FLORENTIN ŞERBAN SILVIA DEDU

MATEMATICA

Suport de curs pentru ID

1
 3.2 Definiţia limitei si continuităţii pentru o funcţie de două variabile

Definiţia 1. Fie f : A Ì R m ® R o funcţie reală de m variabile reale. Spunem că

lim f ( x ) = l dacă pentru orice şir ( x n ) nÎ N Ì A, x n ¹ x 0 şi lim x n = x0 avem
x ® x0 n®¥
lim f ( x n ) = l .
n®¥

Definiţia 2. Fie f : A Ì R 2 ® R şi (a, b) Î A .

Spunem că f este continuă în punctul (a, b) dacă pentru orice şir {( x n , y n )}nÎ N Ì A
cu proprietatea că lim ( x n , y n ) = (a, b) rezultă că lim f ( x n , y n ) = f (a, b) .
n®¥ n®¥

3.3 Definiţia derivatelor parţiale de ordinul I §i II pentru o funcţie de doua variabile

Definiţia 3. Fie f : A Ì R 2 ® R şi (a, b) Î A .

Spunem că funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x în punctul (a, b) Î A dacă
f ( x, b) - f ( a, b)
lim există şi este finită.
x®a x-a
Vom nota această limită cu f x' (a, b) sau ¶f ( a, b) .
¶x

Analog, funcţia f este derivabilă parţial în raport cu y în punctul (a, b) Î A dacă

f (a, y ) - f (a, b)
lim există şi este finită.
y ®b y-b
Vom nota această limită cu f y' (a, b) sau ¶f (a, b) .
¶y

3.4 Definiţia diferenţiabilitatii pentru o funcţie de mai multe variabile

.
Definiţia 4. Fie f : A Ì R 2 ® R o funcţie diferenţiabilă în punctul (a, b) interior lui A .
· Se numeşte diferenţiala de ordinul întâi a funcţiei f în punctul (a, b)
funcţia liniară: df ( x, y; a , b ) = f ' (a , b )( x - a ) + f y' ( a, b)( y - b ) = f ' ( a , b) dx + f ' ( a, b ) dy .
x x y

· Se numeşte diferenţiala de ordinul n a funcţiei f în punctul

(n)
n é¶ ¶ ù
(a, b) funcţia: d f ( x, y; a, b) = ê dx + dy ú f ( a, b) .
ë ¶x ¶y û
Observaţie. Toate definiţiile valabile pentru funcţii de două variabile f : A Ì R 2 ® R se
pot extinde pentru cazul funcţiilor de n variabile, f : A Ì R n ® R , n Î N , n ³ 3 .

19
 3.5 Extremele locale ale funcţiilor de mai multe variabile reale

Definiţia 1. Funcţia f : A Ì R n ® R admite un maxim local (minim local) în punctul

a = (a1 , a 2 ,..., a n ) Î A dacă există o vecinătate V a punctului a astfel încât oricare ar fi
x = ( x1 , x 2 ,..., xn ) Î V Ç A are loc inegalitatea f ( x ) £ f (a) (respectiv f ( x ) ³ f (a) ). În
aceste condiţii, spunem că punctul a este punct de extrem local pentru funcţia f . Dacă
inegalităţile de mai sus sunt verificate pe tot domeniul de definiţie A , spunem că punctul
a este punct de maxim (minim) global pentru funcţia f .
Definiţia 2. Fie f : A Ì R n ® R . Punctul a = (a1 , a 2 ,..., a n ) Î int A este punct staţionar
pentru funcţia f dacă f este diferenţiabilă în a şi diferenţiala df ( x ; a ) = 0 .
Observaţie. Dacă punctul a = (a1 , a 2 ,..., a n ) Î int A este punct staţionar, df ( x; a ) = 0
implică f x' k (a ) = 0, "k = 1, n .

Propoziţie. Dacă funcţia f : A Ì R n ® R admite un extrem local în punctul

a = (a1 , a 2 ,..., a n ) Î A şi există f x' k într-o vecinătate a punctului a , "k = 1, n , atunci

f x' k (a ) = 0, "k = 1, n
Teorema 1. Fie f : A Ì R 2 ® R şi (a, b ) Î int A un punct staţionar pentru f .
Presupunem că f admite derivate parţiale de ordinul doi, continue pe o vecinătate V a
punctului (a, b ) .
Considerăm expresia D (a , b ) = f xy
''
[ ]2
(a, b ) - f x' ' (a, b ) × f y'' (a, b ) . Atunci:
2 2

1. Dacă D ( a , b ) < 0 , atunci (a, b) este punct de extrem local, şi anume:

- punct de minim local, dacă f x''2 ( a, b ) > 0 ;
- punct de maxim local, dacă f x''2 ( a , b ) < 0 .
2. Dacă D ( a, b ) > 0 , atunci (a, b ) este punct şa.

