MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ,,HENRI COANDĂ”

CURTEA DE ARGEŞ
Nivel 5
Calificarea Asistent medical generalist

PROIECT PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE

COMPETENȚE PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR DE PROIECT ABSOLVENT

2020
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
AUTISM
 CUPRINS

MOTTO...........................................................................................................................................4

ARGUMENT...................................................................................................................................5

CAPITOLUL I.................................................................................................................................6

CAPITOLUL II..............................................................................................................................11

CAPITOLUL III............................................................................................................................31

CAPITOLUL IV............................................................................................................................39

Cazul 1...........................................................................................................................................39

Cazul 2...........................................................................................................................................52

Cazul 3...........................................................................................................................................62

Concluzii………………………………………………………………………………………....73

Bibliografie....................................................................................................................................74
MOTTO

"SĂNĂTATEA ESTE O STARE DE ECHILIBRU BIO - PSIHO - SOCIAL,

CULTURAL ȘI SPIRITUAL, STARE DE AUTONOMIE ȘI INDEPENDENŢĂ, FĂRĂ A
FI EGALĂ CU ABSENŢA BOLII SAU A INFIRMITĂŢII".

VIRGINIA HENDERSON
 ARGUMENT

Am alescatemă pentru lucrarea de diplomă”Nursingul șiîngrijirea pe termen lung a

pacienților cu tulburãri de spectru autist” deoarece, tulburările de spectru autism reprezintăîncă
o entitate diagnostica cu grad de dificultate ridicatăînprivințadiagnosticăriipacienților deoarece
implică o paletalargă de simptome ce poate fiușortrecută cu vederea. Această poate duce
înpracticăla subdiagnosticare și implicit la pierderea ferestrei de tratament consideratăbenefică
pentru recuperarea și dezvoltarea psihologică a pacientului.Tulburările de spectru autism
sîntconsiderate drept unele dintre cele maisevere tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei cu
deosebite implicațiiîn dezvoltarea viitorului individ șiimplicații socioeconomice deosedit de
importanteîn contextul actualei societăți.
 CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Creierul şi măduva spinării formează unitatea centrală care prelucrează impulsurile. Ele
primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simţ şi receptori, le selectează şi
analizează şi, după aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producând un
răspuns adecvat al muşchilor şi glandelor.
Funcţia de analiză sau de procesare poate fi relativ simplă pentru unele activităţi ce se
desfăşoară în maduva spinării, dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înaltă
complexitate, implicând participarea a mii de neuroni diferiţi. Deşi mulţi neuroni senzitivi se
termină şi mulţi neuroni motori au originea în creier, majoritatea neuroniior cerebrali sunt
interneuroni, care au funcţia de a filtra, analiza şi stoca informaţiile.
Întregul sistem nervos central necesită un aport substanţial de sânge, care furnizează
oxigenul şi substanţele nutritive. El este de asemenea protejat de două tipuri de învelişuri. Primul
este osos: craniul, care adăposteşte creierul, şi coloana vertebrală, care adaposteşte măduva
spinării. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Acestea
acoperă în întregime creierul şi măduva spinării.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circuie în meninge, în măduva
spinării şi în ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de amortizare, ajutând astfel la
protejarea ţesutului nervos vital faţă de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sânge de către celulele specializate ale plexurilor coroide
din ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific, ventriculii
cerebrali sunt numerotaţi. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos, către măduva
spinării, iar primii ventriculi (denumiţi ventriculi laterali) sunt şi cei mai mari.
Lichidul circulă de la ventriculii laterali, printr-un orificiu îngust, în ventriculul al treilea şi
apoi, printr-un canal şi mai îngust, apeductul cerebral în cel de-al patrulea, care este puţin mai
larg. De aici iese prin orificii ale planşeului ventriculului în nişte spaţii (cisterne) pline cu lichid
care înconjoară trunchiul cerebral la baza creierului. După aceea, lichidul circulă către partea
superioară a creierului (emisferele cerebrale) şi este reabsorbit de către proeminenţe speciale,
denumite vilozităţi arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei meninge.
 Măduva spinării

Măduva spinării este o coloană de ţesut nervos aproximativ cilindrică, în lungime de circa
40 cm (16 inci), care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier până la vertebrele
inferioare. Este compusă din aglomerări de neuroni şi fascicule de fibre nervoase. Materia
cenuşie - denumire a aglomerărilor neuronale - are formă de H pe secţiune transversală, cu un
corn posterior şi unul anterior în fiecare jumătate. Cel anterior este compus din neuroni motori,
în timp ce cornul posterior conţine corpii celulari ai neuronilor de asociaţie şi senzitivi. Materia
cenuşie este înconjurată de materia albă. Aceasta este împraştiată în trei cordoane şi conţine
fasciculele ascendente şi descendente care conectează creierul la măduva spinării în ambele
direcţii. Fasciculele descendente propagă impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos
periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive către creier.

Funcţiile măduvei spinării

Măduva spinării are două funcţii principale. În primul rând, ea funcţionează ca un sistem de
conducere în ambele sensuri între creier şi sistemul nervos periferic. Această funcţie este
îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi şi motori; fibrele acestora din urmă formează
fascicule lungi, ce pleacă din diferite părţi ale creierului. Ele coboară pe distanţe variate prin
măduva spinării şi la capătul lor la mare distanţă de creier, vin în contact cu dendritele sau cu
corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori aparţinând sistemului nervos periferic. Mesajele
pot fi transmise prin intermediul sinapselor, între neuronii periferici şi cei spinali. A doua funcţie
a măduvei spinării este de a controla activităţile reflexe simple. Aceasta se obţine prin neuroni,
ale caror prelungiri se extind pe distanţe mici în sus şi în jos prin măduva spinării şi prin
interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi şi cei motori. Dacă puneţi mâna
pe o sobă fierbinte, receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la măduva spinării. Unele
dintre acestea sunt transmise imediat prin interneuroni la neuronii motori ce controlează
mişcările muşchilor braţului şi ai mâinii şi mâna este retrasă rapid şi automat. Mesajele urc prin
măduva spinării şi sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controlează mişcările
gâtului.
În acest fel, capul se întoarce automat către sursa dureroasă.Alte mesaje sunt transportate
până la creier şi determină senzaţia conştientă de căldură şi durere.
 Creierul

În principiu, creierul poate fi împărţit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul
mijlociu şi creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care
controlează funcţii distincte, toate interconectate cu alte porţiuni ale creierului.
Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în principal,
activităţi motorii. Ea trimite impulsuri care produc mişcările inconştiente ale muşchilor, astfel
postura şi echilibrul sunt menţinute şi acţionează în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor
cerebrale pentru coordonarea mişcărilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leagă creierul cu măduva spinării, cuprinde parţi din creierul
posterior, tot creierul mijlociu şi o parte din cel anterior. Aici este locul de încrucişare al tuturor
căilor aferente şi eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea dreaptă a
creierului şi viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzându-le pe cele denumite bulb (medulla
oblonga) şi puntea, care fac parte din creierul posterior, şi formaţia reticulată (uneori, denumită
sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu - au funcţii vitale. Ele controlează
frecvenţa cardiacă, presiunea arterială, deglutiţia, tusea, respiraţia şi somnul.
Controlul gradului de conştienţă este una dintre cele mai importante funcţii ale creierului.
Formaţia reticulată este cea care filtrează afluxul de informaţii decide care este destul de
importantă pentru a fi transmisă la creier. Căile nervoase din intregul organism trimit ramuri
către formaţia reticulată şi o alimentează cu un flux constant de semnale cu origine în celulele
nervoase. În consecinţă, acest fapt determină formaţia reticulată să emită semnale către toate
zonele creierului la centrii adecvaţi, unde semnalele sunt preluate, colaţionate şi prelucrate. Dacă
această capacitate de conducere scade sau este împiedicată să apară, partea din creier denumită
cortex cerebral devine inactivă şi persoana devine inconştientă.

Emisferele cerebrale şi hipotalamusul

Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum)
localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal şi sunt
esenţiale pentru gândire, memorie conştienţă şi procesele mentale superioare. Acesta este locul
unde toate celelalte parţi ale creierului transmit mesajele pentru a fi luată o decizie.
 Creierul mare este împărţit pe linia mediană în două jumătăţi, cunoscute sub numele de
emisfere cerebrale. Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite corp
calos. Deşi fiecare reprezintă imaginea în oglindă a celeilalte, ele au funcţii complet diferite şi
conlucrează prin intermediul corpului calos.
În interiorul emisferelor cerebrale există o aglomerare de substanţă cenuşie (celule nervoase)
denumită ganglioni bazali. Aceste celule formează un sistem complex de control, care
coordonează activitatea musculară, ceea ce permite corpului să îndeplinească diferite tipuri de
mişcări liber şi inconştient. Acest tip de activitate musculară este implicat în balansarea braţelor
în timpul mersului, în expresia feţei şi în poziţionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare
sau de mers.
Hipotalamusul se află la baza creierului, sub cele două emisfere cerebrale. El este situat
imediat sub o altă structură importantă din creierul anterior, talamusul, care funcţionează ca un
releu telefonic între măduva spinării şi emisferele cerebrale.
Hipotalamusul este, în fapt, o colecţie de centri nervoşi specializaţi, care sunt conectaţi cu
alte zone importante din creier şi cu glanda hipofiză. Este regiunea creierului implicată în
controlul unor funcţii vitale, cum ar fi mâncatul, dormitul şi termoreglarea.Este strâns legat de
sistemul hormonal endocrin.
Hipotalamusul are căi nervoase, care îl conectează cu sistemul limbic, care este strâns legat
de centrul olfactiv din creier. Această porţiune a creierului are, de asemenea, conexiuni cu arii ce
controlează alte simţuri, comportamentul şi organizarea memoriei.

Cortexul cerebral

Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenuşie cu
aspect cutat reprezentând suprafaţa exterioară a creierului. Această parte a creierului a devenit
atât de dezvoltată la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu.Depliată,
ar acoperi o suprafaţă de 30 de ori mai mare.
Între pliuri există cateva şanţuri adânci, care împart fiecare din cele două emisfere ale
cortexului în patru zone numite lobi. Fiecare din aceşti lobi îndeplineşte una sau mai multe
funcţii specifice. Lobul temporal serveşte pentru auz şi miros, lobul parietal pentru pipait şi gust,
lobul occipital pentru văz, iar cel frontal pentru mişcare, vorbire şi gândirea superioară.
În fiecare din aceşti lobi există porţiuni specifice ce recepţionează mesajele senzoriale dintr-
o singură zonă a corpului. De exemplu, simţul tactil este localizat pe o arie mică în lobul parietal,
care nu recepţionează decât senzaţiile de la genunchi şi o arie întinsă pentru police. Aceasta
explică de ce policele este mai sensibil decât genunchiul. Acelaşi principiu se aplică şi altor arii
senzoriale din cortex, ca şi ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informaţiile primite de la cele cinci simţuri - văz,
auz, pipăit, gust şi miros - sunt analizate şi prelucrate astfel încât alte părţi ale sistemului nervos
pot reacţiona la informaţie dacă este necesar. În plus, ariile premotorii şi motorii ale cortexului
cerebral conlucrează cu alte arii ale sistemului nervos central şi periferic pentru a produce
mişcarea coordonată, care este vitală pentru orice activitate conştientă.
 Capitolul II

Istoric

Primul caz de autism descris, a fost al unui băiețel de 5 ani internat la Bedlam în
1799.Cazul a fost descris în 1809 de către John Haslam în „The Apotechary of Bethlehem”.

În 1926 Ssucharewa descrie 6 cazuri de Schizoid Personality Disorder.

Leo Kanner în 1943 în Baltimore, SUA a descris 11 copii cu „Early Infantile Autism”în „Autistic
Disturbance of Affective Disorder”.

În octombrie 1943 în Viena, Hans Asperger și-a depus teza de doctorat

„AutisticPsychopathology în childhood”. Asperger că și Kanner a folosit termenul de „Autistic”
utilizatpentru prima datã de Bleuler (psihiatru elvețian) pentru a descrie simptome de
Schizofrenie.

Kanner a publicat în limba englezã și lucrarea lui a devenit destul de repede cunoscutã,spre
deosebire de lucrarea lui Asperger care a fost publicatã în limba germanã și astfel arãmas mai
puțîn cunoscutã pânã când în 1981 Lorna Wing a descris în lucrarea „Asperger’ssyndrome: A
clinical account” lucrarea lui Asperger în limba englezã în PsychologicalMedicine 11.

Ulterior, Uta Frith, în 1991 dupã terminarea tezei sale de doctorat a tradus pentru primadatã
lucrarea lui Asperger în limba englezã fiind publicatã în Cambridge University Press.

