Curs 5-6

Chimioterapicele antimicrobiene
Prof. Dr. Lorena Dima

Chimioterapice antimicrobiene
 Medicamente cu actiune specifica asupra
diferitelor microorganisme patogene
 Antibiotice
 Produse de microorganisme sau sintetizate dupa modelul
compusilor naturali
 Chimioterapice de sinteza
 Antibacteriene: sulfamide, trimetoprim, etambutol, izoniazida,
chinolone, nitrofurantoine
 Antifungice: ketoconazol
 Antiprotozoarice: metronidazol
Antibiotice - grupe
 beta-lactamice: peniciline, cefalosporine (CF), monobactami
 aminoglicozide (AG): streptomicina, gentamicina, kanamicina
 tetracicline
 macrolide
 antibacteriene:eritromicina
 antifungice: amfotericina B, nistatina
 lincosamide: clindamicina, lincomicina

 ansamicine: rifampicina
 glicopeptide: vancomicina
 polipeptide: polimixine, bacitracina
 Altele: cloramfenicol, griseofulvina
Chimioterapice antimicrobiene
- actiunea antibacteriana -
 De tip bactericid
 Absolut (pe toti germenii)
 AG, polimixine
 Bactericid-degenerativa
(pe germenii in multiplicare)
 peniciline, CF
 De tip bacteriostatic
 sulfamide, tetracicline
CMI – concentratie minima inhibitorie

CMB – concentratie minima bactericida
Mecanisme de actiune antibacteriana
 Inhibarea biosintezei peretelui microbian - bactericid deg.

 Modificarea membranei celulare - bactericid absolut
 Inhibarea sintezei proteice
 Subunitati 30S: AG, tetracicline
 Subunitati 50S: cloramfenicol, macrolide
 Inhibarea formarii acizilor nucleici

 ARN polimeraza ADN dependenta: rifampicina
 ADN giraza: chinolone
 Interferarea cailor metabolice (ex. sinteza folati)

 DH pteroat sintetaza: sulfamide
 DH folat reductaza: trimetoprim
Rezistenta microbiana
 Naturala – fixata genetic
 BGN – AB beta-lactamice
 Dobandita
 Prin mutatii cromozomiale
 Prin plasmide – molecule de ADN
 secvente care controleaza rezistenta
– factor R
 factor de transfer al rezistentei - RTF
Mecanisme ale rezistentei bacteriene
 Producerea de enzime care distrug
substanta activa
 Beta lactamaze – ex. S. auriu
 Modificare permeabilitate/
transport membranar
 ex. Porine
 Alterarea tintei actiunii

 ex. subunitati 30S/50S, PBP
 Cai de eflux ale medicamentului

din celula
 Dezvoltare de cai metabolice

alternative
 Dezvoltarea de enzime cu afinitate mai mica pt. AB
Microorganisme cu rezistenta multipla
 MRSA - methicillin/oxacillin-resistant
Staphylococcus aureus
 VISA - vancomycin intermediate resistant
Staphylococcі
 VRE - vancomycin-resistant enterococci
 ESBLs - extended-spectrum beta-lactamases
(microorganisms – resistant to
cephalosporins and monobactams)
 PRSP - penicillin-resistant Streptococcus
pneumoniae
1952 – 100 % infectii stafilococice tratate cu penicilina
1982 – doar 10 %
In prezent?........
MRSA produce19 000 decese/an in SUA
Spectrul antimicrobian
 Ingust de tip benzil-penicilina

Coci gram pozitivi si gram negativ si bacili gram pozitiv
 Benzilpenicilina si inrudite
 Eritromicina
 Vancomicina
 Clindamicina
 Ingust de tip streptomicina

Coci gram pozitiv si gram negativ si bacili gram negativ
 AG
 Larg de tip tetraciclina
Coci si bacili gram pozitivi si gram negativ, spirochete,
micoplasme, rickettsii si chlamidii
 Cloramfenicol  CF
 Ampicilina si inrudite  sulfamide
Reactii adverse la antibiotice
- toxice -
 dependente de doză
 Ototoxicitate: AG, vancomicina
 Nefrotoxicitate: CF, polimixine, AG
 hematotoxicitate: cloramfenicol, sulfamide
 Hepatotoxicitate: tetracicline
 Neurotoxicitate: nitrofurantoina, peniciline
 Digestiv: tetracicline, AB cu spectru larg
- alergice -
 antibiotice
 cel mai frecvent: peniciline si
clindamicina
 relativ frecvent: AG (streptomicina),
sulfamide, chinolone, antiTBC
 cel mai frecvent dupa aplicare locala
 incrucisate pentru substante
inrudite
 Manifestări:
 Cutanate (80%)
 Anafilaxie (9 - 15%)
 Respiratorii (6 - 9%)
 Febră (2 - 6%)
Angioedem
 De natura bacteriologica/biologica
 Dismicrobism intestinal - ↓ florei saprofite dupa
administrare orala CT cu spectru larg
 Enterita stafilococica
 Candidoze
 Colita pseudomembranoasa (Cl. Difficile)
 Hipovitaminoze (K, B)
 Rezistenta
 Suprainfectii cu germeni rezistenti
 Infectii nozocomiale cu germeni multirezistenti
de tip Herxheimer – bacterioliza masiva,

 Reactii
germeni producatori de endotoxine (ex- sifilis)
 Scaderea raspunsului imun - ↑ recidive
Antibiotice beta-lactamice
 Dibactami
 Peniciline
(P) = penami
 Cefalosporine (CF) = cefeme
 Carbapenemi
 Monobactami
Peniciline
 Penicillium notatum
produce – penicilina G
(benzilpenicilina) -
prototip
 P. chrysogenum
produce acidul 6-
aminopenicilanic –
nucleu de baza -
peniciline semisintetice
Peniciline
- caracteristici generale -
 Actiune de tip degenerativ bactericid asupra

celulelor in diviziune care sintetizeaza
peptidoglicani (peretele bacterian)
 Spectru ingust (cu unele exc.)
 Rezistenta se instaleaza lent
 Toxicitate redusa
 Frecvent reactii alergice
Mecanism de actiune
 Legare de receptori
membranari specifici PBP
(penicilin binding proteins)
 Legare de transpeptidaze
→ blocarea transpeptidarii
peptidoglicanului →
inhibarea sintezei peretelui
bact – NU la BGN!!
 Activarea unor enzime

autolitice
Bacterii
 Gram pozitiv
 Staphylococcus aureus
 Streptocci
 Enterococci
 Gram negativ
 E-coli
 Klebsiella
 Proteus
 Pseudomonas
Clasificare peniciline
 De tip benzilpenicilina
 Benzilpenicilina
 Peniciline retard
 Peniciline active oral
 Peniciline antistafilococice
 Peniciline cu spectru largit
 Peniciline anti Pseudomonas aeruginosa
 Peniciline active pe enterobacterii
Peniciline de tip benzilpenicilina
 Spectrul antibacterian – ingust

