MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ,,HENRI COANDĂ”

CURTEA DE ARGEŞ
Nivel 5
Calificarea Asistent medical generalist

PROIECT PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE

COMPETENȚE PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR DE PROIECT ABSOLVENT

2023

1
NURSINGUL PACIENTULUI CU
GLIOBLASTOM

2
 CUPRINS

Motto…………………………………………………………………………….….pg.4

Argument……………………………………………………………………….….pg.5

Capitolul I……………………………………………………………………….....pg.6

Capitolul II -GLIOBLASTOMUL……………………………………………….pg.10

Capitolul III-Îngrijirea pacientului cu glioblastom………………….……..…...pg.24

Capitolul IV-Cazuri clinice……………………………………………………….pg.33

Caz clinic nr.1……………………………………………………………………..pg.33

Caz clinic nr.2……………………………………………………………………..pg.42

Caz clinic nr.3………………………………………………………………….….pg.51

Concluzii…………………………………………………………………………...pg.60

Bibliografie………………………………………………………………………...pg.61

Anexa nr.4……………………………………………………………………….…pg.62

Anexa nr.5………………………………………………………………………….pg.63

3
 MOTTO

„Sănătatea este zestrea şi dreptul nostru. Ea este uniunea completă şi deplină dintre
suflet, minte şi corp; acesta nu este un ideal îndepărtat şi dificil de obţinut, dimpotrivă
este un ideal natural şi accesibil, pe care mulţi dintre noi îl neglijează.”

4
 ARGUMENT

Cea mai frumoasă artă este de a îngriji omul. Ce frumos este să cunoști sufletul unui
om, ce mulțumire îți dă gestul de ajutor pentru cel care are nevoie de tine, ce optimism și
putere de viață prinzi după puținul de căldură oferit!
Pentru a putea simți cu adevărat aceste sentimente trebuie să-ți însușești temeinic
cunoștințele de nursing care te apropie nu numai de oamenii bolnavi, ci și de cei sănătoși. Am
ales această temă a lucrării mele îngrijirea bolnavului cu GLIOBLASTOM din două motive:
În primul rând chiar mama mea a suferit de această boală și prin urmare cunosc
nevoile pacienților de o asemenea afecțiune.
În cel de-al doilea rând a fost unul dintre stagiile efectuate în secția de Neurologie în
care mi-a plăcut foarte multe deoarece personalul medico-sanitar a arătat multă răbdare și
încredere, având sentimentul că am fost util atât pacienților cât și echipei care m-a îndrumat.
Prin această lucrare am încercat să arăt rolul asistentului medical în îngrijirea
bolnavului care se află în legătură directă cu oml suferind, îngrijindu-l, ajutându-l să mănânce,
administrându-i medicația, controlându-i temperatură și pulsul, tensiunea arterială, observând
cantiatea de urină pe care o elimină, a scaunelor, felul cum se odihnește, cum vorbește, cum
reacționează, încercând să-și facă o imagine asupra evoluției bolii în vederea recâștigării
independenței aflate în suferința.
În concluzie actul medical implică un umanism spontan, caracterizat prin dragoste,
afecțiune și fericirea pe care bolnavul ți-o afișează la sfârșitul demersului de îngrijire.

5
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Creierul şi măduva spinării formează unitatea centrală care prelucrează impulsurile. Ele
primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simţ şi receptori, le selectează şi
analizează şi, după aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producând un
răspuns adecvat al muşchilor şi glandelor.
Funcţia de analiză sau de procesare poate fi relativ simplă pentru unele activităţi ce se
desfăşoară în maduva spinării, dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înaltă
complexitate, implicând participarea a mii de neuroni diferiţi. Deşi mulţi neuroni senzitivi se
termină şi mulţi neuroni motori au originea în creier, majoritatea neuroniior cerebrali sunt
interneuroni, care au funcţia de a filtra, analiza şi stoca informaţiile.
Întregul sistem nervos central necesită un aport substanţial de sânge, care furnizează
oxigenul şi substanţele nutritive. El este de asemenea protejat de două tipuri de învelişuri.
Primul este osos: craniul, care adăposteşte creierul, şi coloana vertebrală, care adaposteşte
măduva spinării. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite
meninge. Acestea acoperă în întregime creierul şi măduva spinării.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circuie în meninge, în măduva
spinării şi în ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de amortizare, ajutând astfel
la protejarea ţesutului nervos vital faţă de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sânge de către celulele specializate ale plexurilor
coroide din ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific,
ventriculii cerebrali sunt numerotaţi. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos,
către măduva spinării, iar primii ventriculi (denumiţi ventriculi laterali) sunt şi cei mai mari.
Lichidul circulă de la ventriculii laterali, printr-un orificiu îngust, în ventriculul al treilea
şi apoi, printr-un canal şi mai îngust, apeductul cerebral în cel de-al patrulea, care este puţin
mai larg. De aici iese prin orificii ale planşeului ventriculului în nişte spaţii (cisterne) pline cu
lichid care înconjoară trunchiul cerebral la baza creierului. După aceea, lichidul circulă către
partea superioară a creierului (emisferele cerebrale) şi este reabsorbit de către proeminenţe
speciale, denumite vilozităţi arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei meninge.

6
 Măduva spinării

Măduva spinării este o coloană de ţesut nervos aproximativ cilindrică, în lungime de

circa 40 cm (16 inci), care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier până la
vertebrele inferioare. Este compusă din aglomerări de neuroni şi fascicule de fibre nervoase.
Materia cenuşie - denumire a aglomerărilor neuronale - are formă de H pe secţiune
transversală, cu un corn posterior şi unul anterior în fiecare jumătate. Cel anterior este compus
din neuroni motori, în timp ce cornul posterior conţine corpii celulari ai neuronilor de
asociaţie şi senzitivi. Materia cenuşie este înconjurată de materia albă. Aceasta este
împraştiată în trei cordoane şi conţine fasciculele ascendente şi descendente care conectează
creierul la măduva spinării în ambele direcţii. Fasciculele descendente propagă impulsurile
motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile
senzitive către creier.

Funcţiile măduvei spinării

Măduva spinării are două funcţii principale. În primul rând, ea funcţionează ca un sistem
de conducere în ambele sensuri între creier şi sistemul nervos periferic. Această funcţie este
îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi şi motori; fibrele acestora din urmă formează
fascicule lungi, ce pleacă din diferite părţi ale creierului. Ele coboară pe distanţe variate prin
măduva spinării şi la capătul lor la mare distanţă de creier, vin în contact cu dendritele sau cu
corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori aparţinând sistemului nervos periferic.
Mesajele pot fi transmise prin intermediul sinapselor, între neuronii periferici şi cei spinali. A
doua funcţie a măduvei spinării este de a controla activităţile reflexe simple. Aceasta se obţine
prin neuroni, ale caror prelungiri se extind pe distanţe mici în sus şi în jos prin măduva
spinării şi prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi şi cei motori.
Dacă puneţi mâna pe o sobă fierbinte, receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la
măduva spinării. Unele dintre acestea sunt transmise imediat prin interneuroni la neuronii
motori ce controlează mişcările muşchilor braţului şi ai mâinii şi mâna este retrasă rapid şi
automat. Mesajele urc prin măduva spinării şi sunt conectate prin interneuroni cu nervii
motori care controlează mişcările gâtului.
În acest fel, capul se întoarce automat către sursa dureroasă.Alte mesaje sunt transportate
până la creier şi determină senzaţia conştientă de căldură şi durere.

7
 Creierul

În principiu, creierul poate fi împărţit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul
mijlociu şi creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care
controlează funcţii distincte, toate interconectate cu alte porţiuni ale creierului.
Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în
principal, activităţi motorii. Ea trimite impulsuri care produc mişcările inconştiente ale
muşchilor, astfel postura şi echilibrul sunt menţinute şi acţionează în perfect acord cu ariile
motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mişcărilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leagă creierul cu măduva spinării, cuprinde parţi din creierul
posterior, tot creierul mijlociu şi o parte din cel anterior. Aici este locul de încrucişare al
tuturor căilor aferente şi eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea
dreaptă a creierului şi viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzându-le pe cele denumite bulb (medulla
oblonga) şi puntea, care fac parte din creierul posterior, şi formaţia reticulată (uneori,
denumită sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu - au funcţii vitale.
Ele controlează frecvenţa cardiacă, presiunea arterială, deglutiţia, tusea, respiraţia şi somnul.
Controlul gradului de conştienţă este una dintre cele mai importante funcţii ale creierului.
Formaţia reticulată este cea care filtrează afluxul de informaţii decide care este destul de
importantă pentru a fi transmisă la creier. Căile nervoase din intregul organism trimit ramuri
către formaţia reticulată şi o alimentează cu un flux constant de semnale cu origine în celulele
nervoase. În consecinţă, acest fapt determină formaţia reticulată să emită semnale către toate
zonele creierului la centrii adecvaţi, unde semnalele sunt preluate, colaţionate şi prelucrate.
Dacă această capacitate de conducere scade sau este împiedicată să apară, partea din creier
denumită cortex cerebral devine inactivă şi persoana devine inconştientă.

Emisferele cerebrale şi hipotalamusul

Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum)
localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal şi
sunt esenţiale pentru gândire, memorie conştienţă şi procesele mentale superioare. Acesta este
locul unde toate celelalte parţi ale creierului transmit mesajele pentru a fi luată o decizie.
Creierul mare este împărţit pe linia mediană în două jumătăţi, cunoscute sub numele de
emisfere cerebrale. Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite
corp calos. Deşi fiecare reprezintă imaginea în oglindă a celeilalte, ele au funcţii complet
diferite şi conlucrează prin intermediul corpului calos.