Teorema 2. Fie f : A Ì R n ® R . Presupunem că punctul a Î A este punct staţionar

pentru f şi funcţia f are derivate parţiale de ordinul doi continue pe o vecinătate V
a punctului a . Atunci:
1) dacă d 2 f ( x ; a ) < 0 , pentru orice x Î V Ç A , atunci a este punct de
maxim local;
2) dacă d 2 f ( x ; a ) > 0 , pentru orice x Î V Ç A , atunci a este punct de
minim local;
3) dacă d 2 f ( x ; a ) este nedefinită, atunci a este punct şa.

20
 Algoritm de determinare a punctelor de extrem local pentru f : A Ì R n ® R

Acest algoritm se aplică pe mulţimea punctelor în care funcţia f este diferenţiabilă şi

admite derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate a punctelor respective.

Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului:

ì f x' ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0
ï 1
ïï f ' ( x , x ,..., x ) = 0
x 1 2 n
í 2
ï.....................................
ï '
îï f xn ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0
Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local. Acest lucru
se poate realiza în mai multe moduri:

Metoda I. Pentru fiecare punct staţionar P(a1 , a 2 ,..., a n ) calculăm

matricea hessiană:
æ f ''2 (a ,.., a ) f x''1 x2 (a1,.., an ) . . . . . . . . f x''1 xn (a1,.., an ) ö÷
ç x1 1 n
ç '' ÷
ç f (a ,.., an ) f x22 (a1,.., an ) . . . . . . . . . f x 2 x n (a1,.., an ) ÷
'' ''
H (a1, a2 ,..., an ) = ç x2 x1 1 ÷
ç. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ÷
çç '' ÷
f (a ,.., an ) f x''n x2 (a1,.., an ) . . . . . . . . . f x''2 (a1,.., an ) ÷
è xn x1 1 n ø
şi minorii acesteia D1 , D 2 ,......, D n , unde D i este minorul format din primele i linii şi i
coloane ale matricei H ( a , b ) , i = 1, n .

Discuţie.
· Dacă toţi minorii D i > 0 , atunci P(a1 , a 2 ,..., a n ) punct de minim local.
· Dacă minorii D i alternează ca semn, începând cu minus, atunci
P(a1 , a 2 ,..., a n ) este punct de maxim local.
· Orice altă combinaţie de semne, cu D i ¹ 0 , implică
P (a1 , a2 ,..., a n ) punct şa.

Metoda II. (aplicabilă numai funcţiilor de două variabile)

Pentru fiecare punct staţionar P(a, b ) calculăm expresia:

D(a, b ) = f xy
''
[ ]2
(a, b ) - f x' '2 (a, b ) × f y' '2 (a, b) .
1. Dacă D (a , b ) < 0 , atunci (a, b ) este punct de extrem local,
şi anume:
- punct de minim local, dacă f x''2 (a, b ) > 0 ;
- punct de maxim local, dacă f x'' (a, b ) < 0 . 2

2. Dacă D (a , b ) > 0 , atunci (a, b ) este punct şa.

21
Observaţia 1. În cazul funcţiilor de două variabile, se observă că D(a, b ) = -D 2 . Prin
urmare, dacă aplicând metoda 1 obţinem că D 2 < 0 , atunci D(a, b ) > 0 , deci, indiferent
de valoarea minorului D1 , rezultă că (a, b ) este punct şa.

Metoda III. Se calculează diferenţiala de ordinul al doilea a funcţiei în punctul staţionar

a = (a1 , a 2 ,..., a n ) şi se aplică teorema 2.

Observaţia 2. Existenţa unui punct de extrem local poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul
metodelor prezentate numai dacă funcţia f este diferenţiabilă în acel punct şi admite
derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate a punctului respectiv.

În caz contrar sau în cazul în care în urma aplicării metodelor de mai sus nu se poate
preciza natura punctului, se foloseşte:

Metoda IV. Definiţia punctului de extrem local.