Trebuie menționat că Hans Asperger nu avea cunostiinþã de lucrarea lui Leo Kanner.De-a lungul
anilor, pentru acest grup de simptome descrise de Kanner, a fost preferat termenulde „Psihozã”.
Volkmar, 1996 arătã cum a evoluat acest concept de la primele descrierisi pânã în prezent. În
1906 De Sanctis introduce termenul de „Dementia Praecocissima”; Heller,1908 – „Dementia
Infantilis” („Desintegrative Disorder”); Kanner, 1943 – „Early InfantileAutism” („Autistic
Disorder”); Asperger, 1944 – „Autistic Psychopathy” („Asperger`sSyndrome”); Rank, 1949 –
„Atypical Personality Development”; Rett, 1966 descrie „Rett`Syndrome”, complex
simpomatologic particular cu evoluție spre exitus.Acest grup de tulburãri a fost introdus în
clasificarea DSM III în 1980 sub numele de„Pervazive developmental disorders” și reflectã
 efortul de a delimita o patologie pedopsihiatricãspecificã precum: Autismul infantil, Tulburarea
Asperger, Tulburarea Rett siTulburarea dezintegrativã a copilãriei.

Fisch în anul 2005 reconstituie traiectoria istoricã, arătând cã pentru prima dată s-afolosit
termenul de Tulburãri de Spectru Autist în anul 1983 în cadrul unui workshop sponsorizatde
Național Institute of Neurological and Communicative Disorders and Stroke(NINCDS)
(Denckla, 1986 citat de Fisch, 2005), denumire care a fost folositã din ce în cemai frecvent de
atunci.Începând cu anii 2005, Wing și Cohen legitimeazã acest concept, pentru a acoperi
maimulte nivele de severitate ale Autismului Infantil și care, toate au în comun deficitul
decomunicare, interacþiune socialã și deficitul imaginativ.

Definiție

Tulburările de spectru autist reprezintă un grup de tulburări caracterizate prin anomalii

calitative de interacțiuni sociale reciproce și de tipare de comunicare și prin totalitatea intereselor
și activităților repetitive, stereotipe, restrictive. Aceste anomalii calitative sunt o trăsătură
profundă a funcționarii individului în toate situațiile.

Autismul afecteazã câteva arii ale dezvoltãrii neurobiologice:

·        socializare;
·        comunicare;

·        cogniție.

Clasificare

În DSM IV – TR și ICD 10 la capitolul Tulburãri pervazive de dezvoltare, sunt

menționate:

DSM IV – TR / ICD 10 (F 84) Tulburarea autistã

·        Autismul infantil (F 84.0)
·        Autismul atipic (F 84.1)
·        Sindromul Rett (F 84. 2)
·        Altã tulburare dezintegrativã a copilãriei (F 84. 3)
·        Tulburarea hiperactivã asociatã cu întârziere mintalã și mișcãri stereotype (F 84. 4)
·        Sindromul Asperger (F 84. 5)
·        Alte tulburãri pervazive de dezvoltare ale copilãriei (F 84. 8)

Sindromul Rett și Tulburarea dezintegrativa a copilăriei posedă cauze clare genetice și

din această cauza entitățile diagnostice nu au tratament la ora actuală ci doar o componentă
paliativă.

Cele 3 entități diagnostice ce intră în componentă Tulburării de Spectru Autist (TSA) sînt
Autismul infantile, Sindromul Asperger și Autismul Atipic.

La această ora odată cu apariția DSM V respectiv ICD 11 termenele anterior folosite au fuzionat
sub un nume comun de Autism. Se consideră la ora actuală că nu există doar 3 entități
diagnostice diferite și o paleta mult mai largă de sindroame clinice cu caracteristici comune și
diferențe diverse datorate faptului că afectarea clinică este diferită în funcție de genele afectate și
de gradul de afectare a fiecărei gene în parte. Se consideră Autismul la ora actuală un sindrom cu
cauza poligenetica cu expresie fenotipica diferită în funcție de afectarea genotipica diferită.

Din această cauza severitatea deficitelorvariazã între diagnostice și la nivelul fiecãrui individ
diagnosticat cu Autism/TSA.

Sindromul Asperger

O tulburare cu o validitate nosologica nesigură, caracterizată prin acelaș tip de anomalii

calitative ale interacțiunii sociale reciproce care sunt tipice pentru autism, împreună cu o
totalitate a intereselor și activităților repetitive, stereotipe, restrictive. El diferă de autism în
principal prin faptul că nu există o întârziere generală sau retardare în limbaj și în dezvoltarea
cognitivă. Această tulburare este asociată deseori cu o neidemanare marcată. Există o mare
tendința că anomaliile să persiste în adolescență și viață adultă. Episoadele psihotice se produc
ocazional la începutul vieții adulte.
 Autism atipic

Un tip de dezvoltare profundă care diferă de autismul infantil fie prin vârstă debutului, fie
prin eșecul de a îndeplini toate cele trei seturi de criterii de diagnostic. Această subcategorie ar
trebui să fie folosită atunci când există o dezvoltare anormală și alterată care este prezența numai
după vârstă de trei ani, și o lipsa a anormalităților care pot fi demostrate în mod suficient în una
sau două din cele trei domenii ale psihopatologiei cerute pentru diagnosticul de autism (adică,
interacțiuni sociale reciproce, comunicare, și comportament repetitiv, stereotipic, restrictiv) în
ciuda anormalităților caracteristice în alt(e) domeniu(i). Autismul atipic apare de cele mai multe
ori la indivizi retardați profund și la indivizi cu o tulburare specifică severă de limbaj receptiv.

Autism infantil

Un tip de dezvoltare profundă care se definește prin: (a) prezența dezvoltării anormale
sau alterate care se manifestă înainte de vârstă de trei ani, și (b) tipul caracteristic de dezvoltare a
funcționarii anormale în toate cele trei zone ale psihopatologiei: interacțiunea socială reciprocă,
comunicarea și comportamentul repetitiv, stereotipic, restrictiv. În plus la aceste trăsături
specifice de diagnostic, sunt obișnuite și alte probleme nespecifice, cum ar fi fobiile, tulburările
de somn și de manieră de a mânca, accese de furie, și auto-agresiunea.

Autismul infantil se caracterizeazã printr-o afectare permanentã a capacitãțîi de

relaționare socialã, printr-o deviere a comunicãrii și patternuri comportamentale restrictive,
stereotipe.

Autismul Infantil se caracterizeazã prin debutul precoce (înainte de 3 ani) a unor tulburãri

sau devieri care intereseazã cel puțin trei arii de dezvoltare:

·        inabilitatea de a iniția și dezvoltă relații sociale, de a exprimă interes și emoțîi;
·        incapacitatea de a folosi limbajul și comunicarea (atât verbal cât și non verbal);
·        prezența unui comportament stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv și
repetitiv.

Criteriile de diagnostic includ:

 Înainte de vârsta de 3 ani se observã o afectare a dezvoltãrii în urmãtoarele arii:
·        este afectatã funcþia de comunicare a limbajului receptiv sau expresiv
·        este afectatã dezvoltarea abilitãþilor sociale cu instalarea incapacitãții de a avea reciprocitate
emoționalã sau atașament.

Sunt necesare cel puțin 6 simptome din urmãtoarele categorii:

·        anomalii calitative în interacþiunea socialã și exprimarea reciprocitãți emoționale
·        copilul nu poate și nu știe sã utilizeze adecvat mesajele faciale și corporale în exprimarea
emoționalitãți; privirea „ochi în ochi”, gesturile și postura corpului
·        nu poate dobândi abilitatea de a relaționa cu cei de aceeași vârstã, nu știe sã își exprime
interesul, bucuria, sã împartã jucãriile
·        reciprocitatea socio- emoționalã este socialã sãracã, copilul având rãspunsuri bizare sau
deviate, modulãrile emoþionale sunt neadecvate contextului, iar integrarea în contextul social se
face printr-o comunicare neadecvatã și haoticã.
·        spontaneitatea emoționalã este aproape absentã, copilul nu știe sã își arate bucuria în timpul
jocului, nu șție sã ofere, sã cearã, sã participe la joc. Anomalii calitative în comunicare:
·        limbajul verbal este insuficient dezvoltatți nu este acompaniat de limbajul non-verbal
·        incapacitate și eșec în inițierea și susținerea conversației
·        limbajul este stereotip și repetitiv, cu utilizarea de cuvinte și fraze idiosincratice
·        jocul imitativ este sãrac Pattern de comportament stereotip, repetitv, sãrac, în activitãți și
interese
·        copii pot avea preocupãri și interese anormale în conținutul lor și în intensitatea cu care se
manifestã
·        pot avea uneori o aderențã exageratã pentru rutine și ritualuri proprii.
·        comportament motor stereotip și repetitv,cu fluturarea mâinilor, rotirea lor și mișcãri ale
întregului corp, preocupãripentru joc stereotip cu pãrți ale obiectelor,sau cu obiecte
nefuncționale; miroase,atinge cu limba, sau ascultã zgomotulobiectelor
·        Simptomatologia nu poate fi atribuitã altor Tulburãri pervazive sau Întârzierii mintale cu
tulburãri asociate emoþionale sau de comportament, nici tulburãrilor de limbaj cu probleme
socio-emoþionale asociate, și nici tulburãrilor reactive de atașament.

 
Epidemiologie

Tulburarea de Spectru Autist a devenit în ultimii ani un subiect de larg interes, atâtpentru
clinicienii și cercetãtorii în domeniu cât și pentru publicul larg datoritã creșterii extraordinarea
prevalenței și incidenței.

Unii autori vorbesc chiar despre o „epidemie de autism” care poate fi explicatã de creșterea
„awarenessului” pentru aceastã tulburare atât în rândul pãrintilor care se adreseazã precoce
medicului dar și datoritã modificãrii criteriilor de diagnostic cu definirea Autismului că o
tulburare de spectru care include mai multe nivele de funcționare.

Considerãm necesarã clarificarea urmãtorilor termeni întâlniti frecvent în studiile de

epidemiologie:

Rată incidenței: raportul între numãrul de cazuri noi și numãrul de copii de aceeași vârstã dintr-
o arie geograficã (reprezintă o rațã nu o proporție);

Incidența cumulativã: riscul;

Prevalența: raportul între numãrul de cazuri noi și vechi și numãrul total al populaþiei
(reprezintã o proporție, nu o ratã).

Datele de incidentã și prevalentã în Autism diferã în funcție de setul de criterii utilizate, de tipul
de interviuri aplicate.

Studii inițiale raporteazã un raport de 4/1 băieți/fete. Incidența autismului fiind mai mare la bãieti
decât la fete. Ultimele studii raportează în fapt un raport de 2/1 băieți/fete.

Etiologie și patologie

Existã mai multe teorii care încearcã sã explice etiologia Tulburãrilor Pervazive de

Dezvoltare (TPD).
I. Teorii psihosociale. Inițial, Leo Kanner a considerat cã în autismul infantil cauza ar fi
înãscutã

– un deficit înãscut al contactului afectiv.

Ulterior, a considerat cã, un rol important l-ar avea influențele psihogenice: pãrinți reci

emoțional, detașați, obsesionali, care și-au crescut copiii într-o atmosfera rigidã, fãrã caldurã

afectivã, ducând, în final, la „înghetarea emoționalã a copiilor autiști”.

Alți autori au concluzionat cã Autismul este rezultatul unei traume afective, mame

„negative”, ostile, care nu-și doreau copilul cu adevãraț.

Bruno Bettelheim considerã cã originea „Schizofreniei copilãriei” se gãșește în atitudinile

materne și în reacția copilului care trãiește o amenințare permanentã. Autorul a comparat

viață grea a acestor copii cu cea a prizonierilor din lagãrele de concentrare.

Aceste teorii ale anilor ‘50 – ‘60 au condus la reacțîi contradictorii între clinicieni, iar,

pe de altã parte, a creat confuzie și multã culpabilitate la pãrintii care creșteau astfel de copii

și care sufereau deja fãrã a înþelege cauza.

Pãrinții copiilor cu TSA raporteazã un nivel mai crescut al stresului decât pãrintii copiilor

cu o dezvoltare tipicã (aceastã observăþie a fost fãcutã în mai multe studii din literatură

de specialitate încã din 1991 de cãtre Dyon). De altfel existã autori precum Abbeduto și

colaboratorii (2004), Montes și Halterman (2007) care au evidențiat în studiile lor, citate de

Benson în 2009, cã acești pãrinți au un risc mai mare pentru a dezvoltă Depresie și alte tulburãri
 psihice decât ceilalți pãrinți datoritã urmãtorilor factori:
·        severitatea simptomelor copilului (afecteazã direct și indirect pãrintele);
·        toți membrii familiei sunt direct afectați;
·        s-a constatat o scãdere a indicatorilor de „well being”, a optimismului și a „selfefficacy” în
familiile cu un copil cu TSA.