 Coci gram pozitiv si gram negativ
 Bacili gram pozitiv
 Spirochete
 Actinomicete
Benzilpenicilina (penicilina G)
 Spectrul antibacterian
 Activitate maxima si cst. pe:
 cocigram pozitiv (exc. Stafilococi
penicilinazo (+))
 Treponeme
 Activitate medie
 coci gram negativ (meningococ,
gonococ)
 bacili gram pozitiv
 Rezistenti
 BGN
 Stafilococi penicilinazo (+)
Rezistenta prin beta lactamaze
 Actiune pe peniciline
 S. aureus
 H.influenza
 E. Coli
 Actiune pe peniciline si CF
 Pseudomonas
 Enterobacter
 Inactivata de pH acid al
stomacului si in intestin →
INACTIVA ORAL
 Flacoane pulbere liofilizata

sare de sodiu sau de potasiu
→ solutii injectabile
 Stabilitate redusa in solutie –

NU se pastreaza solutia
 Farmacocinetica
 Inactivata de pH acid al stomacului si in
intestin
 Absorbtie rapida si completa dupa inj. IM
 Conc plasm maxima la 15-30 minute
 Distributie in majoritatea tesuturilor
 NU IN SNC, globi oculari, seroase, articulatii
 Numai 10% in LCR – mai mult la doze mari, in
meningite
 Traverseaza usor placenta
 Epurare rapida
 Eliminare renala 90% nemetabolizata
 Tp ½ aprox 30 minute
 Secretie tubulara inhibata prin PROBENECID
 Indicatii
 Infectii grave cu germeni sensibili
Pneumonie pneumococica necomplicata
Meningita pneumococica/meningococica
Endocardita bacteriana cu Str. Viridans (asoc.
Cu AG)
Alte infectii cu coci gram pozitiv (septicemii,
scarlatina, angina)
Infectii severe cu anaerobi, actinomicoza,
antrax, gangrena gazoasa, tetanos – doze mari
Infectii spirochete
Profilaxia endocarditei bacteriene (asoc cu AG)
Indications for Penicillins
 Posologie
 im/iv/piv
 Doze uzuale: 0.6-10 milioane UI/zi
 Infectii grave: 20-40 milioane UI/zi
fractionat la 3-4-6-12 ore in functie de
gravitate
 NU se asociaza cu alte medic. in aceeasi
seringa
 NU in perfuzii cu solutii acide sau alcaline
 NU aplicatii locale
 Reactii adverse
 Toxicitate redusa
 Majoritatea de natura alergica
 Incrucisate intre diferitele peniciline
 Eriteme cutanate - maxim la aplicare
locala
 Neurotoxicitate in doze f. mari
 favorizata de stari de hiperexcitabilitate
 Actiune iritanta locala
 Afectare renala – mec. imunologic
– Reactii de tip Herxheimer (febra, frison, cefalee, mialgii, artralgii –

bacterioliza masiva, germeni producatori de endotoxine (ex- sifilis))
Reacţii alergice
 5% reacţie de
hipersensibilizare
 Rash –cea mai
frecventă reacţie;
50% nu e recurent.
 Ampicilina - rash la
50-100% pacienţi cu
mononucleoză.
Reacţii alergice
 Anafilaxie – 1/10000
pacienţi
 angioedem, rinita, astm,
anafilaxie
 10% mortalitate.
 Contraindicaţie la toate AB
Beta-lactamice
 Contraindicatii
 Alergii la peniciline
 Aplicare locala (aerosoli, mucoase)
 Doze mari in IR
 Stari convulsive
 Peniciline cu spectru largit (aminopeniciline)
Peniciline retard
 Benzatin benzilpenicilina (Moldamin)
 Suspensie – injectare im
 Indicatii de electie
 profilaxia infectiei streptococice in RAA
(1,2 mil UI/saptamana)
 tratament sifilis la 4-5 zile 2.4 mil UI
 Posibildoza unica in faringita

streptococica/scarlatina
 Procain penicilina G (Efitard)
 Suspensie – injectare im, efect 12 ore
 Infectii usoare/moderate sau profilactic
Peniciline active oral
 Fenoximetipenicilina (Penicilina V)
 Molecula relativ stabila in mediu acid
 Bd 50 % dupa administrare orala
Micsorata de alimente
 Administrare orala, sare potasica
 Concentratii plasmatice relativ mici →
 Indicatii
infectiiusoare (faringita streptococica, scarlatina):
800 000 UI la 6 ore
 profilactic (interventii buco-dentare la valvulari):
Peniciline antistafilococice
 Meticilina – nefrotoxicitate, retrasa

 Oxacilina, Cloxacilina
 Dicloxacilina,Flucloxacilina
 Nafcilina
Indicatie: infectii cu stafilococi secretori de beta-
lactamaze
!! stafilococi meticilino-rezistenti – Indicaţie: VANCOMICINA
- toate penicilinele
- majoritatea CF
- streptomicina, tetraciclina
Peniciline antistafilococice
 Absorbtie intestinala
 Administrare pe stomacul gol
 In infectii usoare/medii
Oral (1-2) g/zi fractionat la 4-6 ore
 In infectii grave
IM profund/IV
 Reactii adverse – comune penicilinelor
 Peniciline cu spectru largit (aminopeniciline)
Peniciline cu spectru largit
- aminopeniciline -
Ampicilina si Amoxicilina
- spectru de actiune identic
- amoxicilina – absorbtie mai buna
 Spectrul de actiune
 Bacteriigram pozitiv si gram negativ
 Coci gram pozitiv – sensibilitate mai mica fata
de cea la benzilpenicilina
 Multi BGN - rezistenti
 NU S. penicilinazo-secretori
 Indicatii
 Infectii
biliare sau urinare cu germeni sensibili
(colibacili, proteus)
 Meningite
bacteriene la copii cu H. Influenzae,
menigococ, stafilococ
 Sinuzite,otite medii, bronsite cronice acutizate cu H.
Influenzae, pneumococ, streptococ piogen
 Uretrita gonococica
 Febra tifoida
 Reactii adverse
 Comune penicilinelor
 Frecventa mare eruptii cutanate
 Disbacterioze intestinale si
candidoze (spectru larg)
 Rar: colita pseudomembranoasa
 Posologie
 Ampicilina
 oral (1.5-4) g /zi fractionat la 6 ore
 im/iv la 12 ore, doze 2-6-12 g/zi in
functie de gravitate
 Amoxicilina
 oral (250-500) mg la 8 ore  im/iv
 Asocieri cu inhibitori beta-lactamaze