8
 În interiorul emisferelor cerebrale există o aglomerare de substanţă cenuşie (celule
nervoase) denumită ganglioni bazali. Aceste celule formează un sistem complex de control,
care coordonează activitatea musculară, ceea ce permite corpului să îndeplinească diferite
tipuri de mişcări liber şi inconştient. Acest tip de activitate musculară este implicat în
balansarea braţelor în timpul mersului, în expresia feţei şi în poziţionarea membrelor înainte
de ridicarea în picioare sau de mers.
Hipotalamusul se află la baza creierului, sub cele două emisfere cerebrale. El este situat
imediat sub o altă structură importantă din creierul anterior, talamusul, care funcţionează ca
un releu telefonic între măduva spinării şi emisferele cerebrale.
Hipotalamusul este, în fapt, o colecţie de centri nervoşi specializaţi, care sunt conectaţi
cu alte zone importante din creier şi cu glanda hipofiză. Este regiunea creierului implicată în
controlul unor funcţii vitale, cum ar fi mâncatul, dormitul şi termoreglarea.Este strâns legat de
sistemul hormonal endocrin.
Hipotalamusul are căi nervoase, care îl conectează cu sistemul limbic, care este strâns
legat de centrul olfactiv din creier. Această porţiune a creierului are, de asemenea, conexiuni
cu arii ce controlează alte simţuri, comportamentul şi organizarea memoriei.

Cortexul cerebral

Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenuşie cu
aspect cutat reprezentând suprafaţa exterioară a creierului. Această parte a creierului a devenit
atât de dezvoltată la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în
craniu.Depliată, ar acoperi o suprafaţă de 30 de ori mai mare.
Între pliuri există cateva şanţuri adânci, care împart fiecare din cele două emisfere ale
cortexului în patru zone numite lobi. Fiecare din aceşti lobi îndeplineşte una sau mai multe
funcţii specifice. Lobul temporal serveşte pentru auz şi miros, lobul parietal pentru pipait şi
gust, lobul occipital pentru văz, iar cel frontal pentru mişcare, vorbire şi gândirea superioară.
În fiecare din aceşti lobi există porţiuni specifice ce recepţionează mesajele senzoriale
dintr-o singură zonă a corpului. De exemplu, simţul tactil este localizat pe o arie mică în lobul
parietal, care nu recepţionează decât senzaţiile de la genunchi şi o arie întinsă pentru police.
Aceasta explică de ce policele este mai sensibil decât genunchiul. Acelaşi principiu se aplică
şi altor arii senzoriale din cortex, ca şi ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informaţiile primite de la cele cinci simţuri -
văz, auz, pipăit, gust şi miros - sunt analizate şi prelucrate astfel încât alte părţi ale sistemului
nervos pot reacţiona la informaţie dacă este necesar. În plus, ariile premotorii şi motorii ale

9
cortexului cerebral conlucrează cu alte arii ale sistemului nervos central şi periferic pentru a
produce mişcarea coordonată, care este vitală pentru orice activitate conştientă.

CAPITOLUL II

GLIOBLASTOMUL

Glioblastomul , cunoscut și sub denumirea de glioblastom multiforme ( GBM ), este cel

mai agresiv tip de cancer care începe în creier .  Inițial, semnele și simptomele
glioblastomului sunt nespecifice. . Pot include dureri de cap , modificări de
personalitate, greață și simptome similare cu cele ale unui accident vascular cerebral . 
Simptomele adesea se agravează rapid și pot progresa spre inconștiență . 

Nu se cunoaște cauza majorității cazurilor de glioblastom.  Factorii de risc neobișnuiți

includ tulburări genetice , cum ar fi neurofibromatoza și sindromul Li-
Fraumeni și radioterapia anterioară .  Glioblastomele reprezintă 15% din totalul tumorilor
cerebrale .  Ele pot începe fie de la celulele normale ale creierului, fie se pot dezvolta dintr-
un astrocitom de grad scăzut .  Diagnosticul se face de obicei printr-o combinație
de tomografie , scanare RMN și biopsie tisulară . 

Nu se cunoaște o metodă de prevenire a cancerului.  Tratamentul implică de obicei

o intervenție chirurgicală , după care se utilizează chimioterapia și radioterapia . 
Medicamentul temozolomidă este frecvent utilizat ca parte a chimioterapiei. S - ar putea
utiliza steroizi cu doză mare pentru a ajuta la reducerea umflăturii și scăderea
simptomelor.  Îndepărtarea chirurgicală mai mare a tumorii este legată de supraviețuirea mai
lungă. 

În ciuda tratamentului maxim, cancerul recidivează de obicei.  Durata tipică a supraviețuirii în

urma diagnosticului este de 12 până la 15 luni, cu mai puțin de 3 până la 7% din oameni care
supraviețuiesc mai mult de cinci ani.  

Fără tratament, supraviețuirea este de obicei de trei luni. 

10
 Este cel mai frecvent cancer care începe în creier și a doua cea mai frecventă tumoră
cerebrală, după meningiom .  Aproximativ 3 din 100.000 de persoane dezvoltă boala pe an. 
Cel mai adesea începe în jurul vârstei de 64 de ani și apare mai frecvent la bărbați decât la
femei. Imunoterapia este studiată ca tratament pentru cancer.

Semne și simptome 

Simptomele obișnuite includ convulsii , dureri de cap, greață și vărsături , pierderea

memoriei , modificări ale personalității, starea de spirit sau concentrare și probleme
neurologice localizate.  Genul de simptome produse depinde mai mult de localizarea tumorii
decât de proprietățile sale patologice. Tumora poate începe să producă simptome rapid, dar
ocazional este o afecțiune asimptomatică până când ajunge la o dimensiune enormă.

Factorii de risc

Cauza majorității cazurilor este neclară.  Aproximativ 5% se dezvoltă dintr-un alt tip de
tumoră cerebrală cunoscută sub numele de astrocitom de grad scăzut. 

Genetică 

Factorii de risc neobișnuiți includ tulburări genetice precum neurofibromatoza, sindromul Li-
Fraumeni, scleroza tuberică sau sindromul Turcot .  Radioterapia anterioară este de asemenea
un risc.  Din motive necunoscute, apare mai frecvent la bărbați. 

Mediu 

Alte asociații includ expunerea la fumat , pesticide și lucrul la rafinarea petrolului sau

la fabricarea cauciucului . 

Glioblastomul a fost asociat cu virusurile SV40 , HHV-6 ,  și citomegalovirus . 

Altele

S-au făcut cercetări pentru a vedea dacă consumul de carne vindecată este un factor de

risc. Nu a fost confirmat niciun risc din 2013.  În mod similar, expunerea la radiații în
timpul imagisticii medicale , formaldehide și câmpuri electromagnetice rezidențiale , cum ar
fi de la telefoanele mobile și cablarea electrică în casele, au fost studiate ca factori de
risc. Începând cu 2015, nu li s-a arătat că provoacă GBM.  Cu toate acestea, o meta-analiză
publicată în 2007 a găsit o corelație între rata GBM și utilizarea unui telefon mobil pentru mai
mult de 10 ani, în special în rândul celor care au ținut mereu telefonul pe o parte a capetele
lor. 

11
Patogeneză 

Originea celulară a glioblastomului nu este cunoscută. Din cauza

similaritatii immunostaining de celule gliale si glioblastomul, glioamele , cum ar fi
glioblastomul au presupus mult timp pentru a proveni din celule de tip glial. Studii mai
recente sugerează că astrocitele , celulele progenitoare ale oligodendrocitelor și celulele stem
neurale ar putea servi ca celulă de origine. 

Glioblastoamele se caracterizează prin prezența unor zone mici de țesut necrotizant care sunt

înconjurate de celule anaplastice . Această caracteristică, precum și prezența vaselor de
sânge hiperplastice diferențiază tumora de astrocitomele de gradul 3, care nu au aceste
caracteristici.

GBM-urile se formează de obicei în substanța albă cerebrală, cresc rapid și pot deveni foarte
mari înainte de a produce simptome. Mai puțin de 10% se formează mai lent după
degenerarea astrocitomului de grad scăzut sau a astrocitomului anaplastic . Acestea se numesc
GBM secundare și sunt mai frecvente la pacienții mai tineri (vârsta medie de 45 față de 62 de
ani).  Tumora se poate extinde în meningele sau peretele ventricular , ceea ce duce la un
conținut ridicat de proteine în lichidul cefalorahidian (CSF) (> 100 mg / dl), precum și
o pleocitoză ocazională de 10 până la 100 de celule, în
majoritate limfocite . Celulele maligne purtate în LCR se pot răspândi (rar) la măduva
spinăriisau cauzează gliomatoza meningeală. Cu toate acestea, metastaza GBM dincolo
de sistemul nervos central este extrem de neobișnuită. Aproximativ 50% din GBM ocupă mai
mult de un lob al unei emisfere sau sunt bilaterale. Tumorile de acest tip apar, de obicei,
din cerebrum și pot prezenta o infiltrare clasică în corpul callosum , producând
un gliom fluture (bilateral) .

Alterari moleculare 

Patru subtipuri de glioblastom au fost identificate pe baza expresiei genice: 

Clasic: Aproximativ 97% dintre tumorile din acest subtip poartă copii suplimentare
ale genei receptorului factorului de creștere epidermică ( EGFR ) și majoritatea au o expresie
mai mare decât normală a EGFR , în timp ce gena TP53 (p53), care este adesea mutată în
glioblastom, este rar mutat în acest subtip. Pierderea heterozigozității în cromozomul 10 este
de asemenea frecvent întâlnită în subtipul clasic alături de amplificarea cromozomului 7. 

12
Subtipul proneural are adesea rate mari de modificări în TP53 (p53), iar în PDGFRA, gena
care codifică un receptor de factor de creștere derivat plachetar de tip , iar în IDH1, gena care
codifică izocitrat dehidrogenază -1.

Subtipul mezenchimal este caracterizat prin rate mari de mutații sau alte modificări ale NF1 ,
gena care codifică neurofibromina 1 și mai puține modificări ale genei EGFR și mai puțină
expresie a EGFR decât alte tipuri. 

Subtipul neural a fost tipificat prin expresia markerilor neuronilor

precum NEFL , GABRA1 , SYT1 și SLC12A5 , în timp ce se prezentau adesea ca celule
normale la evaluarea patologică. 

Multe alte modificări genetice au fost descrise în glioblastom, iar majoritatea sunt grupate pe
două căi, RB și PI3K / AKT .  Glioblastomele au modificări în 68-78% și, respectiv, 88% din
aceste căi. 