Teorii biologice.

Existã multe studii care aduc argumente cã TSA este un sindrom cauzat de multiple
condiții care afecteazã Sistemul Nervos Central. Argumente în acest sens sunt: asocierea
cuÎntârzierea mintalã într-o rațã mare, incidența crescutã a epilepsiei, cât și existența rubeolei
congenitale sau a Fenilcetonuriei, care se pot asocia cu Sindromul autist.

Totuși, anomaliile biologice care însotesc Tulburarea autistã rãmân de cele mai multe

ori necunoscute. Mc Bride A. în 1998 aduce argumente despre hiperserotoninemie în autism,

argumente confirmate și de alți autori.5-Hidroxitriptamina (5-HT) suferã cea mai importantã
alterare biologicã în autism.

Goldberg a condus în 2009 o echipã care a studiat densitatea receptorilor 5HT2 folosind
PET și izotop Setoperone (F18) în ariile cerebrale precum și nivelul plachetar al 5HT la un lot de
19 pãrinți ai copiilor cu TSA, comparativ cu un lot de control format din 17 adulți. Concluziile
au fost cã nivelul serotoninei în ariile cortexului cerebral era mai scãzut comparativ cu lotul de
control iar nivelul serotoninei plachetare era mai ridicat.

S-a pornit de la ideea cã pãrintii copiilor cu TSA au un comportament și un pattern

cognitiv specific fapt studiat deja în literatură de specialitate de cãtre C. Happé, Losh și Piven și
colaboratorii (2007), Ruser și colaboratorii (2008), Stone și colaboratorii (2008), citați de cãtre
Goldberg în 2009.

Pãrintii copiilor cu TSA au un fenotip specific / „boarder fenotip” caracterizat prin

dificultãți sociale, afectarea comunicãrii, stereotipii, comportamente rigide și diferențe cognitive,
iar acesta ar putea reprezenta un marker genetic / „genetic liability” pentru TSA.
 Sunt câteva studii citate de Goldberg (2009) precum: Leboyen (1999), Fatemi și
colaboratorii (2002), Rojas (2004), Peterson (2006) și Baron Cohen (2006), care au identificat la
pãrintii copiilor cu TSA fătã de lotul de control urmãtoarele:
·        creșterea serotoninei plasmatice;
·        scãderea nivelului plasmatic al reelin-ei;
·        scãderea volumului hipocampului stâng;
·        alterarea volumului substanþei cenușii;
·        scãderea activãrii corticale.

Toate aceste studii însã au nevoie sã fie replicate pe alte populații diferite.

Studiul lui Goldberg a pornit și de la observațiile cã:

·        existã hiperserotoninemie plachetarã în TSA;
·        printr-un mecanism rãmas încã neclar sinteză de 5HT este redusã în creierul

copiilor cu TSA;
·        rolul important al 5HT în neurodezvoltarea precoce;
·        folosirea ISRS pentru simptomele sociale în TSA este salutarã;
·        Murphy și colaboratorii în 2006 a raportat scãderea densitãții receptorilor 5HT2A

la 8 pacienți cu T. Asperger.

Nu se cunoaște cauza creșterii 5HT în trombocite și scãderea ei în creier. Se știe doarcã

5HT2 nu urmeazã mecanismele clasice ale modelului „receptor regulation”

Teoriile genetice.Evidențele pentru puternică predispoziþie geneticã în Autism sunt susținute de

studiile familiale și pe gemeni.

Trei studii pe gemeni, comparând rate pentru autism la gemenii monozigoți și dizigoticu
același cromozom X au gãsit o rațã de concordantã pentru autism la perechile monozigote de
36,5 – 89 % și, respectiv, concordantã zero la dizigoti.

Studiile familiale au arãtat o rațã de 2,5 – 3% de autism la fraþi, care este de 50 – 100de
ori mai mare decât rată în populația generalã.
 Existã de asemenea simptome autistic-like la pacienții cu Tulburare obsesiv compulsivă
sau Tulburare de personalitate schizoidã, dar este greu de autentificat folosind instrumentele în
vigoare.

Rată înaltã a concordanței pentru autism la gemenii monozigoți, rată semnificativã

crescutã a autismului la frați și agregarea familialã stabilește importantă factorilor genetici în
etiologia autismului.

Modurile specifice de transmitere sunt diferite – sunt cercetați Cr 15, Cr5 și Cr X.

Sindromul X fragil se asociazã cu autismul și a fost prima datã când s-a raportat cã
ungrup de indivizi cu autism au o anomalie cromozomialã clarã deosebitã. Marker-ul a fost
descoperit în 1964 la 4 bãrbati cu Întârziere mintalã și care erau rude, și la mamele lor normale.

Locusul fragil (Xq 27.3) este ușor de detectat când celulele sunt cultivate pe
mediispeciale cu deficit de acid folic. Mutația din locusul X fragil este localizatã pe gena recent
clasatã a Întârzierii mintale - X fragil (FMR - 1) și constã într-o repetiție triplã a (CGG) citozin –
guanin – guanin. Aceste repetiții ale trinucleotidelor se pot amplifică semnificativ la fiecare
generație succesivã și pot explică fenomenul de anticipație geneticã.

Frecvența TPD în Sindromul Down a fost raportatã a fi de 1 – 11% dar nu se știe încã
dacã aceastã co-ocurentã este mai mare sau mai micã decât în alte tulburãri mintale. Autorii au
studiat o populație de 205 copii cu Boalã Down cu vârste cuprinse între 5 și 19 ani din Brazilia.
Frecvența TPD în acest lot a fost de 15,6% cu 5,5% autism și 10,05% TPD non autism.

Merhar în 2006 citând-ul pe Baron Cohen dar și pe alþi autori precum Gillberg
siColeman arătã cã:
·        12.3% pânã la 20-25% dintre pacienții cu Autism au fost identificați că având sialte afecțiuni
medicale sau genetice;
·        autismul co-existã cu alte tulburãri precum: Boală Down, Fenilcetonuria, Rubeolacongenitalã,
Sindromul alcoolic fetal.

Buxbaum în 2005 face un studiu medline al preocupãrilor privind:

·        TSA idiopatic: 90-95%;
·        TSA secundar: 5-10% (cei la care s-a identificat: expunerea la un factor de mediu,anomalii
cromozomiale sau afectarea unei singure gene, expunerea intrauterinã la acidvalproic sau
talidomina, rubeolă).

De 30 de ani se fac studii genetice în TSA. Studiile pe gemeni sunt cele care pot ajută la
diferențierea cauzelor genetice de cele de mediu sau mixte.

TSA s-a dovedit a fi o tulburare complexã genetic (tulburare de care este responsabilãmai
mult de o genã). Se poate distinge între:
·        Variații genetice cauzale;
·        Loci susceptibili.

Teorii neuroanatomice.Unele cercetãri neuroanatomice, completate de tehnici moderne de

neuroimagisticã cerebralã, aduc argumente despre afectarea unor arii cerebrale la copiii cu
comportament autist.

Volkmar în 2000 arătã cã rezultatele cercetãrilor neuroanatomice vizeazã:

·        mezocortexul, vechi filogenetic, care include: lobii frontali, temporali și neostriatul, cerebelul
și structurile diencefalice conexe și care sunt implicate în sistemele de procesare senzorialã ale
atenției. Studiile RMN au arãtat hipoplazie a lobilor cerebrali VI și VII din vermis

Studii anatomopatologice au gãsit la 90% din cazuri o scãdere a celulelor Purkinje;

·        emisferul stâng, care este imatur sau afectat în perioada perinatalã;
·        lobul temporal a fost un subiect de mare interes în anii ‘70, când s-a identificat dilatarea
cornului temporal al ventriculului lateral stâng la copiii cu TSA. Studiile
pneumoencefalograficedin anii ‘70 au fost completate cu studii CT recente care confirmau
lãrgireaventriculului lateral stâng la 15% dintre copiii cu TSA;
·        modificãri celulare majore în amigdalã și hipocamp au fost evidențiate la
examenulanatomopatologic; neuronii din hipocamp erau de 3 ori mai mici decât cei normali, cu
odensitate celularã mult crescutã;
·        dupã encefalită cu Herpes simplex s-a evidenþiat afectarea lobului temporal sicomportament
autist. De asemenea se pare, oligodendrogliomul lobului temporal duce laaparitia aceluiași
comportament;
·        studiul functionãrii emisferului stâng i-au condus pe unii cercetãtori la concluzia cãanomaliile
limbajului, profilul cognitiv cât și deficiență socialã din autism s-ar datora disfuncției emisferului
stâng.

Totuși, nu toate simptomele Autismului pot fi explicate prin funcționarea

emisferuluistâng (199).

DiCicco-Bloom în 2006, fãcea o trecere în revistã a studiilor efectuate pe copiii cuTSA,

studii de imagisticã cerebralã și de neuropsihobiologie, care au relevat imagini patologice
structurale și funcționale, precum modificãri la nivel macroscopic și microscopic.

Studiile de neuroimagerie chimicã și morfometricã au evidențiat:

·        anomalii de creștere la nivelul cerebelului, amigdalei și a hipocampului;
·        la naștere circumferința craniului la copii cu TSA este normalã. La vârsta de 3-4ani perimetrul
cranian este mai mare cu pânã la 10% (conform studiilor MRI în vivo,studiilor morfometrice
MRI și a meta-analizei greutãțîi creierului efectuate postmortem);
·        substanță albã și substanță cenușie sunt crescute că volum prin:
·        numãrul și volumul neuronilor și a gliei;
·        elaborarea axonilor, dendritelor și sinapselor;
·        prunning-ul axodendritic;
·        moartea celularã programatã;
·        formarea de coloane corticale;
·        mielinizarea;
·        a fost identificat și un rãspuns inflamator în cortexul frontal și în cerebel, incluzând producția
de citokine și activarea microgliei și a astrocitelor.

Studiile de neuropatologie efectuate postmortem au identificat urmãtoarele anomalii:

·        scãderea numãrului de celule Purkinje;
·        modificãri în nucleii cerebelari și olivă inferioarã;
·        displazie olivarã:
·        alterãri la nivelul neocortexului precum orientarea haoticã a celulelor piramidale;
·        creșterea densitãțîi celulare și neuroni cu dimensiuni mai mici în sistemul limbic.

Cele mai frecvente anomalii raportate de cãtre studiile din literaturã citate de DiCicco-

Bloom în 2006 au fost:

·        scãderea numãrului neuronilor cerebelari Purkinje;
·        disgenezia cortexului cerebral.

Aceste anomalii pot fi rezultatul unor alterãri la nivelul proceselor primare de dezvoltare

precum:
·        proliferarea precursorilor;
·        moartea celularã programatã;
·        migrația neuronalã;
·        creșterea axodendriticã;
·        sinaptogeneza și pruningul neuronal;
·        consecinetele patologice ale epilepsiei și a tratamentului specific pentru epilepsietrebuie luate
în considerare.

Modificãrile microscopice însã nu explicã macrocefalia sau creșterea volumului cerebral

evidențiate neuroimagistic.

Studiile de neuroimagerie funcționalã au pus în evidentã urmãtoarele:

·        deficitul în „joint attention” este asociat cu reducerea activitãþîi în sulcusul temporalpostero-
superior;
·        deficitul la nivelul percepției sociale și/sau angajarea emoționalã și arrousal-ul suntasociate cu
reducerea activitãți în amigdalã;
·        neuronii în oglindã (neuroni motori care se activeazã când un animal sau o persoanã privește
acțiunea altei persoane) pot fi implicați în deficitul empatic al copiilor cu TSA;
·        studiile PET au evidențiat un deficit la nivel prefronatal medial și amigdalã întimpul executãrii
sarcinilor din teoria minții;
·        cele mai multe studii care au fost replicate au evidenþiat hipoactivarea în zona

girusului fusiform.

În concluzie studierea activitãțîi neuronale poate fi corelatã cu alelele specifice

astfelfãcându-se legãtură între gene – creier – comporatment. Din aceastã perspectivã studiile de
neuroimagerie pot fi ligandul între gene și comportament.

 Teorii neuropsihologice

Expresia facialã și percepția stimulilor sociali

Abilitatea de a interpreta și a integra informația despre expresia facialã și vocea

interlocutorului

este o abilitate importantã necesarã în interacțiunea socialã. Indivizii cu dezvoltare tipicã au o

tendintã naturalã de a integra simultan informația despre expresia facial sau voce în timpul
percepției discursului interlocutorului.

