Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Htic-2020 2
Htic-2020 2
2020
1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
H.T.I.C.
2
CUPRINS
Motto…………………………………………………………………………………….pg.4
Argument………………………………………………………………………………..pg.5
Capitolul II-H.T.I.C……….…………………………………………………………..pg.10
Caz nr.1…………………………………………………………………………………pg.28
Anexa nr 1……………………………………………………………………………….pg.35
Caz nr.2…………………………………………………………………………………..pg.36
Anexa nr.2……………………………………………………………………………….pg.45
Caz nr.3……………………………………………………………………………….....pg.46
Anexa nr.3…………………………………………………………………………….....pg.54
Concluzii….......................................................................................................................pg.55
Bibliografie……………………………………………………………………………..pg.56
Anexa nr.4……………………………………………………………………………....pg.57
Anexa nr.5……………………………………………………….……………………....pg.58
3
MOTTO
Virginia Henderson
4
ARGUMENT
Am ales această boală pentru că pe lângă faptul că am în familia mea un caz este important
să-i cunoşti semnele şi simptomele. complicaţiile şi factorii etiologici, fiind o boală nu tocmai
uşoară.
Asistenta medicală are un rol important în tratarea şi recuperarea bolnavului după H.T.I.C.; ea
monitorizează funcţiile vitale, asigură administrarea tratamentului, acordă micile îngrijiri
necesare şi susţine pacientul.
Asistenta ajută la prevenirea complicaţiilor şi a morţii subite.
În capitolul II am introdus noţiuni despre H.T.I.C. şipentru a cunoaşte boala am scris despre
simptomatologia ei cum se face tratamentul, ce investigaţii sunt necesare pentru a o putea
diagnotica şi care sunt factorii etiologici ai acesteia
Am continuat cu capitolul III unde am vorbit despre rolul autonom şi cel delegat al asistentei
în ceea ce priveşte un bolnav cu H.T.I.C..
În capitolul IV am făcut planuri de îngrijire pentru 3 pacienţi care suferă de această boală, am
expus intervenţiile autonome, cele delegate în ajutarea recuperării pacienţilor.
În final am încheiat cu concluzii personale pe care le-am deprins în urma studierii S.N.C şi
H.T.I.C.
5
CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Creierul şi măduva spinării formează unitatea centrală care prelucrează impulsurile. Ele
primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simţ şi receptori, le selectează şi
analizează şi, după aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producând un
răspuns adecvat al muşchilor şi glandelor.
Funcţia de analiză sau de procesare poate fi relativ simplă pentru unele activităţi ce se
desfăşoară în maduva spinării, dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înaltă
complexitate, implicând participarea a mii de neuroni diferiţi. Deşi mulţi neuroni senzitivi se
termină şi mulţi neuroni motori au originea în creier, majoritatea neuroniior cerebrali sunt
interneuroni, care au funcţia de a filtra, analiza şi stoca informaţiile.
Întregul sistem nervos central necesită un aport substanţial de sânge, care furnizează
oxigenul şi substanţele nutritive. El este de asemenea protejat de două tipuri de învelişuri.
Primul este osos: craniul, care adăposteşte creierul, şi coloana vertebrală, care adaposteşte
măduva spinării. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite
meninge. Acestea acoperă în întregime creierul şi măduva spinării.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circuie în meninge, în măduva
spinării şi în ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de amortizare, ajutând astfel
la protejarea ţesutului nervos vital faţă de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sânge de către celulele specializate ale plexurilor
coroide din ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific,
ventriculii cerebrali sunt numerotaţi. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos,
către măduva spinării, iar primii ventriculi (denumiţi ventriculi laterali) sunt şi cei mai mari.
Lichidul circulă de la ventriculii laterali, printr-un orificiu îngust, în ventriculul al treilea
şi apoi, printr-un canal şi mai îngust, apeductul cerebral în cel de-al patrulea, care este puţin
mai larg. De aici iese prin orificii ale planşeului ventriculului în nişte spaţii (cisterne) pline cu
lichid care înconjoară trunchiul cerebral la baza creierului. După aceea, lichidul circulă către
partea superioară a creierului (emisferele cerebrale) şi este reabsorbit de către proeminenţe
speciale, denumite vilozităţi arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei meninge.
Măduva spinării
6
vertebrele inferioare. Este compusă din aglomerări de neuroni şi fascicule de fibre nervoase.
Materia cenuşie - denumire a aglomerărilor neuronale - are formă de H pe secţiune
transversală, cu un corn posterior şi unul anterior în fiecare jumătate. Cel anterior este compus
din neuroni motori, în timp ce cornul posterior conţine corpii celulari ai neuronilor de
asociaţie şi senzitivi. Materia cenuşie este înconjurată de materia albă. Aceasta este
împraştiată în trei cordoane şi conţine fasciculele ascendente şi descendente care conectează
creierul la măduva spinării în ambele direcţii. Fasciculele descendente propagă impulsurile
motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile
senzitive către creier.
Măduva spinării are două funcţii principale. În primul rând, ea funcţionează ca un sistem
de conducere în ambele sensuri între creier şi sistemul nervos periferic. Această funcţie este
îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi şi motori; fibrele acestora din urmă formează
fascicule lungi, ce pleacă din diferite părţi ale creierului. Ele coboară pe distanţe variate prin
măduva spinării şi la capătul lor la mare distanţă de creier, vin în contact cu dendritele sau cu
corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori aparţinând sistemului nervos periferic.