O altă modificare importantă este metilarea MGMT , o enzimă de reparație a ADN-ului

„suicid”. Metilarea afectează transcripția ADN-ului și expresia genei MGMT. Deoarece
enzima MGMT poate repara o singură alchilare ADN datorită mecanismului său de reparare a
sinuciderii, capacitatea inversă este scăzută, iar metilarea promotorului genei
MGMT afectează foarte mult capacitatea de reparare a ADN-ului.  Într-adevăr, metilarea
MGMT este asociată cu un răspuns îmbunătățit la tratamentul cu chimioterapice care
dăunează ADN-ului, cum ar fi temozolomida. 

Celule stem canceroase 

Celulele stem cu glioblastom cu proprietăți similare cu celulele progenitoare ( celulele stem

cu cancer de glioblastom ) au fost găsite în glioblastoame. Prezența lor, însoțită de
glioblastoame natura difuză duce la dificultăți în îndepărtarea lor completă prin intervenție
chirurgicală și, prin urmare, se crede că este cauza posibilă din spatele rezistenței la
tratamentele convenționale și a ratei de recurență ridicată.  Celulele stem cu cancer de
glioblastom au o asemănare cu celulele progenitoare neuronale, ambele exprimând receptorul
de suprafață CD133.  CD44 poate fi de asemenea utilizat ca marker de celule stem canceroase
într-un subset de celule tumorale de glioblastom. 

Metabolism 

The IDH1 codifică gena pentru enzima isocitrate dehidrogenază 1 și este mai puțin frecvent

mutant in glioblastomul (GBM primar: 5%, GBM secundar> 80%).  Prin producerea

13
concentrații foarte mari ale „oncometabolite“-D 2-hydroxyglutarate și dysregulating funcția
enzimei de tip sălbatic IDH1, induce schimbări profunde în metabolismul IDH1 -mutated
glioblastom, comparativ cu IDH1 de tip sălbatic glioblastom sau astrocite sănătoase. 

Printre altele, crește dependența celulelor glioblastomului de glutamină sau glutamat ca sursă

de energie.  IDH1-glioblastoamele mutate se consideră că au o cerere foarte mare de glutamat
și folosesc acest aminoacid și neurotransmițător ca semnal chemotactic. 

Deoarece astrocitele sănătoase excretă glutamatul, celulele glioblastomului cu IDH1 nu

favorizează structurile tumorale dense, ci în schimb migrează, invadează și se dispersează în
părțile sănătoase ale creierului, unde concentrațiile de glutamat sunt mai mari. Acest lucru
poate explica comportamentul invaziv al acestor glioblastomuri cu IDH1 . 

Canale ionice 

Mai mult, GBM prezintă numeroase modificări ale genelor care codifică pentru canalele
ionice, inclusiv reglarea canalelor de potasiu gBK și a canalelor clor-3. Prin reglarea acestor
canale ionice, celulele tumorale de glioblastom sunt ipotezate pentru a facilita mișcarea
crescută a ionilor asupra membranei celulare, crescând astfel mișcarea H 2 O prin osmoză,
ceea ce ajută celulele glioblastomului în schimbarea volumului celular foarte rapid.

 Acest lucru este util în comportamentul lor invaziv extrem de agresiv, deoarece adaptările
rapide în volumul celular pot facilita mișcarea prin matricea extracelulară sinuoasă a
creierului. 

MicroRNA 

Începând cu 2012, interferența ARN, de obicei microRNA, a fost investigată în cultura

țesuturilor, specimene de patologie și modele animale preclinice de glioblastom.  În plus,
observațiile experimentale sugerează că microRNA-451 este un regulator cheie al
semnalizării LKB1 / AMPK în celulele de gliom cultivate  și că gruparea miRNA controlează
căile epigenetice ale bolii. 

Diagnosticare 

14
GBM în lobul frontal drept așa cum se vede la scanarea CT

IRM Sagital cu contrastul unui glioblastom OMS gradul IV la un băiat de 15 ani

Glioblastom (diapozitiv histologic)

15
RMN ponderat axial post-contrast T1 (sus) și T2 (jos) prezentând un glioblastom frontal
mutant IDH1 cu îmbunătățire redusă, în ciuda dimensiunilor mari.

Când sunt priviți cu IRM, glioblastomele apar adesea ca leziuni care cresc inelul. Aspectul nu
este specific, însă, deoarece alte leziuni precum abcesul , metastaza , scleroza multiplă
tumefactivă și alte entități pot avea un aspect similar.  Diagnosticul definitiv al unui GBM
suspectat pe CT sau RMN necesită o biopsie stereotactică sau o craniotomie cu rezecție
tumorală și confirmare patologică. Deoarece gradul tumorii se bazează pe cea mai malignă
porțiune a tumorii, biopsia sau rezecția subtotală a tumorii poate duce la subradicarea
leziunii. Imagistica fluxului sanguin tumoral folosind RMN perfuzie și măsurând concentrația
metabolitului tumoral cu spectroscopie MRpoate adăuga valoare de diagnostic la RMN
standard în cazuri selectate, arătând un volum crescut de sânge cerebral relativ și, respectiv,
creșterea vârfului de colină, dar patologia rămâne standardul de aur pentru diagnostic și
caracterizare moleculară.

Distincția glioblastomului primar de glioblastomul secundar este importantă. Aceste tumori

apar spontan ( de novo ) sau au progresat de la un gliom de grad inferior.  Glioblastomele
primare au un prognostic mai rău și o biologie tumorală diferită și pot avea un răspuns diferit

16
la terapie, ceea ce face din aceasta o evaluare critică pentru a determina prognosticul și terapia
pacientului.  Peste 80% din glioblastomele secundare au mutație în IDH1 , în timp ce această
mutație este rară în glioblastomul primar (5-10%). Astfel, IDH1mutațiile sunt un instrument
util pentru a distinge glioblastoamele primare și secundare, deoarece histopatologic sunt
foarte similare, iar distincția fără biomarkeri moleculari este nesigură. 

Prevenire 

Nu există metode cunoscute pentru a preveni glioblastomul. 

Tratament 

Tratarea glioblastomului este foarte dificilă din cauza mai multor factori complicatori: 

Celulele tumorale sunt foarte rezistente la terapiile convenționale.

Creierul este susceptibil la deteriorarea din terapia convențională.

Creierul are o capacitate foarte limitată de a se repara.

Multe medicamente nu pot traversa bariera sânge-creier pentru a acționa asupra tumorii.

Tratamentul tumorilor cerebrale primare constă în îngrijiri paliative (simptomatice) și terapii

destinate să îmbunătățească supraviețuirea.

Terapie simptomatică 

Tratamentul de sprijin se concentrează pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea funcției

neurologice a pacientului. Agenții primari de susținere
sunt anticonvulsivanții și corticosteroizii .

Istoric, aproximativ 90% dintre pacienții cu glioblastom au fost supuși tratamentului

anticonvulsivant, deși doar aproximativ 40% dintre pacienți au necesitat acest
tratament. Recent, s-a recomandat neurochirurgilor ca anticonvulsivantele să nu fie
administrate profilactic și ar trebui să aștepte până când apare o convulsie înainte de a prescrie
acest medicament.  Cei care primesc fenitoină concomitent cu radiații pot avea reacții
cutanate grave, cum ar fi eritemul multiform și sindromul Stevens – Johnson .

Corticosteroizii, de obicei dexametazona , pot reduce edemul peritumoral (prin rearanjarea

barierei sânge-creier), diminuând efectul de masă și scăzând presiunea intracraniană, cu
scăderea durerilor de cap sau a somnolenței.

Chirurgie 

17
Chirurgia este prima etapă a tratamentului glioblastomului. O tumoare medie GBM conține
10 11 celule, care este în medie redusă la 10 9 celule după operație (o reducere de
99%). Beneficiile chirurgiei includ rezecția pentru un diagnostic patologic, ameliorarea
simptomelor legate de efectul de masă și eliminarea potențială a bolii înainte de apariția unei
rezistențe secundare la radioterapie și chimioterapie.

Cu cât este mai mare extinderea tumorii, cu atât mai bine. În analizele retrospective,
îndepărtarea a 98% sau mai mult a tumorii a fost asociată cu un timp semnificativ mai sănătos
decât dacă este eliminată mai puțin de 98% din tumoare.  Șansele de îndepărtare inițială
aproape completă a tumorii pot fi crescute dacă operația este ghidată de un colorant
fluorescent cunoscut sub numele de acid 5-aminolevulinic .  Celulele GBM sunt infiltrative pe
scară largă prin creier la diagnostic, astfel încât, în ciuda unei „rezecții totale” a tuturor
tumorilor evidente, majoritatea persoanelor cu GBM dezvoltă ulterior tumori recurente fie în
apropierea sitului inițial, fie în locații mai îndepărtate din creier. Alte modalități, în mod
obișnuit radiații și chimioterapie, sunt utilizate după intervenția chirurgicală, în efortul de a
suprima și de a încetini recidiva bolii.

Radioterapie 

Ulterior chirurgiei, radioterapia devine elementul principal al tratamentului pentru persoanele

cu glioblastom. De obicei se efectuează împreună cu administrarea de temozolomidă .  Un
studiu clinic pivot efectuat la începutul anilor '70 a arătat că printre 303 GBM pacienți
randomizați la radioterapie sau terapie de neradiere, cei care au primit radiație au avut o
supraviețuire mediană mai mare decât dublul celor care nu.  Cercetările clinice ulterioare au
încercat să se bazeze pe coloana vertebrală a chirurgiei urmată de radiații. În
medie, radioterapia după operație poate reduce dimensiunea tumorii la
10 7 celule. Radioterapia cu creier întreg nu se îmbunătățește în comparație cu radioterapia
conformală tridimensională mai precisă și vizată. S-a descoperit că o doză totală de radiație de
60–65 Gy este optimă pentru tratament. 

Tumorile GBM sunt bine cunoscute pentru a conține zone de țesut care prezintă hipoxie , care
sunt foarte rezistente la radioterapie. Au fost urmărite diverse abordări ale
radiosensibilizatorilor chimioterapici cu un succes limitat din 2016 . Din 2010 , de cercetare
mai noi abordari incluse studiile preclinice și clinice , în utilizarea unui compus
care favorizează difuzia oxigenului , cum ar fi crocetinate trans
de sodiu ca radiosensibilizatoare ,  și ca din 2015 un studiu clinic a fost în curs

18
de desfășurare.  Terapia de captare a neutronilor de bor a fost testată ca tratament alternativ
pentru glioblastom, dar nu este folosită în mod obișnuit.

