu aparataj într-o localitate; rezistorul din staţia de alimentare este de 300 A ;
se ia Ip = 250 A (considerând valorile indicate de curbele din Fig. A1…A12, nu se prevăd straturi izolante
pentru izolarea amplasamentului a = pas 1; la stâlp se prevede o priză de dirijare cu un contur şi două raze
(tipul din Fig.1) cu ka = 0, 5 şi kpas = 0,2.
Relaţia de dimensionare este:

Exemplul 4
Datele de la exemplul 3 , cu deosebirea că nu se prevede nici priza de dirijare şi deci
ka = 0, 8.
Relaţia de dimensionare este:

Exemplul 5
Datele de la exemplul 4 , cu deosebirea că se aplică la acţionare acoperirea manetelor cu un
material izolant de 1000 V (tensiunea de încercare este egală cu 2500 V).

27
 În acest caz:

Cu o priză de 4  se obţine o tensiune la care poate fi supus omul U a = Rps Ip ka = 4 x 250 x 0,8 =
800 V. Când Ip = 300 A, rezultă U a = 4 x 300 x 0,8 = 960 V, astfel încât un material izolant de 1000 V
asigură protecţia necesară în toate cazurile.
Dacă la acţionare manetele sunt acoperite cu material izolant pentru tensiunea de U 1 (tensiunea de
încercare de 2, 5 U1), condiţiile de mai sus devin:

şi

Exemplul 6
Stâlp LEA de 20 kV cu aparataj; rezistorul din staţia de alimentare este de 300 A; se ia I p = 250 A;
a=pas 1; nu se prevăd straturi izolante pentru izolarea amplasamentului) la stâlp se prevede o priză de
dirijare cu două conture şi patru raze (tipul din Fig. 2) cu ka = 0, 3 şi kpas = 0,2; timpul de declanşare este : tb
= 0, 2 s.

Relaţia de dimensionare este:

Exemplul 7
Datele de la exemplul 6, cu deosebirea că se prevede o priză de dirijare cu un singur contur din
oţel rotund sau oţel lat care conduce la k a = 0, 5 şi kpas = 0,2; dar la acţionare maneta este acoperită cu un
material izolant de 1000 V (tensiunea de încercare este egală cu 2500 V).

Pentru un curent Ip= 200 A,

6.4.2. La stâlpii LEA cu aparataj din incintele industriale şi agricole, precum şi de pe plaje
şi terenuri de camping, rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de pământ R ps rezultă din
condiţiile următoare:

şi

28
unde notaţiile au semnificaţiile prezentate la pct.5.2.1 din prezentul îndrumar.
Pentru stabilirea curentului de calcul Ip a se vedea prevederile date mai sus la pct.5.2.5.
În conformitate cu prevederile standardului STAS 12604/4- 89 revizuit, în incintele
industriale trebuie să se realizeze întotdeauna o reţea generală de legare la pământ de protecţie,
prin legarea între ele a tuturor prizelor de pământ din incintă, inclusiv a prizelor de pământ de la
stâlpii LEA.
Este indicat, conform celor de mai sus pentru incintele industriale, ca şi în incintele
agricole, cu circulaţie frecventă , să se realizeze o reţea generală de legare la pământ prin legarea
între ele a prizelor de pământ de la stâlpii LEA şi a celorlalte prize de pământ din incintă (inclusiv a
celor pentru partea de joasă tensiune). În aceste cazuri, condiţia de dimensionare devine:

unde, Ua se ia din Tabelul 1 rândul 1 din prezentul îndrumar, în funcţie de timpul de declanşare
tb. Rpn reprezintă rezistenţa de dispersie rezultantă a reţelei generale de legare la pământ din
incintă, la care se racordează şi echipamente de joasă tensiune.

Exemplul 8
Stâlp LEA de 20 kV cu aparataj într-o incintă (industrială sau agricolă); rezistorul din staţia de
alimentare este de 300 A; Ip = 250; A nu se prevăd straturi izolante pentru izolarea amplasamentului a = pas
1; la stâlp se prevede o priză de dirijare cu două conture şi patru raze (tipul din Fig. 2), cu ka = 0, 3 şi kpas
= 0,2.
Relaţia de dimensionare este:

Exemplul 9
Datele de la exemplul 8, de mai sus, cu deosebirea că nu se prevede nici priza de dirijare, iar
ka = 0, 8.

Relaţia de dimensionare este:

În acest caz rezultă a fi necesar ca priza de pământ de la stâlpul cu aparataj să fie inclusă în
reţeaua generală de legare la pământ a incintei, care, conform STAS 12604/4 – 89, revizuit trebuie să aibă

29
o rezistenţă de dispersie rezultantă (dacă se foloseşte în comun şi pentru protecţia împotriva
descărcărilor atmosferice).

Exemplul 10
Datele de la exemplul 9, cu deosebirea că nu se poate include priza stâlpului cu aparataj într-o
reţea generală de legare la pământ cu (cazul când nu se folosesc în comun instalaţiile de legare
la pământ şi nu se poate include priza de pământ a stâlpului cu aparataj în instalaţia de legare la pământ a
părţii de j.t, iar ka = 0, 3 (priză de dirijare de tipul 2- Fig. 2). În acest caz, este necesar ca rezistenţa
instalaţiei de legare la pământ de pe partea de î.t să fie:

6.5. Stâlpi LEA folosiţi în comun pentru reţelele de înaltă tensiune

şi de joasă tensiune

6.5.1. În cazul stâlpilor LEA folosiţi în comun, pentru o reţea de joasă tensiune şi o reţea
de înaltă tensiune cu neutrul legat la pământ printr-o rezistenţă ohmică, condiţiile principale de
alimentare sunt cele arătate în Tabelul 5 , în funcţie de modul de tratare a conductorului de nul al
reţelei de joasă tensiune.

6.5.2. În cazul în care conductorul de nul al reţelei de joasă tensiune este folosit şi drept
conductor de nul de protecţie atât la consumatori, cât şi la stâlpi (cazul cel mai răspândit, practic)
conductorul de nul se leagă la priza de pământ a fiecărui stâlp, de regulă, prin armătura metalică
a stâlpului. O astfel de situaţie este foarte favorabilă, deoarece condiţia principală este:

unde :

Rpn - este rezistenţa de dispersie rezultantă a întregului sistem, constituit din conductorul de nul şi
toate prizele legate la acesta (de protecţie şi de exploatare), în ;

Ip - curentul maxim de punere la pământ în reţeaua de înaltă tensiune (în A) prin priza de
rezistenţă rezultantă Rpn ;

30
 Ua (Upn) – tensiunea maximă admisă din tabelul 1, rândul 1, în funcţie de timpul de declanşare în
cazul unei puneri la pământ pe partea de înaltă tensiune, în V (a se vedea şi pct.4.4 şi
Tabelul 2 ).

În Tabelul 5 se dau condiţiile de stabilire a valorilor limită ale rezistenţelor de dispersie

Rpn, în funcţie de tensiunile de atingere şi de pas maxime admise, determinate la rândul lor de
timpul de declanşare, în cazul unei puneri la pământ, precum şi curenţii Ip de calcul.
Este de remarcat că în cazul prezentat la pct.1 din Tabelul 5 (cel mai des întâlnit în
practică); condiţia de dimensionare este mult mai uşoară decât în cazul în care reţeaua de înaltă
tensiune ar funcţiona izolată faţă de pământ schema IT (cu neutrul izolat sau legat la pământ prin
bobină de compensare).
La reţelele legate la pământ prin rezistenţă ohmică, (schema T 2T) la care se prevăd cel
puţin două sisteme distincte de eliminare a defectului, valorile Rpn, în cazul unui curent maxim
prin priza de pământ Ip = 300 A, sunt:

 - pentru timpul de întrerupere la protecţia de bază tb = 0,2 s

 - pentru timpul de întrerupere la protecţia de bază tb = 0,8…1,2 s

Tabelul 5

31
 Condiţiile necesare în cazul folosirii în comun a stâlpilor LEA, pentru reţelele de
înaltă tensiune şi de joasă tensiune, când reţeaua de înaltă tensiune este legată prin
rezistenţa ohmică, considerându-se un defect pe partea de înaltă tensiune

Nr. Modul de tratare a conductorului de nul al Condiţii de dimensionare a instalaţiilor de legare la pământ
crt. reţelei de joasă tensiune La stâlpii fără aparataj din zonele Sistemul conductor de nul şi
cu circulaţie frecventă din prizele legate la acesta
localităţi
1. Conductorul de nul este legat la armăturile Prizele de pământ de la stâlpi
stâlpilor, respectiv la prizele de pământ naturale contribuie la micşorarea rezistenţei
ale stâlpilor sistemului general de legare la
pământ (nul şi prize legate la Ua - este valoarea din Tabelul 2

acesta), care trebuie să fie: în funcţie de timpul de întrerupere

(tb);
Ip - curentul maxim de punere la
pământ prin sistemul de
rezistenţă Rpn ;

2. Conductorul de nul este izolat faţă de armătura

stâlpului şi nu este folosit drept conductor de nul a)
de protecţie
Ip - este curentul maxim de punere la pământ pe
partea de înaltă tensiune.
Ipjt - este curentul maxim de punere la pământ în
reţeaua de joasă tensiune nedeconectabil prin
Ua şi Upas - se iau din Tabelul 1
protecţie.

b) condiţiile pentru defectul pe

partea de j.t sunt:

sau coeficienţii de atingere şi de pas

ai prizei stâlpului să fie :

ka 0,3 a
kpas 0,3 pas

În Tabelul 6 se dau valorile limită ale rezistenţei Rpn calculate pentru un curent Ip = 300 A.
Tabelul 6

32
 Rezistenţa de dispersie Rnp la stâlpii folosiţi în comun, a sistemului conductor de
nul şi toate prizele de pământ legate la acesta pentru curentul maxim Ip = 300 A (rezistor în
staţia de alimentare de 300 A).

Timpul de declanşare,
în s 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8…1, 2
Tensiunea totală
maximă admisă, în V 250 200 165 150 140 130 125
Rezistenţa de dispersie
rezultantă Rnp, în  0, 83 0, 67 0, 55 0, 50 0, 47 0, 44 0, 42

Pentru Ip  300 A trebuie efectuate corecturile necesare; astfel, se vor înmulţi valorile
din Tabelul 6 cu raportul 300/Ip; în orice situaţie, rezistenţa de dispersie Rpn va fi mai mică sau cel
mult egală cu 1.
În cazul în care cu ajutorul prizelor de pământ naturale ale stâlpilor şi al prizelor de
pământ din reţeaua de joasă tensiune (de exploatare şi de protecţie la consumatori) se realizează
rezistenţa cerută, nu mai este necesar să se adauge prize artificiale la stâlpi.