 sulbactam – inhibitor penicilinaze
Ampicilina – sulbactam (Unasyn®)
de potasiu – inhibitor beta-

 clavulanat
lactamaze prin fixare ireversibila
Amoxicilina - clavulanat de potasiu (Amoksiklav ®,
Augmentin ®)
 Peniciline active pe Pseudomonas aeruginosa
Indicaţii de administrare peniciline
Pe stomacul gol

Alimentele incetinesc absorbtia
Acidul din sucurile de fructe sau din
bauturi acidulate poate inactiva
medicamentul
Peniciline active pe P. aeruginosa
 Carboxipeniciline
CARBENICILINA
TICARCILINA
 Ureidopeniciline
MEZLOCILINA
AZLOCILINA
PIPERACILINA
 De electie in infectii cu P. aeruginosa (piocianic)

 imunodeprimati
 Rezistenta se dezvolta rapid
asociaza cu AG/ciprofloxacina – ef. sinergic
 se
(NU in aceeasi seringa!!)
 Administrare parenterala
 saruri de Na → dezechilibre HE
 Carbenicilina
 Eliminarein proportie mare urinar
 In doze mari actiune antiagreganta plachetara
 Contraindicata in IR
 Asocieri cu inhibitori de beta-lactamaze

 clavulanat-ticarcilina
(Timentin®)
 tazobactam-piperacilina/ (Tazocin ®)
 Peniciline active pe Pseudomonas aeruginosa
Peniciline active pe enterobacterii
 Spectru ingust
 Bacterii gram negativ, in special enterobacterii
 MECILINAM, PIVMECILINAM
 TEMOCILINA
 derivat al ticarcilinei, rezistenta la beta-lactamaze
Antibiotice - grupe
 tetracicline
 macrolide

Cefalosporine
 Izolate din Cephalosporium
acremonium sau prin semisinteza
Mecanisme de actiune si de
rezistenta ~ peniciline (PBP3)
Spectru de actiune mai larg decat
penicilinele
-rezistente la penicilinaze
Impartitein generatii, in functie de spectrul antimicrobian si de

actiunea anti-betalactamaze
Gen. Spectrul de actiune
I Gram pozitiv, inclusiv S. auriu penicilinazo +
Unii Gram- (E. coli, Proteus mirabilis,
Klebsiella) peniclina G+oxacilina+ampicilina
II Mai active pe bacterii gram-negativ, inclusiv
unele H. influenzae si alte enterobacterii
Unele active pe anaerobi (cefoxitin, cefotetan)
 peniclina G+oxacilina+ampicilina+genta+
metronidazol
III Mai active pe enterobacterii gram negativ
Mai putin active pe stafilococi
Stabile la beta-lactamaze
Unele active pe Pseudomonas (cefoperazona,
ceftazidina)
IV Spectrul III extins - coci gram pozitiv
Stabile la beta-lactamaze
Cefalosporine gen. I
Indicatii
- Infectii cu germeni gram pozitiv (alternativa la
peniciline)
- Infectii cu Klebsiella
 Profilaxie/tratament infectii piele/tesuturi moi

(penetrare buna in tesuturi)
 Administrare la 6-8 ore
 NU in meningite (concentratii mici in LCR)

Cefalosporine gen. I
 Cefalexina (Keflex®, Ospexin®)-
 Cefadroxil (Duracef ®, Cexyl ®)
Inactive oral
 Cefazolina
 Cefalotina
 Cefapirina
 Cefazedoan
Cefalosporine gen. a II-a
 Cefamandol, Cefotetan, Cefoxitin

Inactive oral
 Cefaclor, Cefuroxima
Indicatii
- Infectii cu H. Influenzae rezistent la
ampicilina (respiratorii, otite)
- Infectii mixte aerobi-anaerobi
Cefalosporine gen. a III-a
 Cefotaxima, Ceftazidima,Ceftriaxona,
Cefoperazona
- inactive oral
 Cefixima
 Ceftibuten
 Cefetamet
 Cefpodoxima
Cefalosporine gen. a III-a
 spectru f. larg – stabile la b-lactamaze

 AB de rezerva:
 infectii
nozocomiale, BGN multiR,
septicemii (meningite), neutropenici
-
 rezistente:
Enterococcus faecalis, E. faecium, MRSA, L. monocytogenes
 concentratii terapeutice in LCR

 cefotaxima, ceftriaxona
 cea mai buna activitate asupra germenilor aerobi
gram pozitiv
 meningite cu pneumococ, meningococ,
H.influenzae
 ceftriaxona: gonoree
activa pe gonococi beta-lactamazo-secretori
Indicata in IR (eliminare biliara)
 cefoperazona, ceftazidima
activepe Pseudomonas
in asociere cu AG in sindrom febril la neutropenici
 cefoperazona
Indicata in IR (eliminare biliara)
Reactii tip disulfiram
NU in LCR
Cefalosporine gen. a IV-a
 Cefepima
 Spectru extins
 Gram-pozitiv: similar cu ceftriaxona
 Gram-negativ: similar cu ceftazidima
 Pseudomonas aeruginosa
 Enterobacterii secretoare de beta-lactamaza
 Stabilitateimpotriva β-lactamazelor
 Inactiva pe anaerobi si MRSA
 Concetratii terapeutice in LCR
- De rezerva
- infectii cu germeni multirezistenti(nozocomiale)
Cefalosporine - reactii adverse
 Comune penicilinelor
 Reacţii de hipersensibilizare
 5-10% incrucisate cu
penicilinele
 1-2% la pacienţi nonalergici
la penicilinelor
Cefalosporine - reactii adverse
 Tpenie, disfunctii plachetare,
hipoprotrombinemie
 Latamoxef
 Cefoperazona
 Cefotetan
 Cefamandol
 Cefazolina
 Cele cu spectru larg – infecţii

oportunistice/suprainfecţii
 Candidiază
 Colită Cl. difficile
Cefalosporine - reacţii adverse
 Reactii tip disulfiram

