Guma de mestecat- produs cu caracter

nesaturat
ISTORIC
Cea mai veche gumă datează din epoca Neolitică. Veche de 5000
de ani, din coajă de mesteacăn a fost găsit la Kierikki, Yli-Ii, Finlanda.
Substanța avea proprietăți antiseptice. Aztecii foloseau o substanță pe
bază de cauciuc natural pentru a-și împrospăta respirația. De asemenea,
vechii greci foloseau guma de mastica, obținută din rășina arborelui de
mastica, originar din insula greceasca Chios.
Alte dovezi de jur împrejurul lumii indică folosirea unor substanțe
pe bază de plante sau rășină pe post de gumă de mestecat. Obiceiul a
ajuns la englezi și americani prin intermediul indienilor americani care
foloseau o substanță pe bază de rășină de molid. În 1848 John B. Curtis
a produs și vândut prima gumă de mestecat pe bază de rășină de molid.
În 1850 a apărut o nouă gumă pe bază de parafină care a întrecut guma
pe bază de rășină în vânzări.
Guma de mestecat modernă a apărut în 1860 când a fost adus
cauciucul natural din Mexic pentru a fi folosit ca un un substitut pentru
cauciucul sintetic. Nu a putut fi folosit astfel, dar o dată introdus în
industria gumei de mestecat a dominat piața.
SUA au împărțit gumă de mestecat soldaților de pe front pe durata
Primului Război Mondial pentru a-i ajuta să se concentreze și să îndure
mai bine stresul.
COMPOZITIE
Guma de mestecat contine aproape in exclusivitate numai produse
si derivate chimice. Iata o lista cu cele
mai comune ingrediente gasite in
diferitele marci de pe piata:
• Sorbitol (E 420)
• Baza de guma
• Maltitol (E 965)
• Mannitol (E 421)
• Xylitol (E 967)
• Arome artificiale si “naturale”
• Guma de Acacia (E 414)
• Acesulfam de potasiu ( E 950)
• BHT (butil hidroxi toluen E 321)
• Fosfat de calciu
 • Ceara din care se fac lumanari (E 903)
• Stearat de sodiu
• Dioxid de Titan(E 171-atat de canceros incat numai simpla expunere la
piele este periculoasa)
• Glutamatul de sodiu (E621 sau glutamatul monosodic – GMS)
Luate fiecare in parte , aceste ingrediente au un potential de a produce
tulburari in organism atat de mare incat amestecate impreuna ne putem imagina
cam ce rezultate pot aparea.
Conform ultimelor cercetări, se poate spune că guma de mestecat este la fel
de toxică precum o ţigară. Dar hai să vedem din ce cauză s-a ajuns la această
concluzie atât de intrigantă. Întreg adevărul este însemnat pe etichetă oricărui
pachet de gumă de mestecat, după cum urmează:
1. Bază de gumă
Dacă te-ar întreba cineva dacă vrei să mesteci o bucată din anvelopa unei
mașini, ce i-ai răspunde? Cu siguranță că răspunsul ar fi unul negativ. Baza de
gumă este un amestec de elastomeri, plastifianți, materiale de umplutură, și rășină.
Un alt ingredient cheie mai este și acetatul de polivinil, care mai este cunoscut
drept lipici de tâmplărie. Acestui amestec i se mai adaugă și ceară de parafină, care
este un extras din petrol. Oare este sănătos să mestecăm plastic, petrol și cauciuc?
În timpul actului de mestecat aceste substanțe se infiltrează inevitabil în organism.
2. Aspartamul
Formula chimica:C14H18N2O5
Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel
mai periculos aditiv. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât
zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât
aspartamul, fiind derivat din acesta. Are o structură puţin modificată şi o putere de
îndulcire mai mare. Aspartamul este obţinut printr-un proces de iginerie genetică.
Componenta principală a aspartamului, fenilalanina, este produsă de o bacterie.
Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă
fenilalanină. Monsanto, care pe lângă culturile de plante modificate genetic
produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este
nociv. Oamenii de ştiinţă care sunt sinceri recunosc că nu se ştie suficient despre
procesul lui de obţinere, dar efectele sale nocive sunt evidente.
O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă
într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în
cadrul companiei G.D. Searle din statul Illinois, SUA, companie care a mai produs
în ultimele decenii şi alte substanţe periculoase ce sunt incluse în alimente (de
exemplu, hormonul bovin de creştere RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca
agent antiulceros. El se obţine din doi aminoacizi (fenilalanina şi acidul aspartic) şi
metanol
3. Ulei hidrogenat din amidon și cocos
Hidrogenarea este un proces chimic prin care se adaugă atomi de hidrogen
unui ulei nesaturat pentru a deveni saturat. Acest lucru se face pentru a mări
termenul de valabilitate al unui produs. Acest proces crează și acizi grași care sunt
adevărate bombe pentru organism.
4. Coloranții
Formula chimica : TiO2 Dioxidul de titan, numit și “alb de titan”, este un
pigment artificial, cu putere bună de acoperire, utilizat din 1920. Este inert din
punct de vedere chimic. Utilizare in tehnică – în ulei nu are proprietăți sicative, de
aceea trebuie amestecat cu alte substanțe care au aceste caracteristici,in produsele
cosmetice.
Dioxidul de titan, un aditiv alimentar, care coloreaza mancarea in alb. Este
pus in asemenea cantitati in hrana, incat oamenii pot sa inghita zilnic trilioane de
particule de dioxid de titan. In urma unor biopsii efectuate pe subiecti care au
consumat dioxid de titan, s-a ajuns la concluzia ca aceasta substanta poate sa
transporte unele substante inflamatorii, cum ar fi endotoxina, in intestine printr-un
procedeu asemanator calului troian. Tot dioxidul de titan se foloseste si pentru
tratarea gresiei si a faiantei antivirale si antibacteriene.
5. Sorbitol, manitol, maltitol, xilitol, acesulfam K
Aceste substanțe sunt extrase din zahăr, dar fiind modificate ele sunt
considerate că nu mai conțin zahăr. Aceste substanțe chimice produc efecte
adverse asupra organismului și nu sunt indicate consumului.
E420 Sorbitol. Formula chimica:C6 H14O6 Sinonime:D-glucitol, D-sorbitol
Este un zahăr-alcool ce are aproximativ jumătate din dulceața zaharozei.
Unele persoane cu diabet folosesc sorbitolul ca îndulcitor, deoarece este lent
absorbit de organism și nu cauzează o crește bruscă a glicemiei (nivelul glucozei în
sânge).
Nu conduce la apariția cariilor dentare, deoarece bacteriile din cavitatea
bucală nu metabolizează sorbitolul foarte bine. De aceea este folosit în gumele de
mestecat. Consumul unei cantități semnificative poate avea un puternic efect
laxativ, cauzând chiar și diaree.
6.Glutamatul de sodiu. Formula chimica:C5H8NO4Na
Glutamatul de sodiu (E621 sau glutamatul monosodic – GMS) este un aditiv
alimentar. Este una din numeroasele forme ale acidului glutamic, un aminoacid
neesenţial. În prezent, glutamatul este produs printr-un proces industrial de
fermentaţie. Este un amplificator de aromă pe care-l întâlnim în supele la plic,
sosurile gata făcute, surimi, majoritatea mâncărurilor asiatice, condimente,
bomboane si guma de mestecat etc.
Guma de mestecat: La fel de toxica precum o tigara!
Ori de câte ori mesteci gumă creierul crede că se consumă
alimente și în acel moment semnalele pentru stomac, pancreas și
ficat sunt emise. Enzimele sunt astfel eliberate în speranța că
nutrienții vor fi absorbiți, dar practic nimic nu se întâmplă.
Acest proces, repetat de nenumărate ori, poate produce
disfuncții în organism, care pe termen lung vor aduce
complicații iremediabile.