Expresia emoționalã în voce și la nivel facial nu sunt întotdeauna congruente mai ales în
contextul unor situații sociale mai complexe.Este important sã fii capabil sã recunoșți discrepanța
și sã rãspunzi adecvat nevoilor celuilalt.

Kate O’Connor în 2008, citeazã studii în care s-a demonstrat cã adolescenții și copiicu
TSA au dificultãți de selectare adecvatã a expresiei faciale pentru a defini emoția vocalizatã
verbal, comparativ cu lotul de control. Persoanele cu TSA au o capacitate mai micã de a
discrimina între congruentă, respectiv incongruență expresiei faciale și a vocii, comparative cu
persoanele cu o dezvoltare tipicã.

Studiind retrospectiv înregistrãrile video efectuate de pãrintii copiilor cu TSA s-a

observat cã aceștia, la vârste foarte mici nu priveau fetele celor apropiați (se știe cã nou nãscutii
privesc față mamei și ajung sã o recunoascã rapid).
 La vârsta de 6 luni copiii cu o „dezvoltare tipicã” au deja rãspuns cortical (mãșurat cu
ajutorul potențialelor evocate) atunci cînd privesc fete familiare sau nefamiliare sau facies neutru
versus facies înspãimântãtor.

Aceste abilitãți precoce de procesare a expresiei faciale sunt importante pentru

dezvoltarea ulterioarã a învãtãrii interpretãrii expresie emoționale și a împãrtãsirii atenției cu
ceilalți. Studiile comportamentului și cele de neuroimagerie aduc evidente/dovezi privind bazele
neuronale ale procesãrii expresiei faciale reprezentate de urmãtoarele arii cerebrale:
·        girusul fusiform drept al cortexului occipito-temporal;
·        sulcusul temporal superior;
·        amigdala cerebralã.

Aceste arii se activeazã la indivizii cu o „dezvoltare tipicã” atunci când privesc fete.La
copiii cu TSA existã un pattern idiosincrazic de activare a acestor arii. S-a dovedit de asemenea
un rãspuns atipic al potențialelor evocate.

Cercetãrile au dovedit cã experiență vizualã precoce, influenteazã dezvoltarea

procesãriiexpresiei faciale. Pornind de la aceastã observație s-au emis 2 ipoteze în ceea ce
privește afectarea în TSA:
·        afectarea procesãrii expresiei faciale s-ar datora unui defect perceptual / cognitive (un eșec în
extragerea informației relevante din expresia facialã) sau unei afectãri la nivelulgirusului
fusiform;
·        ipoteza motivației sociale s-ar explică prin anomalii la nivelul sistemului de recompensã,ceea
ce ar explică efectarea motivației sociale, precum reducerea atenþiei pentru

chipuri la fel că ºi pentru alþi stimuli sociali (voce umanã, gesturi).

Dacã aceste ipoteze se dovedesc a fi adevãrate intervenția precoce ar putea

amelioradefectul de procesare al chipului uman.

Aria fusiformã facialã (AFF) este regiunea lateralã a girusului fusiform care seactiveazã
cel mai mult în timpul procesãrii fetei umane. Studiile f-MRI efectuate la adulții cu TSA au
arãtat cã AFF este hipoactiva la aceastã categorie versus lotul de control.
 În procesarea expresiei umane mai sunt activate și amigdala cerebrală, lobul
temporal,cortexul prefrontal medial, cortexul frontal inferolateral și sulcusul temporal superior.

Autorii speculeazã faptul cã, informația semanticã abstractã, asociatã cu emoțiile

facialeeste encodatã în girusul fusiform și utilizatã pentru prelucrarea socialã.

Hipoactivitatae AFF ar putea fi interpretatã că o reflexie a mecanismelor

cognitivesociale.

Cercetãrile care privesc AFF sunt primele cercetãri care au fost replicate.Se promoveazã
astfel importantă teoriei privind ontogeneza neuronalã și patobiologieîn TSA.

Hipoactivitatea AFF este o reflectare a dizabilitãții sociale, un corolar al unui set de

experințe de-a lungul mai multor ani, privind scãderea interesului pentru alți oameni și
neacordarea atenției cuvenite chipurilor. Din aceastã perspectivã hipoactivitatea AFF poate
ficonsiderata un marker biologic.

Identificând un astfel de endofenotip se va face un pas important pentru

întelegereamecanismelor biologice în TSA.

Schultz și colaboratorii în 2003 au utilizat o variantã adaptatã a testului SAT („Social attribution
task”) pe 12 subiecți adulți cu intelect normal care nu sufereau de nici o tulburare psihicã. SAT
constã în vizionarea unui film cu figuri geometrice care prin diverse mișcãri, mimeazã
interacțiunea socialã. Participanților li s-a cerut sã observe și sã interpreteze mișcãrile figurilor
geometrice din punct de vedere al interacțiunii sociale: formarea unei relații sociale de prietenie
sau nu. Aceastã sarcinã necesitã atenție fătã de natură contingentelor, secvențialitatea mișcãrilor
și inferențe despre statusul mintal al fiecãrui caracter, pentru a explică acțiunile lor. Aceste
mișcãri „sociale” ale figurilor geometrice erau ușor de interpretat de cãtre lotul de control, dar
sunt dificile pentru adulții cu TSA.

Autorii au evidențiat urmãtoarele modificări cerebrale în cursul efctuãrii sarcinilor SAT:

·        activarea semnificativã bilateralã a cortexului medial prefrontal;
·        activarea semnificativã a girusului superior temporal, a sulcusului temporal superior și a
girusului fusiform inferior;
·        activarea semnificativã a pars orbitalis cu extindere spre girusul orbital lateral;
·        activarea semnificativã a regiunilor drepte ale amigdalei, lobului temporal și girusuluifusiform
(structuri corelate cu procesele sociale).

Amigdala are un rol central în teoria percepției sociale și a cogniției. Aceastã structurãare
un rol critic în „arousal-ul” emoțional, în acordarea importanței factorilor de mediu, mediazã
formarea asociațiilor „informație vizualã – recompensã”, mediazã „învãtarea emoționalã”.
Legãtură între amigdalã și girusul fusiform poate sugera cã input-urile emoționale dinspre
amigdalã spre girusul fusiform sunt necesare pentru angajarea procesãrii sociale la nivelul
girusului fusiform. Utilizând SAT, autorii au izolat o rețea de distribuție a activãrii care confirmã
modelul „creierului social”.

Interesul social este o precondiție pentru dezvoltarea normalã a amigdalei cerebrale sia
girusului fusiform. Aceste structuri functioneazã normal la indivizii cu TSA dar numai în
anumite condiții.

Mai multe studii, au evidențiat o rețea în creierul de adult, care se activeazã la

perceptiasarcinilor sociale. Studiul lui Johnson, Griffin, Cohen și colaboratorii din 2007 se
axeazã pe aspectele particulare ale functionãrii creierului uman în perioada copilãriei și a
dezvoltãrii acestei „specializări interactive”.

Una dintre cele mai importante funcții ale creierului este de a identifica și de a da un sens
comportamentului celorlalți. Că adulți avem regiuni specializate pentru procesarea și integrarea
informațiilor privind aspectul, comportamentul și intenția celorlați. Sulcusul temporal superior,
cortexul orbito frontal și aria fusiformã sunt cele care se activeazã la stimuli sociali. Dezvoltarea
postnatalã a funcțiilor se face în acest proces interactiv care implicã un pattern de procesare al
interacțiunilor sociale.

Gottlieb în 1992, citat de Johnson în 2008, distinge între 2 abordãri:

·        „deterministic epigenesis” – considerã cã existã o singurã cale cauzalã de la genela
modificãrile structurale ale creierului și de aici la funcțiile psihopatologice;
·        „probabilistic epigenesis” – interacțiunea între gene, modificãrile structural cerebrale și
funcțiile psihopatologice sunt bidirectionale, dinamice și emergente.

Diferitele regiuni ale creierului au timpi de măturare diferiți. Măturarea funcției

cognitiveeste produsul interacțiunii dintre diferite regiuni ale creierului și dintre creier că întreg
și factorii de mediu.

Infrastructură corticalã care suportã o singurã funcție, poate implică arii specializate,a
cãror uniune este mediatã de integrarea lor funcționalã. Sarcinile cognitive, observarea modului
lor de perfecționare la adult a dus la concluzia cã s-ar putea sã existe o rețea corticalã întinsã,
spatiatã care este alcãtuitã din componente separate, fiecare cu setul sãu de specializare selectivã
și care colaboreazã intern pentru îndeplinirea funcțiilor cognitive (modelul în mozaic al
dezvoltãrii).

Examene clinice și paraclinice

Dat fiind variabilitatea simptomatologiei și etiologiei, vârsta debutului cât și

dificultateaexaminãrii, în formularea unui altfel de diagnostic, cu un grad așa de mare de
severitate se impune: anamnezã, examen somatic și investgatii paraclinice care sã permitã un
diagnostic diferenþial riguros:

1. Examinarea fizicã:
·        mãsurarea circumferintei craniene;
·        examinarea anomaliilor fizice minore a dismorfiilor faciale;
·        examinarea tegumentelor pentru identificarea eventualelor zone de hipo sau hiperpigmentatie
sau angiofibroame.

2. Examenul neurologic.

3. Testare și evaluare psihologicã.

4. Testarea auzului.

5. Examinarea acuitãții vizuale.

 6. Examinarea EEG.

7. CT sau RMN.

8. Screening pentru Sindromul X fragil.

9. Dozarea plumbului sangvin.

10. Teste sangvine pentru depistarea erorilor înnãscute de metabolism:

·        nivelul fenilalaninei
·        nivelul acidului uric

11. Examen urinar complet pentru depistarea:

·        mucopolizaharidelor
·        acidului uric
·        calciului urinar

Efectuarea acestor examinãri este necesarã pentru formularea diagnosticului pozitiv și

diferențial, pentru a putea află în față cãrei forme de Tulburare Prevazivã de Dezvoltare ne
aflãm: este Autism Infantil, Sindrom Rett, Sindrom X fragil sau este o boalã organicã geneticã
precum Scleroză tuberoasã, Maladia Recklinghausen, Boală Ito sau o mucopolizaharidozã.

Prezentãm în contiuare principalele chestionare folosite în practică clinicã pentru

screeningul și diagnosticul TSA:

Screening primar:
·        CHAT (Checklist for Autism în Toddlers)
·        M-CHAT (The Modified Checklist for Autism în Toddlers)
·        ESAT (Early Screening for Autistic Traits)
·        CSBS checklist (Communication and Symbolic Behavior Scales Checklist)

Screening secundar:
·        CSBS Behavior sample/SORF (Communication and Symbolic Behavior Scale
Developmental Profile-Behavior Sample/Systematic Observation of Red Flags)
·        SCQ (Social Communication Questionnaire)
·        STAT (Screening Tool for Autism în Toddlers and Young Children)
·        GARS (Gilliam Autism Rating Scale)
·        CARS (Childhood Autism Rating Scale)

Diagnostic:
·        ADI-R (Autism Diagnostic Interview-Revised)
·        ADOS (Autism Diagnostic Observation Schedule)
·        Evaluare clinicã.

 
 CAPITOLUL III

ROLUL AISTENTULUI MEDICAL ÎNÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AUTISM

Încã nu existã tratament specific pentru TSA, dar experiență de peste 30 de ani pe care o
avem, ne aduce dovezi, cã totuși introducerea precoce a copilului în programe
educaþionalecomportamental-cognitive poate fi foarte beneficã.

În acest capitol vom face prezentarea principiilor generale de tratament, iar în ultimaparte vom
enunță cele trei tehnici educaþionale specifice, care se dovedesc atât de eficacedacã sunt aplicate
din primii ani de viatã.

Obiectivele tratamentului în TSA sunt:

-         asigurarea unei îngrijiri corespunzãtoare;
-         diminuarea simptomelor caracteristice, cu reducerea stereotipiilor și a rigiditãtilorde
comportament, care dominã viață copilului;
-         corectarea atitudinilor și comportamentelor neadaptate și care pun în pericol viatacopilului
(ex: comportamentul autoagresiv)sfãtuirea familiei cu oferirea suportului informaþional necesar
pentru tratamentul educațional corect al copilului.

Aceste obiective sunt o combinație de „sfãtuire, terapie comportamentalã și educație specialã”.

Pentru atingerea acestor obiective, considerãm cã existã câteva etape importante detratament:

1. Sfãtuirea familiei: pregãtirea ți instruirea ei pentru funcția de „co-terapeut”;

2. Asocierea tratamentului medicamentos care, prin funcția să în principal sedativã,creeazã

premizele pentru intervenția educaționalã specificã;

3. Intervenția psihoterapicã – tehnici comportamentale

Vom prezența câteva principii și scopuri ale fiecărui tip de intervenție terapeuticã:

1. Sfãtuirea familiei. Atitudinea terapeuticã trebuie sã înceapã prin a explică

pãrintilor natură și caracteristicile bolii. Este important că aceștia sã înteleagã ce rol importantvor
avea în tratamentul propriului copil.