Chimioterapie 

Majoritatea studiilor nu arată niciun beneficiu de adăugarea chimioterapiei. Cu toate acestea,

un studiu clinic mare de 575 de participanți randomizat la radiații standard versus radiație plus
chimioterapia cu temozolomidă a arătat că grupul care a primit temozolomidă a supraviețuit
unei mediane de 14,6 luni, comparativ cu 12,1 luni doar pentru grupul care a primit radiație. 
Acest regim de tratament este acum standard pentru majoritatea cazurilor de glioblastom în
care persoana nu este înscrisă într-un studiu clinic .  Temozolomida pare să funcționeze prin
sensibilizarea celulelor tumorale la radiații și pare mai eficientă pentru tumorile cu metilarea
promotorului MGMT .  Dozele mari de temozolomidă în gliomele de înaltă calitate produc o
toxicitate scăzută, dar rezultatele sunt comparabile cu dozele standard.  Terapia
antiangiogenă cu medicamente precum simptomele de control cu bevacizumab , dar nu pare
să afecteze supraviețuirea generală la cei cu glioblastom.  Beneficiul general al terapiilor anti-
angiogneice din 2019 nu este clar.  La persoanele în vârstă cu glioblastom recent diagnosticat,
care sunt în mod rezonabil, chimioradioterapia concomitentă și adjuvantă oferă cea mai bună
supraviețuire globală, dar este asociată cu un risc mai mare de evenimente adverse
hematologice decât radioterapia singură. 

Alte proceduri 

Terapia alternativă de câmp electric este o terapie aprobată de FDA pentru nou diagnosticat  și
glioblastom recurent.  În 2015, rezultatele inițiale dintr-un studiu clinic randomizat în trei faze
de terapie alternativă de câmp electric plus temozolomidă în glioblastomul recent diagnosticat
au raportat o îmbunătățire de trei luni a supraviețuirii fără progresie și o îmbunătățire de cinci
luni a supraviețuirii totale comparativ cu terapia cu temozolomidă singură,  reprezentând
primul studiu mare dintr-un deceniu, care arată o îmbunătățire a supraviețuirii în acest
cadru.  În ciuda acestor rezultate, eficacitatea acestei abordări rămâne controversată în rândul
experților medicali. 

Prognoză 

Cea mai frecventă durată de supraviețuire în urma diagnosticului este de 12-15 luni, cu mai
puțin de 3 până la 7% dintre persoanele care au supraviețuit mai mult de cinci ani.  În Statele
Unite, între 2012 și 2016, supraviețuirea de cinci ani a fost de 6,8%.  Fără tratament,
supraviețuirea este de obicei de 3 luni. 
19
Creșterea vârstei (> 60 de ani) prezintă un risc prognostic mai prost. Decesul se datorează de
obicei unei infiltrații tumorale răspândite cu edem cerebral și creșterea presiunii
intracraniene . 

Un scor inițial bun de performanță Karnofsky (KPS) și metilarea MGMT sunt asociate cu

supraviețuirea mai lungă.  Un test ADN poate fi realizată pe glioblastoame pentru a determina
dacă este sau nu promotorul al MGMT genei este metilată . Pacienții cu un promotor MGMT
metilat au supraviețuire mai lungă decât cei cu un promotor MGMT nemetilat, datorită în
parte sensibilității crescute la temozolomidă.  Această caracteristică ADN este intrinsecă
pentru pacient și în prezent nu poate fi modificată extern. Un alt marker prognostic pozitiv
pentru pacienții cu glioblastom este mutația genei IDH1 ,  care poate fi testat prin metode
bazate pe ADN sau prin imunohistochimie folosind un anticorp împotriva mutației cele mai
frecvente, și anume IDH1-R132H. 

Putere mai prognostică poate fi obținută prin combinarea stării mutaționale a IDH1 și a stării
de metilare a MGMT într-un predictor cu două gene. Pacienții
cu mutații IDH1 și metilare MGMT au cea mai lungă supraviețuire, pacienții cu
o mutație IDH1 sau metilarea MGMT o supraviețuire intermediară și pacienții fără niciun
eveniment genetic au supraviețuirea cea mai scurtă. 

Beneficiile pe termen lung au fost, de asemenea, asociate cu acei pacienți care primesc
chirurgie, radioterapie și chimioterapie cu temozolomide.  Cu toate acestea, rămâne mult
necunoscut despre motivul pentru care unii pacienți supraviețuiesc mai mult cu
glioblastom. Vârsta sub 50 de ani este legată de supraviețuirea mai lungă în GBM, la fel ca
98% + rezecția și utilizarea chimioterapiei cu temozolomide și KPS mai bune. Un studiu
recent confirmă faptul că vârsta mai tânără este asociată cu un prognostic mult mai bun, o
mică parte din pacienții sub 40 de ani realizând un tratament pe bază de populație. Vindecarea
se crede că are loc atunci când riscul de deces al unei persoane se întoarce la cel al populației
normale, iar în GBM, se crede că aceasta apare după 10 ani. 

Neuro-oncologia UCLA publică date de supraviețuire în timp real pentru pacienții cu acest
diagnostic.  Sunt singura instituție din Statele Unite care arată modul în care pacienții lor sunt
performanți. Acestea arată, de asemenea, o listă de agenți chimioterapici folosiți pentru
tratarea tumorilor GBM. În ciuda prognosticului slab, un număr mic de supraviețuitori au fost
eliberați GBM de mai bine de 10 ani.

20
Conform unui studiu din 2003, prognosticul GBM poate fi împărțit în trei subgrupuri
dependente de KPS, vârsta pacientului și tratament. 

Ora istorică
Supraviețuire Supraviețuirea Supraviețuire
Clasa de analiză de
Definiție istorică de 1 istorică de 3 istorică de 5
de partiționare supraviețuire
an ani ani
recursivă (RPA) mediană

Vârsta <50
III ani, KPS ≥ 17,1 luni 70% 20% 14%
90 ani

Vârsta <50
ani, KPS
<90

Vârsta ≥ 50

IV ani, KPS ≥ 11,2 luni 46% 7% 4%

70,
îndepărtare
chirurgicală
cu funcție
neurologică
bună

V + VI Vârsta ≥ 50 7,5 luni 28% 1% 0%

ani, KPS ≥
70,
îndepărtare
chirurgicală
cu funcție
neurologică
slabă

21
 Vârsta ≥ 50
ani, KPS ≥
70, fără
îndepărtare
chirurgicală

Vârsta ≥ 50
ani, KPS
<70

Epidemiologie 

Aproximativ trei la 100.000 de persoane dezvoltă boala pe an,  deși frecvența regională poate
fi mult mai mare.  Frecvența în Anglia s-a dublat între 1995 și 2015. 

Este al doilea cel mai frecvent cancer al sistemului nervos central după meningiom .  Apare

mai frecvent la bărbați decât la femei.  Deși începe cel mai adesea în jurul vârstei de 64 de
ani,  în 2014, categoria largă de cancere cerebrale a fost pe locul doi doar la leucemia la
persoanele sub 20 de ani. 

Istoric 

Termenul de glioblastom multiforme a fost introdus în 1926 de Percival Bailey și Harvey

Cushing , pe baza ideii că tumora provine din precursorii primitivi ai celulelor
gliale ( glioblaste ) și aspectul extrem de variabil datorită prezenței necrozei, hemoragiei și
chisturilor ( multiform). 

Cercetare 

Terapia genică 

Terapia genică a fost explorată ca o metodă de tratare a glioblastomului, iar în timp ce

modelele pe animale și studiile clinice în fază timpurie au avut succes, începând din 2017,
toate medicamentele de terapie genică care au fost testate în studiile clinice pentru faza III
pentru glioblastom au eșuat. 

Livrarea de droguri intranazale 

22
Livrarea directă de la nas la creier este explorată ca un mijloc pentru a obține concentrații de
droguri mai mari și, sperăm, mai eficiente, în creier.  Un studiu clinic în faza I / II efectuat cu
pacienți cu glioblastom din Brazilia a investigat compusul natural alcoolic pericol pentru
administrarea intranazală sub formă de aerosol . Rezultatele au fost încurajatoare  și, începând
cu 2016, a fost inițiat un proces similar în Statele Unite. 

CAPITOLUL III

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacenților cu GLIOBLASTOM

23
Manifestări de dependență

(Semne și simptome)

- cefalee

- vărsături

- tulburări vizuale

- tulburări psihice

- tulburări vegetative 

Cefaleea

- apare la 90% dintre pacienți; intensitatea durerilor se accentuează progresiv

- se accentuează clupă strănut, tuse și schimbarea poziției capului

- diminua după vărsături

- nu cedează la antialgice

Vărsăturile

- spontane

- precedate de grețuri

- nu sunt legate de alimentație

- provocate, uneori, de mișcarea capului

Tulburări vizuale

- paralizia nervilor oculo-motori, cu dedublare etc.

- dedublarea imaginii - diplopie (dedublarea dispare când pacientul închide sau își acoperă un ochi)

- vedere estompată

Tulburări psihice

- apatie, indiferență, diminuarea atenției, somnolență, dezorientare, scăderea capacității

intelectuale, confuzie
 
Tulburări vegetative
- bradicardie
- bradipnee; dificultate respiratorie prin hipoxie

24
. Hipoxia
 
Problemele pacientului

- alterarea percepției senzoriale: vizuală, auditivă, kinestezică,, gustativă, tactilă, oltfactiva

- alterarea procesului de gândire

- teamă

- disconfort - durere

- deficit de cunoaștere - a stării de sănătate

- modificări ale mobilitățîi fizice - dazechilibru.