 Cefamandol
 Cefotetan
 moxalactam
 cefoperazona
Rolul asistentului medical in
tratamentul antibiotic
Peniciline
 Oricepacient se monitorizeaza minim 30 minute
dupa administrare pentru evidentierea
eventualelor reactii alergice
 Eficacitatea penicilinelor scade daca se
administreaza cu cafea, suc de fructe, cola, suc
de rosii, bauturi acide
Cefalosporine
 Celeorale se administreaza cu alimente
pentru a reduce iritatia gastro-intestinala,
chiar daca astfel se poate intarzia
absorbtia
 Unele
CF pot produce reactii de tip
DISULFIRAM in asociere cu alcoolul!
 Atentie la alergici la peniciline!

 Dibactami
 Peniciline
(P) = penami
 Carbapenemi
 Monobactami
Carbapenemi
Imipenem, Meropenem
 Nucleu beta-lactamic diferit de celelalte AB
din clasa → rezistenta la beta-lactamaze
Celmai larg: G+, G-, aerobi si anaerobi
Rezistente: MRSA, enterococ rezistent la
vancomicina (ERV), C. difficile, Nocardia
 Mecanism asemanator penicilinelor – efect
bactericid
Imipenem
 Hidrolizatrapid de o dipeptidaza renala (tub
contort proximal)
 imipenem–cilastatin (tienam)
 De rezerva – infectii nozocomiale cu:
 BacteriiG negativ multirezistente
 Asocieri anaerobe-aerobe
 P. Aeruginosa
 Reactii adverse
 reactii
hipersensibilitate incrucisate cu penicilinele
 tromboflebita, convulsii
 Dibactami
 Peniciline
(P) = penami
 Carbapenemi
 Monobactami
Monobactami
 Aztreonam
 Spectru:
 BGN aerobi, inclusiv Pseudomonas
 Inactiv pe: G pozitiv, anaerobi
 Rezistentla beta-lactamaze
 NU da reactii incrucisate cu penicilinele
 De rezerva, alternativa la AG – avantaje:
 Activpe anaerobi, la pH acid si in abcese
 Nu este nefrotoxic – (util la cei cu risc nefrotoxicitate cu AG)
 Indicatii:
 ITU la alergici la peniciline si IR
 Risc suprainfectie G + → asociere
Antibiotice inhibitoare ale
sintezei proteice
 Aminoglicozide (2)
 Tetracicline(3)
 Cloramfenicol (1)
 Macrolide (2)
Mecanisme de actiune antibacteriana
Aminoglicozide
 AB cu structura asemanatoare
polizaharidelor
 Spectrul de actiune – ingust
 Gram negativ aerobe (BGN)
 E. coli, Klebsiella, Proteus, Proteus,
Enterobacter, P. aeruginosa
 Mai larg la generatiile mai noi
 Efect bactericid, prin inhibarea

sintezei proteice
 Dependent de concentratie
 Efect postantibiotic
Aminoglicozide - mecanism
 Patrund in celula prin

 Difuziune – porine (perete)
 Transport activ, dependent
de oxigen (membrana) –
anaerobii rezistenti
 Se leaga de sub. 30S si
inhiba sinteza proteica
Aminoglicozide
 Farmacocinetica
 Molecule foarte polare
 Ineficace dupa administrare orala
 Nu strabat BHE – concentratii mici LCR
 Distributie limitata in spatiul extracelular
 Concentratie maxima in corticala renala
 Eliminare prin filtrare glomerulara
Reducerea dozelor in IR
Aminoglicozide – administrare
 Frecventîn asociere cu AB care

acţioneaza asupra peretelui bacterian
 Cefalosporine
 Peniciline
 Doze/kg - IT
 im/iv
Aminoglicozide – reactii
adverse/contraindicatii
 Indice terapeutic mic
 Ototoxicitate
 Leziuni cohleare
 kanamicina, amikacina
 tinitus → surditate ireversibila
 Leziuni vestibulare
 streptomicina, gentamicina
 cefalee → greata, voma,
nistagmus, tulburari de echilibru
→ labirintita cronica - ataxie
 Ambele – tobramicina
 Nefrotoxicitate
– Datorata acumularii
– Favorizata de
 Durata trat. > 2S
 Asoc. cu alte nefrotoxice
 Leziuni preexistente
 Neomicina > tobramicina =

gentamicina > streptomicina
 Bloc neuromuscular
– Inhiba eliberare de Ach
– Scad reactivitatea la Ach
– Apnee dupa aplicare pe
peritoneu
– CI in miastenia gravis
Aminoglicozide
Aminoglicozide
- 3 generatii, in functie de spectrul

antibacterian si toxicitate
 Generatia I
 Streptomicina
Generatia a III-a
 Kanamicina
–Amikacina
 Neomicina
–Dibekacina
 Generatia a II-a –Netilmicina
 Gentamicina
 Tobramicina
 Sisomicina
Aminoglicozide – indicatii terapeutice
(I)
Streptomicina
 TBC, in asocieri polichimioterapice
Kanamicina, neomicina
 limitate,
datorita toxicitatii
 reducerea florei bacteriene digestive in
encefalopatia hepatica, interventii pe colon - local
 Topic, aplicatii pe tegumente/mucoase
 +/- bacitracina, polimixina B sulfat
 Spectinomicina
 Paromomicina
 gonoree
–amebiaza intestinala, oral
(II)
 Gentamicina, Tobramicina
 Spectru mai larg
 Infectii cu BGN, inclusiv Pseudomonas
ITU
Endocardita bacteriana
Sepsis
- singure/asociere cu alte AB
(III)
 Amikacina, Netilmicina
 Spectru mai larg decat gentamicina,
tobramicina
 Potential mic de a dezvolta rezistenta
 Toxicitate mai mica
 Infectii cu BGN rezistente la AG gen. II
 Infectii nozocomiale severe
 Amikacina
Inf.
M. tuberculosis, M. avium
Nocardioza
Aminoglicozide
 Se monitorizeaza concentratia plasmatica si
doza totala pentru evitarea nefrotoxicitatii si a
ototoxicitatii
 Simptome ale ototoxicitatii: ameteli, tulburari de
echilibru, tinitus, scaderea auzului
 Simptome ale nefrotoxicitatii: cilindri urinari,
proteinurie, cresteri uree, creatinina
sintezei proteice
 Tetracicline(3)
 Macrolide (2)
Tetracicline si cloramfenicol
 AB cu spectru larg
 Bacteriostatice
 Inhibitoare ale sintezei proteice
 Utilizare limitata – rezistenta, r. adverse
 Produse de specii diferite de Streptomyces

