Era iarna. Zapada s-a asternut pe pamantul rece ca o mantie alba si stralucitoare.

Prin rapile adanci zapada de soare se ascunde. Copaci sunt acoperiti de neaua cea
alba. Zapada cade puzderie;marunta si deasa ca faina la cernut. Pe cerul albastru
roiesc cu miile albinele cele albe. Afara ninge ca-n povesti si copaci arata ca
niste soldati muti cu zale de gheata. Munti sunt ca niste urias adormiti sub omat.
Creasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute arginti.
Fulgi de nea se joaca de-a prinselea prin aer. Perlele mari si albe dansau in
vazduh un dans fantastic. Florile cele sclipitoare de argint se tes pe geamuri.
Dupa o vreme neaua s-a dus de pe intinsul tari. Muguri pe crengi se vad deja
imbobocind. Copii erau tristi caci trecuse asa de repede iarna dar sperau ca iarna
viitoare sa tina mai mult!