6.5.3. Cazul în care conductorul de nul al reţelei este folosit drept conductor de nul de
protecţie la consumatori şi, eventual, la o parte din stâlpii LEA (de exemplu, cazul conductoarelor
torsadate). La stâlpii la care conductorul de nul este izolat faţă de armătura acestora, iar pentru
protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă la stâlpii respectivi se foloseşte protecţia
prin legare la pământ, combinată cu dirijarea distribuţiei potenţialelor şi, eventual, cu izolarea
amplasamentului, condiţiile principale sunt concomitent următoarele:

, conform celor arătate la cazul de la pct.6.5.2 (nr.crt.1 din Tabelul 5), cu

deosebirea că la rezistenţa de dispersie Rpn nu mai contribuie prizele de pământ la toţi stâlpii (se
are în vedere şi posibilitatea căderii unui conductor de înaltă tensiune pe un conductor al reţelei
de joasă tensiune).
Pentru stâlpii neracordaţi la conductorul de nul sunt următoarele (a şi b sau c).

a) şi

unde:
Ip – este curentul de punere la pământ maxim prin priză la un defect pe partea de î.t; condiţia
este cea impusă prizelor de pământ de la stâlpii LEA din localităţi; se aplică cele arătate la
cap. 4 al prezentei lucrări (valorile admise Ua şi Upas se iau din Tabelul 1), avându-se în
vedere un defect la stâlp pe partea de înaltă tensiune.

33
 b) pentru defectul pe partea de j.t:

, respectiv

unde:
Ipjt – este curentul maxim în reţeaua de j.t neconectabilă prin protecţie.

Condiţia b) poate fi înlocuită cu o condiţie mai simplă, şi anume:

c) şi

Rezultă că în cazul în care se prevede, de exemplu, la stâlp o priză de dirijare a

distribuţiei potenţialelor, care îndeplineşte condiţia :

se satisfac concomitent în toate cazurile atât condiţiile pentru î.t, cât şi cele de pe partea de j.t.

6.5.4. În cazul în care conductorul de nul este izolat faţă de armătura stâlpului şi nu este
folosit drept conductor de nul de protecţie (cazul de la nr.crt. 2 din Tabelul 5), la stâlpi se
realizează o protecţie prin legare la pământ combinată cu dirijarea distribuţiei potenţialelor şi
eventual cu izolarea amplasamentului.

În acest caz, condiţiile principale sunt concomitent următoarele:

unde :
Ip – este curentul maxim de punere la pământ la un defect pe partea de înaltă tensiune, şi anume:
ruperea şi căderea unui conductor al reţelei de înaltă tensiune peste un conductor al reţelei de

34
 joasă tensiune; se are în vedere o protecţie împotriva străpungerii echipamentelor racordate în
reţeaua de j.t până la declanşarea liniei de î.t (0,6 x 1500 = 900 V).

şi

Valoarea admisă a tensiunii Ua şi Upas se ia din Tabelul 1.

şi

sau condiţia înlocuitoare : şi

7. POSTURI DE TRANSFORMARE

7.1. Alimentări dintr-o reţea cu linii aeriene (LEA)

7.1.1. Post de transformare cu instalaţia de legare la pământ folosită în comun
pentru partea de î.t şi pentru cea de j.t.

7.1.1.1. De regulă, la posturile de transformare se va folosi în comun instalaţia de legare

la pământ a postului atât pentru partea de î.t, cât şi pentru partea de j.t. De asemenea, se vor
lega la aceeaşi instalaţie de legare la pământ conductoarele (barele) de nul ale reţelei de joasă
tensiune.

7.1.1.2. În cazul în care pentru obţinerea rezistenţei de dispersie rezultante Rpn sub
valoarea maximă admisă, realizarea legării în comun a instalaţiilor de legare la pământ de la
postul de transformare şi de pe reţeaua de nul ar conduce la costuri nejustificate, se admite
separarea instalaţiei de legare la pământ de pe partea de î.t a postului de transformare faţă de
cea de pe partea de j.t.
Totdeauna separarea instalaţiilor de legare la pământ la postul de transformare trebuie
justificată în documentaţia de proiectare a lucrării.

7.1.1.3. În cazul instalaţiilor de legare la pământ folosită în comun la postul de

transformare, condiţia de dimensionare este:

35
 ,

unde:
Rpn - este rezistenţa de dispersie rezultantă a întregului sistem de legare la pământ constituit din :
- priza de pământ locală a postului de transformare de rezistenţă Rpt ; valoarea acestei
rezistenţe va fi de cel mult 10 ;

- reţeaua conductoarelor de nul (care pleacă din postul respectiv) şi toate prizele de
pământ legate la reţeaua de nul de pe partea de j.t având rezistenţa de dispersie
rezultantă ;

- alte prize de pământ cu care priza postului este legată, de exemplu, prizele de la stâlpii
din vecinătate (în special a celor cu aparataj), prize care prezintă o rezistenţă rezultantă
Rpc.

Rezultă relaţia pentru determinarea rezistenţei de dispersie rezultante Rpn :

În toate cazurile valoarea rezistenţei de dispersie rezultante trebuie să fie .

Ua – tensiunea de atingere maximă admisă în funcţie de timpul de declanşare la protecţia

de bază tb din rândul 1 al tabelului 1 din prezentul îndrumar (a se vedea şi pct. 4.5 şi
4.6 şi Tabelul 4) ;

Ip – curentul maxim de punere la pământ care determină ţinând seama de impedanţa

conductorului fazei defecte până la postul de transformare, respectiv şi de rezistorul
din staţia de alimentare (se consideră în calcule rezistenţa de dispersie, rezultantă
Rpn  1); a se vedea pct.5.2.5 şi Anexa A din prezentul îndrumar;

rc – reprezintă un coeficient de reducere, care ţine seama de prevederea unui conductor

de compensare pe stâlpii LEA de la staţia de alimentare până la postul de
transformare în cauză; a se vedea pct.7.1.1.4 de mai jos. Un astfel de conductor de

36
 compensare se prevede numai dacă se justifică economic. Este cazul în deosebi al
rezistoarelor de 600 A când folosirea unui conductor de compensare pe stâlpii LEA ar
reduce accentuat rezistenţa rezultantă de dispersie Rpn prin micşorarea valorii
rezistenţei Rpc.

7.1.1.4. De regulă, conductorul de compensare este din cupru sau oţel aluminiu, având
secţiunea de cel puţin 50 mm2, însă nu mai mult de 120 mm2. El poate fi montat neizolat pe stâlpi,
iar înălţimile minime admise sunt cele corespunzătoare conductoarelor de joasă tensiune.
Conductorul de compensare prezintă următoarele avantaje:

- permite introducerea în calcule a unui coeficient de reducere r c= 0,8, dacă Rp  1 şi

rc= 0,7, dacă Rp  1 (rezistenţa rezultantă de dispersie). Conductorul de compensare se va
monta în reţeaua de LEA până în staţia de alimentare;

- legat de armăturile, respectiv, prizele de pământ ale stâlpilor şi la priza de pământ a postului
de transformare, micşorează foarte mult atât rezistenţa de dispersie, rezultantă de calcul la
stâlpii LEA, cât şi cea de calcul a instalaţiilor de legare la pământ folosită în comun Rpn ; acest
efect se obţine şi cu un conductor de protecţie montat pe stâlpii LEA, la care se racordează
prizele de pământ locale de la stâlpi şi postul de transformare, fără continuarea conductorului
de protecţie până în staţia de alimentare; în acest caz, nu se obţine efectul menţionat la
alineatul precedent privind coeficientul de reducere rc (se consideră rc= 1).

Dacă conductorul de compensare este legat la prizele stâlpilor LEA, contribuţia acestor
prize la instalaţia comună de legare la pământ (la stâlpii respectivi şi la postul de transformare)
este:

unde:
rps - este rezistenţa medie a prizelor de pământ de la stâlpi, iar rc este impedanaţa conductorului
de compensare în deschiderea medie dintre doi stâlpi.

Exemplul 11:
Post de transformare racordat la o linie aeriană de 20 kV cu rezistorul în staţia de alimentare de
300 A. În cazul unui defect pe partea de 20 kV la postul de transformare I p= 250 A, priza de pământ a
postului de transformare în comun pentru partea de î.t şi pentru partea de j.t timpul de declanşare t b= 0,2 s.
Priza de pământ a postului este de Rpt = 4 .
Condiţia de dimensionare este:

37
 Rezultă necesar ca rezistenţa de dispersie R’pn a sistemului din reţeaua conductoarelor de nul
(legată la priza postului) şi toate celelalte prize de pământ legate la reţeaua de nul de pe partea de joasă
tensiune să fie:

Exemplul 12:
Datele de la exemplul 11, cu deosebirea că Rpt = 10  (rezistenţa prizei postului).

Exemplul 13:
Post de transformare racordat la o LEA de 20 kV cu rezistorul de 300 A; priza folosită în comun: t b=
0,4 s. Priza postului de transformare Rpt = 10 ; se prevede şi un conductor de compensare pe stâlpii LEA
dintre staţia de alimentare şi postul respectiv de transformare legat la prizele stâlpilor prin intermediul
armăturilor acestora, prizele la stâlpi sunt de 15 , iar impedanţa medie a conductorului de compensare
dintre doi stâlpi este: .

Exemplul 14:
Datele de la exemplul 13 de mai sus, cu deosebire că la stâlpi se contează numai pe priza
naturală a acestora considerându-se o rezistenţă de dispersie medie de 30 .

38
 Rezultă :

7.1.2. Post de transformare cu instalaţii de legare la pământ separate

7.1.2.1. Realizarea unor instalaţii de legare la pământ separate la postul de transformare

(una pentru partea de î.t şi una pentru partea de j.t) se admite numai în cazuri excepţionale, care
trebuie justificate în documentaţia de proiectare, în conformitate cu pct. 7.1.2.1.

7.1.2.2. Instalaţia de legare la pământ pe partea de j.t se dimensionează şi se realizează

respectându-se prevederile STAS 12604/4 - 89 revizuit şi 12604/5 - 90 revizuit. Condiţiile de
separare sunt date în Anexa A a standardului STAS 12604/5 - 90 revizuit.