În mãsură în care este posibil, treptat, pãrintii vor fi pregãtiti pentru a află cã este o tulburare
cronicã și s-ar putea sã dureze toatã viaþa.

Observarea evoluției copilului și a modificãrilor ce pot apãrea ne ajutã pentru a putea anticipa
tipul de evoluþie și prognosticul, pentru a putea oferi mai multe detalii familiei șipentru a o putea
instrui.

Este important că acestei prime etape de tratament, „sfãtuirea familiei” sã i se ofere suficient
timp și, de asemenea, sã fie eficace.

Un alt obiectiv în sfãtuirea pãrintilor îl are creearea unei atmosfere liniștite și calme înfamilie,
având în vedere cã, cel puțîn în primele luni dupã aflarea diagnosticului și prognosticului, pãrintii
pot avea o „reacție de doliu” fătã de „pierderea” copilului normal pe care și l-au dorit. Ei pot
reacționa în moduri diferite, de la furie, mânie, pânã la depresie și la anxietate fătã de viitorul
copilului; adesea au și trãiri de vinovãție, pe care uneori le depãsesccu mare dificultate.

Ei pot deveni persoane instruite care vor avea un rol de suport fătã de un astfel de copil.

Pãrintii participã alãturi de terapeut și învatã efectiv „cum sã se poarte” cu propriul lorcopil, care
este diferit de ceilalți și pe care trebuie „sã-l învete sã se poarte”.

Treptat, pãrintii vor continuă acea modalitate de comportament pe care o învatã în„clasele
speciale” iar atitudinea lor de zi cu zi va fi adaptatã și adecvatã nevoilor special ale copilului.

Pãrintii vor fi învãtati sã observe și sã încurajeze modalitãțile particulare de comportamentale

copilului. Astfel, dacă acesta nu verbalizeazã dar dorește sã comunice prin gesturi,va fi încurajat
sã o facã, astfel, nu va fi sancționat, ba dimpotrivã, și ceilalþi membrii aifamiliei se vor adapta.

În clasele speciale pentru copiii cu TSA, relația copil – educator este mult mai eficace,iar
experienþa îl va ajută pe acesta sã observe și sã anticipeze comportamentele copilului,ajungându-
se treptat la ameliorarea dificultãțile sociale și de comunicare.
 Terapia familialã poate juca un rol foarte important în aceastã muncã dificilã, de

creștere a unui copil cu nevoi speciale, alãturi de frații lui normali, dar care au nevoie de același
suport din partea pãrintilor.

Suportul social oferit familiei este de mare importantã. Acesta include asigurarea cãfamilia va
primi tot ajutorul informațional și material necesar prin intermediul Societãților de protecție a
copilului și în special prin intermediul Asociației Copiilor Autiști. La noi în țarã existã astfel de
organizații ale pãrintilor copiilor cu dezavantaj psihic sau motor.

2. Tratamentul psihofarmacologic în Autismul Infantil.

Unii autori sunt reticenți fătã de utilizarea medicației în Autismul Infantil considerând cã
intervenția psihoterapicã este suficientã. Totuși, datele din literatură de specialitate sicercetãrile
de farmacologie, cât și experienþa clinicã, aduc dovezi despre utilitatea antipsihoticelorîn
Autismul Infantil.

Asocierea tratamentului psihofarmacologic cu cel psihoterapeutic este beneficã: medicatiareduce

agităþia psihomotorie, stereotipiile, poate îmbunãtãți nivelul de relaționare astfelîncât intervenþia
prin tehnici comportamentale aduce o realã ameliorare, dar, din nefericire, nu ți vindecarea.

Enumerãm mai jos principalele clase de substanþe utilizate în tratamentul TSA:

-         Antipsihotice:
a)     Butirofenone – Haloperidol
b)    Risperidona
-         Antidepresive
a)     SSRRI: Fluoxetina, Sertralina, Fenfluramina
b)    Triciclice: Clomipramina
-         Anticonvulsivante
a)     Acid Valproic
b)    Valpoat de sodiu
c)     Carbamazepina
-         Amfetamine
a)     Metilfendinat
b)    Antagonișți alfaadrenergici
c)     Guanfacina

Am prezentat schematic medicația utilizatã în tratamentul TSA, cu precizarea cã:

-         nici un medicament nu este specific pentru TSA
-         medicația se adresează simptomelor și nu bolii
-         dozele trebuie prescrise pe kg/zi
-         examinarea clinicã periodicã a copilului va include: mãsurarea greutãții, tensiuniiarteriale,
pulsului, examinarea respirației, testele hepatice, testele urinare, EKG, observarea mișcãrilor
anormale de tip extrapiramidal.

Deși în lume se utilizeazã o paletã mai mare de preparate psihofarmacologice, la noi în țarã
utilizăm în prezent antipsihotice, anticonvulsivante și antidepresive și avem unele rezerve în ceea
ce privește utilizarea amfetaminelor și a agonistilor alfa adrenergici.

Carbonatul de litiu a fost și mai este utilizat, dar sunt raportate, din ce în ce mai des, efecte mult
mai bune la Risperidonã

3. Intervenția educaționalã specificã /psihoterapeuticã

Mulți autori considerã beneficã asocierea tratamentului psihoterapic cu cel farmacologic și

experiență clinicã confirmã acest fapt:
-         Copiii cu TSA necesitã educație specialã și școlarizare în condiții speciale.

Programele educaționale trebuie individualizate, luând în considerare toate caracteristicile

copilului – atât slãbiciunile cât și rezistențele lui:
-         Copiii cu TSA învatã mai bine într-un mediu structurat, în care dorința de a se rupe de ceilalți,
de a se izola, este bine controlatã, putându-se interveni rapid când aceștia se angajeazã în
activitãți solitare;
-         Un mediu structurat permite copiilor sã-și dezvolte capacitatea de a anticipaevenimentele ce
vor apãrea în jurul lor;
-         Ideal ar fi că aceastã structurã a mediului sã fie aleasã de copil și sã-l ajute la organizarea
propriilor gesturi și acþiuni, fãcându-l capabil de a desfãsură o muncãindependentã;
-         Toate aceste intervenții nu se pot face decât în clase speciale, cu un numãr foartemic de copii
la un profesor;
-         Dezvoltarea limbajului și a comunicãrii se face mult mai bine dacã se exerseazã în condițiile
în care aspecte ale vieții zilnice au valoare intrinsecã pentru copilul cu TSA. Seva exersa
comunicarea numai când acesta pare interesat de acel aspect, altfel, efectul estenul;
-         De asemenea, învãtarea abilitãților sociale se va face în contextul cel mai natural, cel mai
firesc, dar care stârneste interesul acestui copil, atât de particular în preferințele lui;
-         Ariile de interes incluse în programele speciale cuprind tocmai deficitele majoreale acestor
copii precum:
a)     lipsa interacțiunii sociale;
b)    absența reciprocitãții afective;
c)     absența empatiei;
d)    incapacitatea de a întelege regulile sociale;
e)     incapacitatea de a menține atenția;
f)      exersarea îndemânãrilor.

Terapia comportamentalã, care folosește proceduri specifice de modelare a comportamentului,

poate fi utilã în creșterea sau ștergerea atitudinilor particulare ale copilului cu TSA. Dupã ce s-a
efectuat analiză comportamentalã se pot aplică tehnici precum „modelarea” sau „întãrirea”
rãspunsurilor dorite, care sunt reîntãrite prin recompense importante și care au semnificăþie
pentru el.

Copiii cu TSA nu reușesc sã generalizeze rãspunsurile învãtate într-o situație, că urmarese va

exersa pentru fiecare situație în parte.

Un studiu din literaturã raporteazã o îmbunãtãtire semnificativã a QI-ului și a

funcțiilor adaptative la un grup de copii cu TSA cu vârste mici și care au beneficiat de terapie
comportamentalã timp de 2 ani. La sfârsitul perioadei de tratament un numãr de 8 copii(48%) au
putut fi înscriºi în clase normale.
 Vom prezența în continuare principalele metode bazate pe terapia comportamentalã utilizate în
TSA:
-         ABA (Applied Behavioral Analysis)
-         TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other Communication-

Handicapped Children)
-         PECS ( Picture Exchange Communication Systems)

Scopul tuturor acestor metode este descreșterea comportamentelor în exces (autostimulare, auto-
și heteroagresivitate, comportamente obsesive, crize de furie) și creșterea comportamentelor
deficitare (limbajul, socializarea, jocul, comportamente de auto-ajutorare, cognitiv).

I. Metodă ABA: dezvoltatã de Lovaas, este o metodã de terapie comportamentalã

intensivã care ajutã la descreșterea comportamentelor nefuncționale în exces și la îmbunãtãțirea

comportamentelor deficitare.

Comportamente în exces:
-         stereotipii motorii;
-         comportamente autoagresive;
-         comportamente heteroagresive;
-         comportamente obsesiv;
-         crize de furie.

Comportamente deficitare:
-         limbajul;
-         interacþiunea socialã;
-         jocul;
-         comportamente de autoservire;
-         cognitiv.

ABA se bazeazã pe principiul conditionãrii operante. „Modelul ABC” este aplicat

pentru întãrirea sau extincția oricãrui comportament:

 A------------------------------------------->B --------------------------------------------->C

Antecedent --------------------------->Comportament ----------------> Consecintã

Sunt întãrite abilitãțile copilului de a urmãri și imită adultul, limbajul receptive și

expresiv, autoservirea.

Perioada de timp pe care copilul cu TSA o petrece fie urmãrîndu-și ambientul fie
interactionândcu el trebuie sã fie cât mai îndelungatã. Sunt facilitate astfel rutinele și
interacțiunile.

Când nu are nici o activitate, copilul pierde ocazii importante de a învãþa, este ușor de distras,
provocator. Importante sunt: durata unei activitãți, dificultatea acestei activitãți, tipurile de
materiale folosite, organizarea sarcinii, relevanță sarcinii.

Puncte cheie ale metodei ABA:

-         Lucrul în echipã de 3-5 tutori (persoane care lucreazã cu copilul) supervizați de unterapeut
specialist;
a)     ceea ce apare sau ceea ce se întâmplã înainte de apariția unui comportament problematic
b)    ceea ce face copilul problematicsi ceea ce ar vreaprofesorul sau pãrintele sãschimbeceea ce se
întâmplã dupã ce copilul a manifestat comportamentulproblematic
-         Se lucreazã intensiv ajungându-se pânã la 40 de ore pe sãptãmânã, timp de 2-3 ani;
-         Fiecare copil beneficiazã de un program individualizat, elaborat special pentrunevoile lui;
-         Trebuie aplicatã de toți adulții cu care copilul intră în contact (pãrinți, bunici, educatori);
-         Trebuie aplicatã intensiv în toate ambientele de viatã ale copilului.

Dezavantajele metodei ABA:

-         Numãrul mare de terapeuți implicați în programul copilului;
-         Investiția de timp și financiarã;
-         De aceastã terapie pot beneficia copiii cu un nivel mai bun de funcționare.

Lovaas O.I. raporteazã în 1989 rezultatele unui studiu privind eficacitatea terapiei
 ABA în AI. Autorul a urmãrit timp de 2 ani 2 loturi de copii diagnosticați cu AI. Un lot a
beneficiat de terapie ABA intensiv (40 de ore pe sãptãmânã) iar al ÎI-lea grup a beneficiat de
„terapie tip ABA minimã” (mai puțîn de 10 ore pe sãptãmânã).

Dintre copiii din primul grup:

-         47% au ajuns dupã 2 ani la un nivel normal de funcționare intelectualã și educaționalã fiind
încadrati în școli de masã;
-         40% au prezentat o întârziere usoarã în dezvoltare și au fost încadrati în scolispeciale pentru
întârziere în dezvoltarea limbajului;
-         10% au prezentat întârziere severã în dezvoltare și au fost încadrati în școli specialepentru
copii cu AI sau Întârziere mintalã.

În ceea ce privește copiii din al ÎI-lea grup:

-         2% au atins un nivel normal de funcționare intelectualã și educațională;
-         45% au prezentat întârziere usoarã în dezvoltare și au fost încadrati în școli special pentru
întârziere în dezvoltarea limbajului;
-         53% au prezentat întârziere severã în dezvoltare și au fost încadrati în școli special pentru
copiii cu AI sau Întârziere mintalã.

