INJECŢIA SUBCUTANATĂ

DEFINIŢIE :
Injecţia subcutanată reprezintă introducerea în organism a substanţelor medicamentoase
izotonocice lichide, nedureroase prin intermediul unui ac, ataşat la seringă, care pătrunde în ţesutul
celular subcutanat.
LOCURI DE ELECŢIE:
- faţa externă a braţului
- faţa superoexternă a coapsei
- faţa supra şi subspinoasă a omoplatului
- regiunea deltoidiană
- regiunea subclaviculară
- flancurile peretelui abdominal
- regiunile centrale fesiere.
MATERIALE NECESARE:
- masă medicală acoperită cu câmp steril
- seringi de unică folosinţă
- ace : 6 \ 10, 7 \ 10 , lungimea : 30 - 50 mm, bizou lung (obligatoriu 2 ace: unul incarcam
seringa si cu cel de-al doilea administram substanta)
- substanţa de injectat
- paduri alcoolizate
- mănuşi chirurgicale
- muşama , aleză
- taviţă renală
- recipioente pt fiolaj, intepatoare, deseuri.
1. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare:
- se pregătesc şi se transportă lângă pacienet .
EFECTUAREA TEHNICII
2. Pregatirea psihică şi fizică a pacientului:
- se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea şi importanţa acestei tehnici;
- pacientul va fi anunţat să stea în repauz fizic cel puţin 10 minute
- se aşează pacientul pe un scaun sau pe un fotoliu în poziţie sezândă , cu unul din
membrele superioare sprijinit pe şold, sau decubit dorsal
- se dezbracă faţa externă a braţului.
3. Efectuarea injecţiei subcutanate
- spălarea pe mâini cu apă şi săpun , dezinfecţia cu alcool medicinal
- îmbrăcarea mănuşilor chirurgicale
 - sunt preferate seringile de unică folosinţă , în ambalaj individual, avînd următoarele
avantaje: condiţii maxime de sterilizare, economie de timp şi de personal şi manipulare
uşoară
- acele se găsesc împreună cu seringile în acelaşi ambalaj sau separate
- se verifică termenul de valabilitate al ambalajului, se prezinta si pacientului, şi se ataşează
acul la amboul seringii
- se verifică termenul de valabilitate al fiolei si se arata si pacientului, şi se încarcă seringa
- se elimină bulele de aer din seringă, se schimbă acul
- se dezinfectaeză locul injecţiei cu un oad alcoolizat
- se ţine seringa în mâna dreaptă ca pe un creion
- se cutează cu policele şi indexul mâinii stângi o porţiune mai mare de piele, fixând-o şi
ridicând-o de pe planurile profunde
- se pătrunde cu forţa prin tegument, de-a lungul axului longitudinal , in
profunzimea stratului subcutanat la o adâncime de 2 – 4 cm
- se verifică dacă acul nu a pătruns într-un vas de sânge, prin retragerea
uşaoră a pistonului
- se injectează lent prin apăsarea pistonului cu policele mâinii drepte
- după terminarea soluţiei de injectat se retrage brusc seringa şi se
tamponează locul puncţiei cu un pad alcoolizat
- se aseză seringa în taviţa renală
- se aplică o compresă sterilă şi se masează uşor zona pentru a favoriza –
circulaţia locală, în vederea accelerării absorbţiei
- se indepartează mănuşile chirurgicale în tăviţa renală
- spălare pe mâini cu apă şi săpun, dezinfecţia cu alcool.
4. Reorganizarea locului de muncă
- se strâng materialele folosite şi se pun în taviţa renală, iar cele refolosibile
se pregătesc pentru sterilizare.
5. Accidende
- durere violentă prin lezarea unei terminaţii nervoase sau distensia bruscă a ţesutului
- ruperea acului ( extragere manuală sau chirurgicală )
- hematom - prin perforarea unui vas care se poate resorbi sau infecta pe cale hematogenă –
abces.
6. Observaţii
- pe cale subcutanată , numai in cazuri speciale se administrează substanţe
uleioase
- nu se administrează compuşii metalelor cu greutate moleculară mare ca:
iod, bismut, mercur
- nu se vor efectua injecţii în regiunile infectate
- este strict interzisă administrarea pe cale subcutanată a clorurii de sodium.
 2. EFECTUAREA INJECŢIE INTRAVENOASE

