Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
holeră şi altele) către Preasfânta şi de viaţă făcătoarea Treime şi către toţi sfinţii
Apoi: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru
numele Domnului (de 3 ori) şi troparul acesta, glasul al 2-lea:
Întru mânia Ta, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de îndurările Tale, că praf şi ţărână suntem, duh
ce iese şi nu se mai întoarce; şi să nu ne pedepseşti cu urgia Ta, ca să nu pierim de tot, ci
fereşte sufletele noastre, ca un iubitor de oameni (de două ori).
Slavă… Şi acum…,
Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiruită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece
cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajutorul
nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre
îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Canonul
Cântarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: Pe Faraon, care era purtat în car…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într-o putere şi în trei
străluciri, Părinte necuprins şi Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală izbăveşte pe robii
Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulţumire.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Viforul păcatelor m-a împins în adâncul neputinţei şi desele dureri ca furtuna mă învăluiesc
pe mine ticălosul. Stăpânire într-o putere, Treime Sfântă, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte
pe mine, care pier cumplit.
Slavă…,
De păcatul care ne ţine, Treime nedespărţită, izbăveşte-ne pe noi robii Tăi, cu roua milei
Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, şi dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm pe Tine cu dreaptă
credinţă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi Domnul, Cel
ce a purtat neputinţele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de cumplita boală pe robii
tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Făcătorul crugurilor cereşti…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Minţile cereşti, cetele îngereşti, scaunele şi începătoriile, puterile şi domniile Te roagă pe
Tine cel bun şi Mântuitorul, slobozeşte pe robii Tăi de boala cea pierzătoare.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Ca să arăţi adâncul cel mare al iubirii Tale de oameni, Stăpâne atotputernice, slobozeşte de
boala cea aducătoare de moarte şi de cumplitele dureri pe robii Tăi, Unule, îndelung-
Răbdătorule.
Slavă…,
Îngeri şi arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în faţa lui Dumnezeu, pe Acela rugaţi-L să
înceteze boala, să risipească molima şi de soarta cea aducătoare de moarte să ne izbăvească.
Şi acum…, a Născătoarei:
Izvor de vindecări bune te-a arătat pe tine Hristos Domnul, adâncul cel născut din tine,
Fecioară cu totul fără prihană; pentru aceea izbăveşte pe robii tăi, cei ce se îneacă în viforul
bolii.
Catavasie:
«Izbăveşte din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu osârdie către Tine alergăm, către
milostivul şi izbăvitorul şi Stăpânul tuturor, Dumnezeule cel slăvit în Treime».
Înca ne rugam pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si
monahii si pentru toti cei întru Hristos frati ai nostri.
Înca ne rugam pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfânt locasului acestuia si pentru
toti cei mai dinainte adormiti parinti si frati ai nostri dreptmaritori crestini, care odihnesc
aici si pretutindeni.
Înca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, lasarea si iertarea
pacatelor robilor lui Dumnezeu enoriasi, ctitori si binefacatori ai sfântului locasului acestuia.
Înca ne rugam pentru cei ce aduc daruri si fac bine în sfânta si întru tot cinstita biserica
aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cânta si pentru poporul ce sta înainte si
asteapta de la Tine mare si multa mila.
Am greşit şi fărădelege am făcut, şi pentru aceasta mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns pe noi,
Doamne Dumnezeul nostru, şi umbra morţii ne-a împresurat pe noi şi de porţile iadului ne-
am apropiat. Deci către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea noastră cu umilinţă strigăm: fie-
Ţi milă de poporul Tău şi nu-l pierde tot. Cu umilinţă ne rugăm Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.
Doamne, Cel ce stăpâneşti moartea şi viaţa, nu da morţii sufletele robilor Tăi, ci opreşte de
la noi mânia şi urgia Ta pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniţi suntem; ca iarba s-a
uscat tăria noastră şi pierim de tot pentru păcatele noastre. Fie-Ţi milă de robii Tăi. Întru
pocăinţă, cu lacrimi ne rugăm Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.
Adu-Ţi aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese şi nu se mai întoarce, şi cu milostivire
opreşte mânia Ta care cu dreptate este pornită asupra noastră, cu care, ca şi cu o sabie
înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte boala şi încetează rana care degrab ne pierde; că nu
morţii Te vor lăuda pe Tine, nici toţi cei ce se coboară în iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm şi cu
durerea inimii, suspinând, ne rugăm Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.