Tetracicline
 Spectrul de actiune - larg

 BacteriiG+ si G- aerobe si anaerobe
 Spirochete
 Micoplasme, ricketsii, chlamidii
 Unele protozoare
 In general – administrare orala
 Rezistenta – rar ca prima alegere
Tetracicline
 Prima generatie
Tetraciclina, Oxitetraciclina
Rolitetraciclina, Demeclociclina
A II-a generatie
Doxiciclina
Minociclina
Tetracicline
 Mecanism de actiune
 Legare de subunitatea 30S
ribozomala
 Impiedicarea transferului
amino-acil-ARNt pe
complex ARNm-ribozom
Tetracicline - farmacocinetica
 Absorbtie
 Stomac (gol), duoden, prima
parte IS
 tetraciclina< doxiciclina<
minociclina
 Scazuta de
Hipoaciditate, alimente
Produse lactate, ioni di/trivalenti
– chelati!!! – esec terapeutic
Tetracicline – farmacocinetica
 Distributie
 Larga, intracelular – liposolubilitate mare
 mai mare pentru cele din gen a II-a
 Minociclina – maxim in LCR
 eradicare status purtator meningococ
 Concentratii mari in lapte
 Acumulare in oase, dinti
 Circuit entero-hepatic
 conc plasm mari tp ↑; conc. mari la nivel biliar
Tetracicline – farmacocinetica
 Eliminare
 Tetraciclina – 40% activa in scaun, restul urinar
 Disbacterioze frecvent
 Doxicilina – prin scaun in totalitate, chelati inactivi
 Eliminarea NU e influentata de functia F sau renala
Tetracicline - indicatii
 Rar ca prima alegere, datorita frecventei mari

a rezistentei
 Infectii cu bacterii intracelulare
 Chlamidii,
mycoplasme, ricketssii (febra Q, tifos
exantematic)
 Bruceloza, febra recurenta, holera, tularemie
 Pneumonii atipice
 Chlamidii, Coxiella, Francisella, Mycoplasma
 Acnee
 Ca alternativa in: sifilis, actinomicoza, antrax, angina
Vincent, dizenteria, listerioze
 Infectii Rickettsii
 Febra tifoida
 Febra Q
 Infectii Mycoplasma
RMSF (ricketsie)  Infectii Chlamydia
 Lymphogranuloma
venereum
 Uretrite, etc
LGV
• Sifilis
• Antrax
• Infectii bacilare
• Bruceloza
• Tularemia
Vibrio cholerae
• Holera
• Infectii cu spirochete
• Boala Lyme
• Febra recurenta
Lyme Disease (spirocheta)

Tetracicline – reactii adverse
 Gastro-intestinale
 Fenomene de iritatie
Greata, voma, diaree, etc.
 Disbacterioze (dismicrobism)
mai frecv. la cele din gen. I
Candidoze
Colita pseudomembranoasa
(Cl. Difficile)
Hipovitaminoze (K, B)
 Rar: stomatita, glosita, disfagie
 Hepatotoxicitate
 adm. parenterala, in doze mari
 Toxicitate renala
 CIin IR
Exc. doxiciclina
 Tubulopatie proximala tip Sd
Fanconi
preparatele expirate
 Dermatologice
 Fotosensibilitate
+/- febra
Doxiciclina – mai mare
Se evita expunerile la soare
 Rash, dermatita, Sd. Steven-Johnson – alergice
– Rar: onicoliza, decolorare
unghii
 Acumulare in tesuturi calcificate

 afectarea dentitiei
 colorare in brun, afectare smalt
 a II - a jumatate a sarcinii
 copii pana la 8 ani
 stoparea
cresterii la copii
 bombarea fontanelei la sugari
CI in sarcina si la copii pana la 8 ani
 Minociclina
 toxicitatevestibulara
 Crestere presiune intracraniana
Indicatii de administrare tetraciciline
 Nu se asociaza cu antiacide sau cu lapte

 Se evita expunerea la soare
 Nu se administreaza la gravide sau copii
 Medicamentele expirate sunt periculoase
Tetracicline
 Laptele si preparatele din lapte, antiacidele,
compusii su Fe, antiacidele trebuie evitate
pentru ca duc la formare de chelati
neabsorbabili
 Toate trebuie administrate cu o cantitate
suficienta de apa
sintezei proteice
 Tetracicline(3)
 Macrolide (2)
Tetracicline si cloramfenicol
 AB cu spectru larg
 Bacteriostatice
 Inhibitoare ale sintezei proteice
 Utilizare limitata – rezistenta, r. adverse
 Produse de specii diferite de Streptomyces

Cloramfenicol
 Extras din Streptomyces
venezuelae
 Contine grupare nitrobenzen
 Spectru larg
– Majoritatea enterobacteriilor
– Neisseria meningitidis
– Germeni anaerobi
– NU este activ pe Pseudomonas
Cloramfenicol
 Mecanism de actiune (1)