7.1.2.3. Instalaţia de legare la pământ pentru partea de î.t trebuie verificată din punct de
vedere al protecţiei împotriva electrocutărilor în cazul unui defect (scurtcircuit monofazat) pe partea
de î.t .Condiţiile de dimensionare a instalaţiei de legare la pământ sunt următoarele:

şi

unde:
Rpt - este rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ a postului de transformare
;

Ipm – curentul maxim de punere la pământ, ţinând seama de impedanţa conductorului fazei defecte
până la post, de rezistorul din staţia de alimentare şi de rezistenţa de dispersie a prizei
postului Rpt (în cazul conductorului de compensare se ia rezistenţa rezultantă); a se vedea
pct.5.2.5 şi Anexa A din prezentul îndrumar;

rc – coeficientul de reducere prezentat de conductorul de compensare (dacă este cazul) care

însoţeşte LEA; dacă nu se dispune de valori determinate, se poate considera r c = 0, 8; în
cazul în care nu se prevede un astfel de conductor, se ia r c = 1;

ka şi kpas – coeficientul maxim de atingere, respectiv de pas al instalaţiei de legare la pământ; se

determină conform indicatorilor din îndrumarul 1 RE – Ip 30-2004, Anexa 2;

39
 a şi pas – coeficienţii de amplasament; se determină conform STAS 12604/5 - 90 revizuit şi
indicaţiile din prezentul îndrumar, pct.5.2.1;

Ua şi Upas – este tensiunea de atingere, respectiv de pas maxim admisă, conform pct.4.1 şi
Tabelul 1 din prezentul îndreptar, în funcţie de categoria zonei şi timpul de declanşare la
protecţia de bază tb.

Exemplul 15:
Post de transformare racordat la o linie aeriană de 20 kV cu rezistorul în staţia de alimentare de
300 A. Priza postului pe partea de î.t este diferită (separată) de priza de pământ de pe partea de j.t la care
este legat nulul reţelei de j.t. Timpul de declanşare, t b= 0,2 s. Pe stâlpii LEA nu s-a prevăzut conductor de
compensare (rc= 1) .
Nu se prevede adăugarea unor straturi de rezistivitate mai mare, astfel încât:

Se consideră ka =0, 8 (fără prize de dirijare). Curentul prin priză este I p = 250 A. Postul se află în
zonă cu circulaţie redusă (Ua = Upas=500 V).
Condiţia de dimensionare a prizei postului este:

Exemplul 16:
Datele de la exemplul 15, cu deosebirea că postul se află în zonă cu circulaţie frecventă (U a =
Upas=250 V). Condiţia de dimensionare este:

Exemplul 17:
Datele de la exemplul 16, cu deosebirea că se adaugă prize de dirijare cu care se obţin k a =0, 3 şi
kpas =0, 2. Condiţia de dimensionare este:

Exemplul 18:
Datele de la exemplul 17, cu deosebirea că se prevede şi un conductor de compensare la stâlpii
LEA, considerând prizele la stâlpi cu o rezistenţă medie Rps  30  şi o importanţă medie între doi stâlpi Zc 
0,3 .
Rezultă: ka =0, 8 (fără prize de dirijare)
Ip = 250 A; rc= 0, 7, deoarece Rpt  1.

40
Condiţia de dimensionare este:

iar

unde :
Rpt - este rezistenţa de dispersie rezultantă;
R’pt - este rezistenţa prizei locale de la posturile de transformare ;

Rezultă rezistenţa prizei postului din relaţia:

Exemplul 19:
Datele de la exemplul 18, cu deosebirea că se prevede în condiţiile arătate la exemplul de mai
sus şi o priză de dirijare.
Datele de calcul sunt următoarele:
Ip = 250A, Ua = 250V, ka = 0,3, rc = 0, 7, Rps =30 , Zc  0, 3 , Rpc =3 .
Din condiţia de dimensionare rezultă a fi necesar ca :

Rezultă că priza de dirijare a postului trebuie doar astfel realizată, însă să se obţină
ka = kpas = 0,3 indiferent de rezistenţa de dispersie a acestei prize R’pt , deoarece rezistenţa Rpc
obţinută este mai mică decât cea necesară pentru Rpt. În toate cazurile însă Rpt  10 .

Exemplul 20:
Datele de la exemplul 19, cu deosebirea că se obţine cu prize de dirijare ka =0, 5.
Rezultă :

şi

41
 Se va realiza o priză cu R’pt  10 .

7.2. Alimentări dintr-o reţea de cabluri subterane (LES)

7.2.1. La postural de transformare din cadrul reţelei de înaltă tensiune cu cabluri

subterane (LES), totdeauna trebuie să se realizeze o instalaţie de legare la pământ folosită în
comun atât pentru partea de î.t, cât şi pentru partea de j.t (inclusiv reţeaua conductoarelor de nul
din reţeaua de joasă tensiune).

7.2.2. În conformitate cu STAS 12604/4, la postul de transformare trebuie să se realizeze

totdeauna o priză de pământ locală de rezistenţă Rpt  10 , cu condiţia ca rezistenţa de dispersie
rezultantă Rpn a instalaţiei de legare la pământ folosită în comun la care participă şi sistemul
constituit din conductoarele de nul şi prizele legate la acestea să îndeplinească condiţiile rezultate
din prevederile pct.4.5 şi pct.4.6 şi Tabelul 2 din prezentul îndreptar, şi anume:

unde:

rc - este coeficientul de reducere, care ţine seama de prezenţa conductorului de compensare

(dacă este cazul) între staţia de alimentare şi postul de transformare respectiv:
rc = 0, 8, pentru Rpn  1 .
rc = 0, 7, pentru Rpn  1 .
rc = 1, dacă nu este prevăzut un conductor de compensare;

rk - este coeficientul de reducere numit şi factorul de aşteptare, care ţine seama de simultaneitatea
factorilor nefavorabili; rk = 0,85 dacă reţeaua de j.t este în cabluri subterane, r k = 1dacă
reţeaua de joasă tensiune este aeriană;

ri - este coeficientul de reducere datorită învelişurilor metalice ale cablurilor de î.t.

ri = 0, 4 în cazul cablurilor de î.t armate şi cu învelişuri metalice din plumb sau aluminiu;
reţeaua de î.t buclată sau radială;
ri = 0, 85, în cazul cablurilor care conţin numai ecrane din benzi sau sârme de cupru şi
dacă reţeaua de î.t cu cabluri este buclată;
ri = 1 dacă reţeaua de î.t cu cabluri este radială;

re - este coeficientul de echipotenţiere al localităţii ; dacă nu se dispune de valori determinate prin

măsurări, se vor considera următoarele:
re = 0, 8, dacă reţeaua conductoarelor de nul de pe partea de j.t este buclată;
re = 1 dacă reţeaua conductoarelor de nul de pe partea de j.t este ramificată ;

Ua – este tensiunea de atingere maximă admisă din Tabelul 2, respectiv rândul 1 din Tabelul 1
din prezentul îndreptar ; se consideră ka =kpas =1.

7.2.3. La cablurile nou pozate, de tipul celor de 20 kV monofazate cu izolaţie şi învelişuri

exterioare din materiale plastice şi numai cu ecrane din cupru, de regulă între instalaţia de legare
42
la pământ a staţiei de alimentare şi bara de legare la pământ a primului post de transformare în
sensul transportului de energie electrică, cablurile vor fi însoţite de un conductor de compensare
din cupru, aluminiu sau din oţel-aluminiu cu secţiunea minimă de 120 mm 2. Conductoarele din
aluminiu sau oţel aluminiu la pozarea în pământ, se vor proteja în ţeavă de oţel împotriva
solicitărilor mecanice.
Conductoarele de compensare trebuie să fie continue şi se vor lega la capete la
conductoarele principale de legare la pământ ale staţiilor de alimentare şi, respectiv, ale
posturilor de transformare în care intră cablurile de energie pe care le însoţesc.
Conductoarele de compensare prezintă şi avantajul deosebit de important de reducere a
tensiunilor prin cuplaj inductiv UL şi respectiv UR cu cel puţin 20 %, respectându-se apreciabil
costul protecţiei împotriva influenţelor în reţelele de telecomunicaţii.
O parte din curentul de scurtcircuit cu punere la pământ Idef se va închide prin conductorul
de compensare, astfel încât prin reţeaua de legare la pământ trece un curent
unde Idef este curentul total la locul defectului, în funcţie de rezistorul din
staţia de alimentare (a se vedea pct. 5.2.5 din prezentul îndreptar).

7.2.4. Coeficientul de echipotenţiere al localităţii re, sau al unei incinte, respectiv al unei
platforme, se obţine din raportul:

sau

unde :
Upn - este tensiunea totală a reţelei generale de legare la pământ;
Upe - este tensiunea reţelei generale de legare la pământ faţă de un punct de zona de influenţă a
acestei reţele, folosit şi pentru determinarea rezistenţei de referinţă Rpe;
Rpn – rezistenţa de dispersie rezultantă a reţelei generale de legare la pământ faţă de un punct de
potenţial nul (din afara zonei de influenţă a acestei reţele);
Rpe – rezistenţa de dispersie rezultantă a reţelei generale de legare la pământ faţă de un punct din
zona de influenţă a acestei reţele, dar îndepărtat pe cât posibil de elementele care au
legătură voită sau întâmplătoare cu conductoare ale reţelei de legare la pământ, cum sunt
contactele şi fundaţiile clădirilor.