 
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

Cazul I

Culegerea de date:

Nume: T.V.

Sexul: feminin

Vârstă: 15 ani

Starea civilă: necăsătorit

Ocupație: elev

Nivel instruire: elev în clasa a 8-a

Religie: orthodox

Naționalitate: română

Limba vorbită: română

Alergii: lactoză

Înălțime: 1,58 m

Greutate: 52 kg

Domiciliu: Curtea de Argeș

Datele spitalizării: internare 23.05.2017 – externare 31.05.2017

 
Condiții de viață:

Pacientul provine dintr-o familie normal organizată, fără probleme socio-economice.Locuiește

împreună cu părinții într-un apartament cu 2 camere.Tatăl este șofer de taxi, mama este
vânzătoare.

Vaccinări:

La nou născut: BCG-HB

La 2 luni: AP-tritarix (DTP-HB)

La 4 luni: antipolio-DTP

La 6 luni: AP-tritarix

La 1 an: revaccinare antipolio-DTP

La 1 an și 2 luni: antirureolic-antirubeolic

La 2 ani și 6 luni: DTP

La 6 ani: DT-BCG

Motivele internării:

În baza trimiterii scrise de medicul de familie care constată certuri frecvente cu părinții dar și la
școală cu colegii de clasa, dificultăți de adaptare la schimbări, tendința clară de a menține
aceleași rutine, contact ocular deficitar, mimica și gestică redusă, lipsa abilităților sociale și
probleme în cazul jocului în grup se recomandă internarea în vederea diagnosticării. Pacientul
este internat pe secția spitalului în vederea investigării și diagnosticării.

Diagnostic medical: Autism atipic.

 
Observație inițială:

Antecedente heredo-colaterale

Tatăl diagnosticat cu dislexie.

Unchiul matern diagnosticat cu dislexie.

2 veri pe linie maternă diagnosticați cu Sindrom Asperger.

Antecedentepatologice:

Nu există antecedente patologice semnificative.

Alergii: lactoză

Temperatura: normală

Puls: 84 b/min

Somn: ritm circadian afectat, insomnie de adormire, durata somnului scurtă cu trezire timpurie.

Examen obiectiv:

Stare generală: bună

Stare nutriție: bună

Stare conștiința: păstrată

Tegumente și mucoase: normal colorate și cu temperatura și aspect normal.

Fanere: normal implantate

Țesut conjunctiv și adipos: normal reprezentat

Sistem ganglionar: fără adenopatii sau inflamații prezente

 Sistem muscular: normoton, normokinetic

Sistem osteo-articular: integru morfo-funcțional

Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normal, murmur vezicular
normal, FR=22/min.

Aparat cardio-vascular: matitate cardiacă în limite normale, șoc apexian în spațiul V intercostal
sting pe linia medio-claviculara stîngă, zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără zgomote
supraadăugate, AV=84b/min, TA=100/70 mmHG.

Aparat digestiv: oro-faringe normal colorat, abdomen suplu, mobil cu respirația, fără dureti la
palpare, tranzit intestinal prezent, ficat nepalpabil, splina nepalpabila.

Aparat uro-genital: loje renale nedureroase, rinichi nepalpabili, micțiuni fiziologice

Sistem nervos: orientat temporo-spațial, reflexe osteo-tendinoase prezente, normal reprezentate,

Babinski absent, semne de pareză absente bilateral.

S-au efectuat următoarele investigații:

1.     Analize de laborator:
HLG - normal
Hb – normal
Glucoză – normal
Creatinină – normal
2.     EEG – fără modificări patologice
3.     CT cetebral – fără modificări patologice

S-a stabilit următorul tratament medicamentos:

Abilify 5 mg, 1 tabletă pe zi seară

Zoloft 25 mg, 1,5 tablete pe zi dimineață

Melatonina 4 mg seară
  

S-a constatat că pacienta este deprendentă de următoarele nevoi fundamentale:

1.     Nevoia de a Evita pericolele
2.     Nevoia de a se recrea
3.     Nevoia de a se alimenta
4.     Nevoia de a se hidrata
5.     Nevoia de a se relaxa
6.     Nevoia de a dormi și a se odihni
7.     Nevoia de a înțelege
8.     Nevoia de a comunica
9.     Nevoia de a-și păstra sănătatea
 Plan nursing pe perioada 23.05.2017 – 31.05.2017

Interventii
Data Nevoia Diagnostic/simptome Obiective Evaluare
Autonome Delegate
23.05.2017 1 Nevoia de Conflicte zilnice cu Medierea Psihoterapie – Administrarea Instalarea starii de
comunicare parintii. conflictelor dintre am linistit medicatiei confort
Conflicte zilnice cu parinti si colegii de pacienta si injectabile
colegii de clasa si chiar si clasa ghidat parintii prescrise de
cu profesorii. medical currant:
Haldol 2 ml si
diazepam 5 ml
2 Nevoia de a se Dificultati de adaptare la Implementarea de Psihotrapie - Initierea Monitorizarea
adapta la scimbari manifestata prin strategii in functie prin scoatera din tratamentului TA, Puls si
schimbari si de reactie de opozitie si de situatia mediu medicamentos la recoltarea
a gasi strategii frustrari exagerate ce duc conflictuala. indicatia analizelor
proprii pentru la agresivitate si chiar Aplanarea medicului prescrise de
situatii diferite autoagresivitate agresivitatii si curant. Abilify 5 medical curant
schimbarea mg, ½ tableta
mediului seara
3 nevoia de Dificultati de alimentatie. Implementarea unei Monitorizarea Dieta zilnica Controlul
alimentare Alimentatie selectiva. rutine de mesei aplicata la greutatii
adecvata Tulburari in perceptia alimentatie zilnica indicatia
gustului si texturii bazate pe o dieta medicului curant
alimentelor si bauturilor adaptata varstei
4 Nevoia de a Dificultati de socializare, Medierea situatiilor Psihoterapie prin Folosirea
stabili relatii imposibilitatea de a se sociale si explicarea indicarea diferitelor
sociale adecvate adapta la semnalele in detalii a concreta a modelelor de
sociale semnalate din diferitelor semnale diferitelor mimici la
partea altor adolescenti sociale venite din modele de indicatia
sau a colegilor de clasa, partea altor mimica faciala. medicului
cee ace duce la frustrari si persoane. currant.
raspunsuri exagerate de Explicatia mimicii
 furies au la teama sociala si gesticii.
si aparitia gandurilor cu
tenta paranoida
5 Nevoia de a Difiltati perceptive Izolarea intr-un Izolarea la Monitorizarea Instalarea starii de
tolera colegii de auditive. Stress marcat salon diferit sau indicatia TA si a pulsului. confort.
salon datorat prezentei alor dupa caz ascultarea medicului
oameni in salon. Tendinta muzicii cu casti currant.
tipica de izolare
6 Nevoia de Tulburari de somn, Invatarea de Monitorizarea Administrarea de Instalarea
somn odihnitor dificultati de adormire si strategii de linistire somnului Melatonina somnului.
si ore de somn somn superficial. si hipnotice. tablete 4 mg
suficiente seara
24.05.2017 1 Nevoia de a Deficienta in a comunica Implementarea unei Monitorizarea Instalarea starii de
comunica cu personalul medical si rutine zilnice pentru rutinelor confort.
cu parintii. Imposibilitatea a comunica nevoia pacientului.
de a comunica nevoia de a de a merge la
merge la toaleta toaleta
2 Nevoia de a Dificultati de a comunica Implementarea unui Monitorizarea Monitorizarea Instalarea starii de
comunica nevoile pentru toaleta program rutinelor TA si a pulsului. confort.
intima zilnic/saptamanal pacientului.
de dus
3 Nevoia de a se Modificarea starii Implicarea in Lucru cu Continuarea Participarea la
recrea generale datorita frustrarii activitati pacientul in tratamentului diferite jocuri si
aparute datorita izolarii si recreationale si gradina clinicii. medicamentos la activitati.
a depresiei. lucrative cu indicatia
pacientul medicului
curant. Abilify 5
mg, ½ tableta
seara
4 Nevoia de Imposibilitatea de a Instruirea in rutina Administrarea de Instalarea
somn adormi zilnica hipnotica Melatonina somnului.
tablete 4 mg
seara
25.05.2017 1 Nevoia de a Dificultati de a se trezi Ajutor acordat Implicarea in Monitorizarea
dormi pacientului pentru a activitati TA si a pulsului.
se trezi si activa recreationale.
2 Nevoia de a se Dificultati de a se Implementarea si Administrarea Dieta controlata
alimenta alimenta corespunzator intarirea rutinei tratamentului
corespunzator din lipsa apetitului si a legate de dieta medicamentos la
deficientei de somn zilnica. indicatia
medicului
curant. Abilify 5
mg, 1 tableta
seara
3 Nevoia de Dificultati de a se linisti si Implementarea Administrarea de Instalarea
somn a scadea nivelul de rutinei nocturne Melatonina somnului.
energie. Greutatea de a pentru somn. tablete 4 mg
inchide telefonul. seara
26.05.2017 1 Nevoia de Conflict aparut intre Medierea Redirectionarea Administrarea de
comunicare personal si pacient conflictului. atentiei catre o Zoloft 25 mg
activitate dimineata
diferita.
2 Nevoia de Greutatea de a inchide Intarirea rutinei Admimistrarea Instalarea
somn telefonul. nocturne pentru de Abilify 5 mg somnului.
somn. seara si
Melatonin 4 mg
seara
27.05.2017 1 Nevoia de Conflict intre parinti si Medierea Redirectionare Administrarea de
comunicare pacient conflictului. Zoloft 25 mg
dimineata
2 Nevoia de a se Dificultati de a se Intarirea rutinei Intarirea rutinei Dieta aplicata
alimenta alimenta corespunzator legata de dieta zilnice pentru nevoile
din lipsa apetitului. zilnica pacientului
3 Nevoia de Greutatea de a inchide Intarirea rutinei Aplicarea de Admimistrarea
somn telefonul. nocturne pentru tehnici de de Abilify 5 mg
somn. relaxare. seara si
 Melatonin 4 mg
seara
28.05.2017 1 Nevoia de Initierea de catre pacient Implicarea in joc in Indicatii pentru Administrarea de
recreere at unui conflict spontan grup. intelegera Zoloft 25 mg
datorita anxietatii si regulilor so dimineata
depresiei provocate de semnalelor
plictiseala. sociale.
2 Nevoia de Dificultati de relaxare care Aplicarea de tehnici
relaxare duc la stari profunde de de relaxare in
frustrare si comportament cadrul grupului de
autoagresiv. yoga al clinicii.
3 Nevoia de Lipsa oboselii si Intarirea rutinei Admimistrarea
somn dificultatea de a inchide legate de somn si de Abilify 5 mg
telefonul si a aplicatiilor limitarea seara si
cu caracter social. activitatilor pe Melatonin 4 mg
telefonul mobil. seara
29.05.2017 1 Dificultati de Oboseala diurna Aplicarea tehnicilor Administrarea de
trezire de relaxare prim Zoloft 25 mg
muzica dimineata
2 Nevoia de Frustrari aparute prin Plimbari pentru Admimistrarea
recreere stress detensionare. de Abilify 5 mg
seara si
Melatonin 4 mg
seara
30.05.2017 1 Nevoia de a Riscul de a nu intelege si Explicarea Administrarea de
intelege accepta tratamentul zilnic tratamentului si a Zoloft 25 mg
necesitatea consecintelor care dimineata
tratamentului rezulta din lipsa sa
2 nevoia de a Riscul de a nu intelege Explicarea rutinelor Admimistrarea
intelege necesitatea rutinelor si a consecintelor de Abilify 5 mg
necesitatea zilnice care rezulta din seara si
rutinelor lipsa lor Melatonin 4 mg
seara
31.05.2017 1 Nevoia de a Riscul de a nu intelege Explicarea Reteta pentru Indicatii pentru
intelege diagnosticul diagnosticului pe continuarea continuarea
diagnosticul intelesul pacientului tratamentului tratamentului
medicamentos medicamentos.
acasa si Indicatii pentru
prescrierea respectarea dietei
schemei de si a programului
tratament. de somn.
Indicatii pentru
aplanarea
conflictelor.
Indicatii pentru
socializare.
 Parametrii pe perioada internarii

Zi Tad (mmHg) Tas (mmHg) Pd Ps Rd Rs Td oC Ts oC

23.05.2017 100/70 110/75 84 86 20 22 36,8 36,9

24.05.2017 95/60 100/65 85 88 20 21 36,4 36,6

25.05.2017 100/70 100/75 90 84 18 19 36,3 36,7

26.05.2017 100/70 105/75 76 72 22 21 36,8 37,0

27.05.2017 110/75 115/80 78 76 20 19 37,0 36,7

28.05.2017 100/65 110/75 80 78 22 20 36,8 36,9

29.05.2017 120/75 115/70 84 84 22 21 36.9 36,5

30.05.2017 115/75 115/75 82 80 20 18 36,4 36,7

31.05.2017 110/70 - 80 - 20 - 36,6 -

 Recomandărila externare

Pacientul T.V., în vîrstă de 15 ani a fost internat cu următoarele simptome: certuri frecvente cu
părinții și colegii de clasa, dificultăți de adaptare, tendința clară de a menține aceleași rutine,
contact ocular deficitar, mimica și gestică redusă, lipsa abilităților sociale și probleme în cazul
jocului în grup.
În urmă examinării efectuate i se stabilește diagnosticul de Autism atipic.
Pacientul este internat pe secția spitalului în vederea investigării și diagnosticării.
După toate îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizării, administrarea unui tratament
medicamentos și ppsihoterapeutic corect și prompt și o bună supraveghere, obiectivele propuse
au fost îndeplinite în totalitate, iar pacientul se externează ameliorat.