 Fixare pe subunitatea 50S
ribozomala
 Inhiba formarea lanturilor
peptidice
 Mecanism rezistenta
 Mediata plasmidic
 Prin acetiltransferaza, care
inactiveaza antibioticul
Cloramfenicol
 Farmacocinetica
 absorbtie rapida dupa adm. orala, 70-90%
 liposolubilitate mare → distributie tisulara foarte buna
 concentratii mari in LCR
 metabolizare hepatica prin glucuronoconjugare - ↓ in
insuf. hepatica
 administrare
 sistemic – maxim 14 zile
 Oral: f. palmitat, forma de prodrog activat in intestin
 Parenteral: sodiu succinat (IV)
 preparate topice
Cloramfenicol
 Indicatii
 limitate,
de rezerva pentru situatii clinice
grave, ca alternativa in caz de esec
terapeutic al altor AB
Febra tifoida
Meningite, encefalite, abcese cerebrale
bacteriene
Infectii cu anaerobi (or. abd/genitala)
Infectii cu rickettsii
Cloramfenicol
 Reactii adverse
 Hematotoxicitate
Anemie aplastica ireversibila
 Posibilidiosincrazica, independenta de doza
 Poate aparea dupa terminarea tratamentului
Depresie medulara
 De natura toxica, dependenta de doza
 Anemie, leucopenie, trombopenie
 Datorita inhibarii sintezei proteinelor mitocondriale de la
nivelul celulelor hematopoetice
Cloramfenicol
 Reactii adverse
 Sindromul cenusiu al nou-nascutului
La prematuri si nou-nascuti in primele zile
Datorita incapacitatii ficatului de a inactiva C prin
glucuronoconjugare si a rinichiului de a elimina
forma conjugata
Distensie abdominala, cianoza progresiva →
coloratie cenusie, hipotermie, scaune verzi, colaps
vasomotor si cardiovascular, insuficienta
respiratorie
Deces in 40% din cazuri la 2 zile dupa debut
Cloramfenicol
 Reactii adverse
 SNC
Nevritaoptica, polinevrite – toxice
Confuzie, delir
 Gastro-intestinale
comune AB cu spectru larg: semne de iritatie G-I,
dismicrobism, suprainfectii
 Interactiuni medicamentoase
 Inhiba metaoblizarea aco, fenitoinei, sulfamidelor
antiDZ
 Fenobarbitalul grabeste metabolizarea C
sintezei proteice
 Aminoglicozide
 Tetracicline
 Cloramfenicol
 Macrolide (2)
Macrolide
 Inel lactonic alifatic de dimensiuni mari
 Unele au proprietati antifungice (macrolide polienice)
 Bacteriostatice sau bactericide in functie de
 Concentratie
 Specie
 Mecanism
 Fixare pe subunitatea 50S
 Inhibarea sintezei proteice
 Competitiv cu clindamicina si cloramfenicol
Macrolide
Eritromicina
Roxitromicina, Claritromicina,
Josamicina - derivati semisintetici
 Spectrul antimicrobian
 Ingust, de tip penicilinic
Bacterii gram pozitic aerobe
Bacterii anaerobe
Chlamydia, Mycoplasma pneumoniae,
Helicobacter
 Sipe germeni intracelulari
 Actiune optima la pH alcalin
Macrolide - farmacocinetica
 Farmacocinetica
 Bd relativ mica dupa administrare orala
 redusa in prezenta alimentelor → administrare pe stomacul gol
 inactivata de pH acid (eritromicina)– forme enterosolubile
 Inhibitoareenzimatice (eritro, claritro)

 Eliminare biliara in concentratii mari
 NU sunt eliminate prin dializa!
 Claritromicina – singura cu eliminare partial renala
 Azitromicina tp1/2 3 zile
 Concentratii LCR - minime
 Administrare
 Orala, drajeuri enterosolubile
Macrolide
 Indicatii
 Pneumonii atipice (Mycoplasma
pneumoniae, Legionella)
 Difterie, tuse convulsiva
 Gastroenterita cu Campylobacter jejuni
Difterie
 Alternativa a penicilinei la alergici
 Alternativa a tetraciclinelor in infectii cu
Chlamydia la sugari si gravide
 Uretrita non-gonococica (azitromicina)
 Gastrita cu H. Pylori (claritromicina)
 Topic in acnee vulgara
H. pylori
Macrolide
 Reactii adverse
 Celmai frecvent: iritatie gastro-intestinala
 Rare:
Colestaza hepatica, dupa administrare mai mult
de 2 saptamani – alergica ?
Prelungire QT
Ototoxicitate (slab)
Tromboflebita la administr. IV eritro/azitro –
administrare lenta
 Interactiuni medicamentoase
Prin inhibitie enzimatica
Macrolide
 Roxitromicina, Claritromicina
 Penetrabilitate mai mare intracelular
 Eficacitate mai mare in inf. cu Legionella sau
Chlamydii
 Bd mai mare dupa administrare orala
 tp ½ mai lung – doza zilnica unica (eritromicina –
fractionat la 6 ore)
 Azitromicina
 Mai activa pe unele bacterii gram negativ (ex.
Chlamydii)
 Uretrita cu Chlamydia – doza unica 1 g
Macrolide
 Noua subclasa – ketolide

Telitromicina
 Active pe
bacteriirezistente la peniciline si macrolide
(Streptococcus pneumoniae)
Chlamydiae, Mycoplasma, Bordetella, Legionella
Macrolide indicatii de administrare
Desi majoritatea antibioticelor se

administreaza pe stomacul gol, eritromicina
produce de obicei tulburari GI, de aceea se
administreaza dupa masa
Macrolide
 Seleaga in proportie mare de proteinele
plasmatice si pot duce la interactiuni
medicamentoase cu alte medicamente
 Eritromicina produce de obicei tulburari GI, de
aceea se administreaza dupa masa, chiar daca
astfel este redusa absorbtia
Antibiotice - grupe
 tetracicline
 macrolide

Antibiotice lincosamidice
Lincomicina, Clindamicina
 Structura asemanatoare cu eritromicina
 Mecanism de actiune comun
 Subunitate ribozomala 50S
 Efect bacteriostatic
 Importanta clinica:
 Reactii adverse frecvente, grave – utilizare limitata
 Eficacitate pe ANAEROBI
Clindamicina
 Infecţiisupradiafragmatice
 tonsilo-faringite cronice
 abcese odontogene
 profilaxie chirurgie răni
contaminate
Clindamicina – reacţii adverse
 Colita pseudomembranoasă –
clindamicină > cefalosporine
(cefuroxima) > aminopeniciline
 Dureri abdominale, leucocitoză, febră,
scaune cu sânge…
 Diaree la 4-9 zile
 De obicei dispare la 14 zile de la
întrerupere tratament
 Tratament cu metronidazol (Flagyl)
(PO or IV).
 Cazuri severe - tratate cu vancomicină
Antibiotice lincosamidice
 Clindamicina
 Indicatii:
 infectii grave cu anaerobi (Bacteroides fragilis), ca si:
 Metronidazol
 Cefoxitina
 De rezerva
 Cel mai frecvent asociata cu colita pseudomembranoasa cu
Cl. Difficile
 tratament: metronidazol+vancomicina
 Lincomicina
 Farmacocinetica dezavantajoasa si toxicitate mai
mare decat clindamicina
 Indicata in infectii osteo-articulare cu stafilococ
Antibiotice - grupe
 tetracicline
 macrolide