Mesajele pot fi transmise prin intermediul sinapselor, între neuronii periferici şi cei spinali. A
doua funcţie a măduvei spinării este de a controla activităţile reflexe simple. Aceasta se obţine
prin neuroni, ale caror prelungiri se extind pe distanţe mici în sus şi în jos prin măduva
spinării şi prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi şi cei motori.
Dacă puneţi mâna pe o sobă fierbinte, receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la
măduva spinării. Unele dintre acestea sunt transmise imediat prin interneuroni la neuronii
motori ce controlează mişcările muşchilor braţului şi ai mâinii şi mâna este retrasă rapid şi
automat. Mesajele urc prin măduva spinării şi sunt conectate prin interneuroni cu nervii
motori care controlează mişcările gâtului.
În acest fel, capul se întoarce automat către sursa dureroasă.Alte mesaje sunt transportate
până la creier şi determină senzaţia conştientă de căldură şi durere.
Creierul
În principiu, creierul poate fi împărţit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul
mijlociu şi creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care
controlează funcţii distincte, toate interconectate cu alte porţiuni ale creierului.
Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în
principal, activităţi motorii. Ea trimite impulsuri care produc mişcările inconştiente ale
7
muşchilor, astfel postura şi echilibrul sunt menţinute şi acţionează în perfect acord cu ariile
motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mişcărilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leagă creierul cu măduva spinării, cuprinde parţi din creierul
posterior, tot creierul mijlociu şi o parte din cel anterior. Aici este locul de încrucişare al
tuturor căilor aferente şi eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea
dreaptă a creierului şi viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzându-le pe cele denumite bulb (medulla
oblonga) şi puntea, care fac parte din creierul posterior, şi formaţia reticulată (uneori,
denumită sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu - au funcţii vitale.
Ele controlează frecvenţa cardiacă, presiunea arterială, deglutiţia, tusea, respiraţia şi somnul.
Controlul gradului de conştienţă este una dintre cele mai importante funcţii ale creierului.
Formaţia reticulată este cea care filtrează afluxul de informaţii decide care este destul de
importantă pentru a fi transmisă la creier. Căile nervoase din intregul organism trimit ramuri
către formaţia reticulată şi o alimentează cu un flux constant de semnale cu origine în celulele
nervoase. În consecinţă, acest fapt determină formaţia reticulată să emită semnale către toate
zonele creierului la centrii adecvaţi, unde semnalele sunt preluate, colaţionate şi prelucrate.
Dacă această capacitate de conducere scade sau este împiedicată să apară, partea din creier
denumită cortex cerebral devine inactivă şi persoana devine inconştientă.
Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum)
localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal şi
sunt esenţiale pentru gândire, memorie conştienţă şi procesele mentale superioare. Acesta este
locul unde toate celelalte parţi ale creierului transmit mesajele pentru a fi luată o decizie.
Creierul mare este împărţit pe linia mediană în două jumătăţi, cunoscute sub numele de
emisfere cerebrale. Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite
corp calos. Deşi fiecare reprezintă imaginea în oglindă a celeilalte, ele au funcţii complet
diferite şi conlucrează prin intermediul corpului calos.
În interiorul emisferelor cerebrale există o aglomerare de substanţă cenuşie (celule
nervoase) denumită ganglioni bazali. Aceste celule formează un sistem complex de control,
care coordonează activitatea musculară, ceea ce permite corpului să îndeplinească diferite
tipuri de mişcări liber şi inconştient. Acest tip de activitate musculară este implicat în
balansarea braţelor în timpul mersului, în expresia feţei şi în poziţionarea membrelor înainte
de ridicarea în picioare sau de mers.
8
Hipotalamusul se află la baza creierului, sub cele două emisfere cerebrale. El este situat
imediat sub o altă structură importantă din creierul anterior, talamusul, care funcţionează ca
un releu telefonic între măduva spinării şi emisferele cerebrale.
Hipotalamusul este, în fapt, o colecţie de centri nervoşi specializaţi, care sunt conectaţi
cu alte zone importante din creier şi cu glanda hipofiză. Este regiunea creierului implicată în
controlul unor funcţii vitale, cum ar fi mâncatul, dormitul şi termoreglarea.Este strâns legat de
sistemul hormonal endocrin.
Hipotalamusul are căi nervoase, care îl conectează cu sistemul limbic, care este strâns
legat de centrul olfactiv din creier. Această porţiune a creierului are, de asemenea, conexiuni
cu arii ce controlează alte simţuri, comportamentul şi organizarea memoriei.
Cortexul cerebral
Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenuşie cu
aspect cutat reprezentând suprafaţa exterioară a creierului. Această parte a creierului a devenit
atât de dezvoltată la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în
craniu.Depliată, ar acoperi o suprafaţă de 30 de ori mai mare.
Între pliuri există cateva şanţuri adânci, care împart fiecare din cele două emisfere ale
cortexului în patru zone numite lobi. Fiecare din aceşti lobi îndeplineşte una sau mai multe
funcţii specifice. Lobul temporal serveşte pentru auz şi miros, lobul parietal pentru pipait şi
gust, lobul occipital pentru văz, iar cel frontal pentru mişcare, vorbire şi gândirea superioară.
În fiecare din aceşti lobi există porţiuni specifice ce recepţionează mesajele senzoriale
dintr-o singură zonă a corpului. De exemplu, simţul tactil este localizat pe o arie mică în lobul
parietal, care nu recepţionează decât senzaţiile de la genunchi şi o arie întinsă pentru police.