În momentul actual pacienta se alimentează și hidratează corespunzător, prezintă somn liniștit și

satisfăcător, este echilibrată și calmă.

La externare se recomandă:

 Respectarea unei diete corespunzătoare

 Respectarea orelor și periodei de somn
 Respectarea rutinelor zilnice ale pacientului
 Evitarea stresului zilnic și a aglomerației
 Programa școlară adaptată nevoilor pacientului
 Continuarea tratamentului medicamentos conform indicațiilor medicului curant.
 Control medical la 3 luni prin dispensarul medical psihiatric pentru eventuale ajustări ale
dozelor medicamentoase.
F.T.NR.1
 Cazul II

Culegerea de date:
Nume: O.C.L.
Sexul: masculin
Vârstă: 8 ani
Starea civilă: fără semnificație
Ocupație: elev
Nivel instruire: elev în clasa a 2-a
Religie: ortodox
Naționalitate: română
Limba vorbită: română
Alergii: fără
Înălțime: 1,15 m
Greutate: 27 kg
Domiciliu: Curtea de Argeș
Datele spitalizării: internare 16.10.2019 – externare 18.10.2019
Condiții de viață:
Pacientul provenit dintr-o familie normal organizată, fără probleme socio-economice. Locuiește
împreună cu părinții și frații săi, un frate de 5 ani și o sora de 6 ani, într-un apartament cu 4
camere. Tatăl este inginer contructor, mama este operator calculator.

Vaccinari
La nou născut: BCG-HB
La 2 luni: AP-tritarix (DTP-HB)
La 4 luni: antipolio-DTP
La 6 luni: AP-tritarix
La 1 an: revaccinare antipolio-DTP
La 1 an și 2 luni: antirureolic-antirubeolic
La 2 ani și 6 luni: DTP
La 6 ani: DT-BCG
Motivele internării:
În baza trimiterii scrise de medicul școlar care constată conflicte frecvente cu colegii de clasa da
și situații conflictuale frecvente în familie cu frații săi și cu părinții. Dificultăți de comunicare.
Lipsa abilităților sociale. Izolare socială. Joc solitar. Lipsa jocului fantastic, lipsa jocului în grup.
Pacientului în place să conducă în situații de joc și să facă totul după voință proprie. Dificultăți
clare de adaptare. Contact ocular prezent dar lipsa abilităților de modulare a contactului vizual.
Mimica și gestică redusă
Se recomandă internarea în vederea diagnosticării. Pacientul este internat pe secția spitalului în
vederea investigării și diagnosticării.

Diagnostic medical: Autism infantil.

Observație inițială:
Antecedente heredo-colaterale
Părinți fără diagnostice.Bunica tatălui pe linie maternă prezența dispraxie.
Antecedente patologice:
Nu există antecedente patologice semnificative.
Temperatura: normală
Puls: 76 b/min
Somn: ritm circadian fără modificări.
Examen obiectiv:
Stare generală: bună
Stare nutriție: bună
Stare conștiința: păstrată
Tegumente și mucoase: normal colorate și cu temperatura și aspect normal.
Fanere: normal implantate
Țesut conjunctiv și adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar: fără adenopatii sau inflamații prezente
Sistem muscular: normoton, normokinetic
Sistem osteo-articular: integru morfo-funcțional
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normal, murmur vezicular
normal, FR=19/min.
Aparat cardio-vascular: matitate cardiacă în limite normale, șoc apexian în spațiul V intercostal
sting pe linia medio-claviculara stîngă, zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără zgomote
supraadaugate, AV=76 b/min, TA=96/60 mmHG.
Aparat digestiv: oro-faringe normal colorat, abdomen suplu, mobil cu respirația, fără dureti la
palpare, tranzit intestinal prezent, ficat nepalpabil, splina nepalpabila.
Aparat uro-genital: loje renale nedureroase, rinichi nepalpabili, micțiuni fiziologice
Sistem nervos: orientat temporo-spațial, reflexe osteo-tendinoase prezente, normal reprezentate,
Babinski absent, semne de pareză absente bilateral.

S-au efectuat următoarele investigații:

1. Analize de laborator:
HLG - normal
Hb – normal
Glucoză – normal
Creatinina – normal
ASAT – normal
ALĂT – normal
1. EEG – fără modificări patologice
2. CT cetebral – fără modificări patologice

Pacientul nu a necesitat tratament medicamentos.

S-a constatat că pacientul este dependență de următoarele nevoi fundamentale:

1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a se recrea
3. Nevoia de a se alimenta
4. Nevoia de a se hidrata
5. Nevoia de a se relaxa
6. Nevoia de a dormi și a se odihni
7. Nevoia de a înțelege
8. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a-și păstra sănătatea
 Plan nursing pe perioada 16.10.2019 – 18.10.2019

Interventii
Data Nevoia Diagnostic/simptome Obiective Evaluare
Autonome Delegate
16.10.2019 1 Nevoia Conflicte zilnice cu Medierea Psihoterapie – Aplicarea Instalarea
de parintii. conflictelor dintre am linistit protocoalelor starii de
comunicar Conflicte zilnice cu parinti si colegii de pacientul si dispuse de confort
e colegii de clasa. clasa ghidat parintii psiholog si de
medical curant
2 Nevoia Dificultati de adaptare la Implementarea de Psihotrapie - Aplicarea Monitorizare
de a se schimbari manifestata prin strategii in functie prin scoatera din protocoalelor a TA, Puls si
adapta la reactie de opozitie si de situatia mediu dispuse de recoltarea
schimbari frustrari exagerate ce duc conflictuala. psiholog si de analizelor
si de a la agresivitate Aplanarea medicul curant prescrise de
gasi agresivitatii si medicul
strategii schimbarea curant
proprii mediului
pentru
situatii
diferite
3 nevoia Dificultati de alimentatie. Implementarea unei Monitorizarea Dieta zilnica Controlul
de Alimentatie selectiva. rutine de mesei aplicata la greutatii
alimentare Tulburari in perceptia alimentatie zilnica indicatia
adecvata gustului si texturii bazate pe o dieta medicului curant
alimentelor si bauturilor adaptata varstei
4 Nevoia Dificultati de socializare, Medierea situatiilor Psihoterapie prin Folosirea
de a stabili imposibilitatea de a se sociale si explicarea indicarea diferitelor
relatii adapta la semnalele in detalii a concreta a modelelor de
sociale sociale semnalate din diferitelor semnale diferitelor mimici la
adecvate partea altor copii sau a sociale venite din modele de indicatia
colegilor de clasa, cee ace partea altor mimica faciala. medicului
duce la frustrari si persoane. curant.
 raspunsuri exagerate de Explicatia mimicii Invatarea
furie si gesticii. diferitelor
sentimente
corelate cu
mimica
5 Nevoia Dificultati perceptive Izolarea intr-un Izolarea la Monitorizarea Instalarea
de a tolera auditive. Stress marcat salon diferit sau indicatia TA si a pulsului. starii de
colegii de datorat prezentei alor dupa caz ascultarea medicului confort.
salon oameni in salon. Tendinta muzicii cu casti currant.
tipica de izolare
6 Nevoia Tulburari de somn Mentinerea undei Monitorizarea Instalarea
de somn asociate internarii. perioade scurte de somnului somnului.
odihnitor Dificultati de adormire si internare.
si ore de somn superficial.
somn
suficiente
17.10.2019 1 Nevoia Deficienta in a comunica Implementarea unei Implementarea Aparitia
de a cu personalul medical si rutine zilnice pentru de rutine pentru starii de
comunica cu parintii. Imposibilitatea diverse nevoi. pacient. confort.
de a-si exprima nevoile.
2 Nevoia Dificultati de a comunica Implementarea unui Monitorizarea Monitorizarea Instalarea
de a nevoia de receere si joaca program rutinelor TA si a pulsului. starii de
comunica zilnic/saptamanal pacientului. confort.
de dus
3 Nevoia Modificarea starii Implicarea in Lucru cu Joc controlat cu Participarea
de a se generale datorita frustrarii activitati pacientul in sala pacientul. la diferite
recrea aparute datorita izolarii. recreationale si de joaca si afara. jocuri si
lucrative cu activitati.
pacientul
4 Nevoia Imposibilitatea de a Instruirea in rutina Citit povesti. Instalarea
de somn adormi zilnica hipnotica somnului.
18.10.2019 1 Nevoia Riscul de a nu intelege Explicarea Indicatii
de a diagnosticul diagnosticului pe psihoeducati
intelege intelesul pacientului onale catre
diagnostic parinti.
ul Indicatii
pentru
respectarea
dietei si a
programului
de somn.
Indicatii
pentru
aplanarea
conflictelor.
Indicatii
pentru
socializare.
 Parametrii pe perioada internarii

Zi Tad (mmHg) Tas (mmHg) Pd Ps Rd Rs Td oC Ts oC

16.10.2019 95/60 100/655 76 80 19 21 36,5 36,8

17.10.2019 95/70 100/70 78 84 20 20 36,8 36,6

18.10.2019 100/65 - 80 - 21 - 36,3 -

 Recomandări la externare

Pacientul O.C.L, în vîrstă de 8 ani a fost internat cu următoarele simptome: conflicte frecvente cu
colegii de clasa da și situații conflictuale frecvente în familie cu frații săi și cu părinții. Dificultăți
de comunicare. Lipsa abilităților sociale. Izolare socială. Joc solitar. Lipsa jocului fantastic, lipsa
jocului în grup. Pacientului în place să conducă în situații de joc și să facă totul după voință
proprie. Dificultăți clare de adaptare. Contact ocular prezent dar lipsa abilităților de modulare a
contactului vizual. Mimica și gestică redusă.
În urmă examinării efectuate i se stabilește diagnosticul de Autism infantil.
Pacientul este internat pe secția spitalului în vederea investigării și diagnosticării.
După toate investigațiile și îngrijirile efectuate pe durata spitalizării, pacientul este externat fără a
necesită tratament medicamentos. Pe perioada internării se fac recomandări psihoterapeutice și se
face psihoeducatie părinților în vederea aplanării eventualelor situații conflictuale. Se recomandă
inclusiv adaptarea școlii la nevoile pacientului și contact psihologic la nevoie. Pacientul se
externează în stadiu stabil.

La externare se recomandă:

 Respectarea unei diete corespunzătoare

 Respectarea orelor și periodei de somn
 Stabilirea și respectarea rutinelor zilnice ale pacientului
 Evitarea stresului zilnic
 Programa școlară adaptată nevoilor pacientului
 Tratament psihologic la nevoie.
 Control medical anual.

 
F.T.NR.2
 Cazul III

 
Culegerea de date:

Nume: L.P.

Sexul: masculin

Vârstă: 4 ani și 10 luni

Starea civilă: fără semnificație

Ocupație: fără semnificație

Nivel instruire: preșcolar

Religie: ortodox

Naționalitate: română

Limba vorbită: română

Alergii: fără

Înălțime: 1,10 m

Greutate: 18 kg

Domiciliu: Curtea de Argeș

Datele spitalizării: internare 11.11.2019 – externare 14.11.2019

 
Condiții de viață:

Pacient provenit din familie monoparentală, doar mama, fără alte probleme socio-economice.
Locuiește împreună cu mama într-un apartament cu 2 camere. Nu are frați. Tatăl biologic
muncește în altă țară. Mama este programator.

