 Toate subiectele sunt obligatorii.

 Se acordă zece puncte din oficiu.

 timpul de lucru este de două ore.
 SUBIECTUL I____________________________________________________________(70 de
puncte)
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate:

Textul 1

Atunci, fiul craiului, se înfățișază înaintea tată-său, zicând:

— Dă-mi voie ca să mă duc și eu pe urma fraților mei, nu de alta, dar ca să-mi încerc norocul. Și
ori oi putea izbuti, ori nu, dar îți făgăduiesc dinainte că, odată pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai
întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.
— Lucru negândit, dragul tatei, să aud așa vorbe tocmai din gura ta, zise craiul. Frații tăi au
dovedit că nu au inimă într-înșii, și din partea lor mi-am luat toată nădejdea. Doar tu să fii mai viteaz,
dar parcă tot nu-mi vine a crede. Însă, dacă vrei și vrei numaidecât să te duci, eu nu te opresc, dar mi-i
nu cumva să te întâlnești cu scârba în drum și să dai și tu cinstea pe rușine, c-apoi atunci curat îți spun
că nu mai ai ce căuta la casa mea.
— Apoi dă, tată, omul e dator să se încerce. Am să pornesc și eu într-un noroc și cum a da
Dumnezeu! Numai, te rog, dă-mi calul, armele și hainele cu care ai fost d-ta mire, ca să mă pot
duce.(…)
Și atunci, odată se suie în pod și coboară de-acolo un căpăstru, un frâu, un bici și o șa, toate
colbăite, sfarogite și vechi ca pământul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie foarte vechi, un
arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le pune
deoparte. Pe urmă umple o tavă cu jăratic, se duce cu dânsa la herghelie și o pune jos între cai. Și
atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i
numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava, apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi și trage atunci
cu frâul în cap, zicând:
— Ghijoagă urâcioasă ce ești! din toți caii, tocmai tu te-ai găsit să mănânci jăratic? De te-a
împinge păcatul să mai vii o dată, vai de steaua ta are să fie!
Apoi începe a purta caii încolo și încoace, și numai iaca slăbătura cea de cal iar se repede și apucă
o gură de jăratic. Fiul craiului îi mai trage și atunci un frâu în cap, cât ce poate, și apoi iar începe a purta
caii de colo până colo, să vadă, nu cumva a veni alt cal să mănânce jăratic. Și numai iaca, și a treia oară,
tot gloaba cea de cal vine și începe a mânca la jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi
mai trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în căpăstru și, punându-i frâul în cap, zice în gândul
său: "Să-l iau, ori să-i dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs. Decât cu așa cal, mai bine pedestru".
Și cum sta el în cumpene, să-l ia, să nu-l ia, calul se și scutură de trei ori, și îndată rămâne cu părul lins-
prelins și tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia. Și apoi, uitându-se țintă
în ochii fiului de crai, zice:
— Sui pe mine, stăpâne, și ține-te bine! Fiul craiului, punându-i zabala în gură, încalecă, și atunci
calul odată zboară cu dânsul până la nouri și apoi se lasă în jos ca o săgeată. După aceea mai zboară
încă o dată până la lună și iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia oară
până la soare și, când se lasă jos, întreabă:
— Ei, stăpâne, cum ți se pare? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu picioarele, luna cu
mâna și prin nouri să cauți cununa?
— Cum să mi se pară, dragul meu tovarăș? Ia, m-ai băgat în toate grozile morții, căci, cuprins de
amețeală, nu mai știam unde mă găsesc și cât pe ce erai să mă prăpădești.(…)
Fiul craiului, încălecând, îl netezește pe coamă și zice:

2
 — Hai, căluțul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul, și când vântul a aburit, iaca și ei la crai în
ogradă au sosit.
— Bun sosit la noi, voinice! zise craiul, cam cu jumătate de gură. Dar aista cal ți l-ai ales?...
— Apoi dă, tată, cum a dat târgul și norocul; am de trecut prin multe locuri și nu vreau să mă ia
oamenii la ochi. M-oi duce și eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea.
Și zicând aceste, pune tarnița pe cal, anină armele la oblânc, își ia merinde și bani de ajuns, schimburi
în desagi și o ploscă plină cu apă. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la dânsul către împăratul,
zice rămas bun fraților săi și a treia zi către seară pornește și el, mergând din pasul calului. Și merge el,
și merge, până se înnoptează bine. Și, prin dreptul podului, numai iaca îi iese și lui ursul înainte,
mornăind înfricoșat. Calul atunci dă năvală asupra ursului, și fiul craiului, ridicând buzduganul să dea,
numai iaca ce aude glas de om zicând:
— Dragul tatei, nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului descalecă, și tată-său, cuprinzându-l în
brațe, îl sărută și-i zice:
— Fătul meu, bun tovarăș ți-ai ales; de te-a învățat cineva, bine ți-a priit, iară de-ai făcut-o din
capul tău, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, că tu ești vrednic de împărat. Numai ține minte
sfatul ce-ți dau: în călătoria ta ai să ai trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară
mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți. Și, la toată
întâmplarea, calul, tovarășul tău, te-a mai sfătui și el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat și pe
mine în tinerețile mele! Na-ți acum și pielea asta de urs, că ți-a prinde bine vreodată.
Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi și le zice:
— Mergeți în pace, dragii mei. De-acum înainte, Dumnezeu știe când ne-om mai vedea!...
Povestea lui Harap-Alb, Ion Creangă

Textul 2

Zair mi-a fost cea dintâi bucurie. Cea dintâi pasiune.

Era un cal cu ochii catifelați și cu picioare nervoase, de rasă îndelung și răbduriu selecționată.
Darul bătrânilor mei, după nu știu ce izbândă neînsemnată la examene. Împlineam șaisprezece ani.
Viața îmi apărea înainte hohotitoare de lumină, cum sunt acele dimineți de mai care se deschid peste
pământ ca o mare fericire. În cea dintâi zi de vacanță mi se părea că nu mai ajung de la gară acasă, unde
mă așteptau toate alintările și toate nebuniile.
Eram un copil târziu și unic, într-o căsătorie patriarhală, departe de oraș, la o gospodărie de
modă veche, cu un cerdac bătrân deasupra Siretului, printre oameni simpli, dezarmați și buni. [...] Ai
mei luptau cu greutăți despre care n-aveam habar și care, în egoismul tinereții, nu m-ar fi tulburat, chiar
dacă le-aș fi cunoscut. [...]
Când am coborât din cerdacul cu viță, în întâia dimineață, și am văzut calul înșeuat, am priceput
fără să-mi fi spus nimeni. Am ghicit după privirea înduioșată a mamei ieșită în prag să-și caute de
lucru, după zâmbetul tatei lăsând la o parte ceașca de cafea neagră, după râsul pe sub mustață al
argatului care aștepta ținând calul de frâu. M-am repezit să-i îmbrățișez pe toți – și pe moș Pintilie cu
barba țepoasă, și calul cu botul umed.
— Îl cheamă Zair! – mi-a spus tata cu simplitate – și e din neamul arab, de la Baia.
— Fii cu băgare de seamă! s-a îngrijorat mama. [...]