Aceasta explică de ce policele este mai sensibil decât genunchiul. Acelaşi principiu se aplică
şi altor arii senzoriale din cortex, ca şi ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informaţiile primite de la cele cinci simţuri -
văz, auz, pipăit, gust şi miros - sunt analizate şi prelucrate astfel încât alte părţi ale sistemului
nervos pot reacţiona la informaţie dacă este necesar. În plus, ariile premotorii şi motorii ale
cortexului cerebral conlucrează cu alte arii ale sistemului nervos central şi periferic pentru a
produce mişcarea coordonată, care este vitală pentru orice activitate conştientă.
9
CAPITOLUL II
H.T.I.C.
Definiţie
Hipertensiunea intracraniană este o urgenţă medicală cauzată de cele mai multe ori de o
lovitură puternică la nivelul capului, care duce la acumularea de lichid cerebrospinal şi,
implicit, la apariţia presiunii la nivelul creierului.
Epilepsia, anumite infecţii şi tumorile cerebrale pot fi, de asemenea, posibile cauze ale
hipertensiunii intracraniene. Principalele simptome ale hipertensiunii intracraniene sunt
durerea severă de cap, confuzia, letargia şi ameţeala. De asemenea, e posibil că pupilele
persoanei afectate să nu răspundă la stimulii vizuali.
Deşi hipertensiunea intracraniană nu poate fi întotdeauna prevenită, există măsuri care pot
reduce riscul anumitor condiţii medicale ce cresc şansele de a dezvoltă această afecţiune.
10
Creșterea volumului parenchimului cerebral apare prin:
Edemul cerebral este o reacție nespecifică cerebrală fața de mulți factori care perturbă barieră
hematoencefalică cu creșterea conținutului hidroelectrolitic din parenchimul cerebral. Poate
fi :
11
HIC vasculară este produsă prin edem cerebral sau prin creșterea volumului sanguin
cerebral ( „creier congestiv”). Edemul cerebral și / sau parenchimul cerebral congestiv
vor duce la creșterea presiunii intracraniene. Creșterea volumului sanguin cerebral
apare în cazul unui aport sanguin arterial crescut intracranian sau în scăderea ori
blocarea drenajului venos.
HIC prin tulburările dinamicii LCR-ului . Tulburările de dinamică ale LCR-ului pot fi:
tulburări ale circulației LCR-ului de la formare pînă la rezorbție și tulburări ale trecerii
LCR-ului în sistemul de drenaj venos (rezorbție).
HIC idiopatică, numită și pseudotumor cerebri sau HIC esențială Etiologia nu a putut
fi clar stabilită. Apare în boli endocrine, tulburări metabolice sau diverse boli
hematologice etc. Ipoteza patogenică actuală se bazează pe tulburarea dinamicii
circuitelor fluidice intracraniene cu menținerea autoreglării circulației cerebrale .
După această clasificare bazată pe etiologie și patogenie se pot prezența amănunțit mai multe
tipuri :
12
creșterea volumului LCR-ului(hidrocefalie acută posttraumatică ) prin :
o blocarea circulației LCR prin : - sînge intraventricular,
o blocarea rezorbției LCR în hemoragia subarahnoidiană traumatică.
Hipertensiunea intracraniană în hidrocefalia internă obstructivă este determinată de
tulburările circulației LCR-ului .
Se reduce circulația venoasă de retur, cu stază venoasă și apoi apar simptome focale
neurologice legate de progresia trombozei venoase și simptome determinate de creșterea PIC.
Diagnosticul de HIC idiopatică poate fi pus numai după măsurarea PIC = crescută și după
explorarea neuroimagistică completă = normală , cu FO = edem papilar, cu cefalee moderată.
Simptome
13
Simptomele hipertensiunii intracraniene diferă în funcţie de vârstă. Astfel, adulţii cu
hipertensiune intracraniană pot prezența manifestări diferite faţă de copiii afectaţi de această
probleme.
Astfel de simptome pot indică şi alte afecţiuni, precum un accident vascular hemoragic, o
tumoră cerebrală sau un hematom subdural.
Simptomelor de mai sus li se adaugă unele manifestări specifice copiilor, în special la sugari
sub 12 luni, cum ar fi: deformarea craniului (fontanela), creşterea perimetrului cranian,
scăderea acuităţii vizuale, bradicardie, agitaţie.
Hipertensiunea craniană la copii poate fi consecinţa unei lovituri puternice la nivelul capului,
care poate surveni că urmare a căderii din pătuţ, sau a „sindromului copilului zgâlţâit” (shaken
baby syndrome) – o formă de abuz fizic asupra copilului, care constă în provocarea de leziuni
prin accelerare-decelerare la nivelul creierului. Potrivit statisticilor, în Statele Unite se
înregistrează anual între 1.000 şi 3.000 de cazuri noi de „sindromul copilului zgâlţâit”.
Cauze
14
Cea mai frecventă cauză a hipertensiunii intracraniene este lovitură puternică la nivelul
capului. Alte posibile cauze ale acestei afecţiuni sunt:
Diagnostic
Este esenţial că diagnosticul să fie stabilit cât mai rapid cu puținţă şi corect. Hipertensiunea
intracraniană este o urgenţă medicală şi trebuie tratată că atare, deoarece există riscul unor
complicaţii fatale, cum ar fi comă, accidentul vascular cerebral, leziuni cerebrale permanente
sau chiar decesul.sus
Tratament
15
administrarea de manitol sau soluţie salină hipertonică (acestea reduc inflamaţia la nivelul
creierului), sedative sau anxiolitice (pentru reducerea stărilor anxioase şi a tensiunii arteriale),
hiperventilaţia asistată cu menţinerea PCO2 (presiunea parţială a dioxidului de carbon) sau
inducerea comei.
