Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA 5 Pu Studenti
TEMA 5 Pu Studenti
Costul capitalului propriu este, în linii mari, costul pe care firma îl suportă
pentru plata dividendelor către acţionari.
Finanţarea întreprinderii, inclusiv în scopuri investiţionale, din fonduri proprii
cuprinde:
a) finanţarea din surse proprii interne, formate din:
- profitul reinvestit;
- amortizare (uzură – pentru activele fixe);
- rezerve;
b) finanţarea din surse proprii atrase, respectiv:
- emisiunea de acţiuni;
- aporturi noi de numerar;
- conversia obligaţiunilor în acţiuni.
Chiar dacă sursele de finanţare care se formează în cadrul firmei par gratuite,
ele reprezintă un cost, deoarece, în linii mari, aparţin acţionarilor, iar aceştia ar
putea să le plaseze pentru o anumită remuneraţie pe piaţa financiară.
Deoarece angajamentele luate faţă de proprietari sunt formale, estimarea costului
capitalului propriu este destul de dificil de efectuat, în comparaţie cu estimarea
costului capitalului împrumutat (pentru care există angajamente clare de
remunerare a creditorilor).
În cele ce urmează, se va analiza costul capitalului propriu pentru diferite surse
de finanţare a investiţiilor, cum ar fi: - amortizarea (uzura),
- acţiunile preferenţiale,
- acţiunile ordinare (simple); - profitul reinvestit.
Aplicaţie practică:
Să se determine costul sursei de capital „uzura”, dacă se cunoaşte că cota impozitului pe
venit constituie 15%, iar rata de rentabilitate cerută de investitor este de 20%.
Rezolvare:
În conformitate cu formula (5.1), costul sursei de capital „uzura” va constituii:
Cu = U (1- T) = ………………………………………………. = 0,17 sau 17%.
Aplicaţie practică:
Să se determine costul sursei de finanţare a investiţiilor „acţiuni preferenţiale”, dacă se
cunoaşte că respectivele titluri de valoare vor fi păstrate un timp nedefinit, dividendul
achitat de companie va constituii 15 u.m. per acţiune, iar costul iniţial de achiziţie a
acţiunii a constituit 150 u.m.
Rezolvare:
Aplicaţie practică:
Respectînd condiţiile studiului de caz precedent, să se determine costul sursei de
capital „acţiuni preferenţiale”, dacă se cunoaşte că cheltuielile, generate de
subscrierea la noile acţiuni emise, vor constituii 4%.
Rezolvare:
Comentariu:
Di Di11 g (5.4.),
unde:
Di - dividendul aferent perioadei “i” (Astfel, pentru i= 1, spre ex., formula va lua
forma: D1 = D0(1+g)); g - rata de creştere constantă a dividendelor.
i 2 n 1
n
1 g 1 g 1 g 1 g 1 g
D0 1 kc D0 1 kc 1 1 kc 1 kc
... 1 kc i 1
1 1 g
1 kc
unde:
D1/P0 reprezintă randamentul cerut al dividendului.
Aplicaţie practică:
Să se determine costul sursei de capital „acţiuni simple”, dacă se cunoaşte că
costul unei acţiuni constituie 40 u.m., iar dividendul achitat de companie către
sfîrşitul anului va constitui 4 u.m. per acţiune. Se anticipă, că rată de creştere
constantă a dividendelor va constitui 6%.
Rezolvare:
Rezolvare:
P0(1kE)
= 0,1711 sau 17,11%.
Comentariu:
Aplicaţie practică:
Rezolvare:
Comentariu:
Din costul sursei de capital „acţiuni simple” de 17,5%, mai mult de jumătate o va
constituii prima de risc – 10,5%. β (rm - rf) = …………………………………………………..
= 10,5%.
Este de menţionat faptul, că în condiţiile unei dezvoltări insuficiente a pieţei
de capital autohtone şi a impactului nesemnificativ al acesteia asupra economiei,
aplicarea modelului dat este de o rară uzanţă.
Aplicaţie practică:
Să se determine costul sursei „capital împrumutat”, dacă se cunoaşte că rata dobânzii
bancare este de 25%, iar cota impozitului pe venit este de 15%.
Rezolvare:
Comentariu:
Necătînd la faptul, că compania suportă cheltuieli cu achitarea ratei dobînzii aferente
creditului, efectul „scutului fiscal” conduce la diminuarea costului sursei
„capital împrumutat” de la 25% la 21,25%.
Aplicaţie practică:
Respectînd condiţiile studiului de caz precedent, să se determine costul sursei „capital
împrumutat”, dacă se cunoaşte că cheltuielile adiţionale, aferente obţinerii creditului,
constituie 3% din suma creditului. Rezolvare: În conformitate cu formula (5.10.), costul
sursei „capital împrumutat” va constitui: kb = d(1 – T) / (1- Ca) =
……………………………………………………….. = 21,91%.