3.7 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

1. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 2 ® R, f ( x, y) = 2 x 2 + y 3 - 6 xy + 1.

Rezolvare:
ì '
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului: ïí f x ( x, y ) = 0 .
'
ïî f y ( x, y) = 0

f x' ( x, y ) = 4 x - 6 y
Avem că: , prin urmare rezultă sistemul:
f y' ( x, y ) = 3 y 2 - 6 x

ìï4 x - 6 y = 0 ìï2 x - 3 y = 0 ìx = 3 y
ï 2 .
í 2 Û í 2 Û í
ïî3 y - 6 x = 0 ïî y - 2 x = 0 ï y 2 - 3 y = 0
î
Din a doua ecuaţie obţinem: y1 = 0, y 2 = 3 , de unde, prin înlocuire în prima relaţie,
rezultă x1 = 0, x 2 = 9 , soluţiile sistemului sunt:
2
ì x1 = 0 ìï x 2 = 9
í ; í 2.
î y1 = 0 ïî y 2 = 3
Am obţinut punctele staţionare: P1 (0, 0 ), P2 9 , 3 . (2 )

22
 Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.

Scriem matricea hessiană:

æ
ç f 'x' (x, y )
2 f 'xy
'
(x, y ) ö÷
H ( x, y ) = ç ÷.
ç
è
f 'yx
'
( x, y ) f 'y' (x, y ) ÷ø
2

[ ]
Avem: f x' '2 ( x , y ) = f x' (x , y ) 'x = [4 x - 6 y ] 'x = 4 ;

''
f xy (x, y ) = [ f (x, y )] = [4 x - 6 y] = -6 = f (x, y ) ;
'
x
'
y
'
y
''
yx

f y'' 2 (x, y ) = [ f (x, y )] = [3 y - 6 x ] = 6 y , deci

'
y
'
y
2 '
y
æ 4 -6 ö
H ( x, y ) = çç ÷ . Avem:
è- 6 6 y ÷ø

æ 4 - 6ö 4 -6
H (0, 0) = çç ÷÷ Þ D1 = 4 > 0, D 2 = = -36 < 0 ,
è- 6 0ø -6 0
prin urmare P1 (0, 0) este punct şa.

( ) æ 4
H 92 , 3 = çç
-6ö
÷÷ Þ D1 = 4 > 0, D 2 =
4 -6
= 36 > 0 ,
è- 6 18 ø - 6 18
(2 )
prin urmare P2 9 , 3 este punct de minim local.

2. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:

f : R 2 ® R, f ( x, y) = 6 x 2 y + 2 y 3 - 45x - 51y + 7 .

Rezolvare:
ì '
Etapa 1. Determinăm punctele staţionare, care sunt soluţiile sistemului: ïí f x ( x, y ) = 0 .
'
ïî f y ( x, y) = 0
Avem că:
f x' ( x, y ) = 12 xy - 45
, prin urmare obţinem sistemul:
f y' ( x, y ) = 6 x 2 + 6 y 2 - 51

ìï12 xy - 45 = 0 ì xy = 15
ï 4 .
í 2 2
Ûí
ïî6 x + 6 y - 51 = 0 2 2 17
ïî x + y =
2

ìP = 15 ìï P = 15
ï 4
Notăm x + y = S , xy = P Þ í Þí 4
2 17 ï
ïî S - 2 P = î S = ± 4
2

23
 Pentru S = 4, P = 15 Þ t 2 - 4t + 15 = 0 Þ t1 = 3 , t 2 = 5 ,
4 4 2 2
ì x1 = 3 ì x2 = 5
deci ïí 2 sau ïí 2.
5 3
ïî y1 = 2
ïî y 2 = 2

Pentru S = -4, P = 15 Þ t 2 + 4t + 15 = 0 Þ t1 = - 3 , t 2 = - 5 ,
4 4 2 2
ì x3 = - 3 ì x4 = - 5
deci ïí 2 sau ïí 2.
ïî y 3 = - 52 3
ïî y 4 = - 2

2 2 2
( ) ( ) (
Am obţinut punctele staţionare: P1 3 , 5 , P2 5 , 3 , P3 - 3 , - 5 , P4 - 5 , - 3 .
2 2 2 2 2
) ( )
Etapa 2. Stabilim care dintre punctele staţionare sunt puncte de extrem local.

