Hai Departe

Prima călătorie cu bebe. Creta,

partea de vest
Andra Crihană Acum 4 ani

Vreau să zic, de fapt, prima călătorie cu bebe în afara

ţării, dar titlurile prea lungi strică ikebana site-ului.
Acum nu mai e nicio chestie așa deosebită să pleci cu
piticul peste hotare; nu e zbor pe care să-l iau și să nu
fie câţiva bebei sau toddleri în el, nu mai zic de copii
mai mari. Prima dată e totuși un milestone emoţional
și organizatoric pentru fiecare familie, mai ales dacă e
primul copil. Odată depășit, deschide însă o lume
nouă, care se va dovedi destul de epuizantă și pe
alocuri chiar enervantă, dar foarte frumoasă.

Când Vera are două sau trei luni, doarme doar pe noi
și doar în mișcare, plus că plânge încă tare tare mult,
am mare nevoie de o luminiţă de încurajare nu la
capătul, ci undeva pe parcursul tunelului. Hotărâm
deci să ne organizăm pentru o plecare în septembrie;
s-o mai liniști copilul până atunci și am și eu la ce
tânji.

Astfel că la cinci luni abia împlinite ale Verei, plecăm

spre Creta. Avem zbor la șapte dimineaţa, plecăm
spre aeroport direct după masa ei de noapte. E
surprinzător de liniștită în mașină, dar nici gând să își
continuie somnul. La aeroport are capul radar în toate
direcţiile, să nu-i scape nimic din atâta noutate, apoi
aţipește 20 de minute în marsupiu; mâncăm și noi un
sandviș în timpul ăsta. E util să ţii bebe cu pălăriuţă și
la interior, scuturi mai ușor frimiturile de pe cap. Mai
nasol cu sosurile.

Într-un final ne suim în avion și aflăm că vom mai sta

pe pistă pentru că nu s-au înţeles cu priorităţile pe
acolo. Vera e deja obosită, nu ne putem ridica de pe
scaun, plânge cu patos câteva minute și noi ne
gândim că tot drumul va fi coșmar. Nicidecum. Cum
se pune avionul în mișcare adoarme și tot zborul mai
stă la sân, mai dormitează, e liniște și pace. În
aeroport la Chania e fresh, zâmbește știrb la doamna
de la închirieri mașini. Ea ne spune că în Grecia nu
poţi face găuri în urechi copiilor până la doi ani și că
ea i-ar fi făcut fiicei ei mai devreme, să nu mai zică
lumea că e băiat.

Luăm mașina și scoica pentru Vera. Nu știu care e

treaba cu legislaţia în Grecia, dar scoicile și scaunele
auto pe care le-am închiriat odată cu mașinile pe
acolo au fost mereu mai înclinate decât cele de pe la
noi. Mai comod pentru bebe, sper că și safe, din
fericire n-a fost cazul să aflăm.

Avem de traversat insula în jos spre Paleochora, unde

avem cazare trei nopţi și așa aflăm din prima zi că
interiorul Cretei e absolut grozav. Dealuri cu măslini,
pământ roșiatic, munţi cu formaţiuni calcaroase, sate
care se agaţă de versant, drum șerpuitor care trezește
șoferul și adoarme copilul. Ne oprim la jumătate să
mâncăm și noi și Vera. Restaurantul e pe moţul
dealului, ne îndoapă cu aperitive și prăjituri din
partea casei, e răcoare și ventilat pe terasă, priveliștea
e făcută pentru cărţi poștale și întâlnim un alt cuplu
de români plimbăreţi, cu pitica lor. Ce mai, vacanţa
începe bine.

La Paleochora avem noroc, că de documentat nu ne-

am documentat. La 5 minute peste stradă e plajă cu
umbră naturala, dar momentan ne plimbăm cu
picioarele prin apă la  asfinţit și Vera vede prima dată
marea. Iar mie îmi vine să plâng de bucurie că, uite,
un bebe nu e sfârșitul vieţii mele călătoare. E doar
începutul unei alte vieţi călătoare.

