Cât voi trăi, oriunde m-aș afla Iar lauda Lui, mereu, făr-a mă teme Va fi întotdeauna-n gura mea
Să mi se laude sufletul din mine
În Dumnezeul celor mântuiți Să ia aminte, să asculte bine Și să se bucure acei nenorociți
Veniți, ‘nălțați cu mine împreună
Pe Domnul Dumnezeul Cerului Veniți acei ce-avem inima bună Să lăudăm cu toți Numele Lui
Eu am căutat pe Domnul cu ardoare
Știind că El cunoaște și El poate Și mi-a răspuns în mila Lui cea mare M-a izbăvit de temerile toate
Când îți întorci spre El a ta privire
Îți luminezi de bucurie viața Ești copleșit de pace și uimire Și de rușine nu se umple fața
Când strigă un nenorocit, fierbinte
Spre Dumnezeu, din a durerii groapă Atuncea Domnu-aude, ia aminte Și din necazuri, El din toate-l scapă
Al Domnului Sfânt Înger tăbărește
În jur la-acei în pragul deznădejdii Ce au de Domnul teama ce sfințește Și El îi scapă din orice primejdii
Gustați dar și vedeți ce bun e Domnul!
Ferice-i omul ce se-încrede-n El! Temeți-vă voi sfinții Lui de Domnul! Căci nu veți duce lipsă-n nici un fel
Puii de leu duc lipsă și li-i foame
Dar cei ce caută cu adânci suspine Pe Domnul, ca și puii pe-a lor mame Ei nu vor fi lipsiți de nici un bine
Veniți, voi fii, să-mi ascultați povața
Ca frica Lui s-o știți pe lămurite Cine e omul ce-și dorește viața? Și vrea să aibă zile fericite?
Ferește-ți limba de-orice răutate
Și buzele de înșelătorie! Fă binele! de rău stai departe Fugi după pace! caut-o cu tărie!
Căci ochii Celui Sfânt întotdeauna
Sunt peste-acei ce sunt neprihăniți Și-a Lui urechi aminte iau întruna La strigătul celor nenorociți
Domnu-și întoarce fața cu mâhnire
‘mpotriva celor răi, neascultători Ca să le șteargă orice pomenire De pe pământ, de printre muritori
Însă cînd strigă cei fără prihană
Domnul aude. . nu-i nepăsător Îi mângăie, le leagă orice rană Și-i scapă din necazurile lor Pe-aproape Domnul nostru se ivește De cei cu inimi frânte, negreșit Și deopotrivă Domnul mântuiește Pe-aceia care au un duh zdrobit
De multe ori nenorocirea vine
Peste acei cu vieți neprihănite Dar Domnu-i scapă și le face bine Chiar și-a lor oase, toate sunt păzite
Pe cei răi moartea-i prinde în capcană
Și de nenorocire sunt cosiți Vrăjmașii celui fără de prihană Sunt pentru totdeauna pedepsiți
Da, Domnul scapă și dă biruință
La sufletele robilor iubiți Nici unul dintre-acei ce au credință De se încred în El, nu-s osândiți