Comentariu:
unde:
kob – costul sursei „împrumut obligatar”;
Vn – valoare nominală a obligaţiunii;
P0 - preţul de piaţă a obligaţiunii în momentul emisiunii;
r – rata cuponului;
n – perioada împrumutului (ani);
T - cota impozitului pe venit.
Rezolvare:
……………………………………………………………………………………… = 18,2%
Rezolvare:
unde:
Ki - costul sursei „i” a capitalului, exprimat în procente;
Wi - ponderea sursei „i” a capitalului în totalul capitalurilor destinate finanţării.
Aplicaţie practică:
Să presupunem că compania a făcut apel la diferite surse de finanţare a
investiţiilor, spre ex., la:
Tabel
Surse de Valoarea Ponderea sursei „i” a Costul Costul
capital de bilanţ a capitalului în totalul sursei „i” a ponderat al
sursei capitalurilor capitalului, sursei „i” a
(mln. destinate finanţării, % capitalului,
u.m.) % %
Wi Ki Ki x Wi
1. Acţiuni 5,0 10 10,41 1,04
preferenţiale
2. Acţiuni 20,0 40 17,11 6,84
simple
3. Credit 5,0 10 21,91 2,19
bancar
4. Obligaţiuni 20,0 40 28,98 11,59
Rezolvare:
Managerii prin poziţia lor pot decide structura capitalului şi îşi pot exercita
preferinţa pentru anumite surse de capital. Aceştia preferă, în interes propriu, ca
firma să utilizeze preponderent surse interne de finanţare, mai degrabă decât să
distribuie dividende, precum şi menţinerea unui nivel scăzut al îndatorării. Astfel,
se poate explica evitarea emisiunii de acţiuni prin menţinerea unei rate relativ
scăzute de distribuire a dividendelor. În plus, spre deosebire de emisiunea de
capital, apelarea la credite nu necesita aprobarea Consiliului de administraţie,
respectarea anumitor proceduri de votare şi permite abaterea de la disciplina pieţei
de capital privind raportarea permanentă de informaţii financiar-contabile.
Conform acestei teorii, îndatorarea este considerată un mecanism necesar de
evitare a conflictelor dintre manageri şi acţionari. Finanţarea prin îndatorare reduce
cash-flow-ul curent de care dispun managerii pentru administrarea firmei, ceea ce
explică de ce firmele care activează în cadrul unor industrii stabile, care au puţine
oportunităţi de investiţii, dar cash-flow abundent, apelează într-o măsura ridicata la
îndatorare. De asemenea, finanţarea unor proiecte de investiţii nerentabile care nu
generează suficient cash-flow conduce în ultima instanţă la lichidare sau
reorganizare. Deci, îndatorarea are un efect informaţional puternic privind eficienţa
managementului şi permite acţionarilor supravegherea şi sancţionarea acestora prin
lichidare sau reorganizare.
Tabel
Calculele necesare pentru determinarea structurii optime a capitalului, în baza
criteriului de minimizare a costului mediu ponderat
№ Variante de calcul
1 2 3 4 5 6 7 8
а b c d e f g h i j
1 Necesitatea de capital (mii 100 100 100 100 100 100 100 100
u.m..)
2 Variante ale structurii de
capital (%):
а) capitalul acţionarilor 25 30 40 50 60 70 80 100
b) creditul 75 70 60 50 40 30 20 -
3 Nivelul minim prognozat al 7,0 7,2 7,5 8,0 8,5 9,0 9,5 10
dividendelor (%)
4 Rata minimă a dobînzii la 11,0 10,5 10 9,5 9,0 8,5 8,0 -
credite (%)
5 Cota impozitului pe venit 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15
(exprimată în zecimale)
6 Scutul fiscal (1- rîndul5) 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85 0,85
7 Rata dobînzii la credite, ţinînd 9,35 8,93 8,5 8,08 7,65 7,23 6,8 -
cont de scutul fiscal
(rîndul 4 х rîndul 6)
8 Costul elementelor
componente ale capitalului:
а) costul capitalului propriu:
(rîndul 2a x rîndul 3)/100
1,75 2,16 3,0 4,0 5,1 6,3 7,6 10
б) costul capitalului
împrumutat:
(rîndul 2b x rîndul 7)/100 7,01 6,25 5,1 4,04 3,06 2,16 1,36 -
9 Costul mediu ponderat al 8,76 8,41 8,1 8,04 8,16 8,36 8,96 10
capitalului (%)
Comentariu: după cum se observă, cel mai mic cost mediu ponderat al
capitalului (8,04%) poate fi obţinut în cazul structurării capitalului propriu şi
împrumutat în proporţii de 50:50.
O atare structură permite, în condiţii similare, maximizarea valorii de piaţă a
companiei.