Vaccinari

La nou născut: BCG-HB

La 2 luni: AP-tritarix (DTP-HB)

La 4 luni: antipolio-DTP

La 6 luni: AP-tritarix

La 1 an: revaccinare antipolio-DTP

La 1 an și 2 luni: antirureolic-antirubeolic

La 2 ani și 6 luni: DTP

Motivele internării:

În baza trimiterii scrise de medicul de familie care constată întîrziere în dezvoltarea limbajului
inpresiv și expresiv. Dificultăți majore de comunicare. Lipsa contactului vizual. Nu arată cu
degetul, nu cere ajutor. Plînge. Copilul nu se joacă. Îi plac obiectele care fac zgomot sau care fac
lumina sau care se invirtesc. Este fascinat de apă sau de steaguri. Se sperie de tren, aspirator sau
de mixer. Nu se gîndește la consecințe.
Medicul de familie recomandă internarea în serviciul de specialitate pentru diagnosticare.
Pacientul este internat pe secția spitalului în vederea investigării și diagnosticării.

 
Diagnostic medical: Autism infantil. Retard mintal ușor.
 
Observație inițială:

Antecedente heredo-colaterale

Mama fără diagnostic cunoscute. Tatăl biologic nu a putut fi contactat, dar din informațiile
primate de la mama reies trăsături de personalitate TSA.Pe linie maternal există un var
diagnosticat cu ADHD. Pe linie paternă există un var diagnosticat anterior cu Asperger și un var
diagnosticat cu Autism atipic.

Antecedente patologice:

Nu există antecedente patologice semnificative.

Temperatura: normală

Puls: 96 b/mi

Somn: somn neregulat. Doarme puțîn în timpul nopții.Are somn fragmentat și cu perioade de
somn foarte scurte sau mai lungi fără o succesiune normală.
Examen obiectiv:

Stare generală: bună

Stare nutriție: precară.

Stare conștiința: păstrată

Tegumente și mucoase: normal colorate și cu temperatura și aspect normal.

Fanere: normal implantate

Țesut conjunctiv și adipos: relativ slab reprezentat

Sistem ganglionar: fără adenopatii sau inflamații prezente

Sistem muscular: normoton, normokinetic

Sistem osteo-articular: integru morfo-funcțional

Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normal, murmur vezicular
normal, FR=19/min.

Aparat cardio-vascular: matitate cardiacă în limite normale, șoc apexian în spațiul V intercostal
sting pe linia medio-claviculara stîngă, zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără zgomote
supraadăugate, AV=96 b/min, TA=90/60 mmHG.

Aparat digestiv: oro-faringe normal colorat, abdomen suplu, mobil cu respirația, fără dureti la
palpare, tranzit intestinal prezent, ficat nepalpabil, splină nepalpabila.

Aparat uro-genital: loje renale nedureroase, rinichi nepalpabili, micțiuni fiziologice

Sistem nervos: orientat la propria persoană, reflexe osteo-tendinoase prezente, normal

reprezentate, Babinski absent, semne de pareză absente bilateral. Examen neurologic fără
modificări.

S-au efectuat următoarele investigații:

1. Analize de laborator:
HLG - normal
Hb – normal
Glucoză – normal
Creatinină – normal
ASAT – normal
ALĂT – normal

 
 1. EEG – fără modificări patologice
2. CT cetebral – fără modificări patologice
 

Pacientul nu a necesitat tratament medicamentos.

 
S-a constatat că pacientul este dependent de următoarele nevoi fundamentale:

 
1. Nevoia de a se alimenta
2. Nevoia de a se hidrata
3. Nevoia de a evita pericolele
4. Nevoia de a se recrea
5. Nevoia de a se relaxa
6. Nevoia de a dormi și a se odihni
7. Nevoia de a înțelege
8. Nevoia de a comunica
9. Nevoia de a-și păstra sănătatea

 
 Plan nursing pe perioada 11.11.2019 – 14.11.2019

Interventii
Data Nevoia Diagnostic/simptome Obiective Evaluare
Autonome Delegate
11.11.2019 1 Nevoia Plins necontrolat, lipsa Adaptarea mamei la Psihoterapie – Aplicarea Instalarea
de limbajului expresiv. nevoile pacientului calmarea protocoalelor starii de
comunicar Dezvoltarea pacientului si dispuse de confort
e limbajului expresiv. ghidat mama psiholog si de
medicul curant
2 nevoia Dificultati de alimentatie. Implementarea unei Monitorizarea Dieta zilnica Controlul
de Alimentatie selectiva. rutine de mesei aplicata la greutatii
alimentare Tulburari in perceptia alimentatie zilnica indicatia
adecvata gustului si texturii bazate pe o dieta medicului curant
alimentelor si bauturilor adaptata varstei
3 Nevoia Dificultati in abilitatile de Ghidarea Psihoterapie prin Folosirea
de a se joc. Pacientul prezinta joc pacientului si a indicarea diferitelor
juca repetitiv. Lipsa jocului de mamei in vederea concreta a modelelor de joc
rol si a jocului in grup. dezvoltarii jocului diferitelor social si de rol
social si de rol. modele joc. sub indrumarea
directa a
psihologului.
4 Nevoia Dificultati perceptive Izolarea intr-un Izolarea la Monitorizarea Instalarea
de a tolera auditive. Stress marcat salon diferit sau indicatia TA si a pulsului. starii de
colegii de datorat prezentei alor dupa caz ascultarea medicului confort.
salon oameni in salon. Tendinta muzicii cu casti currant.
tipica de izolare
5 Nevoia Tulburari de somn. Mentinerea unei Monitorizarea Instalarea si
de somn Dificultati de adormire si perioade scurte de somnului reglarea
odihnitor somn superficial si internare. somnului.
si ore de fragmentat.
somn
suficiente
12.11.2019 1 Nevoia Deficienta in a comunica Implementarea unei Implementarea Aparitia
de a cu personalul medical si rutine zilnice pentru de rutine pentru starii de
comunica cu mama. Imposibilitatea diverse nevoi. pacient. confort.
de a-si exprima nevoile.
2 Nevoia Dificultati de a comunica Implementarea unui Monitorizarea Monitorizarea Instalarea
de a diferitele nevoi program rutinelor TA si a pulsului. starii de
comunica zilnic/saptamanal pacientului. confort.
de dus
3 Nevoia Modificarea starii Implicarea in Lucru cu Joc controlat cu Participarea
de a se generale datorita frustrarii activitati pacientul in sala pacientul. la diferite
recrea aparute datorita izolarii. recreationale si de joaca si afara. jocuri si
lucrative cu activitati.
pacientul
4 Nevoia Imposibilitatea de a Instruirea in rutina Citit povesti. Instalarea
de somn adormi zilnica hipnotica Tehnici de masaj somnului.
si de linistire.
13.11.2019 1 Nevoia Deficienta in a comunica Implementarea unei Implementarea Aparitia
de cu personalul medical si rutine zilnice pentru de rutine pentru starii de
comunicar cu mama. diverse nevoi. pacient. confort.
e
2 Nevoia Modificarea starii Implicarea in Lucru cu Joc controlat cu Participarea
de generale datorita frustrarii activitati pacientul in sala pacientul. la diferite
recreere aparute datorita izolarii. recreationale si de joaca si afara. jocuri si
lucrative cu activitati.
pacientul
3 Nevoia Imposibilitatea de a Instruirea in rutina Citit povesti. Instalarea
de somn adormi zilnica hipnotica Tehnici de masaj somnului.
si de linistire.
14.11.2019 1 Nevoia Riscul de a nu intelege Explicarea Indicatii
de a diagnosticul diagnosticului pe psihoeducati
intelege intelesul pacientului onale catre
diagnostic mama.
ul Indicatii
pentru
respectarea
dietei si a
programului
de somn.
Indicatii
pentru
aplanarea
conflictelor.
Indicatii
pentru
stimularea
limbajului si
pentru
dezvoltarea
jocului si a
abilitatilor
sociale.
 Parametrii pe perioada internarii

Zi Tad (mmHg) Tas (mmHg) Pd Ps Rd Rs Td oC Ts oC

11.11.2019 90/60 98/65 96 80 18 20 36,7 36,9

12.11.2019 90/65 100/65 80 84 20 22 37,1 36,8

13.11.2019 95/65 95/60 76 74 22 19 36,8 37,0

14.11.2019 90/70 - 72 - 21 - 36,8 -

 Recomandări la externare

Pacientul L.P., în vîrstă de 4 și 10 luni ani a fost internat cu următoarele simptome: întîrziere
severă în dezvoltarea limbajului inpresiv și expresiv. Dificultăți majore de comunicare.Lipsa
contactului vizual.Nu arată cu degetul, nu cere ajutor.Plînge.Copilul nu se joacă. Îi plac obiectele
care fac zgomot sau care fac lumina sau care se invirtesc. Este fascinat de apă sau de steaguri. Se
sperie de tren, aspirator sau de mixer. Nu se gîndește la consecințe.
În urmă examinării efectuate i se stabilește diagnosticul de Autism infantil și Retard mintal ușor
cu recomandarea reevaluării coeficientului de inteligență peste circa 3 ani.
Pacientul este internat pe secția spitalului în vederea investigării și diagnosticării.
După toate investigațiile și îngrijirile efectuate pe durata spitalizării, pacientul este externat fără a
necesită tratament medicamentos. Pe perioada internării se fac recomandări psihoterapeutice și se
face psihoeducatie mamei în vederea contunuarii stimulării pacientului. Se recomandă
deasemenea adaptare școlară adecvată nevoilor pacientului și contact psihologic regulat pentru
stimulare și dezvoltarea abilităților sociale și de limbaj.

Pacientul se externează în stadiu stabil.

La externare se recomandă:

 Respectarea unei diete corespunzătoare

 Stabilirea unui program stabil de somn.
 Stabilirea și respectarea rutinelor zilnice ale pacientului
 Programa preșcolară și apoi școlară adaptată nevoilor pacientului
 Tratament psihologic și logopedic în vederea dezvoltării limbajului și abilităților sociale.
 Control medical anual.
F.T.NR.3
 CONCLUZII

În argumentarea proiectului de diplomă m-am documentat teoretic din bibliografia

menționată. Deasemeni am văzut practic cum sunt îngrijiți pacienții cu autism și deasemeni am
participat și observat metodele de recuperare ale patientilor cu tulburări de spectru autist.

Scopul lucrării este identificarea modalităților de diagnosticare mai facilă a pacienților pediatrici
la nivel de dispensar în cadrul prezentărilor anuale de rutină ce urnaresc dezvoltarea somatică și
neuropsihică a copilului. Se prezintă în cadrul lucrării inclusiv complementaritatea între
pregătirea teoretică și practică dobîndită în școală în stagiul de practică medicală efectuată la
sfîrșitul anilor de studii cu privire la îngrijirea și ședințele de recupare ale unui pacient cu
Tulburare de spectru autist la Barn och Ungdom Psykiatri Mottagning Södertälje, Suedia.

În contextul proiectului de diplomă am analizat deasemenea și cazul unui pacient cu Autism

atipic căruia i s-a urmărit simptomatologia, strategia de tratament și evoluția.

În întocmirea diferitelor strategii de tratament și recuperare am evidențiat și rolul pe care îl are

asistență medicală în cadrul participării la diferitele etape de recuperare și tratament a pacientului
cu Autism atipic.

Am prezantat simptomatologia bolii care este analizată din diferite puncte de vedere: obiectiv,
subiectiv, teoretic și practic.

Din punct de vedere obiectiv și teoteric am constatat din documentația jurnalului pacientului că
acesta a fost diagnosticat cu Autism infantil.

Această afecțiune este o entitate clinică care certifica o incapacitate de adaptare socială și de
comunicare ale pacientului datorată deficiențelor funcționale la nivel cerebral ale pacientului.

 
 Bibliografie

 
1.Monica Delicia Avramescu, Defectologie și logopedie, Editura
FundațieiRomânia de Mâine, București, 2002.
2.Florin, Tudose; Cătălina, Tudose; Letiția, Dobranici,
Psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, Editura
Infomedica, București, 2002.
3.Angela, Ionescu, Psihoterapie. Noțiuni introductive, Editura
FundațieiRomânia de Mâine, București, 2003.
4.Grațiela, Sion, Psihologia varstelor, EdituraFundațieiRomânia
deMâine, București, 2003.
5.Dr. Ivar, Lovaas, Parents aș therapist, Autism: A Reapraisal of
Concepts and Treatment, Plenum Press, New York, pag. 369-
378, 1978.
6.Mielu, Zlate; Pantelimon, Golu; Emil, Verza, Psihologia
copilului, EdituraDidacticășiPedagogică, București,1998.
7.Ann, Birch, Psihologia dezvoltării, EdituraTehnică, București,
2000.
8.American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorders, (4-rd edition-revised), Washington
D.C.
9.Tudor, Mitasov; Inge, Jose, Smelik, Elemente de intervențieîn
autism, EdituraȘtef, Iași, 2005.