Mai mult decât toţi Ţi-am greşit şi fărădelege am făcut, Stăpâne, şi deşi n-am agonisit încă
pocăinţă, primeşte gândul nostru în locul ei; şi înduplecându-Te spre milă, ca un
preaputernic, slobozeşte pe robii Tăi de boala cea de moarte şi de cumplitele dureri. Cu
lacrimi, suspinând, ne rugăm Ţie: degrab auzi-ne şi ne miluieşte.
Să nu-Ţi aduci aminte de fărădelegile şi de nedreptăţile poporului Tău, şi să nu intri la
judecată cu robii Tăi, nici să Te întorci de la ei cu mânie; că de vei căuta la fărădelegi,
Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână suntem şi starea noastră aici, ca o
nimica înaintea Ta; ci ca un îndurat şi de oameni iubitor, milostiveşte-Te şi nu ne pierde pe
noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre. Rugămu-ne Ţie, preabunule Dumnezeule,
auzi-ne şi ne miluieşte.
Cel ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă şi să fie vii, ca un izvor al vieţii, fă-ne
vii pe noi cei vrednici de moarte după judecata Ta cea dreaptă, că Tu eşti Dumnezeu, Cel
care stăpâneşti viii şi morţii, şi nu pierde cu mânia îngrozirii Tale. Cu strigare tare, întru
amărăciunea inimii, şi cu lacrimi ne rugăm Ţie: auzi-ne şi ne miluieşte.
Cu milostivire caută, Doamne, spre pătimirea poporului Tău şi Te milostiveşte şi porunceşte
îngerului celui ce şi-a întins mâna sa ca să ne piardă pe noi pe toţi, precum ai poruncit
odinioară, în zilele lui David, să înceteze şi să-şi oprească şi acum mâna sa, ca să nu ne
piardă de tot; că şi noi, mărturisindu-ne întru pocăinţă ca David, strigăm Ţie: am greşit,
fărădelege am făcut şi nu suntem vrednici nici de milostivirea Ta. Dar Tu, ca un îndurat,
fiind îmblânzit de însăşi milostivirea Ta, arată milele Tale cele de demult şi fereşte poporul
Tău şi oile turmei Tale. Rugămu-ne Ţie: degrab auzi-ne şi ne miluieşte.
Preotul, ecfonisul:
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și
a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele
noastre și ne miluiește pe noi.
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și
Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 4-a:
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Cu adevărat acum umbra morţii ne-a împresurat pe noi şi de porţile iadului ne-am apropiat;
dar Tu, Mântuitorule, ca un puternic, ridicându-ne pe noi, minunate fă milele Tale, Cel ce
mântuieşti pe cei ce cu credinţă dreaptă strigă: slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Apostoli slujitori şi propovăduitori şi de Hristos văzători, care aţi luat dar de vindecări şi
sunteţi doctori sufleteşti, scoateţi-ne din nevoi şi din neputinţa ce ne ţine, rugând pe
Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.
Slavă…
Viforul păcatelor acum ne-a cuprins, valurile neputinţei ne tulbură, suferinţele dese ne
îneacă, întristările şi durerile ne-au aflat pe noi păcătoşii; apostoli ai Domnului, cu
rugăciunile voastre, daţi-ne mână de ajutor.
Şi acum…, a Născătoarei:
Cu dureri cumplite din toate părţile fiind loviţi, Fecioară, toţi cădem înaintea ta, la
acoperământul tău cel puternic, curată, miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndură-te, a lui
Dumnezeu mireasă, şi izbăveşte de moarte şi de cumplita neputinţă şi vindecă, stăpână,
durerile.
Cântarea a 5-a:
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Sfinţilor prooroci, care aţi umplut mările cele înşelătoare cu rugăciunile voastre cele
izvorâtoare de miere, prefaceţi acum întreaga amărăciune a acestei boli molipsitoare în
dulceaţa ce dumnezeiască a sănătăţii.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Pătrunşi suntem de săgeţile bolii prin porunca Ta, Doamne, şi apasă greu peste noi mâna Ta,
Atotputernice; ci, ca un Dumnezeu îndurat, milostiveşte-Te spre toţi cu milostivirea Ta,
pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici.
Slavă…,
Precum odinioară pe fiul văduvei l-ai înviat cu porunca Ta, Cuvinte, Cel ce eşti singur bun şi
milostiv, izbăvind pe robii Tăi de cumplita boală, fă-i să vieze, Unule, Iubitorule de oameni.