7.2.5. În Tabelul 6 se dau cu titlu de exemplificare valorile maxime admise pentru

rezistenţa de dispersie Rpn pentru diferite valori de calcul.
Tabelul 6

Valorile maxime admise ale rezistenţei Rpn pentru diferite valori rk ; re; rI; rc, în funcţie
de curentul de calcul Ip pentru timpul de declanşare la protecţia de bază
43
 tb  0, 2 s (Ua= 250 V) şi pentru tb = 0, 7 s (Ua= 130 V) cu titlul de exemplificare

Nr. Reţeaua Cabluri de î.t Factorii de Rezistenţa Rpn, în 

crt. cond. de reducere Curentul de calcul Ip, în A
nul de pe consideraţi 300 600 1000
partea de în calcul Timpul de întrerupere tb, în s
j.t
0, 2 0, 7 0, 2 0, 7 0, 2 0, 7
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1. Buclată Armate şi cu învelişuri rk = 0, 85 2, 96 1, 53 1, 48 0, 75 0, 89 0, 46
met. (Pb, Al); nu se re = 0, 8
prevăd conductoare de ri = 0, 4
compensare rc = 1
2. Buclată Numai cu 2.1. Cu rk = 0, 85 1, 72 0, 76 0, 75 0, 38 0, 45 0, 23
ecrane din cond.de re = 0, 8
benzi sau compensare ri = 1
sârme din rc = 0, 8
Cu; reţea rc = 0, 7 ptr.
radială Rpn  1

2.2. Fără rk = 0, 85 1, 20 0, 62 0, 60 0, 31 0, 36 0, 18
cond.de re = 0, 8
compensare ri = 1
rc = 1
3. Ramificată Armate şi cu învelişuri rk = 0, 85 2, 40 1, 24 1, 20 0, 62 0, 72 0, 36
met. (Pb, Al); nu se re = 1
prevăd conductoare de ri = 0, 4
compensare rc = 1
4. Ramificată Numai cu 4.1. Cu rk = 0, 85 1, 36 0, 60 0, 59 0, 30 0, 35 0, 18
ecrane din cond.de re = 1
benzi sau compensare ri = 1
sârme din rc = 0, 8
Cu; reţea rc = 0, 7 ptr.
radială Rpn  1

44
 4.2. Fără rk = 0, 85 0, 97 0, 50 0, 48 0, 24 0, 28 0, 14
cond.de re = 1
compensare ri = 1
rc = 1
5. Buclată Numai cu Cu cond.de rk = 0, 85 1, 6 0, 70 0, 69 0, 35 0, 41 0, 21
ecrane din compensare re = 1
benzi sau ri = 0, 85
sârme din rc = 0, 80
Cu; reţea
radială

7.2.6. Dacă instalaţia de legare la pământ de pe partea de î.t trebuie separată faţă de cea
de pe partea de j.t (numai în cazuri justificate, când realizarea instalaţiei de legare la pământ
comună este neeconomică), trebuie să se respecte prevederile de la pct. 7.1.2 din prezentul
îndreptar, unde sunt date condiţiile pentru dimensionarea instalaţiei de legare la pământ de pe
partea de î.t la posturile de transformare cu prize separate.
Instalaţia de legare la pământ pe partea de j.t se dimensionează şi se realizează
respectându-se prevederile din STAS 12604/5 revizuit.

8. TRANSFORMATOARE ŞI RECEPTOARE DE ÎNALTĂ TENSIUNE ÎN INCINTELE

INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE CU CIRCULAŢIE FRECVENTĂ

8.1. În incintele industriale sau agricole cu circulaţie frecventă, instalaţia generală de

legare la pământ va fi folosită în comun atât pentru echipamentele de î.t, cât şi pentru cele de
joasă tensiune.

8.2. Instalaţia generală de legare la pământ dintr-o incintă industrială sau agricolă la care
se racordează şi carcasele, respectiv elementele de susţinere ale echipamentelor de înaltă

45
tensiune alimentate din reţelele legate la pământ prin rezistenţă (schema T2T) se va verifica la
condiţiile impuse privind asigurarea tensiunilor de atingere şi de pas sub limitele admise, atât în
cazul unui defect pe partea de î.t, cât şi în cazul unui defect pe partea de j.t.

8.3. Rezistenţa de dispersie a instalaţiei generale de legare la pământ Rp trebuie să fie

mai mică sau cel mult egală cu valoarea rezultată din următoarele condiţii (a se vedea pct.4.6 şi
Tabelul 2 din prezentul îndreptar):

unde:

Ua – este tensiunea de atingere maximă admisă, în funcţie de timpul protecţiei de bază, precizat
în Tabelul 2, se consideră totdeauna ka = kpas =1;
rk - factorul de aşteptare, care are valorile :
rk = 0, 85 dacă reţeaua de j.t este în cabluri subterane;
rk = 1,00 dacă reţeaua de j.t estecu linii aeriene;
re - este coeficientulde echipotenţiere al incintei ; dacă nu se dispune de valori determinate prin
măsurări, se vor considera următoarele valori de calcul:
re = 0,6, dacă instalaţia de legare la pământ constituie o reţea buclată (circuite închise), iar
distanţa între prizele de pământ ale obiectelor din incintă( de pe platformă) este mai
mică de 300 m ;
re =0,8 idem dacă distanţa între prizele de pământ ale obiectelor din incintă (de pe
platformă) este mai mare de 300 m ;
re = 0, 8, dacă instalaţia de legare la pământ constituie o reţea ramificată iar distanţa dintre
prizele de pământ ale obiectelor din incintă este mai mică de 300 m
ri - este factorul de reducere datorită învelişurilor metalice ale cablurilor de î.t, în calcule se vor
considera următoarele valori:
ri = 0, 4 în cazul cablurilor cu învelişuri exterioare din mase plastice şi numai cu ecrane din
benzi sau sârme de Cu. Iar reţeaua cablurilor de î.t este buclată;
ri = 0, 85, în cazul cablurilor cu izolaţie şi învelişuri exterioare din mase plastice şi numai
cu ecrane din benzi sau sârme de cupru iar reţeaua cablurilor de î.t este buclată;
ri = 1 idem dacă reţeaua cablurilor de m.t este ramificată;
rc - este coeficientul de reducere, al conductoarelor de compensare care însoţesc cablurile de î.t:
rc = 0, 8, pentru Rp  1 .
rc = 0, 7, pentru Rpn  1 .
rc = 1, dacă nu este prevăzut un conductor de compensare;
a – este coeficientul de amplasament; se determină în funcţie de materialul folosit pentru izolare;
dacă izolarea amplasamentului nu se poate aplica la toate receptoarele de î.t şi la toate
echipamentele de j.t, se consideră a =1;
Ip – curentul maxim de punere la pământ.

8.4. Conductoarele de legare la pământ principale şi de ramificaţie de pe partea de î.t,

precum şi electrozii prizelor de pământ se vor verifica pentru condiţiile minime impuse din
considerente de rezistenţă la solicitări mecanice şi la coroziune.
Se vor folosi deci electrozi şi conductoare cu secţiunile şi grosimile minime admise în
standardul STAS 12604-5 ( a se vedea şi pct.9.9 din prezentul îndreptar).

46
 Se vor prevedea totdeauna câte două conductoare de ramificaţie la fiecare receptor de î.t,
iar conductoarele principale vor fi, de regulă, în contur (circuit) închis.

9. STAŢII DE ALIMENTARE

9.1. Totdeauna se va realiza o reţea generală de legare la pământ folosită în comun

pentru toate tensiunile din staţia respectivă (î.t şi j.t), la care se racordează şi neutrele reţelei din
schema T2T, respectiv prin rezistoarele Rn folosite pentru realizarea schemei T2T .

9.2. Reţeaua generală de legare la pământ se dimensionează pentru defecte în reţeaua

de 110 kV, care totdeauna funcţionează în schema T1T, ceea ce este acoperitor şi pentru toate
celelalte tensiuni mai mici de 110 kV, indiferent de schema de funcţionare a acestora din urmă.

9.3. În staţia de m.t (6..20 kV) se vor realiza totdeauna două conductoare principale de
legare la pământ diferite dacă se foloseşte o protecţie de masă a barelor cu următoarele destinaţii
principale:

a) conductorul principal de legare la pământ (CPMC) pentru racordarea construcţiilor (maselor)

metalice ale celulelor de m.t (6..20 kV); acesta fiind conductor principal de protecţie se va vopsi
în negru-galben (cu dungi transversale galbene); la acest conductor de legare la pământ se
racordează toate elementele care se află între bare şi întreruptorul de pe linie; se au în vedere
defectele care nu pot fi lichidate prin declanşarea acestui întreruptor ;

b) conductorul principal de legare la pământ (CPC) pentru legarea tuturor elementelor aflate după
întreruptorul de pe linie; se au în vedere defectele care se pot lichida prin declanşarea acestui
întreruptor. Astfel, CPC este destinat pentru racordarea capetelor terminale ale cablurilor, ale
învelişurilor şi ecranelor metalice ale cablurilor, precum şi a cuţitelor de legare la pământ ale
separatoarelor sau ale dispozitivelor mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ, montate în
celule de m.t după întrerupător; acest conductor de legare la pământ (CPC) se va vopsi în
culoare neagră.
9.4. Dacă staţia este prevăzută cu o protecţie de masă a barelor PMB este interzis a se
folosi conductorul (CPMC) sau elementele racordate la acesta pentru legarea altor circuite sau
elemente decât cele menţionate mai sus.
Astfel, este interzis a se racorda la conductorul CPMC sau la construcţia metalică a
celulelor de m.t conductoarelor de nul ale circuitelor de j.t, circuitele de sudură, circuitele truselor
mobile de măsură, etc.
Trebuie avut totdeauna în vedere faptul că legăturile conductorului CPMC la rezistoarele
din staţie se realizează prin transformatoare de curent care fac parte din protecţia de masă a
barelor (PMB) şi, în consecinţă, trebuie înlăturată orice posibilitate de a trece alţi curenţi prin
aceste transformatoare care să determine funcţionări intempestive ale protecţiei PMB.

47
 9.5. Toate elementele din celula de î.t care se racordează la conductorul CPC, conform
pct.9.3 b (capetele terminale, dispozitivele de scurtcircuitare, etc.), vor fi izolate de construcţia
metalică a celulei de m.t şi faţă de elementele legate la CPMC, conform pct.9.3 a şi 9.4, cu
materiale izolante la UI = 2500 V.

9.6. La conductorul CPC (vezi pct.9.3) , în afară de cele menţionate la pct.9.3 b , se vor
racorda toate elementele din staţia de î.t care trebuie legate la pământ, cu excepţia celor care,
conform pct.9.3 a şi 9.4 se racordează la conductorul CPMC.

9.7. În exteriorul staţiei de m.t se prevede un conductor de legare la pământ comun la

care se racordează conductorul principal de legare la pământ CPMC prin două transformatoare de
curent aferente protecţiei de masă a barelor PMB, precum şi conductorul principal CPC.
Conductorul de legare la pământ comun pentru a CPMC şi CPC (conform pct.9.7) se va
lega prin cel puţin două legături la priza de pământ a staţiei de alimentare (reţeaua generală de
legare la pământ a staţiei).
Este necesară de asemenea realizarea unei legături suplimentare directe, cu conductoare
de cupru S  95 mm2 , între acest conductor comun de legare la pământ şi conductorul la care se
racordează rezistoarele de pe neutrul reţelei din schema T2T; se poate admite prevederea pentru
legătura suplimentară şi a unor conductoare din oţel - aluminiu sau Al de 120 mm 2, cu condiţia
protejării în ţeavă de oţel, în cazul pozării în pământ.