3
 — Hehe! Chiar de-ar fi el mai amarnic decât Duțipal și-o găsit stăpânul în conaș! grăi moș
Pintilie, care în ceasurile libere se îndeletnicea cu silabisirea Alexandriei, socotindu-mă un vrednic
urmaș al lui Alexandru cel Mare, Macedoneanul.
Sfaturile și cuvintele cu gând de laudă mi-au trecut pe lângă urechi fără să le înțeleg sensul.
Eram ca în amețeala unui vis. Am sărit în șa și am zvâcnit pe poartă, dus mai mult de mânia calului
decât de vrerea mea. În urmă a rămas țipătul mamei și minunarea argatului cu mâna la gură. Într-un
ceas am fost prieteni. Și așa am rămas.
După goana peste câmpuri și în umbrele luncilor, poposeam într-un ungher de nimeni știut. Îl
lăsam liber, iar eu, culcat cu urechea la pământ, ascultam în iarba măruntă respirația planetei. Sau, cu
fața în sus, priveam lunecarea ireală a norilor subțiri și albi [...].
Ronțăitul calului era prietenos și bun, aproape ca o prezență, fidelă, mai scumpă decât a unui
frate cu grai omenesc. Mă simțeam împins ușor cu botul umed. Zair, nerăbdător, îmi dădea ghes:
„Haide! Destul... Vrei să ne apuce noaptea aici?” Și goana la întoarcere era nebunească, peste șanțuri și
peste trunchiuri de copac răsturnate, pe care și eu, și Zair le căutam cu aceeași mută înțelegere.
Altă dată, ne opream în lunca Siretului. [...] Intram amândoi la adânc. Iar după baie, Zair,
cuprins de o voioșie copilărească, se rostogolea în nisip, tăvălindu-se pe spate, agitându-și picioarele
subțiri ca o gânganie uriașă, necheza, strănuta, zvâcnea din copite și fugea singur, fără șa și frâu, peste
lanuri, până ce nu mai auzeam, cu urechea lipită la pământ, cadența galopului. Se întorcea târziu,
viclean, cu ocoluri lungi, ca un copil ghiduș, pășind tiptil, într-un joc de-a v-ați ascunselea. Cred că
avea umor; mi se părea câteodată în ochii umezi și catifelați că văd ca o lumină de râs omenesc. Așa a
trecut o vacanță și a doua [...].
Plecarea în toamna aceea a fost posomorâtă. Cu vântul gemând trist ca un arcuș în crengile
goale. Cu ploaia potopind plumburiu zările, deodată strâmtate, sub cerul noros și încruntat. Plecare
stăpânită de o presimțire. Căci a fost fără întoarcere. La Iași m-a ajuns vestea. Tata vindea tot și încă
mai rămânea cu povara unor soroace de datorii. [...]
N-am avut curaj să întreb despre soarta lui Zair. Dar l-am recunoscut într-o zi, la sania stăpânilor
celor noi. Întâlnire neașteptată și crudă. Sania era oprită în fața unei prăvălii. Am ocolit de cealaltă
parte, unde era calul, și am chemat șoptit: Zair! Cum a tresărit încordând gâtul și întorcând ochii – și
cum a scâncit un nechezat slab, ca un răspuns! [...] Mi-am apropiat obrazul de botul rece al lui Zair;
apropierea a fost ca o îmbrățișare, lungă și deznădăjduită.
Cezar Petrescu, Zair, fragmente

1. Notează două trăsături fizice ale calului din textul 1. 2 puncte

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.

Ce obiecte vechi primește fiul craiului pentru călătorie?

a) Un arc, niște săgeți și un buzdugan pline de rugină.
b) Un căpăstru, un frâu, un bici și o șa toate colbăite.
c) Un paloș străvechi și niște straie de mult apuse.
d) Un gherghiriu cu haine foarte uzate și o tavă cu jăratic.
Răspunsul corect: □

4
 3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Cine i-a oferit protagonistului calul Zair?
a) Bunicul său
b) Mama sa
c) Tata sa
d) Moș Pintilie
Răspunsul corect:

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 6
puncte
Unde se afla gospodăria familiei protagonistului?
a) În oraș
b) Lângă un râu
c) Pe malul mării
d) Într-un sat
Răspunsul corect: □

5. Notează ,,X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea
acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte
Enunț Corect Incorect
Fiul craiului îi cere tatălui său se ducă și el pe urmele fraților săi

Craiul Îi oferă tot sprijinul și îi pune la dispoziție toate resursele necesare.

Calul refuză să mănânce jăraticul și se arată neascultător.

Tânărul stăpân al lui Zair este singurul copil al familiei.