Injecţia intravenoasă = introducerea unei soluţii medicamentoase în circulaţia

venoasă. Pe această cale se introduc soluţii izotonice sau hipertonice (care sunt caustice
pentru ţesutul muscular sau subcutanat). Nu se introduc soluţii uleioase - produc embolii
grăsoase şi consecutiv moartea.
Injecţia intravenoasă se efectuează prin puncţie venoasă şi injectarea
medicamentelor intravenos.
Locul de elecţie :
- venele de la plică cotului (bazilică şi cefalică) unde se formează un „M” venos prin
anastomozarea lor.
Materiale necesare:
- masă medicală acoperită cu câmp steril
- seringi de unică folosinţă
- ace : 6 \ 10, 7 \ 10 , lungimea : 25 mm, bizoul scurt
- fiolele cu substanţa de administrat
- garou
- tampoane de vată îmbibate în alcool medicinal
- mănuşi chirurgicale
- pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama , aleză
- taviţă renală

1. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare:

- se pregătesc şi se transportă lângă pacienet .
Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare
> ATENŢIE!
Acele utilizate pentru injecţie intravenoasă pot fi mai subţiri decât cele utilizate pentru
puncţie venoasă, deoarece soluţiile cristaline pătrund sub presiunea pistonului mai uşor decât
sângele la aspirare, când acesta se poate coagula.
Încărcarea seringii se face cu un alt ac, mai gros decât cel cu care se face injecţia.
2. Pregatirea psihică şi fizică a pacientului:
- se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea şi importanţa acestei tehnici;
- se aşează bolnavul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, sprijinit pe o pernă mică protejată
cu muşama şi aleza sau prosop
3. Efectuarea puncţiei venoase
- spălarea pe mâini cu apă şi săpun , dezinfecţia cu alcool medicinal
- îmbrăcarea mănuşilor chirurgicale
- sunt preferate seringile de unică folosinţă , în ambalaj individual, avînd
următoarele avantaje: condiţii maxime de sterilizare, economie de timp, de personal şi
manipulare uşoară
 - acele se găsesc împreună cu seringile în acelaşi ambalaj sau separate
- se stabileşte braţul la care se face puncţia
- se examinează calitatea şi starea venelor, având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de
întoarcere la nivelul braţului
- se stabileşte locul de executare a puncţiei
- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să
oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera
- se dezinfectează locul puncţiei cu tampon de vată îmbibat în alcool medicinal
- se recomandă pacientului să închidă şi deschidă pumnul de câteva ori, apoi să ramână cu el
inchis, venele devenind astfel turgescente
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între
police şi restul degetelor
- se introduce acul în mijlocul venei , în direcţia acului longitudinal al venei
- nu abordaţi vena din lateral
- se introduce acul de-a lungul venei la o adâncime de 1 – 1,5 cm
- se verifică pătrunderea acului în venă prin retragerea uşoară a pistonului.
4. Injectarea medicamentului
- dacă acul a pătruns în venă se desface garoul cu mâna stângă încet (fără să sară) se
injectează soluţia lent, verificând, din când în când, poziţia acului în venă prin aspirare
- când injectarea s-a terminat, se scoate acul cu seringa dintr-o dată, apăsând tamponul
cu alcool la locul injecţiei pentru hemostază; va fi menţinut de bolnav în continuare câteva
minute.
- Nu se îndoaie cotul pentru că se produce hematom!
- spălare pe mâini cu apă şi săpun, dezinfecţia cu alcool medicinal.
 ATENŢIE!
Bolnavul va fi supravegheat în tot timpul injectării; se opreşte administrarea la
prima senzaţie dureroasă şi se verifică poziţia acului în venă.
5. Reorganizarea locului de muncă
-se aruncă la coş deşeurile materialelor folosite (fiole, tampoane)

-se notează tehnica în foaia de observaţie, ora şi reacţia bolnavului.

Incidente şi accidente
 Flebalgia - datorită unei injectări prea rapide sau unor substanţe iritante ale
intimei vasului
 Senzaţia de uscăciune în faringe şi valuri de căldură (în acest caz se impune injectarea
mai lentă a soluţiei medicamentoase)
 Hematomul, prin străpungerea venei sau retragerea acului fără a îndepărta garoul
 Injectarea soluţiei paravenos, manifestată prin tumefiere bruscă, dureri
 accentuate (substanţa fiind iritantă), necroză. Se raportează imediat medicului care va
efectua infiltraţii locale cu ser fiziologic şi substanţe resorbante.
 Ameţeli, lipotimie, colap; se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.
ATENŢIE!
 Nu se injectează niciodată aer în lumenul vaselor; se elimină înainte de începerea injecţiei.
Pătrunderea bruscă în cantitate mare provoacă embolie gazoasă mortală
 Repetarea injecţiei în aceeaşi venă, dacă nu sunt altele mai accesibile, se va face tot mai
central fată de cele anterioare şi niciodată mai periferic
 Alegerea celei mai bune vene pentru puncţie se face după aplicarea garoului
 Nu se efectuează injecţia în poziţie şezând.

3. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
 Injecţia intramusculară constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau a unei
substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.
Deoarece tesutul muscular are mai putini senzori nervosi permite administrarea de substante
iritante.
Locul de injectare trebuie ales cu multa grija, se va face si in functie de constitutia fizica a
pacientului. Se evita zonele cu edeme, iritatii, semne din nastere, echimoze. Injectiile
intramusculare sunt contraindicate pacientilor care prezinta tulburari ale mecanismelor de
coagulare, dupa terapii antitrombotice, in timpul unui infarct miocardic.
Scop: introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.
Rezorbţia:
 începe imediat după administrare;
 se termină în 3-5 minute;
 mai lentă pentru soluţiile uleioase.
Locuri de elecţie:
 Regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trochanter
 faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie
 faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.
Materiale necesare
 Tavă medicală cu: muşama şi aleză, taviţă renală,mănuşi sterile, casoletă cu tampoane
sterile de vată sau comprese din tifon, seringi de unică folosiţă sterile de mărime
corespunzătoare cantităţii substanţei de administrat;
 medicamentul de injectat (soluţii apoase, uleioase, pulberi uscate solubile în apă
distilată sau ser fiziologic) în flacoane închise; alcool, eter, benzină iodată sau tinctură
de iod; medicamente pentru eventualele accidente: adrenalină, efedrină, cardiotonice,
calciu, Romergan, etc.
Pregatirea materialelor necesare
 Se pregătesc materialele şi instrumentele necesare şi se transsportă lângă bolnav (cu
tavă sau masuţa).
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului; stabilirea locului injecţiei
 Se anuntă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii;
 Se aşează bolavul în decubit ventral, lateral, poziţie şezând sau în picioare
 Se descoperă locul de elecţie;
 Cadranul superoextern fesier- rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care
trece prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra şanţului interfesier,
cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale.
 Când pacientul e culcat, se caută ca repere punctele Smirnov şi Barthelmy (punctul
Smirnov, la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trochanter.
 punctul Barthelemey, la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei care
uneşte spina iliacă antero-posterioară cu extremitatea superioară a şantului interfesier.
  Pentru poziţia şezând, injecţia se efectuează în toata regiunea fesieră, deasupra
punctului de sprijin.
Efectuarea injecţiei
 Spălare pe mâini cu apa curentă şi săpun;
 Dezinfectarea mâinilor cu alcool;
 Îmbrăcarea mănuşilor sterile;
 Se montează seringa în condiţii de asepsie perfectă.
 Se verifică fiola, se încarcă seringa cu substanţa de injectat, se elimina bulele de aer
 Se schimbă acul, îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanţa şi se adaptează
un ac potrivit pentru injecţie
 Se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se dezinfectează cu alt
tampon cu alcool
 Se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit.
 Se palpeaza locul puncţiei
 Se întinde pielea între policele şi indexul sau mediul mâinii stângi.
 Se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade,se înţeapă perpendicular pielea,
pătrunzând (4 - 7 cm) cu rapiditate şi siguranţă cu acul montat la seringă. Se verifică
poziţia acului prin aspirare.
 Se injectează lent lichidul. După injectare se indeparteaza acul cu seringa, acoperind
locul cu un tampon cu alcool.
 Se masează locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile ţesuturilor
străpunse, activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia.
 Se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5 - 10 minute.
 Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.
Reorganizarea locului de muncă
 se aruncă la coş desurile de injecţie (fiole golite, tampoane de vată).
ACCIDENTE SI INCIDENTE
 durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune
retragerea acului şi efectuarea injecţiei în altă regiune.
 paralizie prin lezarea nervului sciatic
 hematom prin înţeparea unui vas.
 supuraţie aseptică datorată unor substanţe care nu sunt resorbite.
 ruperea acului - se extrage pe cale manuală sau chirurgicală;
 embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase
sau în suspensie.

Complicatii:
  injectarea accidentala de substante iritative in tesutul subcutanat datorita
alegerii unui ac inadecvat sau unei tehnici gresite de administrare. Aceasta
poate determina aparitia aunui abces
 daca locul de injectare nu se roteste ci se fac injectii repetate in acelasi loc,
aceasta poate conduce la o slaba absorbtie a medicamentului si , implicit, la
scaderea eficientei acestuia
 Observaţii
 poziţia acului pentru soluţiile injectabile colorate, se verifică detaşând acul.