Antibiotice glicopeptidice
 Vancomicina si Teicoplanina
 Spectru ingust: bacterii gram pozitiv
 Efect bactericid degenerativ
 Mecanism
 Inhiba sinteza peptidoglicanilor si a FL –consolidarea
peretelui bacterian
 Indicatii – AB de rezerva - risc rezistenta
Majore: MRSA, pneumococi rezistenti la
penicline/CF
Infectii grave cu germeni gram pozitiv la
alergici la AB beta-lactamice
Endocardite cu streptococi, stafilococi,
enterococi
Colita pseudomembranoasa – adm. oral !!
MRSA
Vancomicina si Teicoplanina
 Administrare
 Vancomicina IV, teicoplanina IV/IM
 Oral in colita pseudomembranoasa
 Reactii adverse
 “sindromul omului rosu”
 Dupa injectare prea rapida vancomicina
 Anafilactoida, datorata eliberarii de histamina
 Nefrotoxicitate si ototoxicitate
 In special in asociere cu alte nefro- sau ototoxice
Linezolida
 Compus de sinteza
(oxazolidinona)
 Bacterii gram pozitive,
aerobe
 Impiedica asamblarea
subunitatilor
ribozomale
Oral sau IV = absorbtie 100%, neinfl. de alimente
Distributie larga
Excretie renala
Indicatii:
–Enterococi vancomicino-rezistenti
–MSSA, MRSA
Bine tolerata, reactii adverse minore G-I
Antibiotice - grupe
 Tetracicline
 cloramfenicol
 macrolide

 Altele: griseofulvina
Chimioterapice
antimicrobiene
 Medicamente cu actiune specifica asupra
diferitelor microorganisme patogene
 Antibiotice
 Produse de microorganisme sau sintetizate dupa modelul
compusilor naturali
 Chimioterapice de sinteza
 Antibacteriene: sulfamide, trimetoprim, etambutol, izoniazida,
chinolone, nitrofurantoine
 Antifungice: ketoconazol
 Antiprotozoaric: metronidazol
Sulfamide antibacteriene
 De sinteza, derivati de acid

paraaminobenzensulfonic (PABA)
 Larg: gram +/-, chlamidii, mycoplasme,
toxoplasme, pneumocystis,a
ctinomicete
 Ingustat in timp prin dezvoltarea
rezistentei
Rar utilizate (rezistenta, r.adverse)

 Bacteriostatic
 Interfera sinteza acidului folic
 Active numai pe microorg. care

sintetizeaza acid folic
 Sinergic cu TMP la nivelul bioS
folatilor
 Reactii adverse – frecvente

 Intoleranta digestiva
 Alergice
 Hematologice
 Anemie hemolitica (deficit G6PDH)
 Agranulocitoza, anemie aplastica
 Necroza tubulara renala, hepatita

 Cristalurie, hematurie
 NN: icter nuclear
 competitie pentru conjugarea bb + deplasarea
de proteine
 Contraindicatii
 IR,IH
 Porfirie hepatica  Interactiuni
 Leucopenie – Deplaseaza:
 aco, antiDZ, MTX
 Sarcina, NN
– Pot fi deplasate de:
 salicilati,
indometacin,
probenecid
– Actiune antagonizata de:
 PABA, acid folic,procaina,
purine/pirimidine,
– Acidifierea U favorizeaza
precipitarea
Depozite de bb in creierul unui NN
Sulfamide utilizate topic
 Sulfacetamida
– Solutii/unguent
– Conjuctivite, infectii oculare superficiale
 Sulfadiazina argentica
– Crema 1%
 Mafenid Infectie bacteriana cornee
– Solutie/crema
– Profialxia infectarii ranilor
Trimetoprim
 Bacteriostatic pe BGN
 Inhiba dihidrofolatreductaza
 Administrare orala
 Concentratie urinara - 100 x
conc. Plasmatica
Sulfametoxazol-trimetoprim
 Cotrimoxazol
 Sinergism antibacterian
 Bactericid, spectru mai larg
 Indicatii:
 Infectii
urinare
 Dizenteria bacilara la copil
 Contraindicatii:
 alergie
 NN, sarcina, alaptare
 IH, IR
 def G6PDH, porfirie
Sulfamide indicatii de administrare
Ase evita expunerea la soare

Aport lichide
Sulfamide
 Se administreza cu minim 2400 mL
lichid/zi, daca nu exista contraindicatii
 Scad eficacitatea contraceptivelor orale
 Se efectueaza HLG inaintea inceperii

tratamentului
Chinolone antibacteriene
 Prima generatie
 Acid nalidixic •Utile exclusiv in infectii urinare
 Norfloxacina •Active pe bacterii gram negativ
 Generatia a IIa
 Ciprofloxacina
•Utile in infectii urinare si sistemice
 Ofloxacina •Spectru larg: gram+/-, mycoplasme
 Pefloxacina chlamydii, ricketsii, micobacterii
 Lomefloxacina
 Levofloxacina, s.a.
Chinolone
 Inhiba ADN giraza (topoizomeraza II) si
topoizomeraza IV
 Oprirea diviziunii celulare
 Efect bactericid
Chinolone
 Indicatii
 gen I – infectii urinare
 gen II – spectru larg, penetreaza bine in tesuturi
(osos, LCR)
Chinolone
Infectii
urinare (complicate,
Pseudomonas)
 7-14 zile
Prostatita bacteriana
Infectii gonococice – doza unica
Chinolone
Gastro-enterite bacteriene
grave
 Salmonela, dizenterie bacilara
acuta, febra tifoida, diareea
calatorului
Infectii pulmonare
 Fibroza chistica – infectii cu
Pseudomonas, brosite cronice
acutizate, infectii nozocomiale
 La neutropenici
Chinolone
Osteomielite cronice
Infectii tesuturi moi cu BGN
picior diabetic – infectii mixte
Anti TBC minore

Chinolone
 Administrare
 In general oral
Pe stomacul gol
La distanta de antiacide
 In infectii grave IV
Chinolone
 Reactii adverse – in general bine suportate