Zilele la plajă se scurg leneș, în calupuri de joacă la

umbră sau pe plajă, somn 20 de minute în căruţ sub
copaci, alăptat și de la capăt. Apa e cam rece, dar
avem un soi de piscinuţă gonflabilă numai bună de
bălăcit pitica. Mai amuzant să o umpli, dar suntem
inventiti și bolul de salată de la cazare e folosit cu
succes. Încercăm și câte un resturant și cum-necum
iar ajung să mămânc în picioare bâţâindu-mă, cu Vera
dormind în marsupiu. Ţineţi minte sfatul cu pălăriuţa
pusă pe cap și la umbră; să cureţi sardine din păr de
bebe nu te face să te simţi chiar ca super-mom. Ne
plimbăm o după-amiază și prin orășel, se termină
repede și mâncăm îngheţată. O alăptez pe Vera la o
cafenea, spre chicoteala unui grupuleţ de pre-
adolescenţi greci. N-o fi primul sân pe care îl
(semi)văd, dar posibil printre primii oarecum de
aproape, așa că zâmbim îndulgent. Vorba lui Costel,
cresc ei și vor înţelege că trebuie să îi vezi măcar pe
amândoi odată ca să începi să te gândești la alte
chestii. Nu mai zic de context.

Vila în care stăm are și tavernă. Bună decizie. Luăm

cina pe terasă la noi cât o alăptez pe Vera de seară,
sau la masă la tavernă ca oamenii după ce adoarme,
cu baby-phone-ul pe masă. Peretele comun cu
bucătăria vine la pachet cu cam mult zgomot, dar
oboseala de peste zi o răpune și pitica doarme chiar și
așa.

Cum eu și statul în același loc nu suntem în relaţii

amiabile, următoarele patru nopţi le dormim la
Kissamos, tot în vestul insulei, dar pe coasta de nord.
Așa am decis de acasă, la faţa locului n-aș mai fi ales
la fel. Comparativ cu Paleochora, staţiunea e meaah,
mediocră în cel mai bun caz. E aproape de una dintre
cele mai frumoase plaje din Creta, Balos și cred că așa
am gândit-o la momentul respectiv, doar că planul de
acasă e una și o oră de drum hurducăit de pământ e
alta. Așa că la Balos nu mergem, mai ales că în poze
pe net nu văd copaci, principala atracţie pe orice plajă
de când o avem pe Vera.

Mergem în schimb la Elafonissi, celebra plajă cu nisip

roz. Între noi fie vorba, ori e lumina câș, ori nu am eu
subtilitatea necesară, dar rozul nu-l văd (Costel cică îl
vede vag). E uriașă și cu apă cristalină foarte puţin
adâncă, bonus o peninsulă de explorat la pas, dacă nu
ai bebe de cinci luni după tine și ţi-e frică că o bate
prea tare soarele în cap. La cât e de mare, pe atât de
repede se umple. Vin autocar după autocar, debarcă
deciși în grupuri cu copii, bunici și căţei și încep
operaţiunea de cucerire cu implantarea umbreluţelor
și întinderea prosoapelor până fix pe al tău, apoi scot
caserolele cu prăjeli de acasă. Nu puteam să mă aștept
că o plajă mare hiper-cunoscută va rămâne
neînţesată, doar puteam să sper. În apă e puţin mai
bine, Verei îi place să fie făcută avion pe deasupra, cu
valuri la piciorușe; ne pozăm și hăhăim. Plecăm
destul de repede de acolo. Nu înainte să oprim la
cârciumioara de pe drum în vârful dealului.
Priveliștea spre plajă e spectacol, merită cele două
Coca-Cola. Iar drumul e o bijuterie. Pe lângă cele o
mie de serpentine care o adorm până și pe bebelina
noastră ne-prietenă cu mașina, drumul străpunge
munţii, taie canioane, trece printr-un tunel, vegetaţia
mediteraniană se agaţă de pereţii arizi, lumea se
oprește să facă poze. Nu și noi, să nu cumva să se
trezească monstruleţul.

Mergem și până la Falassarna, o altă plajă mare și

cunoscută, dar ne oprim în barul de dinainte de plajă.
Nici aici nu sunt copaci, așa că bem niște bere și cico,
Vera se distrează cu sticlele, apoi în mod surprinzător
adoarme pe Costel nap-ul regulamentar de 20 de
minute. Ne întoarcem și găsim chiar în Kissamos o
bucăţică de plajă umbrită, nu foarte aglomerată și cu
cârciumă cu mâncare decentă. E partea cea mai din
stânga a plajei Mavros Molos și pare că aparţine de un
hotel, iar lumea se oprește până în ea. Sunt și
șezlonguri și hamace, aici ne petrecem restul de două
zile, cu aceeași rutină joacă – nani – papa de care
ziceam. Avem companioni de petec de plajă o familie
cu trei copii, el grec, ea austriacă, simpatici și cu chef
de vorbă. Nu știu ce gene are femeia, dar după trei
copii în patru ani, ultimul de câteva luni, are
abdomenul plat și faţa de adolescentă fără coșuri.
Strâng mai bine pareo peste burtă; poate ei nu-i place
ciocolata.