Deşi hipertensiunea intracraniană nu poate fi prevenită, există măsuri care pot reduce riscul
unei lovituri la cap, cum ar fi purtarea căştilor de protecţie în timpul practicării ciclismului sau
a sporturilor de contact, precum şi purtarea centurii de siguranţă în autovehicul. De asemenea,
pentru prevenirea căzăturilor care pot cauza leziuni la nivelul capului, se recomandă folosirea
unor covoare antiaderente în casă.
Pentru prevenirea hipertensiunii arteriale şi a accidentului vascular cerebral, două dintre cele
mai frecvente cauze ale hipertensiunii intracraniene, se recomandă respectarea următoarelor
sfaturi:
Renunţarea la fumat
Exerciţii fizice regulate
Scăderea în greutate
Menţinerea colesterolului şi a glicemiei în limite normale
Evitarea alimentelor foarte sărate
Evitarea medicamentelor care pot cauza creşterea tensiunii arteriale (anticoncepţionale
orale, decongestionante, antialgice etc.)
Adoptarea unei diete echilibrate, bogată în vitamine, minerale şi antioxidanţi, dar
săracă în grăsimi
Cel puţîn 8 ore de somn pe noapte
16
CAPITOLUL III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacenților cu H.T.I.C
Cutia craniană conține encefalul (parenchimul nervos), lichidul cefalo-rahidian și vasele de sânge.
Orice mărire a volumului conținutului cutiei craniene produce creșterea presiunii intracraniene,
deoarece cutia craniană este închisă, rigidă, inextensibila.
Fiecare din cele trei sectoare - parenchimatos, lichidian sau vascu!ar - pot fi interesate izolat sau
în asociere. Izolat, H.T.I.C. poate apărea prin:
1. acumulare de lichid transsudativ în țesutul cerebral = edem cerebral (în boli care distruq
permeabilitalea membranelor celulare, permeabilitalea capilarelor, în unele intoxicații, neuroinfectii,
alergii);
2. H.T.I.C. prin prezența de L.C.R. în exces = hidrocefalie (după meningite, hemoragii
subarahnoidiene, după traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale);
- existența unui obstacol pe căile venoase cerebrale va conduce la acumularea de sânge la nivel
cerebral
17
- vasodilatația excesivă a arterelor; distensia pasivă a vaselor - în cazul hipertensiunii arteriale paroxistice.
Manifestări de dependență
(Semne și simptome)
- cefalee
- vărsături
- tulburări vizuale
- edem papilar
- tulburări psihice
- tulburări vegetative
Cefaleea
- apare la 90% dintre pacienți; intensitatea durerilor se accentuează progresiv în a două parte a nopții,
spre dimineață
- localizarea cea mai frecvența este , fie occipito-cervicală, fie fronto- supraorbitară
sau cele două zone asociate
- nu cedează la antialgice
Vărsăturile
- spontane
- neprecedate de grețuri
Vertij
- senzație de amețeală
Tulburări vizuale
- vedere estompată
Edem papilar
- se descoperă la examenul oftalmoscopic (dilatarea venelor retiniene, prezența unor mici zone homoragice în
rețină)
Semnul pupilei
- inegalilate pupilara (midriaza unilaterală)
Eventual, pe măsură ce T.I.C. crește, are loc dilatarea bilateral
Tulburări psihice
- teamă
- disconfort - durere
Obiectivele:
Pacientului:
~ să i se reducă P.I.C.
- să i se diminueze durerea de cap
- să i se diminueze vărsătura
19
- să i se mențînă funcțiile vitale în limite normale, permeabilitalea cailor respiratorii, oxigenarea creierului
- să coopereze în măsură capacitățîi sale
- să nu prezinte complicațîi
În cazul că îi este permisă întoarcerea, mișcarea în pat, îl invat să expire când le exucuta.
- monitorizez eliminarea
- asigur menținerea oxigenării creierului (hipoxia cerebrală esle prevenită prin menținerea funcționalitățîi
cailor respiratorii și reducerea P.I.C.}
- slabilesc o comunicare cu pacientul folosind atingerea, vocea calmă, liniștită, negrabita; îi vorbesc încet
și clar
- stau în față pacientului când îi vorbesc
20
- ajut familia să înțeleagă ce se întâmplă, îi sprijin în ceea ce decid.
La indicația medicului:
- administrez oxigen înainte și după aspirație
- pot fi instituite respirațiile controlate, pentru a reduce P CO2 (reducând, astfel, vasoditatatia)
- administrez lichide intravenos (manitol, soluțîi de glucoză hipertone (20-50%), corticoizi) sau soluțîi
clorurate izotone
Deoarece acești pacienți vor fi supuși unor intervențîi chirurgicale, vom descrie îngrijirile
(intervențiile asistenței) preoperatorii și postoperatorii: ; ,
ÎNGRIJIRI PREOPERATORII
- încurajează pacientul și familia să-și exprime temerile (temerile pot fi în legătură cu modificarea
înfățișării, de dependență, de moarte)
- urmărește obținerea acordului scris pentru operație (solicitat de neurochirurg) de la cea mai apropiată
rudă, în cazul în care pacientul nu este capabil să semneze acest acord.
Precizare: chiar și atunci când pacientul și-a dat consimțământul , rudele apropiate trebuie
consultate și să-și dea consimțământul înainte de operație.