Obiectivele:

Pacientului:
~ să i se reducă P.I.C.
- să i se diminueze durerea de cap

- să i se diminueze vărsătura

- să i se mențînă funcțiile vitale în limite normale, permeabilitalea cailor respiratorii, oxigenarea creierului
- să coopereze în măsură capacitățîi sale

- să-i fie menținută orientarea pacientului

- să nu prezinte complicațîi

Rol propriu și delegat

 Pentru reducerea presiunii intracraniene(PIC):
- ridic capul pacientului față de pat, sub un unghi de 15-30 de grade (facilitează drenajul venos)
- îl sfătuiesc să reducă activitățile care măresc presiunea intracraniana

--să evite flectarea coapselor,gâtului, să evite rotirea capului

Pentru prevenirea efortului de defecatie, administrez, la indicăția medicului, un Iaxativ ușor

- îl sfătuiesc să evite întoarcerea în pat.

În cazul că îi este permisă întoarcerea, mișcarea în pat, îl invat să expire când le exucuta.

Monitorizoz echilibrul hidric:

- limitez consumul de lichide

- monitorizez eliminarea

25
 Intervențîi legate de durere. respirație, comunicare
-incerc să ajut pacientul să identifice cauza durerii (conflicte, anxietate, oboseală, stres, alte cauze
psihologice); localizarea, caracterul durerii, momenlul apariției (spre dimineaja), dacă durerea se intensifica
la efort, tușe, strănut

- aplic comprese reci pe frunte, care pot alina durerea

- asigur menținerea oxigenării creierului (hipoxia cerebrală esle prevenită prin menținerea funcționalitățîi
cailor respiratorii și reducerea P.I.C.}
- slabilesc o comunicare cu pacientul folosind atingerea, vocea calmă, liniștită, negrabita; îi vorbesc încet
și clar
- stau în față pacientului când îi vorbesc

- îi mențîn orientarea prin a-i explică tot ceea ce fac

- mențîn un mediu bine luminat

- diplopia poate fi eliminată prin intermediul unui pansament la ochi

- așez un calendar la vedere

- îi asigur securitatea că acesta să nu se lezeze pe sine

- ajut familia să înțeleagă ce se întâmplă, îi sprijin în ceea ce decid.

  La indicăția medicului:
- administrez oxigen înainte și după aspirație
- pot fi instituite respirațiile controlate, pentru a reduce P CO2 (reducând, astfel, vasoditatatia)

- administrez lichide intravenos (manitol, soluțîi de glucoză hipertone (20-50%), corticoizi) sau soluțîi
clorurate izotone

Deoarece acești pacienți vor fi supuși unor intervențîi chirurgicale, vom descrie îngrijirile
(intervențiile asistentei) preoperatorii și postoperatorii: ; ,

ÎNGRIJIRI PREOPERATORII

Interventiile asistentei (cu rol propriu și delegat):

- acordă sprijin psihologic pentru pacient și familie = intervenție prioritară

- încurajează pacientul și familia să-și exprime temerile (temerile pot fi în legătură cu modificarea
înfățișării, de dependență, de moarte)

- înregistrează datele de baza ale aprecierii neurologice și fiziologice

26
- urmărește obținerea acordului scris pentru operație (solicitat de neurochirurg) de la cea mai apropiată
rudă, în cazul în care pacientul nu este capabil să semneze acest acord.

Precizare: chiar și atunci când pacientul și-a dat consimțământul , rudele apropiate trebuie consultate și
să-și dea consimțământul înainte de operație.

- explică tratamentul și procedurile (chiar dacă nu este sigură că pacientul sau familia le înțelege)
- favorizează întâlnirea pacientului (dacă acesta dorește) cu persoană căruia dorește să i se confeseze
înainte de operație
- păstrează părul (după raderea capului), pentru a fi dat pacientului, deoarece acesta poate fi folosit la o
perucă
- pregătește familia pentru când vor vedea prima oară pacientul după operație: pansament la cap;
edeme sau echimoze ale fetei, care îi vor distorsiona aspectul (stare mentală temporar redusă, afazie).;
(afazie= piedere totală sau parțial a facultățîi de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat)
 

În unele spitale, există obiceiul de a rade părul pacientului numai în zona în care acesta trebuie operat.

Părul frontal poate fi, uneori, lăsat pentru că, după operație, să poată fi pieptănat (pentru a acoperi
cicatricea).

Nu se administrează clisme înainte de operație, din cauza pericolului creșterii presiunii intracraniene
prin efortul depus și din cauza absorbției lichidului.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII

Intervențiile asistentei (rol propriu și delegat):

Pregătește materialele necesare pentru îngrijirea postanestezica:

- dispozitiv pentru aspirație cu catetere

- spatulă linguală

- trusa pentru puncție Iombara și substanțe pentru urgențe medicale (stimulente cardiace și respiratorii,
medicamente anticonvulsive, Amytal)

- seringi, ace intravenoase și hipodermice

- trusa pentru traheostomie - să fie disponibilă.

Supraveghează pacientul în perioada postoperatorie.
-observă - semnele creșterii presiunii intracraniene

27
 - funcțiile vitale și vegetative: respirația, T.A., puls, temperatura, diureza

- culoarea tegumentelor

- starea de conștientă

- reacția pupilelor

Orice modificare apărută, care prevestește hemoragia sau iritarea creierului sau alte simptome, trebuie
raportate imediat neurochirurgului.
Asigura poziția pacientului
-așează pacientul în poziția indicată de medicul neurochirurg în funcție de starea pacientului
(conștient, inconștient, intubat sau detubat) și în funcție de actul chirurgical:

- decubit lateral sau semidecubit ventral, cu față în jos - pacientul comatos neintubat, pentru a
asigura o respirație adecvată, pentru a preveni aspirarea lichidelor traheo-bronșice.

Dacă a fost excizata o tumoră mare, pacientu! nu va fi culcat pe partea afectată (pericol

de deplasare a structurilor cerebrate sub influență greutățîi).

Dacă operația a fost efectuată în zona supralentoriala, pacientu! va fi așezat în:

- poziție semisezand, asigurată prin ridicarea părțîi cefalice a patului la 45 grade și prin plasarea
unei perne mari sub capul și umerii pacientului; se diminuează, astfe!, posibilitatea hemoragiei, se
asigura o mai bună circulație a lichidului cefalorahidian și se ușurează întoarcerea circulației
venoase.

Dacă a fost excitată o tumoră infratentoriala, patul trebuie menținut orizontal, iar

pacientul va fi: .

-- culcat pe o parte, cu o pernă mică așezată sub gât.

Trebuie evitată orice flectare a gâtului, fie pe linia mediană, fie lateral (pericol de apariție a unor
complicațîi respiratorii și a comprimării trunchiului cerebral).

Supraveghează pacientul inconștient:

- pentru a nu-și smulge pansamentul, sondele, canulă de perfuzie; pentru a nu se leza singur (să nu
se zgârie, lovească).
Pentru a preveni aceste lezări, unii pacienți trebuie protejați prin bandajarea mâinilor, folosirea
mănușilor fără degete, aplicarea unei țesături de bumbac pe mâna care se fixează cu benzi adezive la
nivelul încheieturii. Degetele trebuie separate cu tifon, pentru a preveni iritarea pielii.
Supraveghează pansamentli capului și îngrijește plagă operatorie:

28
 - se verifică gradul de îmbibare a pansamentului cu sânge, cu secrețîi.

Dacă are o culoare verzuie, se anunță imediat medicul, deoarece indică (probabil) pierderea de
lichid spinal. Pansamentele care devin umede trebuie înlocuite de neurochirurg.
- uneori, pansamentul poate fi scos în prima sau a două zi după operație, că rana să fie expusă
circulației aerului. (Dacă nu este acoperit capul, există, însă, riscul că pacientul să se scarpine).
- se Supraveghează drenul (dacă există),
Mulți pacienți preferă să poarte calote pontru acoperirea capului.

Pacientul la care porțiunea de os îndepărtată (pontru craniotomie) nu a fost pusă la loc va avea o
depresiune în scalp și trebuie prevenit de pericolul de a lovi capul în această zona. •
Anunță medicul ori de câte ori apar manifestări patologice:

- dispnee
- hipotensiune

- creșterea T.A., asociată cu bradicardie accentuată; tahipnee; vomă explozivă (indică creșterea tensiunii
intracraniene)

- apariția unor paralizii, rigiditate, convulsii, afazie (trădează apariția hematomului)

- dilatarea pupilelor, care devin fixe (apare în edem cerebral ireversibil).

La indicăția medicului, asistenta va efectua ingrijiri cu rol delegat, astfel:
Pentru corectarea hipotensiunii

- transfuzii de sânge sau substituenți, perfuzie cu noradrenalină, Hemisuccinat de hidrocortizon,

cardiotonice etc

Pentru problemele respiratorii:

- administrează oxigen (hipoxia crește edemul cerebral); dacă pacientul nu este intubat, se pregătește
materialul necesar pentru intubație, aparatele de respirație asistată.

Pentru corectarea creșterii tensiunii intracraniene:

- pregătește și administrează medicația prescrisă de medic (glucoză hipertona, sulfat de magneziu,
manitol, dextran 40, diuretice); administrează, de asemenea, medicamente analgezice, sedative,
neuroleptice (la cei foarte agitați).
Hipertermia de origine centrală se combate prin mijloace fizice (împachetări în
cearceafuri ude), administrare de medicamente, dacă sunt prescrise (algocalmin,
clordelazin). .,

29
 Alimentația pacienților inconștienți sau cu tulburări de deglutitie se va face parenteral și prin sondă
gastrică, evitându-se supraîncărcarea cu lichide (pericol de edem cerebral). Stază gastrică și varsalura de
origine centrală se combat prin drenaj pe sondă gastrică permanentă.

- din moment ce reflexul de înghițire este prezent, lichidele se administrează oral.

- se urmărește cu strictețe bilanjul hidro-electrolilic.
Eliminarea

- trebuie avut grijă că pacientul să elimine suficient; în caz de retenție urinară, se instalează sondă
vezicală ,,a demeure"

- se combate constipația prin laxative sau purgative ușoare (pacientul trebuie instruit să nu depună eforturi la
defecare).

Asigurarea confortului

- durerea de cap, prezența în primele 24-48 ore, se combate cu medicamente prescrise de medic, administrate
parenteral sau oral (sulfat de codeină - parenteral, aspirina oral sau rectal); o compresă cu gheață, pusă pe
cap, ameliorează durerea de cap.