Şi acum…, a Născătoarei:
În noaptea vieţii ne-a ajuns viforul tuturor necazurilor şi ne-a acoperit întunericul neputinţei;
ci străluceşte-ne raza de nădejde, Fecioară, şi la lumina sănătăţii îndreptează-ne.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
De marea nemărginită a neputinţelor suntem înconjuraţi şi valurile nenorocirii molipsitoare
ne tulbură; Ocârmuitorule Doamne, tinde acum mână de ajutor şi scapă-ne de primejdii.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Precum de demult pe cel slăbănog cu dumnezeiasca Ta voie l-ai ridicat din neputinţa bolii şi
din patul suferinţei, izbăveşte-ne de boala cea grea şi dă-ne sănătate, mult-Milostive.
Slavă…
Ceata proorocilor, soborul apostolilor şi tabăra mucenicilor acum Te roagă pe Tine, Unule,
mult-Milostive, pentru poporul Tău: Bunule, îndură-Te de el.
Şi acum…, a Născătoarei:
Marie, vistieria cea curată a fecioriei, curăţeşte-ne pe noi de boli şi de necazuri, şi de
neputinţa ce ne ţine acum miluieşte-ne, ca să te mărim pe tine cu credinţă.
«Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că noi cu
osârdie către tine alergăm, ca spre un zid nesurpat şi nouă folositoare».
Slavă… Şi acum…
Sfântul Duh este pricina a toată mântuirea; de suflă Acesta spre cineva după vrednicie,
degrab îl ridică din cele de pe pământ, pe aripi îl înalţă, îl creşte şi sus îl aşază.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Doamne, nu cu mânia Ta să ne cerţi pe noi, nici cu iuţimea Ta să ne pedepseşti.
Stih: Nu este vindecare trupului meu în faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele din
pricina păcatelor mele.
APOSTOLUL
Diaconul: Înţelepciune.
Din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire:
(XII, 1-10)
Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul
ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii
aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-
I, a suferit Crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
Luaţi bine aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare
împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. În lupta voastră cu
păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor
fii: «Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El.
Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte». Răbdaţi
spre înţelepţire. Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său
nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii
nelegitimi, şi nu fii adevăraţi. Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne
certe, şi ne sfiam de ei, oare, nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să
avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar
Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
EVANGHELIA
Înţelepciune drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie, Pace tuturor!
Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire:
(IV, 38-44)
În vremea aceea a venit Iisus în casa lui Simon, iar soacra lui Simon era prinsă de friguri
rele şi L-au rugat pentru ea. Şi El plecându-Se asupra ei, a certat frigurile, şi frigurile au
lăsat-o; iar ea, îndată sculându-se, le slujea; dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi, de
felurite boli, îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea
sănătoşi. Din mulţi ieşeau şi diavoli care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar
El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că ştiau că El este Hristosul. Iar făcându-se
ziuă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu; dar mulţimile îl căutau şi au venit până la El şi-L
ţineau, ca să nu plece de la ei. Iar Iisus a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăţia lui
Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta sunt trimis. Şi propovăduia în sinagogile
Galileii.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor
noastre.
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale
curăţeşte fărădelegile noastre.
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Mă arde cuptorul durerilor fără de număr şi neîncetat mă aprinde văpaia cea necruţătoare a
focului bolii; ci cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe cel ce cântă: bine eşti
cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Prooroci, apostoli, soborul mucenicilor, dumnezeieşti învăţători, cu rugăciunile voastre
alinaţi durerile celor bolnavi şi dăruiţi sănătate celor ce cântă: bine eşti cuvântat. Dumnezeul
părinţilor noştri.