- explică tratamentul și procedurile (chiar dacă nu este sigură că pacientul sau familia le înțelege)
- favorizează întâlnirea pacientului (dacă acesta dorește) cu persoană căruia dorește să i se confeseze
înainte de operație
- păstrează părul (după raderea capului), pentru a fi dat pacientului, deoarece acesta poate fi folosit la o
perucă
- pregătește familia pentru când vor vedea prima oară pacientul după operație: pansament la cap;
edeme sau echimoze ale fetei, care îi vor distorsiona aspectul (stare mentală temporar redusă, afazie).;
(afazie= piedere totală sau parțial a facultățîi de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat)
În unele spitale, există obiceiul de a rade părul pacientului numai în zona în care acesta trebuie
operat.
21
Părul frontal poate fi, uneori, lăsat pentru că, după operație, să poată fi pieptănat (pentru a acoperi
cicatricea).
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
- spatulă linguală
- trusa pentru puncție Iombara și substanțe pentru urgențe medicale (stimulente cardiace și respiratorii,
medicamente anticonvulsive, Amytal)
- culoarea tegumentelor
- starea de conștientă
- reacția pupilelor
Orice modificare apărută, care prevestește hemoragia sau iritarea creierului sau alte simptome, trebuie
raportate imediat neurochirurgului.
Asigura poziția pacientului
așează pacientul în poziția indicată de medicul neurochirurg în funcție de starea pacientului
(conștient, inconștient, intubat sau detubat) și în funcție de actul chirurgical:
- decubit lateral sau semidecubit ventral, cu față în jos - pacientul comatos neintubat, pentru a
asigura o respirație adecvată, pentru a preveni aspirarea lichidelor traheo-bronșice.
Dacă a fost excizata o tumoră mare, pacientu! nu va fi culcat pe partea afectată (pericol
22
Dacă operația a fost efectuată în zona supralentoriala, pacientu! va fi așezat în:
- poziție semisezand, asigurată prin ridicarea părțîi cefalice a patului la 45 grade și prin plasarea
unei perne mari sub capul și umerii pacientului; se diminuează, astfe!, posibilitatea hemoragiei, se
asigura o mai bună circulație a lichidului cefalorahidian și se ușurează întoarcerea circulației
venoase.
Dacă a fost excitată o tumoră infratentoriala, patul trebuie menținut orizontal, iar
pacientul va fi: .
Dacă are o culoare verzuie, se anunță imediat medicul, deoarece indică (probabil) pierderea de
lichid spinal. Pansamentele care devin umede trebuie înlocuite de neurochirurg.
- uneori, pansamentul poate fi scos în prima sau a două zi după operație, că rana să fie expusă
circulației aerului. (Dacă nu este acoperit capul, există, însă, riscul că pacientul să se scarpine).
- se Supraveghează drenul (dacă există),
Mulți pacienți preferă să poarte calote pontru acoperirea capului.
Pacientul la care porțiunea de os îndepărtată (pontru craniotomie) nu a fost pusă la loc va avea o
depresiune în scalp și trebuie prevenit de pericolul de a lovi capul în această zona. •
Anunță medicul ori de câte ori apar manifestări patologice:
- dispnee
- hipotensiune
- creșterea T.A., asociată cu bradicardie accentuată; tahipnee; vomă explozivă (indică creșterea tensiunii
intracraniene)
23
- apariția unor paralizii, rigiditate, convulsii, afazie (trădează apariția hematomului)
- administrează oxigen (hipoxia crește edemul cerebral); dacă pacientul nu este intubat, se pregătește
materialul necesar pentru intubație, aparatele de respirație asistată.
Alimentația pacienților inconștienți sau cu tulburări de deglutitie se va face parenteral și prin sondă
gastrică, evitându-se supraîncărcarea cu lichide (pericol de edem cerebral). Stază gastrică și varsalura de
origine centrală se combat prin drenaj pe sondă gastrică permanentă.
- trebuie avut grijă că pacientul să elimine suficient; în caz de retenție urinară, se instalează sondă
vezicală ,,a demeure"
- se combate constipația prin laxative sau purgative ușoare (pacientul trebuie instruit să nu depună eforturi la
defecare).
Asigurarea confortului
- durerea de cap, prezența în primele 24-48 ore, se combate cu medicamente prescrise de medic, administrate
parenteral sau oral (sulfat de codeină - parenteral, aspirina oral sau rectal); o compresă cu gheață, pusă pe
cap, ameliorează durerea de cap.
Mobilizarea '
24
- în funcție de actul operator, mobilizarea poate fi făcută în a două sau a treia zi
- se face treptat - mai întâi, se așează pacientul în poziție Fouler, apoi trebuie să stea pe marginea patului, cu
picioarele atârnând
PRECIZARE:
- aspirația - dacă este indicată - trebuie făcută încet și cu atenție pentru prevenirea tușei; se evita aspirarea
pe nas, exercițiile pentru respirație profundă nu trebuie urmate da tușe
- prevenirea complicațiilor pulmonare, a escarelor, a tromboflebitelor se face după tehnicile cunosute,
pentru pacienjii imobilizați.
-membrii familiei pot prezența reacțîi emoționale severe și dificultăți de adaptare, care nu pot fi depășite
timp îndelungat (săptămâni, luni), încât, uneori, este nevoie să apeleze la un psihiatru sau psiholog și pentru ei.
Trebuie sfătuită familia cum să sprijine pacientul, să aibă grijă să nu facă remarci lipsite de tact în față
acestuia, lucru care i-ar accentua anxietatea, depresia, frică.
..:
25
CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
CAZ CLINIC NR.1
CULEGEREA INFORMAŢIILOR
NUME: A.
PRENUME: M.