Moș Pintilie îl consideră pe conașul său un descendent al lui Alexandru

cel Mare

Zair a fost vândut pentru că adolescentul a plecat la școală în oraș

6A. Precizează, în unu-trei enunțuri, o trăsătură morală a lui Harap-Alb identificată în fragmentul de mai jos
şi mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă:
” Atunci, fiul craiului, se înfățișază înaintea tată-său, zicând:
— Dă-mi voie ca să mă duc și eu pe urma fraților mei, nu de alta, dar ca să-mi încerc norocul. Și ori oi
putea izbuti, ori nu, dar îți făgăduiesc dinainte că, odată pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, să
știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.”
6p

6B. Precizează o trăsătură a tiparului narativ, ilustrând-o cu o secvență din text. 6

5
7. A.Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând
câte o secvență din fiecare text. 6p

8. Crezi că animalele pot avea grijă de stăpânul lor? Justifică-ți răspunsul, în 50 – 80 de cuvinte,
valorificând unul dintre textele date. 6p

9.A. Asociază fragmentul din „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă cu un alt text literar studiat la
clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală
comună , prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 6p

9B.Asociază fragmentul din „Povestea lui Harap-Alb”” cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca
lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, un personaj asemănător, prin referire la câte o
secvență relevantă din fiecare text.

6
B.
Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

1. În secvența:„ te-a mai sfătui și el ce ai să faci ” conțin diftong:

a) 2 cuvinte
b) 3 cuvinte
c) 4 cuvinte
d) 5 cuvinte

Răspunsul corect: □

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Seria care conține doar cuvinte compuse este:
a) Vreodată, doisprezece
b) Harap-Alb , luminiș
c) Dumnezeu , pământului
d) Numai , îmblânzit

Răspunsul corect: □
3. Transformă construcția activă în construcție pasivă: „ Fiul craiului îl netezește pe coamă.” 2p

4.Există o relație de polisemie între cuvintele:

a)Televizorul merge în permanență. Fiul craiului a mers neîncetat. 2p

b)Stau cu Andrei în bancă. Trebuie să scot bani de la bancă.
c) Am plecat sprea școală. Am pornit la drum.
d) Cățelul meu se numește Bobiță. Am mâncat un cățel de usturoi.

5.A. Transcrie , din fragmentul următor, trei adjective de tipuri diferite, pe care le vei preciza: Fiul cel
mic al craiului, mai viteaz decât frații săi mai puțin curajoși, pornește grăbit la drum, alături de calul
ales cu cea mai mare grijă.

B. Precizează gradele de comparație ale adjectivelor propriu-zise din secvența: Fiul cel mic al craiului,
mai viteaz decât frații săi mai puțin curajoși, pornește grăbit la drum, alături de calul ales cu cea mai
mare grijă.

7
 6. Alcătuiește un enunț exclamativ, în care cuvântul care are funcție sintactică de complement direct în
enunțul „ iar începe a purta de colo până colo ”să fie atribut. 6 puncte

Cuvântul care are funcție sintactică de complement direct:

Enunțul:

6p

7 Transcrie propozițiile din următoarea frază, precizând felul acestora: „Ai mei luptau cu greutăți
despre care n-aveam habar și care, în egoismul tinereții, nu m-ar fi tulburat, chiar dacă le-aș fi
cunoscut.”
. 6p

8. Rescrie secvența, corectând greșelile de orice natură!

Ea înseși a creeat un basm despre care nu ști nimic dar vei afla de la colegi noștrii.

Subiectul II ( 20 puncte)

A. A. Scrie, în 80 – 120 de cuvinte, rezumatul textului 1/2.

B. Te numești Andrei și ai primit în dar de la părinții tăi un animal de companie. Redactează o

scrisoare, de cel puțin 150 de cuvinte, adresată celui mai bun prieten - Alin, în care să-i prezinți
experiența împrietenirii tale cu acest animal și care să cuprindă o secvență narativă și una
descriptivă. Data redactării scrisorii este 28 mai 2023, iar localitatea, Ploiești.

• conținutul compunerii – 12 puncte . • redactarea compunerii – 8 puncte

8
9