9.8. Pentru defectele pe partea de 110 kV care funcţionează în schema T1T trebuie
efectuată verificarea la condiţiile de stabilitate termică a conductoarelor de legare la pământ şi a
electrozilor prizelor de pământ în conformitate cu prevederile din STAS 12604/4 şi din îndreptarul
1 RE – Ip – 2004; se va considera timpul protecţiei de rezervă tr = tp2 + td2, unde tp2 este timpul celei
de a doua protecţii homopolare, care acţionează la curentul de defect (scurtcircuit monofazat) în
reţeaua respectivă, iar td2 este timpul propriu al întreruptorului acţionat de această protecţie. Pentru
td2 se poate considera timpul treptei a II-a sau cel al următoarei trepte aferente protecţiei de bază,
dar nu mai puţin de 1 s.

9.9. Pentru defectele pe partea de î.t care funcţionează în schema T2T ( legare la pământ
prin rezistor Rn) secţiunea minimă admisă a conductoarelor de legare la pământ se determină
numai din considerente de rezistenţă mecanică şi rezistivitatea la coroziune; aceste criterii sunt
acoperitoare şi pentru condiţia de stabilitate termică; a se vedea Tabelul 7 pentru secţiunea
minimă admisă a conductoarelor principale şi Tabelul 8 pentru secţiunea minimă admisă a
conductoarelor de ramificaţie.

48
 În cazul când conductorul de legare la pământ are rolul de electrod al unei prize de
pământ, acesta va avea secţiunea minimă impusă electrozilor prizelor de pământ.

Tabelul 7
Secţiunea minimă admisă a conductoarelor principale de legare la pământ şi a
acelora dintre conductoarele principale şi prizele de pământ (mm2)
Nr. Conductorul Îngropat în Montat aparent
crt. pământ sau în canal
1. Conductor de oţel cu grosimea minimă de 4 mm, dacă este 150 -
protejat în bentonită şi de 6 mm, dacă este neprotejat
împotriva coroziunii
2. Conductor de oţel cu grosimea minimă de 3 mm - 100
3. Funie de oţel zincat - 95
4. Cupru masiv 25 25
5. Funie din cupru 35 25

Tabelul 8
Secţiunea minimă a conductoarelor de ramificaţie (mm2)
Nr. Conductorul Îngropat în Montat aparent
crt. pământ sau în canal
1. Conductor din otel protejat împotriva coroziunii, cu grosimea 100 50
de cel puţin 3 mm
2. Funie din otel zincat - 50
3. Cupru 25 16

Pentru electrozii prizelor de pământ, secţiunile şi grosimile admise se vor alege numai din
considerente de rezistenţă mecanică şi de rezinstenţă la coroziune; aceste criterii sunt
acoperitoare şi pentru condiţia de stabilire termică (a se vedea Tabelul 9). În conformitate cu
STAS 12604/5, secţiunea minimă a electrozilor din oţel pentru prizele de pământ artificiale este de
150 mm2, indiferent de modul de protejare a oţelului sau agresivitatea solului.
Grosimea minimă, este conform tabelului, în funcţie de agresivitatea solului şi de modul
de protejare a oţelului împotriva corodării.
Tabelul 9
Nr. Modul de protejare împotriva Tipul Grosimea minimă a electrodului în
crt. coroziunii electrodului mm, pentru:

49
 pH ≥ 6 pH < 6
1. Neprotejate Profil 6,0
2. Neprotejate Ţeavă 4,5 Nu sunt admise
3. Neprotejate Placă 4,0 Nu sunt admise
4. Zincate Profil 4,0 6,0
5. Zincate Ţeavă 3,5 4,5
6. Zincate Placă 3,0 4,0
7. În strat de bentonită cu o Ţeavă 3,5 3,5
grosime de minim 200 mm
8. În strat de bentonită cu o Placă 3,0 3,0
grosime de minim 200 mm

9.10. În calculele de verificare la stabilirea termică a prizelor de pământ, se va avea în

vedere ca densitatea de curent Jmax. admisă la suprafaţa electrozilor să fie astfel determinată, încât
temperatura pe această suprafaţă să nu depăşească 0 max = 950C. De asemenea, se va urmări să
nu apară creştere de temperatură mai mare de 600C.

9.11. în cazul reţelelor legate la pământ în schema T1T, regimul termic este de scurtă
durată, de ordinul secundelor şi trebuie îndeplinită următoarea condiţie de stabilire termică:

unde:
j - reprezintă densitatea de curent la suprafaţă (A/m2);

 - căldura specifică medie

Dacă nu se dispune de valori măsurate, se poate considera în calcule valoarea:

unde :
 - este creşterea se temperatură ( C).Se consideră  = 600C

 - rezistivitatea solului ( m);

tr - durata regimului termic (s).

50
 Rezultă condiţia:

j≤

sau:
S ≥ Iscm 10-4 (m2)

Criteriul de verificare la regimul termic de scurtă durată îl va putea constitui şi tensiunea

totală a prizei de pământ Up = Rp x Ip . În acest caz, tensiunea de verificare devine:

unde:
S- este suprafaţa în contact cu solul, pe care trebuie să o prezinte electrozii prizei de
pământ pentru trecerea curentului de punere la pământ (în m 2).

În cazul prizelor de pământ complexe, pentru un calcul acoperitor, la determinarea

suprafeţelor efectiv necesare se vor considera coeficienţii respectivi de utilizare şi ai prizelor
verticale, respectiv orizontale.
Pentru prizele complexe din electrozii verticali şi orizontali va rezulta condiţia:

(m2)

Exemplul 21:
Daca curentul de scurtcircuit monofazat maxim este I scm = 10000 A, rezistivitatea de calcul a solului
şi tr = 3 s, rezultă necesar ca .
S ≥ 24,5 m 2

9.12. În cazul reţelelor în schema T2T reţelele legate la pământ prin rezistenţă ohmică, în
condiţiile prezentului îndreptar, nu este necesară verificarea la stabilitate termică a prizelor de
pământ, date fiind valorile relativ mici ale curenţilor Ip şi ale timpilor de acţionare ai protecţiilor.

51
 ANEXA A

DETERMINAREA CURENTULUI Idef LA LOCUL DEFECTULUI CU PUNERE LA

PĂMÂNT ÎN CAZUL LEA

A.1 Pentru stabilirea parametrilor care determină dimensionarea instalaţiilor de legare la

pământ trebuie avute în vedere, în principal, următoarele:
- repartiţia şi valorile curenţilor la locul de defect cu punere la pământ şi prin liniile care alimentează
acest defect;
- reglajul protecţiilor prevăzute, şi anume, curenţii şi timpii de reglaj.

52
 În funcţie de valorile curenţilor de defect cu punere la pământ şi ale timpilor de acţionare
pentru lichidarea defectului, se determină direct tensiunile de atingere şi de pas limită de calcul,
valori care stau la baza determinării rezistenţelor maxime admise de dispersie, respectiv
dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ.
De exemplu, pentru stâlpii fără aparataj din zonele cu circulaţie frecventă din localităţi, în
cazul reţelelor în schema T2T (cu 2 sisteme independente de protecţie) în care intră reţelele legate
la pământ prin rezistenţă Rn, tensiunile maxime admise de atingere şi de pas sunt:
- Ua = Upas = 1100 V, pentru tb ≤ 0,2 s;
- Ua = Upas = 795 V, pentru tb = 0,3 s;
- Ua = Upas =600 Vp, pentru tb = 0,4 s;
- Ua -= Upas =500 Vp, pentru 0,5 tb 1,2 s;
- Ua = Upas = 250 Vp, pentru tb .> 1,2 s;

unde: t - este timpul protecţiei de bază.

De aici rezultă că neâncadrarea în limita de 1,2 s a reglajului de timp al protecţiei de bază

tb conduce la instalaţii de legare la pământ foarte pretenţioase. De asemenea depăşirea limitei de
0,4 s la stâlpii din localităţi va impune prize de pământ cu rezistenţe de dispersie mult mai mici
decât în cazul tb ≤ 0,2 s. La stâlpii cu aparataj, indiferent de zonă, valoarea maximă admisă a
tensiunilor de stingere şi pas este :

Ua= Upas = 125 V, pentru reţele în schema IT indiferent de valoarea tb ;

Ua = Upas = 250 V, pentru reţele T1T indiferent de valoarea tb ;
Ua = Upas =500 V, pentru reţele T2T dacă tb ≤ 1,2 s şi Ua = Upas = 250V, dacă tb> 1,2 s.

De aici, rezultă că şi în cazul stâlpilor cu aparataj, tipul protecţiei de bază tb are o

importanţă deosebită pentru dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ.
Atât în cazul stâlpilor folosiţi în comun cât şi la posturile de transformare unde se folosesc
în comun instalaţii de legare la pământ pentru partea de înaltă şi joasă tensiune cât pe partea de
joasă tensiune se aplică protecţia prin legare la nul, tensiunea Upn a întregului sistem constituit din
conductorul de nul şi toate prizele de pământ legate la acesta să fie mai mică sau cel mult egală cu
valorile din Tabelul 1 din îndrumar în funcţie de tipul protecţiei de bază tb din reţeaua de medie
tensiune şi de categoria în care se încadrează zona respectivă (circulaţie frecventă sau circulaţie
redusă ).
Rezultă din acest tabel că la timpii tb ≥ 1,2 s tensiunile Upn atât în cazul reţelelor în
schema T] T cât şi în cazul reţelelor în schema T2T au aceleaşi valori, şi anume: 50 V - în cazul
zonelor cu circulaţie frecventă şi 125 V în cazul zonelor cu circulaţie redusă.

53
 Pentru dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ folosite în comun, relaţia de
determinare a rezistenţei de dispersie rezultante a acesteia este:

r. Rpn .Ip≤ Ua

unde:
Ip - este curentul de scurtcircuit monofazat la locul defectului cu punere la pământ
r -este factorul de reducere rezultant, care ţine seama simultaneitatea factorilor care determină
valoarea curentului de punere la pământ prin instalaţia de legare la pământ ( conductoare de
compensare, învelişuri metalice ale cablurilor etc.) a se vedea pct. 4.6 din îndrumar.
U - este tensiunea de atingere maximă admisă, conform Tabelului 1 din îndrumar.

Numai în cazul în care nu se poate realiza un sistem de legare la pământ cu rezistenţa de

dispersie Rpn suficient de mică pentru a se asigura tensiunile de atingere maxime admise, se
admite separarea instalaţiilor de legare la pământ (cea de pe partea de înaltă tensiune faţă de cea
de pe partea de joasă tensiune); a se vedea pct. 4.7 din îndrumar.
Condiţiile generale de determinare a rezistenţelor de dispersie Rp sunt următoarele:

a) stâlpii fără aparataj din localităţi (zone cu circulaţie frecventă)

Rps ≤ şi Upas

unde:

- este coeficientul de amplasament în jurul stâlpului pe o distanţă de la acesta de cel puţin 0,8 m,
pentru determinarea Ua;;
-este coeficientul de amplasament în jurul stâlpului pe o distanţă de la acesta de cel puţin 1,25
m, pentru determinarea Upas
- este coeficientul de izolare a stratului de beton al stâlpului pentru stâlpii de beton armat: =
3
ka - este coeficientul de atingere ;
kpas - este coeficientul de pas ;
Ip - este curentul de punere la pământ care trece efectiv prin priza de pământ considerată.