SEX: F
VÂRSTA: 68 ani
NAŢIONALITATE: românǎ
DATA INTERNĂRII: 15.02.2019
DATA EXTERNĂRII: 21.02.2019
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsatoritǎ
DOMICILIUL: Albeşti, Jud.Argeş
OCUPAŢIA: Pensionarǎ
MOTIVELE INTERNĂRII: cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem
papilar,deziorentare
26
Sistem osteo-articular:tremurături,dureri musculare în membre,
tulburări de echilibru(căderi și răniri),parestezii,oboseală
Aparat cardiovascular: AV58b/min’,
TA=160/90mmH
Aparat digestiv: abdomen normal,
Aparat respirator: dispnee,
R-15 resp./minut
Aspect uro-genital: loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice
Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: normale
Semne particulare: nu prezintă
Mobilitatea articulaţiilor: pierderea mobilitatii articulare
Evoluţia comportamentului cu anturajul: pacientul este comunicativ, a prezentat înţelegere
şi a cooperat cu echipa de îngrijire. Îşi înţelege starea actuală şi urmează cu stricteţe
recomandările medicale.
Atitudinea personalului faţă de bolnav: adecvată
Alimentaţia: deficit alimentar
Apetit: pastrat
Număr mese: 4 pe zi
Alimente preferate: carne, pizza
Regim hidric: (hipercaloric, hidric, hipoglucidic, hiperproteic) serveşte masa ajutatǎ.
Urina:culoare galben închis, miros caracteristic, nr 5-6 pe zi.
Îşi realizează toaleta ajutatǎ.
Probleme privind somnul: prezintă un număr redus de ore de somn 5/24 ore
27
3. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
- somn perturbat din cauza durerilor, deziorentării
4.Nevoia de a se recrea:
5.Nevoia de a învață cum să-și păstreze sănătatea:
Deficit
de cunoștințe din cauza inaccesibilității la informații , manifestată prin cunoștințe insuficiente
despre boală și prevenirea reacutizarilor bolii, diagnosticul medical și despre tratament .
28
Ziua Tad Tas Pd Ps Rd Rs td°C ts°C
(mmHg) (mmHg)
15-02- - 160/90 - 58 - 15 - 37
2019
21-02- 130/80 - 84 - 17 - 37 -
2019
29
PLAN NURSING
exerciții posturale
PLAN NURSING
30
Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
delegate
2.Nevoi Mobilitate deficitară ameliorarea mobilității -iau măsuri pentru prevenirea la indicația m În urmă îngrijir
a de a edicului
deficit în autoîngrijire (hr fizice rănirii accidentale ilor acordate
evita recoltez
pericolel ănit, spălat, îmbrăcât) prevenirea accidentelor -educ pacientul să se deplaseze produse pacientul este
e biologice
grave cu baza largă de susținere într-un mediu
somnolență pentru
-efectuez exerciții de echilibru examenele de siguranță
edem papilar, să știe să preîntâmpine ac paraclinice
deziorentare centuarea posturii în poziție șezândă -la indicația
inadecvate -efectuez gimnastică medicală medicului
administrez:
să-și câștige și să-și păstr -asigur climat adecvat glucoză
hipertona, sulfat
eze, pe cât posibil, -asigur confort pacientului de magneziu,
autonomia în autoîngrijir manitol, dextran
-încurajez pacientul să-și 40, diuretice;
e continue activitățile sociale și analgezice,
profesionale sedative,
neuroleptice (la
cei foarte
agitați).
31
PLAN NURSING
3.Nevoia - comunicare deficitară -păstrarea capacității -asigur climat adecvat la indicația med În urmă îngrijir
de a prin cefalee,vărsături de comunicare icului recoltez
-asigur confort pacientului ilor acordate
comunica explozive,somnolență,ede -asigurarea unui mediu produse
m papilar,deziorentare ambiant optim biologice pentru pacientul își
-încurajez pacientul să-și examenele
-incapacitate de -respectarea indicațiilor continue activitățile sociale păstrează
autoîngrijire paraclinice
medicale și profesionale
-limitarea ocupațiilor -la indicația me capacității de
-ameliorarea mobilității -educ pacientul și familia în dicului comunicare
profesionale fizice legătură cu tratamentul și a administrez:
metodelor de reeducare glucoză hipertona,
activă sulfat de magneziu,
-permit vizite ale familiei și manitol, dextran
prietenilor,astfel redind-ui 40, diuretice;
încrederea în sine analgezice,
sedative,
neuroleptice (la cei
foarte agitați).
32
EVALUARE FINALĂ
De comun acord cu pacientul și familia acestuia , medicul a hotărât externarea acestuia
pe dată se 21-02-2019.
BILANȚ
INTERVENȚII.
-Radiografie pulmonară,
-Examenul gastroduodenal,
GRAD DE AUTONOMIE.
Pacientul își îndeplinește singur nevoile fundamentale
-se poate integra socio-profesional.
-să se reintegreze în familie și comunitate,
F.T.NR.1
33
CAZUL NR. 2
CULEGEREA INFORMAŢILOR
NUME: B.
PRENUME: L.
SEX: M
VÂRSTA: 67 ani
NAŢIONALITATE: românǎ
DATA INTERNĂRII: 17.01.2019
34
DATA EXTERNĂRII: 23.01.2019
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsatoritǎ
DOMICILIUL: Ungureni, Jud.Argeş
OCUPAŢIA: pensionar
MOTIVUL INTERNĂRII: cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem
papilar,deziorentare
35
Evoluţia comportamentului cu anturajul: pacientul este comunicativ, a prezentat înţelegere
şi a cooperat cu echipa de îngrijire. Îşi înţelege starea actuală şi urmează cu stricteţe
recomandările medicale.