Mobilizarea '

- în funcție de actul operator, mobilizarea poate fi făcută în a două sau a treia zi

- se face treptat - mai întâi, se așează pacientul în poziție Fouler, apoi trebuie să stea pe marginea patului, cu
picioarele atârnând

- apoi, după 4-6 ore, este așezat în fotoliu (o jumătate de ora).

Se verifică posibilă hipotensiune posturală a pacientului.

PRECIZARE:

- tusea și vomă trebuie evitate (cresc presiunea intracraniana)

- aspirația - dacă este indicată - trebuie făcută încet și cu atenție pentru prevenirea tușei; se evita aspirarea
pe nas, exercițiile pentru respirație profundă nu trebuie urmate da tușe
- prevenirea complicațiilor pulmonare, a escarelor, a tromboflebitelor se face după tehnicile cunosute,
pentru pacienjii imobilizați.

Participarea familiei la planurile de ingrjiire pe termen lung:

-membrii familiei pot prezența reacțîi emoționale severe și dificultăți de adaptare, care nu pot fi depășite
timp îndelungat (săptămâni, luni), încât, uneori, este nevoie să apeleze la un psihiatru sau psiholog și pentru ei.

30
 Trebuie sfătuită familia cum să sprijine pacientul, să aibă grijă să nu facă remarci lipsite de tact în față
acestuia, lucru care i-ar accentua anxietatea, depresia, frică.

CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
CAZ CLINIC NR.1
CULEGEREA INFORMAŢIILOR
NUME: M.
PRENUME: E.
SEX: F
VÂRSTA: 58 ani
NAŢIONALITATE: românǎ
DATA INTERNĂRII: 15.02.2019
DATA EXTERNĂRII: 21.02.2019
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsatoritǎ
DOMICILIUL: Curtea de Argeş, Jud.Argeş
OCUPAŢIA: Pensionarǎ

31
MOTIVELE INTERNĂRII: cefalee,vărsături ,somnolență,deziorentare,convulsii

ISTORICUL BOLII: pacienta spune că simte dureri de cap,varsă,este somnolentă,este

deziorentată
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: GLIOBLASTOM

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: Nesemnificative

 Fără importanţă
ANTECEDENTE PERSONALE, FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE:
 Neagă alte afecţiuni
GREUTATE: 70kg
ÎNALŢIME: 1,55m
Aspectul gurii: normal,mucoasă bucală umedă
Aspectul buzelor: normal colorate
Aspectul urechilor: curate, configuraţie normală
Aspectul nasului: normal, mucoasă umedă, fose nazale libere
Aspectul limbii: normal
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate,t=37°C
Ţesut subcutanat: slab reprezentat
Sistem ganglionar: nepalpabil
Sistem osteo-articular:tremurături,tulburări de echilibru(căderi și răniri),parestezii,obose
ală
Aparat cardiovascular: AV58b/min’,
TA=160/90mmH
Aparat digestiv: abdomen normal,
Aparat respirator: dispnee,
R-15 resp./minut
Aspect uro-genital: loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice
Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: normale
Semne particulare: nu prezintă
Mobilitatea articulaţiilor: pierderea mobilitatii articulare
Evoluţia comportamentului cu anturajul: pacientul este comunicativ, a prezentat înţelegere
şi a cooperat cu echipa de îngrijire. Îşi înţelege starea actuală şi urmează cu stricteţe
recomandările medicale.
Atitudinea personalului faţă de bolnav: adecvată

32
Alimentaţia: deficit alimentar
Apetit: pastrat
Număr mese: 4 pe zi
Alimente preferate: carne, pizza
Regim hidric: (hipercaloric, hidric, hipoglucidic, hiperproteic) serveşte masa ajutatǎ.
Urina:culoare galben închis, miros caracteristic, nr 5-6 pe zi.
Îşi realizează toaleta ajutatǎ.
Probleme privind somnul: prezintă un număr redus de ore de somn 5/24 ore

Diagnostic de nursing la internare:

1.Nevoia de a evita pericolele:

disconfort și jenă din cauza  cefaleei,vărsăturilor,somnolenței,deziorentării
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bunǎ posturǎ:
Alterarea stării de confort cauzată de :
cefalee,vărsături,somnolență,deziorentare

3. Nevoia de a dormi şi a se odihni:

- somn perturbat din cauza durerilor, deziorentării

4.Nevoia de a se recrea:

Lipsa activităților recreative, cauzată de intoleranță la efort fizic,
cefalee,vărsături ,somnolență,deziorentare,manifestată prin diminuarea mijloacelor
recreative .

5.Nevoia de a învață cum să-și păstreze sănătatea:
Deficit
de cunoștințe din cauza inaccesibilității la informații , manifestată prin cunoștințe insuficiente 
despre boală și prevenirea reacutizarilor bolii, diagnosticul medical și despre tratament .

33
 PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII

Ziua Tad Tas Pd Ps Rd Rs td°C ts°C

(mmHg) (mmHg)

15-02- - 160/90 - 58 - 15 - 37
2019

16-02- 130/70 130/70 74 76 16 17 37,1 37,2

2019

17-02- 135/75 130/80 80 80 18 18 37,1 37,1

2019

18-02- 140/80 140/80 86 86 18 18 37,3 37,2

2019

19-02- 130/80 120/80 86 84 18 18 37 37

2019

34
20-02- 130/80 130/80 88 88 18 17 37,4 37,3
2019

21-02- 120/80 - 88 - 17 - 37 -
2019

35
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

1.Nevoi diminuarea mobilității fiz să se străduiască să-  Planific program  la indicația medicului În urmă în

a de a zilnicde exerciții fizi recoltez produse
ice și amelioreze grijirilor ac
se mişca ce, care cresc forță muscular biologice pentru
şi a avea deficit în autoîngrijire (hr mobilitatea fizică ă, atenuează rigitatea muscu examenele paraclinice ordate
o bunǎ lară și mențin funcționalitat  -la indicația medi
ănit, spălat, îmbrăcât) să-și controleze parțial co ea articulațiilor(mersul, grăd pacientul
posturǎ
inăritul, bicicletă ergonomic cului se poate
 somnolență, ordonarea mișcărilor
ă) administrez:manitol, mişca şi
să știe să preîntâmpine ac exerciții de extensie și flexie
dextran 40, poate avea
deziorentare centuarea posturii a membrelor; de rotație a
dexametazona,temozolo o bunǎ
inadecvate trunchiului, asociate
mida posturǎ
să-și câștige și să-și păstr cu mișcarea brațelor (exerciț
eze, pe cât posibil, ii active și pasive)
autonomia în autoîngrijir exerciții de
e relaxare generală, asociate
cu exerciții de respirație

exerciții posturale

PLAN NURSING

36
Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
nursing delegate

2.Nevoi  Mobilitate deficitară ameliorarea mobilității -iau măsuri pentru prevenirea  la indicația medic În urmă îngrijir
a de a ului recoltez
evita deficit în autoîngrijire  fizice rănirii accidentale
produse biologice
ilor acordate
pericolel (hrănit, spălat, îmbrăcâ prevenirea accidentelor -educ pacientul să se pentru examenele pacientul este
e paraclinice
t) grave deplaseze cu baza largă de într-un mediu
 -la indicația medic
susținere ului administrez: de  siguranță
 somnolență să știe să preîntâmpine ac
manitol, dextran 40,
deziorentare centuarea posturii -efectuez exerciții de echilibru
dexametazona,temoz
inadecvate în poziție șezândă
olomida
să-și câștige și să-și păstr -efectuez gimnastică medicală

eze, pe cât posibil, -asigur climat adecvat

autonomia în autoîngrijir -asigur confort pacientului
e
-încurajez pacientul să-și
continue activitățile sociale și
profesionale

37
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare

delegate

3.Nevoia - comunicare deficitară -păstrarea capacității -asigur climat adecvat  la indicația med În urmă îngrijir
de a prin de comunicare icului recoltez
-asigur confort pacientului ilor acordate
comunica cefalee,vărsături ,somnole -asigurarea unui mediu produse
nță,deziorentare ambiant optim biologice pentru pacientul își
-încurajez pacientul să-și examenele
-incapacitate de -respectarea indicațiilor continue activitățile sociale păstrează
autoîngrijire paraclinice
medicale și profesionale
-limitarea ocupațiilor  -la indicația  capacității de
-ameliorarea mobilității -educ pacientul și familia în comunicare
profesionale fizice legătură cu tratamentul și a medicului
metodelor de reeducare administrez:
activă
glucoză hipertona,
-permit vizite ale familiei și
prietenilor,astfel redind-ui sulfat de
încrederea în sine magneziu,
manitol, dextran
40,
dexametazona,tem
ozolomida

38
EVALUARE  FINALĂ
De comun acord cu pacientul și familia acestuia , medicul a hotărât externarea acesteia
pe dată se 21-02-2019.

BILANȚ

Pacienta M.E.  în vârstă de 58 ani se prezintă la dată de 15-02-2019, cu următoarele simptome

: cefalee,vărsături,somnolență,deziorentare

INTERVENȚII.

Pregătesc pacientul pentru efectuarea explorărilor clinice și paraclinice:

-Examene hematologice: hemoleucograma, VSH

-Examene biochimice: glicemie, uree sanguină, creatinina , colesterol, TGO,

TGP,bilirubinemie.,-Examen sumar de urină,

-Radiografie pulmonară,

-Examenul gastroduodenal,

-Ecografie, examen oftalmologic, probe ventilatorii

-Explic pacientului norme  igienico-dietetice pe care trebuie să le respecte și după externare .

GRAD DE AUTONOMIE.

Pacientul își îndeplinește singur nevoile fundamentale

-se poate integra socio-profesional.

Pacientului i se recomandă următoarele norme de igienă:

-să se reintegreze în familie și comunitate,

 -să respecte regimul igieno-dietetic.