Curentul Ip se poate determina din curbele de curent în funcţie de distanţa locului de

defect cu punere la pământ faţă de staţia de alimentare, rezistenţa de dispersie la locul defectului,
curentul capacitiv al reţelei şi modul de realizare a neutrului reţelei ( BPN sau TSP).

54
 În vederea stabilirii dependenţei valorii curentului de scurtcircuitare, precum şi a curenţilor
pe cele două linii în funcţie de locul în care s-a produs defectul, se consideră un caz concret şi se
calculează valoarea acestor curenţi considerând scurtcircuitul la diverse distanţe faţă de bara de
medie tensiune( 6...20kV) din staţia de alimentare 110/m.t.
În Figurile A1.....A12 se prezintă curbele de variaţie a curentului de defect cu punere la
pământ în funcţie de distanţa în km dintre locul cu defect şi staţia de alimentare, din valoarea
curentului capacitiv total al reţelei de m.t (6…20 kV), de rezistenţa de dispersie la locul punerii la
pământ şi de schema primară de funcţionare pentru realizarea neutrului artificial al reţelei (cu TSP
sau BPN).
Pentru rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rp s-a luat în consideraţie următoarele
valori limită cu o aproximaţie acceptată :

Rp =10Ω ; 15Ω; 20Ω; 25Ω; 30Ω; 50Ω; 100Ω.

55
 F
Fig. A1

56
F
Fig. A2
Fig. A3

F
Fig. A4

57
 F
Fig. A5

58
Fig. A6 F
i
 Fig. A7

59

Fig.A8
 F
Fig. A9

Fig. A10

60
Fig. A11

61
 ANEXA B

ALIMENTAREA CONSUMATORULUI PRIN DOUĂ LINII PARALELE DE MT (6.....20kV)

Cazul alimentării unui consumator prin două linii de m.t (6…20 kV) este întâlnit rar în
practică, şi anume în situaţia unor consumatori de mare putere care necesită două linii paralele de
alimentare . A se vedea schema de principiu din Fig. B1, prezentată cu titlul de exemplificare
pentru Un = 20 kV. In astfel de cazuri pe liniile în paralel trebuie prevăzute întreruptoare atât la
plecare cu protecţii PHCL cât şi la consumator cu protecţii homopolare de curent direcţionale
PNCD. În Fig. B1 s-au notat cu 1I, respectiv 3I, linia 1L, iar cele ale liniei 2L s-au notat cu 2I ,
respectiv cu 4 I.
În absenţa protecţiilor PHCD1 şi PHCD2, la un scurtcircuit monofazat în punctul K se vor
deconecta prin protecţia PHCL1 întrerupătorul 1I, iar prin protecţia PHCL întrerupătorul 2I, deci
consumatorul va rămâne nealimentat deşi defectul este pe linia 1L şi nu pe linia 2L. In vederea
evitării unor astfel de situaţii este necesar a se introduce protecţiile PHCD1 şi PHCD2, deoarece
defectul se poate produce pe oricare din cele două linii.
Dacă scurtcircuitul monofazat este în apropierea barelor (A) de 20kV, curentul In2 nu
atinge valoarea necesară pentru a asigura demararea protecţiei PHCD1, motiv pentru care acesta
va demara doar după deconectarea întrerupătorului 1I, cea ce conduce la un timp mare până la
izolarea completă a defectului (declanşarea întrerupătoarelor 1I şi 3I.)
Zona în care se produce scurtcircuitul monofazat dar nu sunt asigurate condiţiile pentru
demararea protecţiei PCHD 1 (respectiv PCHD2, dacă scurtcircuitul monofazat este pe linia 2L)
este denumită “zonă moartă”.
Este necesar pentru fiecare caz în parte să se determine lungimea “zonei moarte”, în
funcţie de reglajul protecţiei PHCD1, respectiv PCHD2 .
Valoarea curentului de scurtcircuit monofazat depinde de lungimea celor două linii (L) de
rezistenţa prizei de pământ (Rp) la stâlpul la care s-a produs scurtcircuitul monofazat de valoarea
capacităţii homopolare a întregii reţele de medie tensiune legate galvanic (Ch); trebuie să se ţină
seama de influenţa curentului capacitiv al liniei de medie tensiune (20 kV ) care alimentează alţi
consumatori şi este racordată la sistemul de bare (B).
La apariţia scurtcircuitului monofazat în punctul K curentul Im1 asigură demararea
protecţiei homopolare de curent PHCL1, iar curentul Im2 a protecţiei PHCD1. În cazul în care Im2
este mai mic decât curentul de reglaj al protecţiei PHCD1, acesta nu demarează. Protecţia PHCL1
comandă declanşarea întrerupătorului 1I. După declanşarea acestui întrerupător curentul Im1 se
anulează şi deci curentul Im2 devine egal cu cel de scurtcircuit, asigurând demararea protecţiei
PHCD1, care după un interval de timp determinat comandă , declanşarea întrerupătorului 3I. În
acest mod se asigură izolarea liniei pe care s-a produs scurtcircuitul monofazat. Dacă la apariţia

62
scurtcircuitului monofazat curenţii Im1 şi Im2 au astfel de valori încât asigură demararea protecţiilor
PHCL1 şi PHCD1,, protecţia PHCD1 deconectează întrerupătorul 3I, izolându-se scurtcircuitul
monofazat de barele (B), iar ulterior protecţia PHCL1 va deconecta întrerupătorul 1I. Deci într-un
astfel de caz la izolarea defectului nu se însumează timpii de reglaj ai celor două protecţii. Din
acest motiv este de dorit ca scurtcircuitul monofazat să se producă în zona în care este asigurată
demararea simultană a protecţiilor PHCL1 şi PHCD1.
Pentru a determina zona in care scurtcircuitul monofazat produs pe linia 1L nu asigură
demararea protecţiei PHCD decât după deconectarea întrerupătorului 1I, numită „zona moartă”,
se consideră impedanţele ce intervin.
Deoarece curenţii prin cele două linii, respectiv curentul de scurtcircuit monofazat, depind
de lungimea L a celor două linii legate în paralel, de lungimea de la bara (A) până la locul de
scurtcircuit, de valoarea rezistenţei prizei de pământ a stâlpului la care s-a produs scurtcircuitul
(Rp), de capacitatea homopolară a liniilor de medie tensiune alimentate de la barele (A) (Ch) şi de
capacitate homopolară a liniilor de medie tensiune alimentate de la barele (B) (C,h), se consideră
aceşti parametrii (L, Rp, Ch, C,h), ca o variabilă y. Determinarea „zonei moarte” presupune
cunoaşterea dependenţei curentului Im2-1 în funcţie de variabila y, (având ca parametrii L, Rp, Ch,
C,h).
Dacă se neglijează capacitatea homopolară Ch şi C,h a reţelei de medie tensiune
alimentată prin barele (A), respectiv barele (B), curentul I m2-1 = Im3 şi deci demararea protecţiei
PHCD1 la scurtcircuitul monofazat produs în punctul K este asigurată de curentul Im2.
Pentru a determina „zona moartă”, se calculează Im2, în funcţie de y, considerându-se
ca parametrii L şi Rp (lungimea liniilor paralele şi rezistenţa prizei de pământ a stâlpului la care s-a
produs defectul). Dacă pentru aceşti parametrii se iau în considerare următoarele valori: L=4 km,
10 km, 15 km şi Rp = 0,1 Ω, 10 Ω, 20 Ω, 40 Ω, se constată o dependenţă relativ pronunţată a
curentului Im2 (prin linia fără defect), în funcţie de dintanţa la care se produce defectul faţă de
barele (A) 20 kV, respectiv în funcţie de valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ (Rp) a
stâlpului la care se produce scurtcircuitul monofazat. Lumgimea L a liniilor legate în paralel nu are
o contribuţie importantă la stabilirea valorii acestui curent.
Se constată deasemenea dependenţa pronunţată a „zonei moarte” de lungimea L a
liniilor legate în paralel. De asemenea, pe măsură ce creşte lungimea liniilor legate în paralel,
creşte şi dependenţa „zonei moarte” de valoarea rezistenţei prizei de pământ Rp. La lungimi L = 4
km si releu RHCD reglat la 25 A (L HD) = 25A), „zona moartă” este cuprinsă între (0...1,5) km,
dacă Rp≤ 40 Ω, „zona moartă” iar dacă L=15 km variază în intervalul (0...5,5) km. Cu cât
lungimea liniilor legate în paralel este mai mică, probabilitatea ca la un scurtcircuit monofazat
protecţiile PHCL şi PHDL să funcţioneze în cascadă este mai mică, ceea ce conduce la timpi mai
mari până la izolarea defectului. Acesta impune ca la dimensionarea instalaţiilor de legare la
pământ să fie luată în considerare posibilitatea funcţionării în cascadă a celor două protecţii.