Atitudinea personalului faţă de bolnav: adecvată
Alimentaţia: deficitarǎ
Apetit: prezent
Număr mese: 2 pe zi
Alimente preferate: carne
Regim hidric: (hipercaloric, hidric, hipoglucidic, hiperproteic) serveşte masa ajutat.
Urina: wc, aspect: clar, transparent, culoare galben închis, miros caracteristic, nr 5-6 pe zi.
Îşi realizează toaleta ajutat.
Probleme privind somnul: prezintă un număr redus de ore de somn 5/24
Activitate fizică: nu are pe durata spitalizări
5.Nevoia de a învață cum să-și păstreze sănătatea:
Deficitde cunoștințe din cauza inaccesibilității la informații , manifestată prin cunoștințe insuf
iciente despre boală și prevenirea reacutizarilor bolii, diagnosticul medical și despre tratament
.
6. .Nevoia de a bea și a mânca
Absenţa poftei de mancare determinatǎ de cefalee,vărsături explozive,somnolență.
36
37
PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII
ziua TAd(mmHg TAs(mmHg) Pd Ps Rd Rs td°C ts°C
17-01-2019 - 150/80 - 82 - 18 - 37
PLAN DE NURSING
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiiautonome Intervenții delegate Evaluare
nursing
deziorentare
PLAN DE NURSING
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiiautonome Intervenții delegate Evaluare
nursing
2.Nevoia de a Pacientul să fie -ofer pacientului ziua -la indicația medicului În urmă îngrijirilor acor
dormi și a se -ritmzi/noapte liniștit,să poată activități(după posibilitățile recoltez produse date pacientul se poate
odihni deranjat,noaptea să doarmă sale) biologice pentru odihni și poate dormi
este suficient examenele de laborator
agitat,neputând -
dormi din cauza Întreb motivele neliniștii și - la indicația medicului
fricii și a încerc calmarea pacientului administrez: glucoză
confuziei printr-o discuție hipertona, sulfat de
magneziu, manitol, dextran
diminuarea mobi 40, diuretice; analgezice,
-observ și notez calitatea și sedative, neuroleptice (la cei
lității fizice
Orarul somnului foarte agitați).
necoordonarea asigurconfortfizic și psihic
mișcărilor( legat -asigur lenjerie de pat și de
de corp curate zilnic
leziunile sistemul
ui nervos)
PLAN NURSING
Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
delegate
3.Nevoi Mobilitate deficitară ameliorarea mobilității -iau măsuri pentru prevenirea la indicația m În urmă îngrijir
a de a edicului
postura inadecvată fizice rănirii accidentale ilor acordate
evita recoltez
pericolel prevenirea accidentelor -educ pacientul să se deplaseze produse pacientul este
e deficit în autoîngrijire (hr biologice
grave cu baza largă de susținere într-un mediu
ănit, spălat, îmbrăcât) pentru
-efectuez exerciții de echilibru examenele de siguranță
cefalee,vărsături să știe să preîntâmpine ac paraclinice
explozive, centuarea posturii în poziție șezândă -la indicația
inadecvate -efectuez gimnastică medicală medicului
somnolență, administrez:
să-și câștige și să-și păstr -asigur climat adecvat glucoză
edem papilar, hipertona, sulfat
eze, pe cât posibil, -asigur confort pacientului de magneziu,
deziorentare autonomia în autoîngrijir manitol, dextran
-încurajez pacientul să-și 40, diuretice;
e continue activitățile sociale și analgezice,
profesionale sedative,
neuroleptice (la
cei foarte
agitați).
EVALUARE FINALĂ
De comun acord cu pacientul și familia acestuia , medicul a hotărât externarea acestuia
pe dată se 23-01-2019.
BILANȚ
INTERVENȚII.
-Radiografie pulmonară,
-Examenul gastroduodenal,
GRAD DE AUTONOMIE.
Pacientul își îndeplinește singur nevoile fundamentale
-se poate integra socio-profesional.
-să se reintegreze în familie și comunitate,
F.T.NR.2
CAZUL NR. 3
CULEGEREA INFORMAŢILOR
NUME: G.
PRENUME: L.
SEX: F
VÂRSTA: 64 ani
NAŢIONALITATE: românǎ
DATA INTERNĂRII: 30.01.2019
DATA EXTERNĂRII: 05.02.2019
SITUAŢIA FAMILIALĂ: necăsatoritǎ
DOMICILIUL: Brǎteşti, Jud.Argeş
OCUPAŢIA: Casnicǎ
MOTIVUL INTERNĂRII: cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem
papilar,deziorentare, oboseală
TA.150/90mmHg
Urina: aspect: clar, transparent, culoare galben închis, miros caracteristic, nr 5-6 pe zi.
Îşi realizează toaleta ajutat.
Probleme privind somnul: prezintă un număr redus de ore de somn 4/24ore
4.Nevoia de a se recrea:
Lipsa activităților recreative, cauzată de intoleranță la efort fizic,
tremurături,disconfort și jenă din cauza cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem
papilar,deziorentare oboseală , manifestată prin diminuarea mijloacelor recreative .
5.Nevoia de a învață cum să-și păstreze sănătatea:
Deficitde cunoștințe din cauza inaccesibilității la informații , manifestată prin cunoștințe insuf
iciente despre boală și prevenirea reacutizarilor bolii, diagnosticul medical și despre tratament
.