 Gastrointestinala – 5 %
 SNC
 Cefalee, agitatie, insomnie
 Rar: halucinatii, convulsii (varstnici)
 Hepatotoxicitate
 Fototoxicitate
 Cardiac: prelungire QT
 Distrugeri articulare, cartilaje
 Contraindicatii:
 sarcina, alaptare, copii
Quinolone indicatii de administrare
 Nu se asociaza cu teofilina
 Antiacidele interfera absorbtia
 A se evita expunerea la soare
Quinolone
 Seadministreaza cu minim 2.5 l lichid/zi in
absenta contraindicatiilor
VRSA – pacient externat
 Sulfametoxazol-trimetoprim
 Clindamicina
 Tetracicline
 Levofloxacina
 Terapie combinata cu rifampicina
Noi AB pentru MRSA
 Linezolid
 Quinupristin-
dalfopristin
 Daptomicina
 Lysostaphin
Chimioterapicele active in TBC
 Bactericid/bacteriostatic pe Mycobacterium
tuberculosis
 Obligatoriu polichimioterapie
 Boalacronica
 Germenii
 intracelulari, in zone greu accesibile
 au perioade de inactivitate metabolica
 dezvolta rapid rezistenta
 forme atipice putin vulnerabile
 Regimuri speciale, stabilite prin program national
 Toxicitate chimioterapice
 Majore (primare, de prima alegere)

 IZONIAZIDA (I)
 RIFAMPICINA (R)
 ETAMBUTOL (E)
 PIRAZINAMIDA (P)
 STREPTOMICINA (S)
 Minore (secundare, de rezerva, de releu)
 ETIONAMIDA, PROTIONAMIDA
 ACID AMINOSALICILIC
 CICLOSERINA
 CAPREOMICINA
 KANAMICINA, AMIKACINA
 ANSAMICINA
 Chimioterapia initiala
I + R + P +/- S – 7/7
Primele 2 luni
I + R – 3/7
Urmatoarele 4 luni
Chimioterapicele majore
 Toxicitate specifica
 Isoniazida
nevrite periferice, hepatotoxicitate
 Rifampicina
hepatotoxicitate, toxicitate GI
 Etambutol
alterarea acuitatii vizuale
 Pirazinamida
necroza hepatica
 Streptomicina
oto-, nefrotoxicitate, bloc neuromuscular
 Evaluareainaintea inceperii tratamentului: alergii
medicamentoase, functie hepatică, renală si
cardiacă
 Istoric medical, status imun
 Evaluarea
posibilelor interactiuni
medicamentoase
 Obtinerea materialului pentru

culturi INAINTEA inceperii
tratamentului
 Instruirea pacientului sa ia medicamentele
exact asa cum i-au fost prescrise si sa nu
intrerupa tratamentul la ameliorarea
simptomatologiei
 Evaluarea semnelor/simptomelor de
suprainfectie
 Verificacu atentie numele medicamentului

(exista multe denumiri asemanatoare!)
 Fiecareclasa de AB are efecte adverse
specifice
 Cele
mai frecvente efecte adverse sunt greata,
voma, diaree
 Toate
antibioticele pentru administrare orala se
absorb mai bine daca se administreaza cu apa
 Monitorizarea efectului terapeutic
 Ameliorarea semne/simptome infectie
 Ameliorarea semne vitale
 Negativare culturi
 Monitorizarea efectelor adverse

Curs 5-6

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 5-6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chimioterapicele antimicrobiene

Prof. Dr. Lorena Dima

 lincosamide: clindamicina, lincomicina

CMI – concentratie minima inhibitorie

 Inhibarea biosintezei peretelui microbian - bactericid deg.

 Inhibarea formarii acizilor nucleici

 Interferarea cailor metabolice (ex. sinteza folati)

 Alterarea tintei actiunii

 Cai de eflux ale medicamentului

 Dezvoltare de cai metabolice

 Ingust de tip benzil-penicilina

 Ingust de tip streptomicina

de tip Herxheimer – bacterioliza masiva,

 Actiune de tip degenerativ bactericid asupra

 Activarea unor enzime

 Spectrul antibacterian – ingust

 Flacoane pulbere liofilizata

 Stabilitate redusa in solutie –

– Reactii de tip Herxheimer (febra, frison, cefalee, mialgii, artralgii –

 Posibildoza unica in faringita

 Meticilina – nefrotoxicitate, retrasa

 Asocieri cu inhibitori beta-lactamaze

de potasiu – inhibitor beta-

Pe stomacul gol

 De electie in infectii cu P. aeruginosa (piocianic)

 Asocieri cu inhibitori de beta-lactamaze

 lincosamide: clindamicina, lincomicina

Impartitein generatii, in functie de spectrul antimicrobian si de

 Profilaxie/tratament infectii piele/tesuturi moi

 NU in meningite (concentratii mici in LCR)

 Cefamandol, Cefotetan, Cefoxitin

 spectru f. larg – stabile la b-lactamaze

 concentratii terapeutice in LCR

 Cele cu spectru larg – infecţii

 Reactii tip disulfiram

 Atentie la alergici la peniciline!

 Efect bactericid, prin inhibarea

 Patrund in celula prin

 Frecventîn asociere cu AB care

 Neomicina > tobramicina =

- 3 generatii, in functie de spectrul

 Inhibitoare ale sintezei proteice

 Utilizare limitata – rezistenta, r. adverse

 Produse de specii diferite de Streptomyces

 Spectrul de actiune - larg

 Rar ca prima alegere, datorita frecventei mari

Lyme Disease (spirocheta)

 Acumulare in tesuturi calcificate

CI in sarcina si la copii pana la 8 ani

 Nu se asociaza cu antiacide sau cu lapte

 Inhibitoare ale sintezei proteice

 Utilizare limitata – rezistenta, r. adverse

 Produse de specii diferite de Streptomyces

 Mecanism de actiune (1)

 Inhibitoareenzimatice (eritro, claritro)

 Noua subclasa – ketolide

Desi majoritatea antibioticelor se

 lincosamide: clindamicina, lincomicina

 lincosamide: clindamicina, lincomicina

 lincosamide: clindamicina, lincomicina

 De sinteza, derivati de acid

Rar utilizate (rezistenta, r.adverse)

 Active numai pe microorg. care