63
 Când protecţia PHCD este reglată la 50 A, lungimea „zonei moarte” în funcţie de
rezistenţa Rp şi lungimea linilor legate în paralel devine: (0... 3 km), dacă L = 4 km şi R p ≤ 40 Ω ;
(0... 7,5 km), daca L = 10 km şi Rp ≤ 40 Ω ; (0... 11,5 km), daca L = 15 km şi Rp≤ 40 Ω.
Deci, mărind valoarea curentului de reglaj al protecţiei PHCD, lungimea zonei moarte se
extinde semnificativ. Din acest motiv, este de dorit ca reglajul acestei protecţii să fie cât mai
scăzut. Acest reglaj nu poate fi scăzut oricât, deoarece la o punere la pământ pe o altă linie ar fi
satisfăcute condiţiile de demaraj ale protecţiei, datorită cutentului capacitiv ce se închide prin liniile
fară defect.
Dacă nu se neglijează capacităţile Ch şi C,h , se determină curenţii celor după linii legate
în paralel (Im1 , Im2 şi Im2-1) , în cazul scurtcircuitului monofazat din interiorul sau exteriorul „zonei
moarte”.
Se constată dependenţa destul de pronunţată a curentului Im1 în funcţie de distanţa până
la locul de defect şi în funcţie de valoarea rezistenţei prizei de pământ Rp.
Capacitatea homopolară a liniilor de 20 kV influenţează mai mult acest curent dacă
Rp≤ 10 Ω. Peste această valoare a rezistenţei Rp , se poate neglija capacitatea homopolară a
reţelei de 20 kV în calculul curentului Im1 .
Se constată de asemenea, dependenţa pronunţată a curentului Im2 în funcţie de distanţa
până la locul de defect şi de valoarea rezistenţei Rp. Capacitatea homopolară a reţelei de 20 kV
prezintă importanţă doar pentru Rp≤ 10 Ω .
În celelalte situaţii se poate neglija capacitatea Ch .
De asemenea se constată o variaţie semnificativă a curentului Im2 , în funcţie de lungimea
liniilor legate în paralel, şi o modificare importantă a variaţiei acestui curent în raport cu distanţa
până la locul defect.
Comparând curentul Im2-1 cu Im2 se constată diferenţe nesemnificative, deci pentru
determinarea „zonei moarte” poate fi acceptat curentul Im2-1 ca fiind identic cu Im2.
Pentru valoarea curentului de scurtcircuit monofazat în funcţie de distanţa până la locul
de defect este hotărâtoare rezistenţei Rp iar curentul capacitiv al reţelei de 20 kV contează cu atât
mai puţin cu cât Rp creşte. De asemenea, acest curent scade dacă creşte lungimea liniilor legate
în paralel.
Se constată că atunci când se are în vedere curentul capacitiv al liniilor de 20 kV
alimentate din bara B, lungimea „zonei moarte” se micşorează, deci se creează condiţii mai bune
pentru funcţionarea protecţiei PHCD.
În continuare, se vor prezenta aspectele principale privind posibilităţile de sesizare şi de
deconectare selectivă a scurtcircuitelor monofazate pe una din liniile electrice paralele între bara
de alimentare a staţiei de alimentare şi barele de 20 kV ale staţiei consumatorului.
Valoarea curentului de scurcircuit la locul defectului I1-2 este determinată, în principal, de
rezistenţa totală la locul defectului (rezistenţa prizei de pământ Rp, plus rezistenţa de trecere la

64
locul de defect), de lungimea liniei de 20 kV între staţie şi locul de defect şi capacitatea totala a
reţelei de 20 kV.
Dacă rezistenţa la locul de defect depăşeşte 20 ohmi, lungimea liniei şi capacitatea
sistemului se pot neglija. În cazul în care rezistenţa este sub valoarea de 20 ohmi, trebuie luate în
consideraţie şi celelalte 2 mărimi, şi anume: curentul capacitiv şi lungimea liniei.
Lungimea „zonei moarte” (zona în care protecţiile PHCL şi PHCD lucrează în cascadă)
depinde, în principal, de valoarea rezistenţei la locul defectului.
La o valoare a acesteia de 40 , “zona moartă” se extinde pe o lungime de 75 % din
lungimea liniilor care funcţionează în paralel între staţia de alimentare şi staţia consumatorului.
Pentru o valoare a rezistenţei la locul de defect de 1Ω, lungimea zonei moarte scade la
40% din lungimea liniilor, dacă curentul de reglaj al PHCD-ului este I HD= 50 A, respectiv 21%, dacă
curentul de reglej IHD= 25 A.
Lungimea „zonei moarte”, exprimată în procente, nu depinde, practic, de lungimea L a
acestora.
Tendinţa este de a obţine o “zonă moartă” cât mai scurtă, pentru a se realiza o
declanşare cât mai rapidă a defectului prin PHCD, ceea ce ar conduce la o uşurare a condiţiilor de
dimensionare a instalaţiilor de legare la pământ. Acest lucru s-ar putea realiza prin micşorarea
curentului de reglaj al PHCD la 25 A, ceea ce ar impune conceperea protecţiei pentru atingerea
acestui scop.
Este necesar realizarea unui releu de curent care să satisfacă această cerinţă. Releele
care nu permit un astfel de reglaj, este necesar a se lua în consideraţie un curent IHD=50 A.
Parametrii transversali ai liniilor de 20 kV racordate la bara staţiei de alimentare şi a
liniilor de 20 kV alimentate din bara staţiei consumatorului nu modifică semnificativ lungimea zonei
moarte pentru care se pot neglija în determinarea lungimii acestei zone, dar nu pot fi neglijate în
stabilirea curentului de reglaj al PHCD. Trebuie considerat IHD= 50 A dacă nu se dispune de un
releu IHD= 25 A.
În ceea ce priveşte repartiţia curentului de defect, rezultă că pe linia fără defect curentul
care contribuie la scurtcircuit ISC este determinat în principal de distanţa între bara staţiei de
alimentare şi locul de defect. În calculul valorii curentului de scurtcircuit ISC trebuie să se ţină
seama de capacitatea faţă de pământ (capacitatea homopolară) a liniilor de 20 kV alimentate din
barele staţiei de alimentare, dacă curentul capacitiv depăşeşte valoarea de 50 A.
O situaţie în care se impun, de asemenea, rezistenţe de dispersie de valoare mică, se
evidenţiază şi în cazul alimentării posturilor de transformare în cascadă, când reglajul timpilor
protecţiilor PHCL depăşesc totdeauna 0,5 s, apropiindu-se de 1,2 s limita maximă, ceea ce impune
un volum foarte mare de manoperă si materiale.

65
 O posibilitate de rezolvare a problemei constă în prevederea unui conductor de
compensare la care să fie legaţi toţi stâlpii LEA în cauză. Realizarea unui conductor de
compensare prezintă următoarele avantaje:
- constituie o cale de impedanţă mică pentru curentul de întoarcere, pentru curentul de
defect, astfel încât curenţii Ip prin priza de pământ să se micşoreze apreciabil;
- legarea prizelor de pământ ale stâlpilor între ele prin conductorul de compensare
conduce la obţinerea unei rezistenţe de dispersie în pământ rezultante reduse în funcţie de
numărul prizelor de pământ legate în paralel;
- conductorul de compensare are un rol important de ecranare împotriva influenţelor
electromagnetice asupra liniilor învecinate (de telecomunicaţii sau de energie);
- prezenţa conductorului de compensare permite, în majoritatea cazurilor, renunţarea la
prizele de pământ artificiale şi folosire numai a prizelor naturale ale stâlpilor din zonele locuite şi
ale celor cu aparataj.

66
 110 kV

RART
PHCL2
PHCD2 6 kV
PPRL
2L
110 kV 110/20 kV
2I Im2 4I
~
1I Im1 3I
1L PHCD1
PPRL
Rn A B 20 kV
PHCL1 C
Idef
RART

6 kV F
i
g
.
Fig. B1
B
1

67
 ANEXA C

STANDARDE CONEXE ALINIATE LA REGLEMENTĂRILE EUROPENE

A C1. SR-CEI – 4 -1-1996 Instalaţii electrice în construcţii cap.41. Protecţia împotriva

şocurilor electrice.

A C 2. SR-CEI 60 364-4-41 S2-2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4 Măsuri de

protecţie pentru asigurarea securităţii. Cap.4 Protecţia
împotriva şocurilor electrice.

A C 3. SR- HD 60 384-4-43 S2-2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4. Protecţie

pentru asigurarea securităţii cap.43. Protecţia împotriva
supracurenţilor.

A C 4. SR- HD 384 4.41. S2-2004 Instalaţii electrice în construcţii. Măsuri de protecţie

pentru asigurarea securităţii. Protecţia împotriva şocurilor
electrice.

A C 5. SR- CEI 479-1- 1995 Efectele curentului asupra omului şi animalelor domestice.

A C 6. SR- EN-61140- 2002 Protecţia împotriva şocurilor electrice. Aspecte comune în

instalaţii şi echipamente electrice.

A C 7. SR- CEI 60 364-4- 442 +A1 – 1999 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4.
Măsuri de protecţie pentru asigurarea securităţii cap.44.
Protecţia împotriva supracurenţilor. Secţiunea 442 Protecţia
instalaţiilor de j.t împotriva defectelor la pământ din instalaţiile
de î.t.

A C 8. SR- HD 637 S1-2004 Instalaţii electrice cu tensiuni nominale mai mari de 1 kV în

curent alternativ.

A C 9. SR- HD 387.5.54 S1-2003 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5. Alegerea şi

instalarea echipamentelor electrice.

67
A C 10. SR- HD 60 384.-7-704-2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 7. Prescripţii
pentru instalaţii şi amplasamente speciale. Secţiunea 704
Instalaţii de şantier.

A C 11. SR- HD 384.6.61 S2 – 2004 Instalaţii electrice în construcţii. Partea 6 - 61.

Verificări la punerea în funcţiune.

A C 12. SR- EN 60 417-1 – 2002 Simboluri grafice utilizate pe echipamente. Partea 2

Aspecte generale şi aplicaţii.

68
 ANEXA D

SOLUŢIA TEHNICĂ CU “ÎNTRERUPTOR DE ŞUNTARE “ PENTRU ELIMINAREA

DEFECTELOR CU PUNERE LA PĂMÂNT TRECĂTOARE FĂRĂ DECLANŞAREA
ÎNTRERUPTORULUI , DE PE LINIA CU DEFECT

În cazul reţelelor aeriene (cu LEA ) şi al unor reţele mixte (cu LEA + LES), tratarea neutrului
reţelei prin rezistenţă (schema T2T) pentru regimul normal de funcţionare implică un număr mare de
deconectări rapide, cu întreruperi în alimentarea consumatorilor, ca urmare a acţionării protecţiilor şi
instalaţiilor de tip RAR la defectele trecătoare specifice acestor reţele. Protecţia prin relee, utilizată
pentru deconectarea de la reţea a elementului cu defect în cazul tratării neutrului acesteia prin
rezistenţă, acţionează chiar dacă defectul este trecător (de exemplu chiar şi în cazul funcţionării unui
descărcător cu coarne).
Găsirea unei metode de eliminare a defectelor trecătoare (care reprezintă peste 70 % din
totalul defectelor), fără întreruperea alimentării consumatorilor prin blocarea protecţiilor de
deconectare a defectelor în astfel de cazuri, ar face ca soluţia de tratare a neutrului prin rezistenţă
să fie atractivă şi de actualitate. O astfel de metodă o poate constitui utilizarea unui "întreruptor
şunt" pentru eliminarea defectelor monofazate trecătoare în cazul reţelelor electrice de m.t. cu
neutru tratat prin rezistenţă.
Soluţia tehnică, cu "întreruptor de şuntare", aplicabilă în cazul reţelelor electrice aeriene de
medie tensiune cu neutrul tratat prin rezistenţă schema T2T, îmbunătăţeşte performanţele tratării
neutrului prin rezistenţă, în condiţii tehnice şi economice avantajoase.
Principiul soluţiei constă în “şuntarea” defectului monofazat produs în reţea prin închiderea
fără temporizare a unui “întreruptor şunt” (montat în staţia 110 kV/m.t. pe barele staţiei de m.t.) pe
faza afectată de defectul monofazat. Această şuntare are menirea de a reduce, curentul de punere la
pământ sub reglajul protecţiei homopolare de curent de pe linie PHCL realizându-se autostingerea
arcului fără ca “şuntarea” să producă o întrerupere în alimentarea consumatorului.
În Fig.D1 se prezintă o schemă de principiu în care fiecare fază a reţelei de m.t. poate fi
conectată la pământ printr-un întreruptor cu acţionare independentă pe fiecare fază (întreruptor de
şuntare – IŞ).
Să presupunem că un defect trecător (pasager) la pământ afectează faza 1 a reţelei în
punctul Y al unei LEA (de exemplu la stâlpul S). Soluţia tehnică de eliminare a defectului trecător
constă în autostingerea arcului de defect din punctul Y şuntând defectul prin închiderea fără
temporizare a polului P1 al "întreruptorului de şuntare" IŞ pentru un interval de timp "t" dat, urmat
de deschiderea polului P1 după scurgerea acestui timp "t". Procedând astfel se reduce la o
valoare foarte mică tensiunea între punctul Y şi pământ. Dacă valoarea acestei tensiuni este