6. .Nevoia de a bea și a mânca
Absenţa poftei de mancare determinatǎ de cefalee,vărsături explozive,somnolență,edem
papilar,deziorentare oboseală
PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII
ziua TAd(mmHg TAs(mmHg) Pd Ps Rd Rs td°C ts°C
30-01-2019 - 150/90 - 54 - 15 - 37
PLAN NURSING
Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
delegate
1.Nevoia - comunicare deficitară -păstrarea capacității -asigur climat adecvat la indicația med În urmă îngrijir
de a prin tulburări de vorbire și de comunicare icului recoltez
-asigur confort pacientului ilor acordate
comunica tulburări de scris -asigurarea unui mediu produse
-comunicare deficitară ambiant optim biologice pentru pacientul își
-încurajez pacientul să-și examenele
datorată tulburărilor de -respectarea indicațiilor continue activitățile sociale păstrează
caracter pe fondul paraclinice
medicale și profesionale
afecțiunii -la indicația me capacității de
cronice,irecuperabile -ameliorarea mobilității -educ pacientul și familia în dicului comunicare
fizice legătură cu tratamentul și a administrez:
-incapacitate de metodelor de reeducare
autoîngrijire glucoză hipertona,
activă sulfat de magneziu,
-limitarea ocupațiilor -permit vizite ale familiei și manitol, dextran
profesionale prietenilor,astfel redind-ui 40, diuretice;
încrederea în sine analgezice,
sedative,
neuroleptice (la cei
foarte agitați).
PLAN DE NURSING
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervențiiautonome Intervenții delegate Evaluare
nursing
PLAN NURSING
Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare
delegate
BILANȚ
INTERVENȚII.
-Radiografie pulmonară,
-Examenul gastroduodenal,
GRAD DE AUTONOMIE.
Pacientul își îndeplinește singur nevoile fundamentale
-se poate integra socio-profesional.
-să se reintegreze în familie și comunitate,
F.T.NR.3
CONCLUZII
Asistentul medical are un merit foarte mare în procesul de îngrijire deoarece el este primul
membru al echipei medicale care intră în contact cu pacientul, indentifică problemele care au
contribuit la prezentarea pacientului într-un serviciu medical, stabileşte ce manifestări şi surse
de dificultate generează aceste probleme, fixează principalele obiective prin care se poate
reinstala starea de bine fizic şi pshic şi alege intervenţiile cu ajutorul cărora poate realiza
obiectivele propuse.
În concluzie, asistentul medical este cel care este în măsură să stabilească un
diagnostic de nurising, identifică ce nevoie afectată are pacientul şi cum poate interveni cu
mijloace proprii şi ajutându-se de recomandările medicului să influenţeze în bine starea de
sănătate a pacientului. Acest lucru nu se poate realiza decât făcând o culegere de date corectă
si completă urmărind cu atenţie aspectul şi comportamentul persoanei care are nevoie de
îngrijire medicala.
Am constatat, urmărind cazurile prezentate pe toată perioada spitalizării că asistentul medical
este foarte eficient în procesul de îngrijire dacă dă dovadă de devotament, compasiune,
întelegere, are spirit de echipă şi deţine cunoştinte teoretice temeinice şi abilităţi practice.
De asemenea, am înţeles că planul de îngrijire trebuie să fie individual, el trebuie
actualizat în permanenţă deoarece se impune să ţinem cont de toate problemele zilnice ale
pacienţilor.Am avut satisfacţia muncii depuse urmărind evoluţia intervenţiilor propuse şi
efectul medicaţiei administrate la recomandarea medicului şi am simţit un sentiment aparte
când la externare, pacienţii au plecat, unii vindecaţi, iar alţii cu o stare de sănătate mult mai
însănătoşită.
În concluzie, pot spune că sunt mândră că am ales să devin asistent medical deoarece
interesul meu pentru această specialiate a crescut an de an, mai ales atunci când la externare,
Bibliografie
1.Lucreţia Titircă – Ghid de Nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2001.
2.Ion Moldovanu, Gabriela Pavlic – Boala Parkinson Aspecte Diagnostice şi Tratament,
Chişinău 2011.
3.Marilena Kory-Mercea, Ştefania Kory Calomfirescu – Kinetoterapia Pacienţilor cu Boala
Parkinson, Editura Risopront, Cluj-Napoca 2009.
4.Lucia Coppola Stefano Masiero, Stefano Masiero – Riabilitazione in ortopedia, Editura
Piccin, 2005.
5.Tudor Sbenghe – Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală,
Bucureşti 1987.
6.Doctor Ion Stroescu – Recuperarea funcţională în practica reumatologică, Editura Medicală,
Bucureşti1979.
7.Arseni Constantin, Popoviciu Liviu – Semiologie Neurologică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1981.
8.Arseni Constantin, Oprescu Ion – Neurotraumatologie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1981.
9.Brânzei Petre, Sîrbu Aurelia – Psihiatrie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1981.
10.Pendefunda Liviu – Neurologie, Editura U.M.F., Iaşi 1996.
11.Joe Dispenza (traducător: Mihaiela Văcariu) – Evolve Your Brain: The Science of
Changing Your Mind (Antreneată-ţi creierul: Strategii şi tehnici de transformare mentală),
Editura Curtea Veche, Bucureşti 2012.
12.Societatea de Cruce Roşie din Republica Socialistă Română – Manualul Grupei Sanitare,
Editura Medicală, Bucureşti 1972.
13.Lucreţia Titircă – Îngrijiri special acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, Editura
Viaţa medicală românească, Bucureşti 2004.
Anexa nr 4
Anexa nr.5