F.T.NR.1
 CAZUL NR. 2
CULEGEREA INFORMAŢILOR
NUME: B.
PRENUME: M.
SEX: M
VÂRSTA: 62 ani
NAŢIONALITATE: românǎ
DATA INTERNĂRII: 17.01.2019
DATA EXTERNĂRII: 23.01.2019
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsatorit
DOMICILIUL: Ungureni, Jud.Argeş
OCUPAŢIA: pensionar
MOTIVUL INTERNĂRII: cefalee,vărsături,somnolență,deziorentare

ISTORICUL BOLII: pacientul spune că simte cefalee,vărsături,somnolență,deziorentare

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: GLIOBLASTOM
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: Nesemnificative
ANTECEDENTE PERSONALE, FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE:
 Neagă alte afecţiuni
GREUTATE: 84kg
ÎNALŢIME: 1,88
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normale
Aspectul gurii: normal,mucoasă bucală umedă
Aspectul buzelor: normal colorate
Aspectul urechilor: curate, configuraţie normal
Aspectul ochilor: încercănaţi
Aspectul nasului: normal, mucoasă umedă, fose nazale libere,t=37°C
Aspectul limbii: normal
Sistem ganglionar: nepalpabil
Sistem osteo-articular: clinic normal
Aparat cardiovascular:AV82/’,
TA.150/80mmHg
Aparat respirator: normal,
R=18/minut
Aparat digestiv: abdomen normal
Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice
Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: normale
Mobilitatea articulaţiilor: mobilitate pierduta articulații
Evoluţia comportamentului cu anturajul: pacientul este comunicativ, a prezentat înţelegere
şi a cooperat cu echipa de îngrijire. Îşi înţelege starea actuală şi urmează cu stricteţe
recomandările medicale.
Atitudinea personalului faţă de bolnav: adecvată
Alimentaţia: deficitarǎ
Apetit: prezent
Număr mese: 2 pe zi
Alimente preferate: carne
Regim hidric: (hipercaloric, hidric, hipoglucidic, hiperproteic) serveşte masa ajutat.
Urina: wc, aspect: clar, transparent, culoare galben închis, miros caracteristic, nr 5-6 pe zi.
Îşi realizează toaleta ajutat.
Probleme privind somnul: prezintă un număr redus de ore de somn 5/24
Activitate fizică: nu are pe durata spitalizări

Diagnostic de nursing la internare:

1.Nevoia de a evita pericolele: cefalee,vărsături ,somnolență,deziorentare

2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bunǎ posturǎ:
Alterarea stării de confort cauzată de :cefalee,vărsături,somnolență,deziorentare,oboseală
3. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
- somn perturbat din cauza durerilor, paresteziilor,oboselii
4.Nevoia de a se recrea:

Lipsa activităților recreative, cauzată de intoleranță la efort fizic,
cefalee,vărsături ,somnolență,deziorentare, manifestată prin diminuarea mijloacelor recreative
.

5.Nevoia de a învață cum să-și păstreze sănătatea:
Deficitde cunoștințe din cauza inaccesibilității la informații , manifestată prin cunoștințe insuf
iciente despre boală și prevenirea reacutizarilor bolii, diagnosticul medical și despre tratament
.
6. .Nevoia de a bea și a mânca
Absenţa poftei de mancare determinatǎ de cefalee,vărsături explozive,somnolență.
 PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII
ziua TAd(mmHg TAs(mmHg) Pd Ps Rd Rs td°C ts°C

17-01-2019 - 150/80 - 82 - 18 - 37

18-01-2019 145/80 140/80 84 82 18 19 37,3 37,4

19-01-2019 135/75 135/75 84 82 18 18 36,8 36,6

20-01-2019 130/75 130/70 84 84 17 17 36,5 36,4

21-01-2019 135/75 130/70 82 82 17 17 36,4 36,3

22-01-2019 130/70 130/70 82 82 17 17 36,3 36,4

23-01-2019 130/70 - 80 - 17 - 36,4 -

PLAN DE NURSING
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiiautonome Intervenții delegate Evaluare
nursing

1.Nevoia de Pacientul să -ajut pacientul să bea și să -la indicația medicului În  urmă înrijirilor

se alimenta și modelul de hrănire consume mănance recoltez produse biologice acordate pacientul
hidrata al pacientului este suficiente pentru examenele de este alimentat corespunzăt
tulburat lichide și -indic pacientului orele de masă laborator or calitativ și cantitativ
deficit în autoîngri suficientă hrană
- la indicația medicului Funcții vitale în limite
jire (hrănit, spălat, 
-va fi consultat administrez: glucoză normale
îmbrăcât) medical în cazul în care proble hipertona, sulfat de magneziu,
ma alimentației este rezultatul manitol, dextran 40,
 cefalee,vărsături efectelor secundare ale analgezice, sedative,
explozive, medicamentelor dexametazona,temozolomida
-asigur climat adecvat
somnolență,
-asigur confort pacientului
deziorentare

PLAN DE NURSING
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiiautonome Intervenții delegate Evaluare
nursing

2.Nevoia de a Pacientul să fie -ofer pacientului ziua -la indicația medicului În urmă îngrijirilor acor
dormi și a se -ritmzi/noapte liniștit,să poată activități(după posibilitățile recoltez produse date pacientul se poate
odihni deranjat,noaptea să doarmă sale) biologice pentru odihni și poate dormi
este suficient examenele de laborator
agitat,neputând -
dormi din cauza Întreb motivele neliniștii și - la indicația medicului
fricii și a încerc calmarea pacientului administrez: glucoză
confuziei printr-o discuție hipertona, sulfat de
magneziu, manitol, dextran
diminuarea mobi 40, diuretice; analgezice,
-observ și notez calitatea și  sedative,
lității fizice
Orarul somnului dexametazona,temozolomida
 necoordonarea  asigurconfortfizic și psihic
mișcărilor( legat  -asigur lenjerie de pat și de
de corp curate zilnic

leziunile sistemul
ui nervos)

PLAN NURSING
Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
delegate

3.Nevoi  Mobilitate deficitară ameliorarea -iau măsuri pentru prevenirea  la indicația medic În urmă îngrijir
a de a ului recoltez
postura inadecvată  mobilității fizice rănirii accidentale ilor acordate
evita produse biologice
pericolel prevenirea accidentelor -educ pacientul să se pentru examenele pacientul este
e deficit în autoîngrijire (hr paraclinice
grave deplaseze cu baza largă de într-un mediu
ănit, spălat, îmbrăcât)  -la indicația medi
susținere cului administrez: de  siguranță
 cefalee,vărsături să știe să preîntâmpine 
glucoză hipertona,
explozive, accentuarea posturii -efectuez exerciții de echilibru sulfat de magneziu,
inadecvate în poziție șezândă manitol, dextran 40,
somnolență, diuretice; analgezice,
să-și câștige și să-și păs -efectuez gimnastică medicală dexametazona,temoz
deziorentare olomida
treze, pe cât posibil, -asigur climat adecvat
autonomia în autoîngrij -asigur confort pacientului
ire
-încurajez pacientul să-și
continue activitățile sociale și
profesionale
EVALUARE  FINALĂ
De comun acord cu pacientul și familia acestuia , medicul a hotărât externarea acestuia
pe dată se 23-01-2019.

BILANȚ

Pacienta B.M.  în vârstă de 62 ani se prezintă la dată de 17-01-2019, cu următoarele simptome

: cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem papilar,deziorentare.

INTERVENȚII.

Pregătesc pacientul pentru efectuarea explorărilor clinice și paraclinice:

-Examene hematologice: hemoleucograma, VSH

-Examene biochimice: glicemie, uree sanguină, creatinina , colesterol, TGO,

TGP,bilirubinemie.,-Examen sumar de urină,

-Radiografie pulmonară,

-Examenul gastroduodenal,

-Ecografie, examen oftalmologic, probe ventilatorii

-Explic pacientului norme  igienico-dietetice pe care trebuie să le respecte și după externare .

GRAD DE AUTONOMIE.

Pacientul își îndeplinește singur nevoile fundamentale

-se poate integra socio-profesional.

Pacientului i se recomandă următoarele norme de igienă:

-să se reintegreze în familie și comunitate,

 -să respecte regimul igieno-dietetic.

F.T.NR.2
 CAZUL NR. 3
CULEGEREA INFORMAŢILOR
NUME: G.
PRENUME: L.
SEX: F
VÂRSTA: 64 ani
NAŢIONALITATE: românǎ
DATA INTERNĂRII: 30.01.2019
DATA EXTERNĂRII: 05.02.2019
SITUAŢIA FAMILIALĂ: necăsatoritǎ
DOMICILIUL: Brǎteşti, Jud.Argeş
OCUPAŢIA: Casnicǎ
MOTIVUL INTERNĂRII: cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem
papilar,deziorentare, oboseală

ISTORICUL BOLII: pacienta spune că prezintă cefalee,vărsături,somnolență,deziorentare

oboseală

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: GLIOBLASTOM

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
Nesemnificative
 Fără importanţă
ANTECEDENTE PERSONALE, FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE:
 Neagă alte afecţiuni
ÎNALŢIME: 1,63
GREUTATE: 84kg
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate
Aspectul gurii: normal,mucoasă bucală umedă

Aspectul buzelor: normal colorate

Aspectul urechilor: curate, configuraţie normală

Aspectul nasului: normal, mucoasă umedă, fose nazale libere

Ţesut subcutanat: normal

Sistem ganglionar: nepalpabil

Sistem osteo-articular: clinic normal

Aparat cardiovascular: AV54/’,

TA.150/90mmHg

Aparat respirator: normal,R=15/minut

Aparat digestiv: abdomen normal,

Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice

Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: normale

Semne particulare: nu prezintă

Aspectul şi culoarea tegumentelor: normale,t=37°C

Mobilitatea articulaţiilor: mobilitate pierduta articulații

Evoluţia comportamentului cu anturajul: pacientul este comunicativ, a prezentat înţelegere

şi a cooperat cu echipa de îngrijire. Îşi înţelege starea actuală şi urmează cu stricteţe
recomandările medicale.
Atitudinea personalului faţă de bolnav: adecvată
Apetit: prezent

Regim hidric: (hipocaloric, hidric, hipoglucidic, hiperproteic) serveşte masa ajutat.