69
inferioară tensiunii care permite reamorsarea arcului, atunci stingerea arcului este realizată la
trecerea prin zero a curentului de defect şi astfel defectul trecător a fost eliminat.
Deschiderea polului P1 al întreruptorului IŞ nu trebuie să se facă decât după de ionizarea
traseului arcului (circa 0,1 pentru o reţea de 20 kV) pentru a se evita o reamorsare a acestuia.
Această condiţie impune o durată minimă de şuntare (în general t > 0,2 s).

MT S
IL
3
N
2
X is Y is
1

P1 P2 P3
R0
IS
irez

iR ik Rdef

IS - Întreruptor de şuntare; is - Curentul de sarcină;

IL - Întreruptor de linie; iR - Curentul prin neutrul reţelei;
R0 - Rezistenţă pe neutrul reţelei; Rdef - Rezistenţă de defect;
Rdef - Rezistenţă de defect; S - Stâlp al liniei;
ik - Curentul prin întreruptorul X - Punctul de montare
de şuntare; întreruptor de şuntare;
irez - Curentul rezidual de defect; Y - Punctul de defect.

Fig. D1 - Schema de principiu de funcţionare a soluţiei “întreruptor de şuntare” .

În cazul în care defectul a fost pasager (trecător), funcţionarea reţelei revine la normal
după deschiderea polului P1. Dacă în intervalul de timp "t" defectul nu a fost eliminat, el este un
defect permanent, care va fi selectat şi deconectat prin funcţionarea protecţiilor convenţionale de
pe LEA, pe durata acţionării lor blocându-se repetarea şuntării. Se are în vedere astfel la
selectarea şi eliminarea a peste 70 % din defectele monofazate, ca şi în cazul RAR, dar, prin
utilizarea acestei soluţii, fără deconectarea consumatorilor.
Reţelele electrice de distribuţie de medie tensiune fiind în general de tip radial, şuntarea
arcului trebuie să se realizeze în staţia de m.t. "Întreruptorul şunt" se racordează la barele staţiei
de alimentare a reţelei de m.t. deoarece defectul se poate produce pe oricare plecare din staţia de
m.t. şi barele de m.t. sunt singurele elemente comune tuturor acestor plecări.
În cazul reţelei reale trifazate este necesar a se preîntâmpina funcţionarea IŞ în cazurile
în care defectul la pământ este polifazat, iar comanda de şuntare trebuie emisă numai pentru faza
afectată de un defect monofazat. Din această cauză, principalele condiţii care se impun în aplicarea
acestei soluţii sunt:

70
 - Instalarea pe barele de m.t. ale staţiei a unor întreruptoare cu acţionare monofazată, care
să asigure posibilitatea de comandă de închidere la pământ numai a fazei pe care s-a
produs punerea la pământ.

- Asigurarea selectării fazei pe care trebuie să închidă întreruptorul şunt, adică a fazei pe
care s-a produs defectul şi blocarea comenzii de închidere a unei faze de întreruptor,
dacă acesta este deja închis pe altă fază.

- Asigurarea blocării acţionării repetate a întreruptorului şunt, dacă după prima

acţionare a întreruptorului, defectul la pământ nu a fost eliminat.

- Posibilitatea de deconectare prin “întreruptorul şunt” a unor curenţi de scurtcircuit în cazul

apariţiei unei puneri duble la pământ, dacă pe durata închiderii unei faze a întreruptorului
şunt, se mai produce un alt defect la pământ pe o altă fază, respectiv declanşarea
imediată a fazei care a realizat şuntarea.

- Blocarea comenzii de închidere simultană a mai mult decât a unei faze la pământ;
- Asigurarea deconectării imediate a fazei întreruptorului care a închis pe altă fază decât
aceea pe care s-a produs defectul monofazat.

Pentru implementarea acestei soluţii este realizat un bloc automat de selectare a fazei cu
defect şi de comandă a întreruptorului şunt (BSFCIS).
Prin aplicarea soluţiei “întreruptor de şuntare” în cazul reţelelor electrice de m.t. aeriene
sau mixte se păstrează toate avantajele şi facilităţile tratării neutrului prin rezistenţă. Eliminarea
defectelor trecătoare cu ajutorul soluţiei “întreruptor de şuntare” are marele avantaj că nu se
comandă deconectarea LEA de m.t. cu defect trecător. Tensiunea pe faza afectată de defect este
perturbată, dar tensiunile între faze rămân practic neschimbate şi deci consumatorii nu simt defectul şi
nici acţionarea “întreruptorului şunt”. Prin faptul că eliminarea defectelor trecătoare nu se face prin
deconectarea lor, ci prin şuntarea arcului, se reduce în mod substanţial numărul de întreruperi ale
consumatorilor. Întreruperea alimentării cu energie electrică se produce numai pentru acei
consumatori care sunt racordaţi la linii cu defect permanent, (dacă nu este prevăzută o alimentare de
rezervă).
Deoarece şuntarea nu conduce la perturbarea alimentării normale a consumatorilor,
durata şuntării, necesară stingerii arcului şi deionizării canalului de arc, poate fi considerabil mai
mare decât prima pauză de RAR, aceasta putându-se mări până la limita de stabilitate termică
impusă de rezistorul montat pe neutrul reţelei (circa 5 s), crescând astfel probabilitatea de
deionizare a mediului de arc şi stingerea acestuia şi astfel pot fi depăşite performanţele actuale ale
RAR de eliminare a defectelor monofazate trecătoare.
Şuntarea defectului de pe linie se comandă fără temporizare şi se realizează efectiv după
un timp egal cu timpul propriu al blocului de comandă şi al întreruptorului şunt - circa 0,1 - 0,15 s).
Soluţia nu impune schimbarea descărcătoarelor cu coarne cu descărcătoare cu
rezistenţă variabilă, deoarece, prin anclanşarea “întreruptorului şunt” nu se produce
întreruperea consumatorilor în cazul amorsării descărcătoarelor cu coarne.

71
 Se subliniază în mod deosebit faptul, că utilizarea soluţiei “întreruptor de şuntare” nu
implică nici un fel de risc suplimentar în funcţionarea reţelei deoarece, oricare ar fi mecanismul de
defecte, şi anume:

- dacă întreruptoarele monofazate ar refuza acţionarea (şuntarea), reţeaua se va

comporta ca şi înaintea instalării acestuia;

- dacă întreruptorul ar funcţiona intempestiv (adică ar închide o fază la pământ în lipsa

unui defect) s-ar produce un curent de defect, care se închide prin conductoarele de legare
la pământ ale staţiei, mai mic sau cel mult egal cu I nr, , fiind de acelaşi ordin de mărime cu
curenţii de sarcină;

- dacă întreruptoarele ar funcţiona, la închidere pe altă fază decât pe aceea pe care s-a
produs defectul, s-ar produce un curent maxim egal cu curentul de scurtcircuit la dublă
punere la pământ, pentru care caz, s-ar comanda, prin protecţia prevăzută, o declanşare
imediată (fără temporizare) a fazei puse la pământ.

Se menţionează că funcţionarea relativ frecventă la închidere a întreruptorului IŞ, pe un

curent inferior celui nominal, nu prezintă dificultăţi deoarece întrerupătoarele şi dispozitivele lor de
acţionare sunt dimensionate în consecinţă. Trebuie încă avut în vedere şi faptul că în cazul
întreruptorului de şuntare acţionează numai o fază în cazul unui defect monofazat şi deci numărul
de acţionări pentru fiecare fază a acestui întreruptor este în medie de numai 1/3 din numărul total
de defecte monofazate.
Soluţia "întreruptor de şuntare" realizează aceleaşi funcţii ca şi soluţia BC II R n cu
eliminarea defectelor trecătoare fără întreruperea alimentării consumatorilor, selectarea rapidă şi
sigură şi deconectarea defectelor monofazate permanente, având însă următoarele avantaje:

- este mai ieftină atât ca investiţie iniţială cât şi ca cheltuieli de exploatare şi întreţinere;

- este mai simplă atât pentru circuitele primare cât şi pentru circuitele secundare,
protecţii şi automatizări;

- păstrează toate avantajele şi facilităţile tratării neutrului prin rezistenţă dintre acestea se
menţionează:

 nivelul cel mai scăzut de supratensiuni, şi deci cele mai reduse solicitări la
supratensiuni a izolaţiilor echipamentelor;
 selectarea şi eliminarea rapidă a defectelor permanente, şi deci reducerea
duratei de solicitare a izolaţiilor şi a pericolului datorat tensiunilor de atingere
şi de pas;
 probabilitate mult mai redusă de apariţie a defectelor polifazate (bifazate) în
puncte diferite ale reţelei, practic eliminându-se pericolul prezentat de
defectele duble;
 posibilităţi mai bune de eliminare a defectelor rezistive prin posibilitatea de
reducere a curentului de reglaj care comandă şuntarea defectelor (deoarece
aceasta nu determină întreruperi la consumatori);

- solicitare mult mai redusă a descărcătoarelor;

- reducerea riscurilor de accidente datorate tensiunilor de atingere şi de pas.

72