Seara ne mai plimbăm pe faleză sau pe străduţe și

mâncăm gyros sau alte fast food-uri luate la pachet.
Aici nu mai avem tavernă aproape și nu ne vine să
luăm mâncare de la un restaurant șmecher și să o
mâncăm la caserolă în bucătăria mini-
apartamentului.

Drumul de întoarcere e fără probleme. Vera nu mai

doarme în avion, dar scenetele lui Costel, măsuţa
mobilă și centura se dovedesc suficient de distractive
cât să treacă bine zborul. Concediu gata, unde mai
mergem cu bebe?

Ce? Cum? Unde? Cât?

Insula. E de fapt un ditamai insuloiul și noi am stat

doar în partea de vest, unde oricum e mai îngustă și
mai ușor de trecut din nord în sud. Dacă eram fără
Vera, am fi închiriat o mașină și am fi dormit în
fiecare seară în altă parte, acolo unde ne purta ziua.
Așa aș vedea eu relaţia cu insula asta. Și nu merită
stat doar la plajă, pentru că și interiorul e foarte
mișto: ai mare și munte la o oră de condus distanţă.
How cool is that!

Până la aeroport. Am mers cu mașina noastră și am

lăsat-o în parcarea pe termen lung a aeroportului. Nu
sunt de acord cu mersul cu bebe fără scaun de
mașină, astfel că am evitat taxi sau ceva similar.
Parcarea a costat 160 lei pentru o săptămână. Preţul e
progresiv: primele două zile câte 40 lei / zi,
următoarele două parcă 20 lei /zi, ulterior 10 lei / zi
etc.

Zborul. Am cumpărat biletul de charter de la

Christian Tour și am plătit 220 euro / bilet de adult,
bebe gratis. Doar avion, fără cazare. Sunt puţine
agenţii care vând doar zborul charter, dar se mai
găsesc. Nu mai cumpărasem de foarte mulţi ani ceva
serviciu turistic prin agenţie și mi-am amintit că faci
contract, multă corespondenţă back and forth;
complicat pentru cineva obișnuit să plătească biletul
online și gata. Dar na, ei au aceleași proceduri fie că
iei niște bilete, fie un produs mai complex și scump.

Cazarea. La Paleochora am stat la Grameno

Apartments, o vilă cu studiouri și tavernă proprie cu
terasă generoasă, peste șosea de plajă. Am avut și
pătuţ de bebe de la ei, chicinetă utilată cu de toate,
mini-terasă. Mi-a plăcut locul, altă dată aș lua însă
apartament cu o cameră, să nu orbecăim seara pe
întuneric pentru că doarme Vera. Să nu mai zic că
parcarea era sub smochini în rod! Cârcotașii ar fi
văzut petele de pe mașină, eu m-am îndopat cu
smochine galbene, verzi și mov.

La Kissamos am stat la Ammos Secreto, o vilă

superbă, construită acum mai bine de 100 de ani și
întreţinută tare frumos. Am închiriat tot un studio,
dar ne-au upgradat ei la apartament cu o cameră și
tare bine ne-a prins. Am folosit din plin facilităţile,
înclusiv mașina de spălat. Repet, însă, staţiunea nu e
cine știe ce, dar e un punct bun de explorare a părţii
de vest a insulei.

Mașina. Am închiriat de la Sixt direct de la aeroport și

am plătit vreo 400 de euro pe opt zile, cu tot cu
asigurare full. Ca peste tot în Grecia, dacă închiriezi
de la firme locale mai mici, pe care le găsești prin
staţiuni, ajunge mai ieftin. Noi am vrut însă de la
aeroport și, fiind prima dată cu bebe, am zis să luăm
de la o firmă mare. N-am văzut, însă, cine știe ce
diferenţă.

Din călătoria aceasta și din cele scurte prin România

de până atunci, am învățat și câteva lucruri care fac
viața mai ușoară în plimbări cu bebe.

Partajează asta:

! "

Zakynthos la final de iunie

iulie 13, 2019
În „În trei”

Sardinia în noiembrie, cu bebe de 7 luni

august 24, 2018
În „În trei”

Învăţături din prima călătorie cu bebe în afara ţării

august 14, 2018
În „În trei”

Categorii: În trei, Europa, Grecia

Etichete: calatorii cu copii, Creta, călătorii cu bebe,

Elafonissi, insula, Kissamos, Paleochora

Lasă un comentariu

Hai Departe
Înapoi sus