Urina: aspect: clar, transparent, culoare galben închis, miros caracteristic, nr 5-6 pe zi.
Îşi realizează toaleta ajutat.
Probleme privind somnul: prezintă un număr redus de ore de somn 4/24ore

Diagnostic de nursing la internare:

1.Nevoia de a evita pericolele:

disconfort și jenă din cauza  cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem papilar,deziorentare
oboseală
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bunǎ posturǎ:
Alterarea stării de confort cauzată de :cefalee,vărsături ,somnolentadeziorentare oboseală

3. Nevoia de a dormi şi a se odihni:

- somn perturbat din cauza cefaleei,vărsăturilor,somnolenței,deziorentarii ,obosealii

4.Nevoia de a se recrea:

Lipsa activităților recreative, cauzată de intoleranță la efort fizic,

tremurături,disconfort și jenă din cauza cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem

papilar,deziorentare oboseală , manifestată prin diminuarea mijloacelor recreative .
5.Nevoia de a învață cum să-și păstreze sănătatea:
Deficitde cunoștințe din cauza inaccesibilității la informații , manifestată prin cunoștințe insuf

iciente despre boală și prevenirea reacutizarilor bolii, diagnosticul medical și despre tratament

.
6. .Nevoia de a bea și a mânca

Absenţa poftei de mancare determinatǎ de cefalee,vărsături,somnolență,,deziorentare oboseală

 PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII
ziua TAd(mmHg TAs(mmHg) Pd Ps Rd Rs td°C ts°C

30-01-2019 - 150/90 - 54 - 15 - 37

31-01-2019 145/80 140/80 74 82 16 16 37,3 37,4

01-02-2019 135/75 135/75 84 82 18 18 36,8 36,6

02-02-2019 130/75 130/70 84 84 17 17 36,5 36,4

03-02-2019 135/75 130/70 82 82 17 17 36,4 36,3

04-02-2019 130/70 130/70 82 82 17 17 36,3 36,4

05-02-2019 130/70 - 80 - 17 - 36,4 -

PLAN NURSING
Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
delegate

1.Nevoia - comunicare deficitară
de a prin tulburări de vorbire și
comunica tulburări de scris
-comunicare deficitară
datorată tulburărilor de
caracter pe fondul
afecțiunii
cronice,irecuperabile
-incapacitate de
autoîngrijire
-limitarea ocupațiilor
profesionale
-păstrarea capacității -asigur climat adecvat  la indicația med În urmă îngrijir
de comunicare icului recoltez
-asigur confort pacientului ilor acordate
-asigurarea unui mediu produse
ambiant optim biologice pentru pacientul își
-încurajez pacientul să-și examenele
-respectarea indicațiilor continue activitățile sociale păstrează
paraclinice
medicale și profesionale
 -la indicația me capacității de
-ameliorarea mobilității -educ pacientul și familia în dicului comunicare
fizice legătură cu tratamentul și a administrez:
metodelor de reeducare
glucoză hipertona,
activă sulfat de magneziu,
-permit vizite ale familiei și manitol, dextran
prietenilor,astfel redind-ui 40, diuretice;
încrederea în sine analgezice,
dexametazona

PLAN DE NURSING
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiiautonome Intervenții delegate Evaluare
nursing

2.Nevoia de Pacientul să -ajut pacientul să bea și să -la indicația medicului În  urmă înrijirilor

se alimenta și modelul de hrănire consume mănance recoltez produse biologice acordate pacientul
hidrata al pacientului este suficiente pentru examenele de este alimentat corespunzăt
tulburat lichide și -indic pacientului orele de masă laborator or calitativ și cantitativ
Mobilitate suficientă hrană
-însoțesc pacientul în sala de - la indicația medicului Funcții vitale în limite
deficitară
mese administrez: glucoză normale
deficit în autoîngri hipertona, sulfat de magneziu,
-va fi consultat manitol, dextran 40, diuretice;
jire (hrănit, spălat,  medical în cazul în care proble analgesic,dexametazona.tomoz
îmbrăcât) ma alimentației este rezultatul olomida
efectelor secundare ale
 cefalee,vărsături , medicamentelor
somnolență,dezior
entare oboseală -amplasarea unui ceas și a unui
calendar în salon
-asigur climat adecvat

-asigur confort pacientului

PLAN NURSING
Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
delegate

3.Nevoia diminuarea mobilității f să se străduiască să-  Planific program zilnic de e  la indicația medicu În urmă îngriji

de a se xerciții fizice, care cresc forță mus lui recoltez produse
izice și amelioreze rilor acordate
mişca şi a culară, atenuează rigitatea muscul biologice pentru
avea o  necoordonarea mișcăril mobilitatea fizică ară și mențin funcționalitatea artic examenele pacientul se
bunǎ ulațiilor(mersul, înotul, grădinărit paraclinice
or să-și controleze parțial coor ul, bicicletă ergonomică) poate mişca
posturǎ  -la indicația medic
donarea mișcărilor exerciții de extensie și flexie a ului administrez: şi poate avea
postura inadecvată 
glucoză hipertona, o bunǎ
deficit în autoîngrijire ( să știe să preîntâmpine acce membrelor; de rotație a
sulfat de magneziu,
trunchiului, asociate manitol, dextran 40, posturǎ
hrănit, spălat, îmbrăcât) ntuarea posturii inadecvate
diuretice; analgezice,
cu mișcarea brațelor (exerciții acti
să-și câștige și să-și păstreze dexametazona.tomozol
ve și pasive) omida
cefalee,vărsături ,somn , pe cât posibil,
autonomia în autoîngrijire exerciții de relaxare generală,
olență,deziorentare
asociate cu exerciții de respirație
oboseală
exerciții posturale.
EVALUARE  FINALĂ
De comun acord cu pacientul și familia acestuia , medicul a hotărât externarea acestuia
pe dată se 05-02-2019.

BILANȚ

Pacienta G.L.  în vârstă de 64 ani se prezintă la dată de 30-01-2019, cu următoarele simptome :

cefalee,somnolență,deziorentare oboseală
INTERVENȚII.

Pregătesc pacientul pentru efectuarea explorărilor clinice și paraclinice:

-Examene hematologice: hemoleucograma, VSH

-Examene biochimice: glicemie, uree sanguină, creatinina , colesterol, TGO,

TGP,bilirubinemie.,-Examen sumar de urină,

-Radiografie pulmonară,

-Examenul gastroduodenal,

-Ecografie, examen oftalmologic, probe ventilatorii

-Explic pacientului norme  igienico-dietetice pe care trebuie să le respecte și după externare .

GRAD DE AUTONOMIE.

Pacientul își îndeplinește singur nevoile fundamentale

-se poate integra socio-profesional.

Pacientului i se recomandă următoarele norme de igienă:

-să se reintegreze în familie și comunitate,

 -să respecte regimul igieno-dietetic.

F.T.NR.3
 CONCLUZII

Asistentul medical are un merit foarte mare în procesul de îngrijire deoarece el este primul
membru al echipei medicale care intră în contact cu pacientul, indentifică problemele care au
contribuit la prezentarea pacientului într-un serviciu medical, stabileşte ce manifestări şi surse de
dificultate generează aceste probleme, fixează principalele obiective prin care se poate reinstala
starea de bine fizic şi pshic şi alege intervenţiile cu ajutorul cărora poate realiza obiectivele
propuse.
În concluzie, asistentul medical este cel care este în măsură să stabilească un diagnostic
de nurising, identifică ce nevoie afectată are pacientul şi cum poate interveni cu mijloace proprii
şi ajutându-se de recomandările medicului să influenţeze în bine starea de sănătate a pacientului.
Acest lucru nu se poate realiza decât făcând o culegere de date corectă si completă urmărind cu
atenţie aspectul şi comportamentul persoanei care are nevoie de îngrijire medicala.
Am constatat, urmărind cazurile prezentate pe toată perioada spitalizării că asistentul medical
este foarte eficient în procesul de îngrijire dacă dă dovadă de devotament, compasiune,
întelegere, are spirit de echipă şi deţine cunoştinte teoretice temeinice şi abilităţi practice.
De asemenea, am înţeles că planul de îngrijire trebuie să fie individual, el trebuie
actualizat în permanenţă deoarece se impune să ţinem cont de toate problemele zilnice ale
pacienţilor.Am avut satisfacţia muncii depuse urmărind evoluţia intervenţiilor propuse şi efectul
medicaţiei administrate la recomandarea medicului şi am simţit un sentiment aparte când la
externare, pacienţii au plecat, unii vindecaţi, iar alţii cu o stare de sănătate mult mai însănătoşită.
În concluzie, pot spune că sunt mândră că am ales să devin asistent medical deoarece

interesul meu pentru această specialiate a crescut an de an, mai ales atunci când la externare, am

obsevat mulţumire pe chipul pacienţilor urmăriţi şi cărora le-am acordat îngrijiri.

BIBLIOGRAFIE
1. Young RM, Jamshidi A, Davis G, Sherman JH (iunie 2015). „Tendințe actuale în
tratamentul chirurgical și tratamentul glioblastomului adult”

2. "Capitolul 5.16". Raportul mondial al cancerului 2014. Organizația Mondială a

Sănătății. 

3.Gallego O (august 2015). „Tratamentul nechirurgical al glioblastomului recurent”. 

4. Hart MG, Garside R, Rogers G, Stein K, Grant R (aprilie 2013). "Temozolomida
pentru gliomul de înaltă calitate". .

5. "Capitolul 3.8". Raportul mondial al cancerului 2014 . Organizația Mondială a

Sănătății

6. Van Meir EG, Hadjipanayis CG, Norden AD, Shu HK, Wen PY, Olson JJ
(2010). „Noi progrese emoționante în neuro-oncologie: calea către o cură pentru gliomul
malign” . 

7. Schapira AH (2007). Neurologie și neuroștiință clinică . Philadelphia: Mosby Elsevier. 

8. McNeill KA (noiembrie 2016). „Epidemiologia tumorilor cerebrale”. 

9. Alifieris C, Trafalis DT (august 2015). „Glioblastom multiform: patogeneză și

tratament”. 

10.Ohgaki H, Kleihues P (iunie 2005). Studii bazate pe populație privind incidența,

ratele de supraviețuire și modificări genetice în gliomele astrocitice și oligodendrogliale. 

11.McFaline-Figueroa JR, Wen PY (februarie 2017). „Conexiunea virală cu

glioblastomul”. 

12.Gilbertson RJ, Rich JN (octombrie 2007). „Realizarea patului tumorii: celulele stem

ale glioblastomului și nișa vasculară”
Anexa nr.4
Anexa nr.5