Slavă…,
Cu cuvântul pe Lazăr l-ai înviat; acum, ridicându-ne pe noi din groapa bolii celei cumplite,
viază-ne, Doamne, ca să cântăm cântare de mulţumire: bine eşti cuvântat, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Şi acum…, a Născătoarei:
Milostivă fiind şi Maică Celui cu totul milostiv, îndură-te şi izbăveşte pe poporul care
cheamă mila ta, Fecioară, şi cântă: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Cu durere gemem în patul suferinţei noastre şi din boala pierzătoare strigăm către Tine,
Iubitorule de oameni, şi înălţând acum ochii inimii, cerem sănătate. Cercetează-ne pe noi,
Mântuitorule, şi ne ridică să cântăm: popoare preaînălţataţi-L întru toţi vecii.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Cel ce din milostivire Te-ai îmbrăcat în a noastră neputinţă şi ai voit a Te asemăna
oamenilor, pentru rugăciunile preacuvioşilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără nădejde, şi
ne ridică din groapa deznădăjduirii, ca să cântăm: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Slavă…,
Făcătorule al firii, dătătorule de vindecări, ca cel ce ai inimă îndurată şi noian de milostivire,
îndelung-Răbdătorule, cu luare aminte cercetează pe poporul Tău de boala cea molipsitoare
şi viază-l ca să cânte: preoţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ajutătoarea cea tare şi apărătoarea cea adevărată, nădejdea deznădăjduiţilor, cercetează,
preanevinovată, pe robii tăi, care pătimesc cumplit; uşurează greutatea bolii celei amare;
depărtează neputinţa şi boala cea molipsitoare şi mântuieşte pe robii tăi, Fecioară,
Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Spăimântatu-s-a cerul de aceasta…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Minuni fără de număr ai făcut, Cel ce eşti fără de moarte; arată mila Ta spre robii Tăi,
Dumnezeule, ca un milostiv, şi de boala ce ne-a cuprins pe noi acum liberează-ne pentru
rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, şi ale cetei purtătorilor Tăi de biruinţă.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
Pentru rugăciunile îngerilor, arhanghelilor, proorocilor, apostolilor, mucenicilor,
preacuvioşilor, ierarhilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi, plângerea cea grozavă a robilor Tăi
schimb-o, Atotputernice, în bucurie, vindecă durerea, uşurează boala şi sănătate ne
dăruieşte.
Slavă…,
Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Doamne, Cel bogat în milă, pe Tine Te rog, vindecă
multele mele patimi şi mă izbăveşte de dureri şi de necazuri, ca un singur bun şi binefăcător;
şi mântuieşte pe cei ce cu dreaptă credinţă Te slăvesc.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe Înduratul şi Milostivul, pe Făcătorul şi Domnul, stăpână, arată acum
spre mine obişnuitele tale îndurări şi mă izbăveşte din cumplita boală ce topeşte sufletul
meu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, şi-mi dăruieşte sănătate, ca neîncetat să te măresc
pe tine.
Rugăciuni
la năprasnica moarte de boli molipsitoare
Făcute de sfinţitul patriarh Filotei.
Cu lacrimi de umilinţă şi cu inimă înfrântă, plecând genunchii sufletelor şi ai trupurilor
noastre, Domnului să ne rugăm. Atunci zic toţi: Doamne miluieşte (de 3 ori), şi-şi pleacă
genunchii, iar preotul însuşi, plecându-şi genunchii, cu lacrimi şi cu toată umilinţa citeşte
aceste
Rugăciuni
(1)
Domnului să ne rugăm.
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel
nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al
bunătăţii, Care aduci multe feluri de bătăi şi de răni asupra neamului omenesc spre
folosul lui prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea şi pornirea noastră
spre păcat, fiind stăpânită ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se
pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a
sufletului nostru, opreşte, Te rugăm, această armă ascuţită şi neaşteptată a morţii,
adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât pe toate neamurile,
nici să ne dai spre batjocură vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea şi celor care
lucrează cu simţurile. S-au pustiit cetăţile, s-au stricat târgurile; praznicele cele sfinţite
şi slujbele şi frumuseţea cântărilor dumnezeieşti, în bună parte, au tăcut; case
frumoase şi mari, după cum zice Scriptura, au pierit şi nu este cine să locuiască în ele.
Frică şi cutremur a venit peste noi şi negura întunecată a acestei morţi înfricoşătoare
ne-a acoperit pe toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi rudele să jelim pe cei răposaţi, precum
este obiceiul, că a şi venit sfârşitul nostru, şi căutăm pe alţii care să ne jelească, şi
suntem daţi aceleiaşi gropi de obşte. Noi cei vii şi văzuţi nu mai socotim că suntem vii,
de frica acestei bătăi înfricoşătoare; nu ne mai încredem nici în noi înşine, bănuind
fiecare din noi că are în sine semnul şi rana morţii şi, înainte de moarte, cumplit de
frica morţii murim.