Metoda I. Scriem matricea hessiană:

æ
ç f 'x' (x, y )
2 f 'xy
'
(x, y ) ö÷
H ( x, y ) = ç ÷.
ç
è
f ''
yx
( x, y ) f ''
y2
(x, y ) ÷ø
[ ]
Avem: f x' '2 ( x , y ) = f x' (x , y ) 'x = 12 y ; f xy
''
[ ]
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 12x = f yx'' (x, y ) ;
[ ]
f y' '2 (x , y ) = f y' ( x, y ) 'y = 12 y , deci H ( x, y ) = çç
æ12 y 12 x ö
è12 x 12 y ø
÷÷ .

( )
H 32 , 52 = çç
æ 30 18ö
÷÷ Þ D1 = 30 > 0, D 2 =
30 18
= 576 > 0 , prin urmare P1 , ( ) 3 5
2 2
este
è18 30 ø 18 30
punct de minim local.
( ) æ18 30 ö
H 5 , 3 = çç
2 2
÷÷ Þ D1 = 18 > 0, D 2 =
18 30 5 3
= -576 < 0 , prin urmare P2 2 , 2 este ( )
è 30 18ø 30 18
punct şa.
( ) æ - 30 - 18 ö
H - 32 ,- 52 = çç ÷÷ Þ D1 = -30 < 0, D 2 =
- 30 - 18
= 576 > 0 ,
è - 18 - 30 ø - 18 - 30
( )
prin urmare P3 - 3 , - 5 este punct de maxim local.
2 2

( 2 2
)æ - 18 - 30 ö
H - 5 ,- 3 = çç
- 30 - 18
÷÷ Þ D1 = -18 < 0, D 2 =
- 18 - 30
- 30 - 18
= -576 < 0 ,
è ø
prin urmare P1 , 3 5
2 2
( )
este punct şa.

24
 Teste de autoevaluare
Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei:
f : (0, ¥ )2 ® R, f ( x, y ) = x 2 + y 2 + 3 xy - 8 ln x - 14 ln y + 5 .

Răspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare

Etapa 1. Determinăm punctele staţionare. Avem că:
f x' ( x, y) = 2 x + 3 y - 8x
. Rezolvăm sistemul:
f y' ( x, y ) = 2 y + 3 x - 14
y

ì f x' ( x, y ) = 0 ì2 x + 3 y - 8 = 0 ìï2 x 2 + 3 xy = 8 (1)

ï ï x .
í ' Û í Û í 2
ïî f y ( x, y) = 0
14
ïî2 y + 3x - y = 0 ïî2 y + 3 xy = 14 (2 )

Am obţinut un sistem omogen. Înmulţim prima ecuaţie cu 7, pe cea de-a doua cu (- 4)

şi adunăm relaţiile obţinute; rezultă:
x
( )
14 x 2 + 9 xy - 8 y 2 = 0 . Împărţim această ecuaţie prin y 2 y 2 ¹ 0 şi notăm = t . Obţinem:
y
2
14t + 9t - 8 = 0 Þ t1 = - 87 , t 2 = 12 . Rădăcina negativă nu convine,
x
deoarece x > 0 şi y > 0 , prin urmare avem t = = 1 Þ y = 2x .
y 2
Înlocuind y = 2 x în (1) , rezultă x = ±1 . Cum x > 0 , rezultă că singura valoare care se
acceptă este x = 1 , de unde obţinem y = 2 .
Am obţinut un singur punct staţionar: P(1, 2) .

Etapa 2. Stabilim dacă punctul staţionar este punct de extrem local.

[ ]
Avem: f x''2 ( x, y ) = f x' (x , y ) 'x = 2 + 82 ; f xy
x
''
[ ]
(x, y ) = f x' (x, y ) 'y = 3 = f yx'' (x, y ) ;
[ ]
f y''2 ( x, y ) = f y' ( x , y ) 'y = 2 + 142 , deci matricea hessiană este:
y
æ f ''2 ( x, y )
ç x
''
f xy (x, y ) ö÷ æç 2 + x82 3 ö÷
H ( x, y ) = ç ÷=ç
.
14 ÷
è
''
ç f yx ( x, y ) f y ( x, y ) ø ç
''2 ÷
è
3 2 + ÷
y2 ø
æ10 3 ö 10 3
Avem că H (1, 2) = ç ÷ Þ D = 10 > 0, D =
1 2 = 46 > 0 , prin urmare P(1, 2) este
ç 3 11 ÷ 3 11
è 2ø 2
punct de minim local.

25