Aceasta este plata răutăţii noastre; acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre
viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale
călcării noastre de jurământ; acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinţii săi cei
veninoşi, ne-a adus această stricăciune şi această moarte, după cum zice Scriptura:
pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem
nici ochii minţii să-i ridicăm, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare
din noi fiind apăsat de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe
noi cu totul şi, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim
lipsiţi de vremea pocăinţei şi a întoarcerii, noi ticăloşii. Ştim că şi această bătaie de
moarte cu iubire de oameni ai adus-o pentru că, de multe ori făgăduind pocăinţă şi de
multe ori minţind, ne-am osândit spre tăiere ca şi smochinul cel neroditor. Dar mai ai
încă răbdare ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci
să se întoarcă şi să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să
iertăm păcatele fraţilor; Care poţi din pietre tari şi neroditoare să ridici fii lui Avraam,
pentru că numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu neputinţă, Stăpâne,
Iubitorule de oameni. Ca şi prin noi în neam şi în neam să se slăvească preasfânt
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
(2)
Domnului să ne rugăm.
Am greşit, fărădelege am făcut, n-am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne.
Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele noastre cele sfinţite, pe care
le-am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi înaintea îngerilor şi a
oamenilor; ne-am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin care ne-am sfinţit,
socotindu-l lucru de nimic şi înjosind harul Duhului şi nebăgând în seamă înfierea cea
înfricoşătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura şi legea cea dumnezeiască şi
învăţătura cea insuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi ca sunet deşert şi vorbe
lipsite de fapte; noi, ticăloşii, purtăm numai cu numele şi în vorbe cinstita Evanghelie
şi adevăratul creştinism. Mâinile noastre s-au nevoit spre toată răpirea şi lăcomia;
picioarele au fost grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi răutatea, gata a
merge şi a călca partea fraţilor şi a mânca pe săraci. Am făcut gura, organul sfintelor
rugăciuni şi al cuvintelor, organ de toată ruşinea şi vorba nebunească, de călcare de
jurământ şi de clevetire. Ochii noştri şi toate simţirile noastre peste măsură le-am
umplut de desfrânare şi de toată necurăţia. Mintea, care împărăţeşte în noi, adică
sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit-o, şi mădularele Tale, Hristoase, le-am făcut
mădulare ale desfrânării, şi, în loc de biserici ale lui Dumnezeu, ne-am făcut locaşuri
de stricăciune şi de necurăţie.
Pentru aceasta, Preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta
iubire de oameni. Mulţimea facerilor Tale de bine, nebuneşte am înlocuit-o cu
pedeapsă; căci de vreme ce nici prin cele bune ale noastre şi nici prin bolile celor de
aproape nu ne-am făcut mai buni, pe dreptate am pornit singuri asupra noastră
această certare dreaptă şi bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu
mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Ţie unuia am greşit, dar Ţie unuia ne şi
închinăm şi cu inimă umilită aducem Ţie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă,
Iubitorule de oameni Stăpâne; opreşte bătaia cea pe dreptate adusă asupra noastră; să
biruiască adâncul îndurărilor Tale mulţimea cea vicleană a păcatelor noastre. Noianul
bunătăţii Tale celei nemărginite să acopere marea cea amară a răutăţii noastre. Avem
pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameşi şi pe fiul cel
desfrânat, care ne-au întrecut pe noi, ticăloşii, şi în împărăţia cerurilor înainte au
ajuns. Cu aceia primeşte-ne şi pe noi, care ne mărturisim şi cădem înaintea Ta,
Stăpâne, deşi suntem departe de întoarcerea şi de curata pocăinţă a acelora; dar
bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, şi mai bine să facă chiar totul, de
vreme ce de toate suntem lipsiţi cu totul. Îndurare şi milostivire, care Te îmblânzeşte
pe Tine, ai Crucea şi moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat-o pentru noi,
nemulţumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele mucenicilor şi, mai
înainte de toate, ai nădejdea şi mântuirea cea de obşte a tuturor, pe Născătoarea de
Dumnezeu, care mai presus de fire Te-a născut; ale căror rugăciuni cu iubire de
oameni primindu-le, din nevoia aceasta de acum şi de chinul cel veşnic ce va să fie, ne
izbăveşte pe noi. Cu harul şi cu iubirea de oameni ale Celui fără de început al Tău
Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, şi ale Preasfântului şi bunului şi
de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.